Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 243/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 30387/3/2009
1788/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 243/
Ședința publică de la 27 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER: - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, și, toți personal în stare de arest și asistați de avocați aleși, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual, și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 13/14, emise de Baroul Brașov - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul - inculpat, având cuvântul, precizează că nu dorește să dea declarație în fața acestei instanțe.
Recurenta - inculpată, având cuvântul, precizează că se prevalează de dreptul de a nu da declarație.
Recurentul - inculpat, având cuvântul, arată de asemenea că nu dorește să dea declarație.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri și anume, Ordinul nr. 1290/2006 și Norma metodologică, emise de către Ministerul Sănătății și un set de analize medicale privind pe inculpatul.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că nu se opune la administrarea acestor înscrisuri.
După deliberare, Curtea admite proba solicitată și constatând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați, depune la dosar motivele de recurs, apreciind că încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii preventive față de inculpați nu îndeplinește condițiile legale, iar lăsarea în libertate a celor trei inculpați nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că judecătorul fondului a dispus arestarea celor trei inculpați pentru 30 de zile, însă nu a făcut nici o mențiune cu privire la ordonanța emisă de procuror, la data de 20.07.2009 și care expira în data de 21.07.2009. În ceea ce privește pericolul concret pe care inculpații l-ar putea prezenta pentru ordinea publică, precizează că această problemă este reglementată în art. 5 par.1 lit. c din CEDO și art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Apreciază că judecătorul fondului a făcut o anumită interpretare a celei de-a doua condiții prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, fără a preciza în concret în ce constă pericolul pentru ordinea publică, astfel cum s-a statuat prin încheierea nr. 437/06.10.2006 a Înaltei Curți.
Precizează că, la data de 15.07.2009, Ministerul Sănătății a autorizat funcționarea clinicii, care respecta normele impuse de către Agenția Națională de, iar femeile care și-au donat ovulele nu au fost păcălite sau obligate să facă aceste donații, multe dintre ele având o stare materială excepțională. Mai arată că nu s-au încălcat dispozițiile art. 158 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, în raport de dispozițiile art. 6 din Ordinul nr. 1290/2006.
Pentru aceste considerente, în raport și de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel cum rezultă din actele cauzei, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați, consideră că la dosar nu sunt nici măcar indicii că inculpații ar fi constituit un grup infracțional organizat, cât timp inculpatul nu era implicat în activitatea de fertilizare in-vitro, inculpata era o simplă angajată a clinicii, iar singurul specialist era inculpatul. Făcând referire la evoluția incriminării faptei de întrerupere a sarcinii în Codul penal român și la modul în care procedeul fertilizării in vitro constituie sau nu faptă penală în legislația statelor europene, arată că activitatea inculpautlui a avut ca finalitate ajutarea cuplurilor care nu pot avea copii, fără ca inculpatul să aibă reprezentarea că ea ar fi dăunătoare femeilor fonatoare.
Apreciază că faptele reținute în sarcina inculpaților nu prezintă pericolul social care să impună cercetarea acestora în stare de arest preventiv, motiv pentru care, în raport și de circumstanțele personale ale inculpaților, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și lăsarea în libertate a celor trei inculpați.
Depune la dosar note de concluzii scrise.
Avocat având cuvântul, consideră că la dosar nu sunt probe sau indicii din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică, nu sunt probe că inculpații ar fi constituit un grup infracțional, nu sunt temeiuri din care să reiasă că inculpații, odată puși în libertate s-ar sustrage de la cercetări sau ar încerca să zădărnicească adevărul, motive pentru care, având în vedere și faptul că între timp s-a obținut autorizație de funcționare a clinicii, solicită admiterea recursurilor, respingerea propunerii formulată de Parchet și aplicarea măsurii preventive prevăzută la art. 145 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere încălcarea de către inculpați a dispozițiilor Legii nr. 95/2006, deoarece activitatea desfășurată de către aceștia a fost ilegală, până la data când a fost autorizată funcționarea clinicii. Consideră că, din declarațiile martorilor, din procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice rezultă contribuția fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii și în raport de durata în timp a activității infracționale, de consecințele acesteia, de sumele de bani obținute în mod ilegal și de urmările ce se pot ivi asupra sănătății donatoarelor, se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, apreciază că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii astfel cum este reglementată de lege.
Recurentul - inculpat având cuvântul, precizează că inculpații și nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care sunt reținuți, se consideră nevinovat și solicită să fie cercetat în stare de libertate, deoarece nu crede că ar fi un pericol pentru ordinea publică.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită să fie pus în libertate, considerându-se nevinovat, el având altă specializare medicală.
Recurenta - inculpat având cuvântul, arată că a fost angajată ca secretară a clinicii, a executat dispozițiile cerute de către conducere, solicitând să fie lăsată în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor formulate, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 20.07.2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și, în baza art. 146, 1491, 148 lit. f și 151.C.P.P. a dispus arestarea preventivă a inculpaților, șipe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 20.07.2009 până la data de 18.08.2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că cei trei inculpați sunt cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și organizare și efectuare a prelevării de celule de origine umană pentru transplant, fapte prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 158 alin. 1 din Legea nr. 95/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt,s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006, în calitate de medic specialist ginecolog și conducător "de facto" al policlinicii private "", a pus bazele unei entități infracționale alcătuită din două componente, care avea drept scop obținerea unor sume consistente de bani prin încălcarea legislației ce reglementează procedura prelevării și transplantului de organe, țesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic.
În acest sens, beneficiind de sprijinul fiului său - numitul -, în calitate de asociat unic al policlinicii private "", precum și de conexiunile pe care le avea cu medici din Israel, specialiști în aplicarea tehnicilor de reproducere asistată, în persoana numiților, și alții, inculpatul a constituit împreună cu aceștia un grup infracțional care avea drept scop atât racolarea unor cupluri, cu preponderență din străinătate, aflate în dificultate de a procrea pe cale naturală și care, în schimbul unor sume consistente de bani, doreau să fie beneficiarele tehnicii de reproducere umană asistată, precum și, în paralel, racolarea unor persoane dee origine română cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani care, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 800-1000 lei, consimțeau să doneze ovocitele necesare realizării tehnicii de fertilizare "in vitro" () și, implicit, să se supună procedurii medicale ce implică stimularea ovariană pe cale artificială și recoltarea ovocitelor.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, începând cu luna ianuarie 2007 și până în prezent, în calitate de asociat unic al "", în conivență infracțională cu inculpații, și alții, a pus la dispoziția acestora baza materială necesară desfășurării activității infracționale, beneficiind de avantaje materiale substanțiale.
În sarcina inculpatei s-a reținut că, din luna august 2007 și până în prezent, în calitate de secretară la "" și în deplină conivență infracțională cu numiții, și alții, s-a ocupat de toate formalitățile ce presupuneau asigurarea cazării atât a medicilor, precum și a beneficiarilor tehnicilor respective; că a racolat în mod direct ori prin persoane interpuse tinere cu vârste cuprinse între 18 și 30 ani, care consimțeau să fie supuse unor proceduri medicale având drept scop stimularea ovariană, sens în care acestea își puneau corpul la dispoziția personalului de specialitate din cadrul clinicii ""; că a supravegheat în mod constant etapele presupuse de realizarea procedurii efective de stimulare ovariană și de prelevare de ovocite; că avea sarcina gestionării stării funcționale a întregii instituții, sens în care remitea diferite sume de bani atât membrilor grupului infracțional, precum și donatoarelor pentru prestațiile corelative ale acestora, constituind în sens real interfața între interesele membrilor grupului infracțional organizat, pe de o parte, și donatoare ori ceilalți medici, respectiv personalul de specialitate cu pregătire medie implicat în mod necesar în activitățile ce presupuneau prelevarea de ovocite, pe de altă parte, reprezentând, în fapt, "o extensie" în plan practic a persoanei numitului, fiindu-i transferat în mod implicit dreptul de decizie în mai multe situații.
Examinând actele cauzei, prima instanță a reținut că membrii grupului infracțional și-au asumat sarcini concrete, în schimbul cointeresării pecuniare, după cum urmează:
- numitul, în calitate de inițiator al grupului
infracțional organizat, cu drept de dispoziție asupra componentei material-
logistice reprezentată de policlinica "" și cu posibilitatea concretă de
gestiune a donatoarelor, realiza conexiunea între membrii componentei
umane reprezentată atât de specialiști români sau străini (medici), personalul
auxiliar (secretară, asistenți) și baza materială necesară.
În această calitate avea dreptul de recompensă, de cenzură și de sancțiune asupra tuturor, considerent care îl plasează în postura de șef al grupului infracțional organizat.
- numiții, racolau din străinătate cuplurile ce doreau să fie beneficiarele tehnicilor de reproducere asistată, după care le aduceau în momentul oportun în B, în vederea realizării fertilizării "in vitro" (embriotransfer), operațiune efectuată în mod efectiv de către aceștia și de către.
- numitul, în conivență infracțională cu și cu ceilalți membrii ai grupului infracțional și în calitate de asociat unic al "", a pus la dispoziția acestora baza materială necesară desfășurării activității infracționale, beneficiind de avantaje materiale substanțiale.
- numiții și, în calitate de medici specialiști în obstetrică-ginecologie și în schimbul unor comisioane periodice, acordau sprijinul necesar, potrivit specializării lor, celorlalți membrii ai grupului infracțional organizat, în sensul că realizau monitorizarea stării de sănătate a donatoarelor în raport de tratamentul necesar în perioada de interes, participând ulterior la recoltarea de ovocite ori, după caz, în situația în care interveneau complicații, la acordarea de asistență medicală de specialitate.
- numita se ocupa de toate formalitățile ce presupuneau asigurarea cazării atât a medicilor precum și a beneficiarilor tehnicilor respective; racola în mod direct ori prin persoane interpuse tinere cuprinse între 18 și 30 de ani care consimțeau să fie supuse unor proceduri medicale având drept scop stimularea ovariană, sens în care acestea își puneau corpul la dispoziția personalului de specialitate din cadrul policlinicii private "" L; supraveghea în mod constant etapele ce presupuneau realizarea procedurii efective de stimulare ovariană și de prelevare de ovocite. De asemenea, aceasta avea sarcina gestionării stării funcționale a întregii instituții, remitea diferite sume de bani atât membrilor grupului infracțional precum și donatoarelor pentru prestațiile corelative ale acestora, reprezentând în fapt "o extensie" în plan practic a persoanei numitului.
Totodată, a fost relevată existența mai multor persoane care, până în prezent, nu au fost identificate și care, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 800-1000 lei, au donat în mod repetat ovocite punându-și corpul la dispoziția personalului medical de specialitate din cadrul "" SRL, potrivit etapelor cronologice după cum urmează: efectuarea de investigații de specialitate în vederea relevării stării de sănătate a donatoarelor; administrarea medicației necesare controlării ciclului menstrual (anticoncepționale); perioada de monitorizare în care donatoarele își administrau medicamentația necesară stimulării ovariane și, în final, prelevarea de ovocite.
Investigațiile efectuate au relevat că întreaga activitate a clinicii "", s-a desfășurat în afara cadrului legal care guvernează materia funcționării unităților medicale în domeniu, întrucât această clinică nu deținea autorizație sanitară de funcționare și nici acordul Ministerului Sănătății - Direcția de Control în Sănătate Publică, primind respectivele avize abia în data de 15.07.2009, astfel cum a învederat Agenția Națională de.
Raportând dispozițiile art. 1491, 143 și 148.C.P.P. la cauza penală de față, Tribunalul a apreciat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - CO. - Serviciul Teritorial București privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este întemeiată.
Astfel, probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza Durmus Turciei, cauza Jecius Lituaniei).
În ceea ce privește existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală sub aspectul cărora sunt cercetați, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: declarațiile martorilor, declarațiile învinuiților, procesele-verbale de percheziții domiciliare și declarațiile inculpaților date în fața instanței de judecată, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un ansamblu probator din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
Astfel, prima instanță a reținut declarațiile învinuitelor (care a arătat că, timp de 2 ani, i-au fost prelevate ovule de 4-5 ori, primind de la numita de 3 ori sumele de 700 lei, 800 lei și 1000 lei pentru fiecare operație de prelevare ovule în sediul clinicii și că, ulterior, i s-a propus de către doctorul și de către numita să aducă și alte fete interesate de prelevarea de ovule, în schimbul unui comision de 100 USD); ( care a arătat împrejurări de fapt similare, suferind trei recoltări de ovocite în schimbul sumelor de 800-1000 lei) și.
Totodată, a avut în vedere declarația martorului - șofer la Centrul Medical, din care reiese că acesta, împreună cu secretara, au fost trimiși de către doctorul pentru a înmâna plicuri la 6-7 femei, spunând despre șofer că este reprezentantul celor pe care le-au ajutat; la solicitarea secretarei, femeile au numărat banii din plicuri, în sumă de 800 sau 1000 lei, fiecare, precum și a martorei care, în calitate de colaborator al clinicii, monitoriza de 2-3 ori pe lună donatoarele de ovocite și care a arătat că inculpata participa la toate întâlnirile, blocând întrebările martorei adresate donatoarelor și interzicând orice discuție despre cazuri în fața pacientelor.
Prima instanță a reținut și procesele-verbale de consemnare a comunicărilor telefonice interceptate, precum și declarațiile martorilor și ale martorului cu identitatea protejată, din rezultă activitatea infracțională a grupului organizat, structura și identitatea membrilor acestuia, sarcinile fiecăruia, datele în baza cărora se poate proceda la identificarea donatoarelor, sumele de bani pe care acestea le primeau în schimbul donării de ovocite, precum și procedura ce trebuia îndeplinită în vederea realizării unei fertilizări "In " ().
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă punerea în libertate a inculpaților, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele personale ale inculpaților, precum și faptul că aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,- fiind așadar îndeplinite condițiile prev. deart.148 lit f pr.pen.
Astfel, Tribunalul a avut în vedere și împrejurarea potrivit căreia comercializarea de ovule feminine (ovocite) este interzisă, deoarece reprezintă o formă de exploatare a femeilor și o nesocotire a valorilor etice, existând mai multe persoane care au donat în repetate rânduri ovocite implantate ulterior unor femei diferite, rezultând astfel, în final, copii care (genetic) sunt frați.
Totodată, instanța a avut în vedere și riscurile pe care le prezintă tratamentul urmat și manoperele de recoltare pentru sănătatea fizică și psihică a donatoarelor, indiferent de împrejurarea că acestea și-au exprimat acordul cu privire la donarea de ovocite, precum și faptul că inculpații au profitat de situația materială extrem de precară a donatoarelor, majoritatea fiind persoane fără educație, care nu aveau reprezentarea în concret a consecințelor tratamentului la care se supuneau, urmărind numai realizarea unui folos material care, de altfel, era extrem de mic raportat la ceea ce se întâmpla în realitate.
Drept urmare, Tribunalul a apreciat că există motive temeinice de a se crede în necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpați pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal, inculpații, și, care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții - inculpați au arătat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pentru C.P.P. a se dispune arestarea preventivă, deoarece nu există probe că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, recurenții-inculpați au susținut că aprecierile primei instanțe au un caracter generic și nu se circumscriu explicării pericolului concret pentru ordinea publică referitor la fiecare inculpat, astfel cum s-a statuat în practica recentă a instanței supreme.
Astfel, inculpații au solicitat a se avea în vedere că activitatea clinicii a fost autorizată la data de 15.07.2009, precum și împrejurarea că donatoarele nu au fost forțate să se supună procedeelor de recoltare, multe dintre ele având o situație materială excepțională. Totodată, au invocat circumstanțele lor personale favorabile, vârsta și starea de sănătate precară a inculpatului, calitatea în care ceilalți doi inculpați au acționat, precum și ansamblul datelor personale, expuse pe larg în cuprinsul motivelor scrise de recurs, solicitând a se aprecia asupra luării unor măsuri preventive alternative, în conformitate cu jurisprudența CEDO.
Totodată, apărătorii aleși ai inculpaților au invocat și considerente legate de evoluția legislativă internațională în materia fertilizării in vitro, inițiativele societății civile române în scopul introducerii acestui procedeu în programele naționale de sănătate și au susținut caracterul pozitiv al activității desfășurate în domeniu de către inculpatul. -se și faptul că inculpații nu au constituit un grup infracțional organizat ( și nefiind implicați în procedurile medicale de fertilizare in vitro), precum și inexistența unor date că inculpații vor încerca să se sustragă de la cercetări sau să zădărnicească aflarea adevărului, s-a solicitat, în esență, luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea, în majoritate, apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prima instanță a apreciat în mod întemeiat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și, existând indicii temeinice că aceștia au săvârșit activități de natură a se circumscrie faptelor de constituire a unui grup infracțional organizat și organizare și efectuare de prelevări de celule umane pentru transplant în scopul obținerii unui profit material, precum și probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, la acest moment procesul, un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, sub aspectul condiției prevăzute de art. 143.C.P.P. Curtea constată că ansamblul actelor de urmărire penală evidențiază indicii temeinice, în accepțiunea art 681.C.P.P. ce justifică în mod rezonabil presupunerea că inculpații, și, împreună cu alte persoane de cetățenie română sau israeliană, au constituit un grup structurat, ce a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unei infracțiuni grave și pentru a obține în mod direct sau indirect beneficii materiale semnificative.
Scopul grupării l-a constituit efectuarea repetată, în mod organizat în cadrul clinicii, a prelevării de celule umane de la persoane de sex feminin de origine română, dispuse ca, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 800 și 1000 lei, să se supună procedurilor de recoltare a ovocitelor necesare realizării tehnicii de fertilizare in vitro și, corelativ, a racolării unor cupluri preponderent din străinătate, aflate în dificultate de a procrea pe cale naturală și interesate să beneficieze de tehnici de reproducere umană asistată, prin utilizarea ovocitelor recoltate de la "donatoarele" române.
Din probele administrate în cauză rezultă că activitatea grupului infracțional s-a desfășurat pe o perioadă de cel puțin 2 ani cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006 referitoare la normele aplicabile în materia efectuării de prelevări și transplant de celule de origine umană, respectiv în absența autorizației sanitare de funcționare și a acordului Agenției Naționale de privind acreditarea în vederea efectuării tehnicilor de fertilizare in vitro.
Totodată, probele testimoniale și împrejurările ce rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice interceptate în mod autorizat evidențiază date temeinice, de natură a forma unui observator independent și imparțial suspiciunea rezonabilă că întreaga activitate desfășurată de cei trei inculpați în cadrul clinicii a avut ca scop obținerea unor profituri materiale atât pentru sine, cât și pentru "donatoarele" de celule umane, majoritatea femei cu o situație materială precară, dispuse să se supună procedeelor medicale de stimulare ovariană și recoltare de ovocite în unicul scop al obținerii unor sume de bani.
În acest sens, Curtea are în vedere declarațiile persoanelor de sex feminin ce au fost supuse acestor proceduri, audiate până în acest moment, din care rezultă neîndoielnic modalitatea de racolare (respectiv prin intermediul altor donatoare recompensate cu un comision de 100 USD pentru această activitate), caracterul ermetic al grupului de femei de la care s-au recoltat ovocite în cadrul clinicii, motivația exclusiv pecuniară a femeilor ce au acceptat să se supună repetat unor proceduri de stimulare ovariană în vederea prelevării de celule umane destinate fertilizării in vitro și embriotransferului la cuplurile interesate. Relevante sunt, sub acest aspect, declarațiile numitelor, și, toate supuse unor proceduri repetate de prelevare, ultima dintre ele de 8 ori în intervalul 2007-2008.
Totodată, relevante sub aspectul scopului activității desfășurate în cadrul clinicii sunt și declarațiile unor cadre medicale, respectiv, precum și ale unor persoane aparținând personalului auxiliar - (șofer), (menajeră), care au confirmat împrejurările de fapt reținute.
acestor mijloace de probă evidențiază în mod temeinic împrejurarea că fiecare dintre cei trei recurenți-inculpați și-a dat, în mod direct sau indirect, concursul la activitatea presupus ilicită desfășurată în cadrul clinicii, asumându-și sau primind roluri care, deși diferite ca natură, au contribuit la atingerea scopului urmărit. Astfel, este necontestat faptul că inculpatul, medic specialist ginecolog, este cel care a supervizat activitatea de racolare a donatoarelor, a efectuat nemijlocit prelevarea de celule umane și a participat la efectuarea procedurilor de embriotransfer, proceduri presupus efectuate de medici străini, respectiv numiții și.
De altfel, recurentul nu a contestat implicarea sa în desfășurarea acestor activități, invocând doar inexistența unui grup organizat împreună cu ceilalți doi inculpați, neurmărirea unor beneficii materiale și caracterul esențialmente pozitiv al procedurilor medicale efectuate, aspecte ce vor fi analizate ulterior.
În privința inculpaților și, Curtea apreciază că probele administrate până la acest moment oferă indicii temeinice asupra calității lor de membri ai grupării constituite la nivelul clinicii, rolurilor asumate în cadrul acesteia și concursului adus la atingerea scopului urmărit, critica formulată de recurenți sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Inculpatul a avut calitatea de asociat unic al și, începând cu data de 03.07.2007, a fost numit administrator al societății, calitate în care avea drept de dispoziție asupra modului de utilizare a bazei materiale și logistice. Chiar dacă inculpatul nu a fost implicat în mod direct în activitatea de prelevare sau transplant (specialitatea sa fiind chirurgie estetică), din actele cauzei rezultă presupunerea că acesta a cunoscut natura cel puțin îndoielnică a procedeelor medicale desfășurate de tatăl său, acceptând efectuarea unor atare proceduri în cadrul clinicii pe care o administra.
Relevantă sub acest aspect este convorbirea telefonică purtată la data de 02.05.2009 între și, în cursul căreia, referindu-se la situația numitei (internată într-un spital public cu suspiciunea de hiperstimulare ovariană), îi aduce la cunoștință dorința doctorului ca pacienta să nu fie operată și afirmă că este o donatoare și " E una d-aia, știi tu".
Pe de altă parte, în privința inculpatei, probele administrate relevă împrejurarea că aceasta era persoana de încredere a coinculpatului, fiind cea care racola persoanele de sex feminin interesate de prelevarea ovocitelor, supraveghea etapele procedurii de stimulare ovariană, remitea sume de bani donatoarelor pentru prestațiile acestora și asigura, în general, buna funcționare a întregii instituții.
În acest context, Curtea constată că, în actualul stadiu procesual, se justifică în mod rezonabil presupunerea că inculpații și au desfășurat activități complementare celei a coinculpatului, contribuind însă, în măsura rolurilor lor, la realizarea scopului grupării din care făceau parte.
În ceea ce privește susținerea apărătorului ales al recurenților referitoare la diferențele existente între legislațiile statelor europene cu privire la rolul benefic al procedurii de fertilizare in vitro sau la inițiativele societății civile sub acest aspect, Curtea reține că aceste susțineri nu se circumscriu coordonatelor în care este plasată activitatea presupus infracțională desfășurată de inculpați și exced limitele în care instanța este ținută a examina prezentul recurs.
Din punct de vedere al legii penale pe care Curtea trebuie să o aibă în vedere, esențială este nu dezbaterea de ordin etic asupra fertilizării in vitro ca procedeu medical, ci verificarea măsurii în care această procedură s-a desfășurat în cauză în strictă conformitate cu normele aplicabile, respectiv într-o clinică autorizată și acreditată, cu respectarea metodologiei și în scop exclusiv terapeutic. Drept urmare, Curtea nu apreciază necesar a examina distinct și detaliat aceste susțineri, limitându-se la a concluziona că ele nu se circumscriu limitelor obiectului cauzei.
În ceea ce privește exigențele dispozițiilor art. 148 lit. f C.P.P. avute în vedere de către prima instanță la dispunerea măsurii arestării preventive, raportându-se la toate circumstanțele cauzei și la persoana inculpaților, Curtea apreciază că ele sunt îndeplinite în cauză și justifică, la acest moment inițial al procesului, privarea de libertate a celor trei recurenți.
Astfel, sub aspectul condiției referitoare la pedeapsa prevăzută de lege, ea este neîndoielnic îndeplinită în cauză, Legea nr. 95/2006 sancționând cu închisoare de la 3 la 10 ani săvârșirea faptelor prevăzute la articolul 158 alin. 1, aceeași fiind limita maximă de pedeapsă și în cazul infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
Cu privire la condiția existenței unor probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, Curtea constată, de asemenea, îndeplinirea acesteia, datele cauzei evidențiind rezonanța socială de amploare a faptelor presupus comise de inculpați, dar și riscul actual al perturbării semnificative a ordinii publice, în cazul lăsării acestora în libertate.
Pentru a concluziona astfel, Curtea are în vedere atât criteriile complementare consacrate de dispozițiile art. 136 alin. final și C.P.P. avute, în general, în vedere la evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, dar și criteriile constant afirmate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în interpretarea articolului 5 paragraful 1 lit. c din Convenția europeană, Curtea a statuat în mod repetat că existența unor motive verosimile de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune constituie o condiție necesară și suficientă pentru luarea măsurii arestării preventive, cel puțin în stadiul inițial al anchetei și pentru o anumită perioadă de timp.
Legea procesual-penală română impune însă, pe lângă condiția presupunerii săvârșirii unei fapte penale, și existența unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 148.C.P.P. cum este cazul, în speță, al pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Sub acest aspect, Curtea Europeană a admis că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, dar numai dacă se demonstrează că ordinea publică ar fi efectiv amenințată prin eliberarea deținutului și numai pentru un anumit timp.
Examinând din această perspectivă circumstanțele cauzei, Curtea reține că infracțiunile presupus comise de inculpații, și prezintă, neîndoielnic, o gravitate sporită, relevată atât de limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de împrejurările în care au fost comise și implicațiile lor la nivel social.
Astfel, modul în care a fost concepută activitatea presupus infracțională, implicarea unui număr mare de persoane provenind din diverse segmente sociale și profesionale, elementele de extraneitate incidente în cauză (respectiv contribuția unor cadre medicale din Israel la efectuarea procedurilor medicale și plasarea beneficiarilor acestor proceduri printre cupluri de aceeași cetățenie), deturnarea procedurilor medicale de la finalitatea lor terapeutică recunoscută de lege, cu riscul punerii în primejdie a sănătății persoanelor de sex feminin racolate în vederea supunerii repetate la procedee de stimulare ovariană, perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională (cuprinsă în intervalul 2006 - iulie 2009) imprimă faptelor o complexitate deosebită și o gravitate cu totul particulară, al căror impact asupra comunității nu poate fi ignorat.
Efectuarea unor procedee de reproducere umană asistată cu încălcarea normelor ce ocrotesc sănătatea publică și în scopuri exclusiv pecuniare, mai ales de către cadre medicale cu pregătire de specialitate, ridică nu doar probleme de ordin etic, ci generează, mai ales, riscuri pentru evoluția speciei umane înseși, împrejurare ce a determinat o rezonanță socială incontestabilă a faptelor ce fac obiectul cercetărilor.
Gravitatea astfel reținută a faptelor de care sunt acuzați inculpații și ecoul negativ al acestora în rândul comunității sunt elemente pe care Curtea trebuie să le aibă în vedere la evaluarea consecințelor punerii în libertate a inculpaților asupra echilibrului firesc al societății în ansamblul său.
Prin urmare, raportându-se la toate circumstanțele particulare ale cauzei, astfel cum au fost reținute, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură să genereze, la acest moment, o tulburare de amploare a ordinii publice, prin sentimentul de neîncredere al cetățenilor în reacția organelor statului față de persoane bănuite că au comis infracțiuni deosebit de grave și cu profunde implicații la nivel social.
Amploarea acestei tulburări justifică în mod pertinent și suficient prevalența acordată imperativului protejării interesului public în detrimentul dreptului inculpaților la libertate individuală, cel puțin în stadiul actual al anchetei penale, în care acuzațiile formulate la adresa inculpaților sunt deosebit de grave.
Deși circumstanțele personale ale inculpaților sunt favorabile, ele sunt totuși, în contextul faptelor grave de care sunt bănuiți, insuficiente pentru a se aprecia că o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate, ar fi aptă pentru atingerea scopului său și buna desfășurare a procesului penal. Astfel, Curtea reține că cei trei recurenți-inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și au domicilii stabile, însă constată că aceste elemente nu sunt de natură a înlătura sau diminua impactul social profund al faptelor lor, ce a impus arestarea preventivă în vederea prezervării ordinii publice.
Nici vârsta înaintată și starea de sănătate a inculpatului nu sunt susceptibile de asemenea consecințe, în condițiile în care nu rezultă date că detenția preventivă ar crea un pericol iminent pentru starea sa de sănătate, iar în ipoteza în care un atare pericol ar surveni ulterior, legea reglementează condițiile în care se efectuează tratamentul medical.
În ceea ce privește susținerile inculpaților referitoare la inexistența unor date că ar încerca să influențeze desfășurarea urmăririi penale sau s-ar sustrage chemărilor organelor judiciare, Curtea le apreciază nerelevante în actualul stadiu procesual, în condițiile în care arestarea preventivă s-a întemeiat exclusiv pe exigențele prezervării interesului și ordinii publice, astfel cum s-a argumentat anterior.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive a inculpaților, și este justificată de motive pertinente și suficiente, ansamblul faptelor grave pentru care sunt cercetați și rezonanța socială negativă cu totul particulară a acestora legitimând privarea de libertate în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale.
În final, Curtea reține aspectul invocat de către apărătorul ales al recurenților cu privire la omisiunea primei instanțe de a dispune asupra măsurii reținerii luată de procuror până la data de 21.07.2009. Deși nu a fost invocată o vătămare a intereselor legitime ale inculpaților prin această omisiune și nici consecințele legale aplicabile în acest caz, se constată că procedeul instanței nu este contrar dispozițiilor legale aplicabile în materia arestării preventive.
Astfel, durata reținerii a fost avută în vedere la stabilirea perioadei pentru care s-a dispus arestarea preventivă conform art. 1491alin. 11.C.P.P. iar față de dispozițiile art. 149.C.P.P. potrivit cărora termenul pe care s-a dispus arestarea curge de la data emiterii mandatului (în cazul în care inculpatul a fost arestat), stabilirea de către primă instanță a datei de 20.07.2009 ca dată de început a termenului de 30 de zile al arestării apare ca fiind în strictă concordanță cu legea aplicabilă.
În consecință, apreciind neîntemeiate criticile recurenților inculpați, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. în majoritate, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 20.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent inculpat la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I U
În majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, și împotriva încheierii de ședință din 20.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare recurent-inculpat la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./30.07.2009
OPINIE SEPARATĂ
a domnului judecător
Din actele dosarului se reține că policlinca privată SC "" SRL a funcționat din anul 1999 și a avut în competență mai multe secții specializate, iar ulterior și a secției de fertilitate in vitro, secție în care și-au desfășurat activitatea medici specialiști români și străini.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 95/2006, reprezentanții policlinicii au solicitat, pentru această ultimă secție, avizul legal de funcționare care a fost acordat la data de 15.07.2009 de Agenția Națională de.
În aceste condiții, datorită lipsei avizării legale, activitatea presupus infracțională a inculpaților se circumscrie în perioada 2006 - iulie 2009 și în raport și de data la care aceștia au început să-și desfășoare activitatea în această instituție medicală.
De reținut că, în perioada menționată, pasivitatea și dezinteresul manifestat de organele competente de control și avizare din cadrul Ministerului Sănătății care a fost sesizat de reprezentanții policlinicii și de alte instituții medicale, în controlul legalității funcționării acestei instituții medicale, nu pot fi imputate inculpaților.
Față de toate aceste circumstanțe reale în care și-au desfășurat activitatea presupus infracțională inculpații, se constată că măsura preventivă dispusă de prima instanță, nu se justifică, în cauză nefiind îndeplinită, cumulativ, cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală
Deși, pericolul pentru ordinea publică trebuie determinat în concret și dovedit cu mijloace de probă, neputând fi prezumat doar plecând de la gravitatea infracțiunilor săvârșite, în speță, instanța de fond nu a făcut nici o referire concretă la existența probelor din dosar, că, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nici nu a indicat motivele temeinice care determină necesitatea luării acestei măsuri punitive.
În lipsa altor probe certe din dosarul cauzei care să dovedească că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se reține că, în cauza de față nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 148 lit. f Cod procedură penală și în consecință nu se justifică măsura privativă de prima instanță.
În raport de circumstanțele reale mai sus arătate, de circumstanțele personale ale inculpaților, invocate și dovedite în cauză, și de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală se constată că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal se impunea luarea preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpați, măsură dispusă de altfel în cauză de procurorul de caz față de alți doi inculpați cercetați penal pentru comiterea acelorași fapte penale.
Pentru considerentele arătate recursurile declarate de inculpați trebuiau admise în baza art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală casarea încheierii atacate și rejudecând, în baza art. 136 lit. c Cod procedură penală, luarea măsurii preventive față de inculpați, a obligării de a nu părăsi țara.
JUDECĂTOR,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Florică Duță, Simona Cîrnaru
