Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 262/
Ședința publică din 6 martie2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale de ședință din data de 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent și inculpatul-recurent, în stare de arest, asistați de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți și. avocat, solicită admiterea recursurilor și judecarea inculpaților în stare de libertate, neexistând în speță vreo dovadă că lăsarea în libertate a inculpaților ar îngreuna cursul procesului penal. În subsidiar, solicită a se avea în vedere disp. art. 136 al. 8 Cpp și a fi înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate, arătând că este la prima abatere și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în baza art. 160 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată împotriva inculpaților și, pe o durată de 60 zile.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad, având în vedere faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și.
Împotriva încheierii penale din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 05.03.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci numai cu ocazia susținerii concluziilor orale, împrejurările invocate fiind menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile martorilor. Astfel, în fața instanței de judecată martorii, și G și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de aceștia ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale). Astfel, în cauză există presupunerea rezonabilă privind comiterea de către inculpați a infracțiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 al. 1 lit. i p cu aplicarea art. 75 lit. a Cod Penal, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul și art. 37 lit. a Cod Penal, constând în aceea că în data de 28.05.2006, în jurul orei 13,00 - 14,00, înarmați cu bâte de bassaball au aplicat mai multe lovituri în regiuni vitale părții vătămate, în timp ce acesta se afla împreună cu tatăl său în fața imobilului cu numărul 43 din A; în urma loviturilor primite victima suferind leziuni ce au necesitat 90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, fiindu-i pusă în pericol viața.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de tentativă de omor calificat aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ.
În același timp, instanța reține și că împotriva inculpaților s-a dispus măsura arestării preventive la data de 07.09.2007, fiind emise în lipsă mandatele nr. 9/2007 împotriva inculpatului și nr. 11/2007 împotriva inculpatului cu reținerea incidenței dispozițiilor art. 148 lit. a și f C.P.P. mandate ce au fost puse în executare abia în data de 30.01.2008 (fila 162 dosar fond). Este adevărat că, potrivit procesului verbal încheiat de IPJ A - Serviciul de Investigații Criminale, rezultă că inculpații s-au prezentat pentru a se pune la dispoziția organelor de poliție, relatând că după comiterea faptei au părăsit țara, plecând în Belgia, însă trebuie avut în vedere și că la data de 13.11.2007 prima instanță a inițiat procedura extrădării active a inculpaților din Belgia, astfel că nu se poate reține că o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, ar asigura garanții suficiente în ce privește apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpații și, împotriva încheierii penale din 28.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 80 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Red.
Tehnored.CU -11.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
