Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 201/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 904/122/2009
1351/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 201/
Ședința publică de la 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GIURGIU, împotriva încheierii nr. 3/UP din data de 03.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL GIURGIU - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza delegației nr. 47, emisă de Baroul Giurgiu - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și arestarea inculpatului, având în vedere că, la dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate reprezintă un pericol public, în raport de natura faptei și suma de bani oferită.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică. Consideră că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, lăsarea acestuia în libertate nu ar fi un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că și-a recunoscut fapta comisă.
Intimatul - inculpat având cuvântul, arată că este de acord cu cele expuse de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 03.06.2009 pronunțată de TRIBUNALUL GIURGIU - Secția Penală în baza art.1491alin.9 pr.pen. s-a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GIURGIU de arestare preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut în anul 1960, luna 07, ziua 29, în., jud. T, domiciliat în,-, jud. I, CNP--, cetățenie română, ocupație mecanic auto, studii medii, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale.
În baza art.1491alin.12 pr. pen. rap. la art.145 pr. pen. a dispus luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv sat,-, comuna, județul I, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 03.06.2009, până la data de 01.07.2009 inclusiv.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de
organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere
întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care
dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A desemnat ca organ de supraveghere a inculpatului, Poliția comunei, județul
Copia încheierii se comunică, inculpatului, Poliției comunei, județul I, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin. Organele în drept refuză eliberarea pașaportului sau, după caz, ridică provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii /sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Tribunalul, analizând în primul rând condițiile prev. de art. 143.pr.pen. reținut că în cauză există nu numai indicii temeinice, ci chiar probe că inculpatul a comis infracțiunea pentru care se solicită arestarea sa preventivă, declarațiile de recunoaștere a faptei date de către inculpat coroborându-se cu declarațiile martorului, planșele foto, procesul verbal încheiat la data de 02.06.2009 și procesul verbal din 03.06.2009 de redare în formă scrisă a înregistrărilor audio/video realizate la data de 02.06.2009, orele 16,05 la sediul Postului de Poliție Nouă, județul G cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului.
În ceea ce privește însă îndeplinirea condițiilor cerute de art. 148 lit. f pr.pen. tribunalul a reținut că dacă în ceea ce privește prima condiție, respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută a fi fost săvârșită să fie mai mare de 4 ani este îndeplinită nu același lucru se poate spune și despre cea de-a doua condiție cerută de art. 148 lit. f pr.pen. și anume ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Este adevărat că fapta reținută a fi fost comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, însă gravitatea faptei constituie potrivit art. 72.pen. doar un criteriu de individualizare a pedepsei ce urmează a fi avut în vedere de instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei în fond în situația în care ar dispune condamnarea inculpatului.
Examinând cuprinsul referatului cu propunere de arestare preventivă a inculpatului întocmit de Parchet, tribunalul a reținut că nu se motivează în nici un fel pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, în referat precizându-se doar că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Simpla afirmație de genul "lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică" fără indicarea concretă a datelor, indiciilor temeinice sau probelor care au stat la baza formării unor astfel de convingeri nu sunt de natură să convingă tribunalul despre eficiența și utilitatea luării față de inculpat a măsurii arestării preventive.
În atare condiții, tribunalul a procedat la examinarea probelor administrate în cauză până la acest moment procesual, ocazie cu care a constatat că din materialul de urmărire penală întocmit, pericolul pentru ordinea publică nu este demonstrat, la dosar neexistând nici măcar o singură probă din cuprinsul căreia să rezulte, fără putință de tăgadă, că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru colectivitatea din care face parte.
Nu numai că la dosar nu există nici o probă care să convingă tribunalul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, dar în cauză din actele medicale depuse la dosar de către inculpat rezultă că acesta are o stare de sănătate mai mult decât precară, suferind de diabet insulino dependent, a suferit recent (25.05.2009) o intervenție pe cord, intervenție ce este necesar a se repeta, fiind în același timp suspect de hepatită, afecțiuni extrem de grave ce conduc la formarea convingerii instanței de judecată că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, inculpatul declarând de altfel că acceptarea propunerii martorului denunțător, martor ce i-a spus "dacă aveai 10.000 lei nu mai trebuia să aștepți" a fost determinată tocmai de starea precară a sănătății sale, vrând să evite prezentarea la organele de cercetare penală, urmând să-și dedice timpul doar rezolvării problemelor sale medicale.
Cum, în cauză, există indicii temeinice, din care rezultă bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, tribunalul apreciază că în conformitate cu dispozițiile art. 1491alin. 12. pr. pen. rap. la art.145 pr. pen, art. 143 alin 1 și art. 136 Cod procedura penală, în cauză se impune luarea măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 29 de zile începând cu data de 3 iunie 2009 până la data de 01 iulie 2009 inclusiv, pentru buna desfășurare a urmăririi penale.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va fi obligat să respecte obligațiile stabilite de instanță și i se va atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin se va lua față de el măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GIURGIU, criticând-o pentru netemeinicie; astfel, s-a arătat că la dosar sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol public, în raport de natura faptei și suma de bani oferită.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 și există, corespunzător, vreunul din cazurile arătate la literele a-
În speță, probele administrate până în prezent (declarațiile martorului, procesul verbal încheiat cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului, procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor audio video realizate la data de 02.06.2009, însele declarațiile inculpatului) susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, fiind așadar întrunite cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală, cum corect a reținut judecătorul fondului.
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală (în raport de care MINISTERUL PUBLICa solicitat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului), acesta prevede două condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, respectiv ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani și să existe probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Prima condiție este evident respectată în cauză, câtă vreme infracțiunea prev. art.255 alin.1 Cod penal rap. la art.6, art.7 alin.2 din Legea nr.78/2000 este pedepsită cu închisoarea mai mare decât cuantumul obligatoriu, de 4 ani.
Referitor la cea de a doua condiție, Curtea constată că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat unele criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere mai multe aspecte, printre care circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamentaîn mod singularmăsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
Or, în speță, fără a nega impactul deosebit pe care îl au infracțiunile "de corupție", trebuie totuși remarcat faptul că modalitățile și împrejurările concrete în care se pretinde că s-au comis faptele nu relevă un grad de pericol social suficient de ridicat pentru a determina în rândul opiniei publice o reacție negativă, acel sentiment de insecuritate de care s-a făcut vorbire mai sus. Aceasta cu atât mai mult cu cât datele ce caracterizează persoana inculpatului (în vârstă de 49 de ani, necunoscut cu antecedente penale, cu un loc de muncă, cu o familie organizată, cu atitudine procesuală sinceră) sunt unele vădit favorabile, care nu reflectă o periculozitate deosebită a acestuia ori riscul săvârșirii de noi infracțiuni, ci conduc mai degrabă spre concluzia că săvârșirea faptelor a constituit un accident izolat.
Pe de altă parte, alegerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se justifică nici prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 Cod procedură penală; astfel, în raport de scopul măsurii preventive (astfel cum este definit de art.136 alin.1 Cod procedură penală), dar și de celelalte criterii mai sus analizate (gradul de pericol social concret redus al infracțiunii imputate inculpatului, datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este suferind de mai multe afecțiuni grave), luarea celei mai severe dintre măsurile preventive apare ca excesivă.
În cauză, Curtea constată că buna desfășurare a procesului penal este pe deplin asigurată prin luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală, cu obligațiile aferente, așa cum corect a apreciat judecătorul fondului.
Pentru aceste considerente, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va espinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GIURGIU.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GIURGIU declarat împotriva încheierii de ședință nr. 3/UP din data de 03.06.2009, pronunțată de TRIBUNALUL GIURGIU - Secția Penală, în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Petre Popescu
