Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 259/
Ședința publică din 06 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. 35/CC din data de 02.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului D și de traducător.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, inculpatul-recurent arată că cunoaște limba română și nu solicită prezența traducătorului.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât inculpatul a solicitat ședința publică, iar normele internaționale primează. Faptul că nu s-a asigurat publicitatea ședinței de judecată, atrage după sine nulitatea absolută a încheierii atacate și, prin urmare anularea mandatului de arestare. Depune în acest sens la dosar, hotărârea CEDO din 13.11.2007.
În al doilea rând, solicită admiterea recursului, arătând că arestarea preventivă a inculpatului se bazează pe indicii sumare și pe conduita anterioară faptei, conduită imorală, conform declarației unui coinculpat în cauză, dar care nu a fost probată. Participația inculpatului se apreciază că este exagerată, nestabilindu-se că ar exista indicii care să conducă la vinovăția inculpatului.
În cazul în care se apreciază că se impune luarea unei măsuri față de inculpat, solicită a se dispune o altă măsură preventivă și anume aceea de a i se interzice acestuia să părăsească țara.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, avându-se în vedere dispozițiile art. 149 pct. 4.C.P.P. Arată că inculpatul nu a demonstrat că a fost privat de vreun drept.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită să fie pus în libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 35/CC/02.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 1491alin. 9.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. cu aplic. Art. 148 alin. 1, lit. f p Cod Penal, a fost admisă propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 10.03.1975 în localitatea, Turcia, CNP - -, cetățenie, domiciliat în C, str. -. -, nr. 2, - 30,. 1,. 2, jud. D, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 02.03.2008, până la data de 30.03.2008. Prin aceeași încheiere penală a fost respinsă cererea formulată de același inculpat având ca obiect luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele: prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 2363/30/02.03.2008, - Biroul Teritorial Timișa solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpatului, cercetat pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.pen. art. 41 al. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002.
În motivarea cererii s-a arătat că împotriva numitului s-a început urmărirea penală pentru infracțiunile anterior arătate, reținându-se în sarcina sa că, împreună cu mai multe persoane, s-au constituit într-un grup infracțional, care la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a directorului - Sucursala C, au transferat și ridicat fără autorizare suma de 8.000.000 lei din care 4.000.000 lei au fost transferate în contul numitului, iar acesta din urmă, la data de 04.02.2008 ar fi încercat să ridice banii pentru a-i preda inculpatului și inculpatului, fapte pedepsite cu pedepse între 3 și 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Se mai arată că prin ordonanța din 01.03.2008 împotriva celui în cauză, la data de 01.03.2008 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru faptele arătate mai sus, el dobândind calitatea de inculpat în cauză.
Parchetul mai învederează că săvârșirea infracțiunilor rezultă din declarațiile martorilor, declarațiile celorlalți inculpați, procesele verbale de recunoaștere din grup, înscrisurile bancare, înregistrările video și înregistrările convorbirilor înregistrate în cauză.
În final, se menționează că inculpatul se află în situația prev. de art. 148 lit. f C.P.P. întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul inculpării acestuia sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea și liniștea publică.
În probațiune s-a atașat la dosarul Tribunalului Timiș, dosarul nr. 12/D/P/2008 al Ministerului Public D. - Biroul Teritorial Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Prin rezoluția din data de 29.02.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și al. 4.pen. art. 41 al. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002.
În fapt, s-a reținut că împreună cu mai multe persoane, s-au constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces directorului - Sucursala C au transferat și ridicatt fără autorizare suma de 8.000.000 lei, din care 4.000.000 lei au fost transferate în contul numitului, iar acesta din urmă, la data de 04.02.2008, ar fi încercat să ridice banii pentru a-i preda inculpatului și inculpatului.
S-a mai reținut că la data de 01.03.2008, pentru aceleași infracțiuni, Ministerul Public - - Biroul Teritorial Timiș, prin ordonanță, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului.
S-a încercat audierea lui în calitate de inculpat, însă acesta a înțeles să se prevaleze de dreptul de a nu face nici o declarație.
Tribunalul Timișa reținut în motivarea încheierii că măsura arestării preventive poate fi luată atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile exprese prevăzute de art. 148 al. 1.
C.P.P.S-a mai arătat în motivarea primei instanțe, că, înainte de a analiza cele două condiții enunțate anterior, trebuie arătat că cercetările din dosarul nr. 12/D/P/2008 al T - Biroul Teritorial Timiș au fost declanșate la o sesizare a - G, C, în care se arată că în cursul zilei de 01.02.2008 au fost inițiate, prin utilizarea parolei de acces a directorului administrativ, două plăți neautorizate, a câte 4.000.000 Ron fiecare, din contul aparținând SC " Distribuție" C, în două conturi, unul deschis la. - Sucursala B, aparținând unui cetățean și unul deschis la. - Agenția T, aparținând unui cetățean român.
În ceea ce privește prima condiție, Tribunalul Timișa arătat că, așa cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru luarea unei măsuri privative de libertate față de o persoană, nu este necesar ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula o acuzație încă din momentul arestării, ci rolul detenție preventive este acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.
Tot în interpretarea art. 5 lit. a din CEDO, așa cum aceasta a fost realizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, s-a reținut că privarea de libertate a unei persoane este permisă atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune, iar faptele sau împrejurările pe care se bazează aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură un observator independent să observe că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
În speță, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, Tribunalul Timișa considerat că există indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, indicii în măsură a convinge și un observator independent de comiterea acestora.
În acest sens, la dosarul de urmărire penală există declarația inculpatului, dată în prezența unui apărător, în care acesta arată că inculpatul a fost cel care l-a contactat și i-a solicitat să-și deschidă un cont bancar, la. B, în care inculpatul, zis " ", urma să primească o sumă importantă de bani de la o altă persoană.
S-a mai reținut că același inculpat, în declarația sa, a arătat că inculpatul i-a dat instrucțiuni cu privire la modul de ridicare a banilor ce urmau să fie transferați în contul deschis și l-a însoțit, împreună cu, în data de 04.02.2008 până în apropierea băncii de unde urma să ridice o sumă importantă de bani.
Aceste aspecte, coroborate cu împrejurarea, de asemenea dovedită, că suma de 4.000.000 lei transferată în contul deschis de provenea dintr-o operațiune pusă la cale de mai multe persoane, printre care se numără și inculpatul, care, cu ajutorul inculpatei, a reușit transferarea unei importante sume de bani din contul unei societăți comerciale în două conturi bancare separate, au format convingerea Tribunalului Timiș că, într-adevăr, există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea faptelor penale de care este acuzat în dosarul parchetului.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, și anume aceea indicată de art. 148 lit. f C.P.P. Tribunalul Timișa apreciat că, referitor la persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, prima instanță a reținut că, fiind vorba de o acțiune vastă, de o amploare deosebită, în care au fost implicate mai multe persoane, lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice, referitoare al persoane implicate în asemenea operațiuni, care afectează grav încrederea în sistemul bancar, aflat la baza activităților comerciale și a multor operațiuni financiare efectuate de persoane fizice, este de natură a conduce la o tulburare a ordinii publice.
Pentru aceste considerente, văzând că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, s-a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în temeiul art. 1491al. 9.C.P.P. raportat la art. 143.C.P.P. și cu aplicarea art. 148 al. 1 lit. f p Cod Penal, Tribunalul Timișa admis solicitarea parchetului și a dispus arestarea preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, iar în aceste condiții, a constatat că se impune respingerea cererii privind luarea unei alte măsuri preventive, și anume interdicția de a părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât ședința de judecată, în mod greșit a fost declarată secretă (În Camera de Consiliu) și pentru neteminicie, întrucât în mod gtreșit s-a dispus arestarea sa.
Recursul este nefondat.
Cu privire la nelegalitatea încheierii recurate, criticile sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 1491alin. 4.C.P.P. "Propunerea de arestare preventivă se soluționează în camera de consiliu de un judecător, indiferent de natura infracțiunii".
Hotărârea Bocellari și Rizza Italia din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană a drepturilor Omului, nu duce la concluzia nulității absolute a încheierii penale recurate pe considerentul că propunerea de arestare preventivă s-a judecat în ședință secretă și nu în ședință publică, întrucât inculpatului nu i-a fost produsă o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului fals.
Cu privire la netemeinicia încheierii recurate, criticile formulate de apărătorul inculpatului urmează a fi respinse pentru motivele care vor fi analizate în continuare:
La urmărirea penală, în seama inculpatului se reține săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, furt calificat, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, infracțiuni informatice, spălare de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a și alin. 4.Cod Penal, art. 42 alin. 1,3 din Legea nr. 161/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a,b,c din Legea nr. 656/2002, în fapt reținându-se că împreună cu mai multe persoane s-a constituit într-un grup infracțional organizat, care la data de 01.02.2008, prin utilizarea neautorizată a parolei de acces a directorului - Sucursala C, a transferat și ridicat fără autorizație, suma de 8.000.000 lei, din care 4.000.000 lei au fost transferați în contul numitului, iar acesta din urmă, la data de 04.02.2008 ar fi încercat să ridice banii pentru a-i preda inculpatului-recurent și inculpatului, fapte pedepsite cu închisoare de la 3 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 1 Cp.p., măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Prima instanță a procedat la ascultarea inculpatului, în declarația existentă la fila nr. 6 dosar, consemnându-se că acesta s-a prelevat de dreptul de tăcere, prevăzut de art. 70.Cod Penal, context în care pe baza celorlalte probe existente la urmărirea penală, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.
C.P.P.Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. f C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pedeapsa pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoare mai mare de 4 ani (de la 3 la 20 ani), astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit. f C.P.P. privind cuantumul pedepsei închisorii, este îndeplinită.
Împrejurările concrete reținute la urmărirea penală cu privire la săvârșirea faptei, scopul urmărit, numărul mare de participanți la săvârșirea faptei, cuantumul mare al prejudiciului, dovedesc pericolul pe care-l prezintă pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului.
Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive se justifică atâta timp cât ordinea publică este amenințată efectiv prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar genera în rândul indivizilor societății, un sentiment de neîncredere în capacitatea societății de a restabili ordinea de drept încălcată și ar crea, de asemenea, un sentiment de teamă că prin săvârșirea unor asemenea fapte, depozitele bănești existente în bănci pe seama acestora, pot fi periclitate. Cum și cea de-a doua condiție privind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului este îndeplinită, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 6o lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.35/CC/02.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.- 07.03.2008
Tehnored.CU -10.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
