Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 254/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 254/
Ședința publică din 06 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de partea civilă și asigurătorul "" Regiunea Vest împotriva deciziei penale nr. 192/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 1191/208/207.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-intimat, lipsă, se prezintă avocat ales, din cadrul baroului T, prezentă partea vătămată-recurentă, nereprezentați asigurătorul-recurent SC" Reasigurare " SA - Regiunea Vest, partea responsabilă civilmente-intimat SC " "SRL și părțile civile intimate Spitalul Municipal C și Spitalul Județean
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Partea vătămată, în susținerea recursului, solicită admiterea recursului, obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, respectiv costul motoscuterului - 2800 lei, costul medicamentelor - 1109,67 lei. Precizează că a urmat tratament timp de un an și J, sumele reale alocate tratamentului fiind mult mai mari decât cele care figurează în acte, iar după patru luni a fost nevoit să se pensioneze de boală, având o pensie de 267 lei.
Cu privire la recursul asigurătorului, partea vătămată-recurentă solicită a fi respins.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea celor două recursuri ca tardive, iar pe fond, solicită respingerea recursurilor, arătând că cele două instanțe au clarificat în mod corect pretențiile părții civile.
Partea vătămată-recurentă, arată că recursul a fost depus în termenul legal, conform ștampilei poștei, iar în completare, cu privire la daunele morale, arată că în urma accidentului a avut lansare de carte, la care nu a putut participa, iar daunele morale sunt insuficiente, solicitând majorarea lor.
Procurorul arată că recursurile sunt formulate în termen. Solicită admiterea recursului părții civile și menținerea hotărârii primei instanței. Cu privire la recursul formulat de asigurător, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 334/2007 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr-, în baza art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.03.1986 în C, jud. C-S, domiciliat în com., sat, nr. 212, jud. C-S, CNP - -, la o pedeapsă de 6 luni închisoare;
În baza art. 81-.82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 2 ani și 6 luni;
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente " " față de Spitalul Municipal C la plata sumei de 3.706.927 lei.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente " " față de Spitalul Județean T - Clinica de Urgență T, la plata sumei de 827,64 lei.
A fost obligat inculpatul împreună cu partea responsabilă civilmente " " și asigurătorul de răspundere civilă "" Reșița față de partea civilă la plata sumei de 50.000 lei daune, din care suma de 2.000 lei daune materiale și 48.000 lei daune morale.
A fost respinsă cererea cu privire la stabilirea unei prestații periodice.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente " " față de partea civilă la 1.200 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente " " față de stat, la 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 05 martie 2007, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 1191 din 19 martie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, circulând cu un autovehicul, l-a lovit pe partea vătămată producându-i leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 65 zile îngrijiri medicale.
Din analiza probelor administrate în cauză, Judecătoria Caransebeșa reținut în fapt următoarele:
În data de 08 septembrie 2006 inculpatul, găsindu-se la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare B-46- aparținând părții responsabile civilmente " ", al cărei angajat era inculpatul în calitate de taximetrist, l-a acroșat pe partea vătămată care conducea un ciclomotor marca. Accidentul de circulație s-a produs în localitatea C, datorită faptului că inculpatul nu a respectat regulile de circulație, respectiv s-a angajat într-o depășire, fără luarea tuturor măsurilor de siguranță față de ceilalți participanți la trafic și nu nerespectarea vitezei de deplasare, inculpatul deplasându-se cu viteză de 51,80 km/ în localitate.
Din buletinul de analiză toxicologică a reieșit că inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, iar partea vătămată avea o alcoolemie cuprinsă între 0,50 gr%o și 0,45 gr%
În urma accidentului, partea vătămată a suferit vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 65 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal C-816/10.10.2006 emis de Serviciul de Medicină Legală C- Tot în urma accidentului, partea vătămată și-a pierdut capacitatea de muncă, încadrându-se în gradul II de invaliditate, conform raportului de expertiză medico-legală.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune.
De asemenea, Spitalul Municipal de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 3.706,92 lei, iar Spitalul Județean T - Clinica de Urgență T s-a constituit parte civilă cu suma de 827,64 lei.
Pentru autoturismul implicat în accident, așa cum s-a reținut de prima instanță din polița de asigurare de la filele 81-82 dosar, era încheiată o asigurare facultativă la.""
Din fișa de cazier a inculpatului a reieșit că acesta este infractor primar.
Judecătoria Caransebeșa constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal.
S-a reținut că purtarea vestei reflectorizante de către conducătorul ciclomotorului, respectiv de către partea vătămată, la producerea accidentului - 08 septembrie 2006, nu era obligatorie, aceasta fiind obligatorie abia de la 01 decembrie 2006.
Cu privire la pretențiile invocate de partea vătămată constituită parte civilă, instanța de fond l-ea găsit întemeiate, daunele materiale fiind dovedite cu actele existente la filele 153-178 dosar. Cu privire la daunele morale și acestea s-a considerat că au fost dovedite, deoarece pe lângă suferințele fizice îndurate de partea vătămată, acesta a mai fost lipsit și de posibilitatea deplasării sale în mod liber în perioada celor 65 zile îngrijiri medicale, fiind invitat la diferite simpozioane, manifestări culturale, în calitate de scriitor, neputându-se deplasa.
Prima instanță a constatat că în ceea ce privește prestația periodică, aceasta nu este dovedită, deoarece partea civilă nu a făcut dovada că realizează un venit constat dintr-o anumită activitate, neputându-se calcula de către instanță o sumă ce ar reprezenta o prestație periodică.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Judecătoria Caransebeșa avut în vedere prev. art. 72 Cod penal, respectiv conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, faptul că a avut o atitudine sinceră în fața organului de urmărire penală, deși în fața instanței nu a dorit să dea declarație.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, conform disp. art. 362-363 Cod procedură penală, partea vătămată, inculpatul și partea responsabilă civilmente " " L, cererile de apel formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente nefiind motivate în scris.
Partea vătămată a solicitat majorarea daunelor materiale, morale, acordarea unei prestații periodice și majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Prin decizia penală nr. 192/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art. 379 pct. 1 litt. B Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 334/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
În baza disp. art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente " ", împotriva sentinței penale nr. 334/01.10.2007 care a fost desființată în latură civilă, în sensul că:
A fost obligat inculpatul, partea responsabilă civilmente " " și asigurătorul "" Reșița, fațăd e partea civilă, la plata sumei de 32.000 lei daune, din care 2.000 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Examinând sentința atacată față de cererea de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele legalității și temeiniciei, prin prisma disp. art. 371, 378 Cod procedură penală, Tribunalul C-S a constatat că apelurile inculpatului și al părții responsabile civilmente sunt fondate, iar apelul părții vătămate este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut faptul că partea vătămată a fost victima unui accident de circulație, în urma căruia i-au fost necesare 65 zile de îngrijiri medicale și și-a pierdut capacitatea de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
De asemenea, din actele dosarului a rezultat că la producerea accidentului, atât inculpatul cât și partea vătămată au fost în culpă (conducătorul auto pentru că nu și-a luat toate măsurile de siguranță la efectuarea manevrei de depășire, iar partea vătămată pentru că nu a folosit luminile de întâlnire, era sub influența alcoolului și nu a circulat cu vehiculul pe acostamentul drumului).
S-a considerat că într-adevăr, prin producerea accidentului partea vătămată a suferit o atingere a dreptului său la integritate fizică, la sănătate, fiind supus unor suferințe fizice și psihice, însă avându-se în vedere condițiile concrete ce au determinat aceste suferințe și numărul de zile de îngrijiri medicale, tribunalul a apreciat că suma de 30.000 lei este în măsură să asigure o reparație integrală și judicioasă a daunelor morale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor materiale acordate de instanța de fond, tribunalul a apreciat că acestea au fost corect stabilite față de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale în materie (art. 14, 346 Cod procedură penală), neexistând nici un temei de modificare al cuantumului acestora.
De asemenea, s-a considerat că în mod corect a dispus instanța de fond și cu privire la prestația periodică solicitată de partea vătămată și la cheltuielile de judecată (acestea nefiind dovedite).
Împotriva deciziei penale nr. 192/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-S au declarat recurs partea civilă și asigurătorul SC SA Regiunea Vest, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 17.01.2008.
În motivarea recursului, asigurătorul SA Regiunea Vest a solicitat reanalizarea probatoriului administrat în cauză în ceea ce privește acțiunea civilă și să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale, susținând că în speță există o discrepanță majoră între daunele morale la plata cărora au fost obligați și prejudiciul moral și material suferit de către partea vătămată.
În motivarea recursului său, partea civilă a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș pentru completarea probațiunii în ce privește latura civilă a cauzei. Cu ocazia susținerii concluziilor orale asupra recursului, partea vătămată a solicitat majorarea daunelor materiale și morale, susținând că în realitate sumele cheltuite sunt mult mai mari decât cele pentru care a putut depune chitanță.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală, respectiv expertiza tehnică judiciară, declarațiile inculpatului și părții vătămate, certificatele medico-legale, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 361/A/2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină-legală C-
De altfel, starea de fapt și încadrarea juridică date faptei nu au fost contestate în cadrul recursurilor, nici de partea civilă și nici de asigurător, astfel că nu formează obiectul analizei instanței de recurs decât în măsura în care ar putea influența cuantumul despăgubirilor acordate și criticate de cele două părți.
Astfel, instanța constată că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 euro daune morale și materiale, solicitând și stabilirea unei prestații periodice (fila 32 dosar judecătorie), iar în cursul apelului a susținut că daunele materiale sunt în cuantum de 4.623,80 lei conform actelor depuse în cauză (fila 10 dosar tribunal). Totodată, se reține că la cuvântul pe fond în fața primei instanțe apărătorul părții civile, în prezența acestuia, a solicitat obligarea inculpatului la o prestație periodică și la plata sumei de 50.000 lei daune, din care 48.000 lei daune morale și 2.000 lei daune materiale.
În ce privește latura civilă a procesului penal, instanța de recurs constată că angajarea răspunderii civile delictuale conform art. 998, 999.civ. presupune îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența culpei. În ce privește prejudiciul, acesta trebuie să fie cert, respectiv să fie sigur în ceea ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare; un prejudiciu eventual neîndeplinind această condiție. Mai trebuie reținut în cauză și faptul că gravitatea vinovăției (culpei) influențează cuantumul despăgubirilor întrucât în cazul în care există culpa comună a autorului faptei și victimei, fiecare răspunde după gradul culpei.
Față de aspectele sus menționate, instanța constată că în speță s-a stabilit culpa comună atât a inculpatului, cât și a părții vătămate. În acest sens, se reține că prin raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cauză s-au evidențiat ca și cauze principale ale accidentului: efectuarea de către inculpat a depășirii unui alt vehicul fără luarea tuturor măsurilor de siguranță față de ceilalți participanți la trafic, deplasarea victimei cu ciclomotorul în apropierea axului drumului, fără a avea în funcțiunea sistemul de iluminare și fiind sub influența băuturilor alcoolice. Aceste aspecte au fost reținute de instanța de apel atunci când a procedat la reducerea cuantumului despăgubirilor acordate părții vătămate.
Susținerile asigurătorului în sensul că daunele morale ar fi disproporționat de mari sunt nefondate. Instanța de recurs apreciază că cuantumul acestora este rezonabil și la stabilirea lui au fost avute în vedere atât suferințele părții vătămate, culpa comună a celor două părți, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Din aceste motive, suma de 30.000 lei apare ca fiind justificată față de leziunile suferite de partea vătămată, numărul de îngrijiri medicale, modul producerii accidentului, împrejurarea că partea vătămată a fost privată de posibilitate de a se deplasa la diferite simpozioane, manifestări culturale, la care trebuia să participe în calitate de scriitor în perioada în care i s-au acordat îngrijirile medicale (lansarea unui volum - fila 46 dosar judecătorie).
În ce privește despăgubirile materiale acordate, în cuantum de 2.000 lei, se reține că această sumă este justificată cu facturi fiscale și se află în legătură de cauzalitate cu accidentul a cărui victimă a fost partea vătămată, avându-se în vedere și gravitatea culpele celor două părți. Astfel, în cuantumul daunelor materiale trebuie inclusă contravaloarea ciclomotorului - 2.688, 90 lei - conform facturii fiscale seria - - nr. - (fila 40 dosar judecătorie); a medicamentației ce s-a impus a fi administrată urmare a accidentului - 179, 40 lei - conform bonului fiscal R- - (fila 42 dosar judecătorie) și R - - (fila 195 dosar judecătorie) coroborate cu recomandările la externare (fila 26 dosar judecătorie); taxa pentru expertiza asupra capacității de muncă potrivit chitanței seria - nr. - (fila 166 dosar judecătorie) - 50 lei; diferența dintre salariu și indemnizație pentru concediu medical - 556 lei, conform adeverinței nr. 571/06.11.2007 eliberată de Casa Municipală de Cultură " " C; transportul în cuantum de 25,74 lei; în total 3500,02 lei. Deși partea civilă a depus în cauză mai multe bonuri emise în urma achiziționării de medicamente, nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate cu accidentul. Astfel, în foaia de externare (fila 26 dosar judecătorie) se menționează la recomandări tratamentul cu cerebrolisin și există și o rețetă (fila 43 dosar judecătorie) pentru acest medicament, însă pentru celelalte medicamente achiziționate cu bonurile depuse la dosar nu există asemenea recomandări de specialitate. Mai mult, unele bonuri fiscale nici nu menționează despre ce produs este vorba, limitându-se a preciza termenul de medicamente (exemplu: bonul -, -, -, -, -), iar cu altele s-au cumpărat medicamente de uz comun (exemplu: piracetam, bromhexin, paracetamol). Pentru aceste motive, este inclusă în prejudiciul material numai contravaloarea medicamentului recomandat urmare a accidentului de circulație, pentru celelalte neexistând dovada că administrarea acestora s-a impus datorită leziunilor cauzate în data de 08.09.2006. În același timp, partea vătămată a solicitat să-i fie acordată contravaloare deplasărilor efectuate cu taxiul sau trenul (fila 167 dosar judecătorie), pe care susține că le-a făcut de acasă la serviciu, la instanță sau institutul de medicină legală. Din analiza bonurilor fiscale rezultă că deplasările de acasă la serviciu s-au efectuat în perioada când acesta era în concediu medical, respectiv 06.09.2006 - 01.07.2007 (conform adeverinței nr. 571/2007 emisă de Casa Municipală de Cultură " " C) astfel că acestea nu vor fi incluse în cuantumul prejudiciului material întrucât acestea nu apar ca necesare și a fost reținută diferența remunerației primite. Va fi reținută numai suma de 25,74 lei rezultată din bonurile fiscale și biletele de transport pentru deplasarea la organele judiciare și medicina legală. Având în vedere că prejudiciul material dovedit și în legătura de cauzalitate cu accidentul se ridică la suma de 3500,02 lei, în raport cu culpele concurente ale inculpatului și părții vătămate, instanța de recurs constată că în mod corect a fost obligat inculpatul la plata doar a sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale, diferența incumbând victimei.
În ce privește cererea părții vătămate de a fi obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice, soluția de respingere a acesteia pronunțată de instanțele de fond este temeinică și legală. Astfel, orice prejudiciu trebuie să aibă caracter cert, fiind exclus de la despăgubire prejudiciul eventual. Pentru aceasta, partea vătămată era obligată să probeze existența unei diferențe între veniturile obținute anterior cu caracter de continuitate și cele obținute după producerea accidentului, ceea ce nu s-a realizat în cauză. Partea vătămată susține că anterior accidentului realiza venituri în calitate de scriitor și angajat al Casei de Cultură " " Din adeverința nr. 38/06.02.2008 eliberată de Casa Municipală de Cultură " " C rezultă că partea civilă a fost angajatul acestei instituții până la data de 30.06.2007 în funcția de referent cultural. Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A 130/2007 al Serviciului Județean de medicină-legală C-S se reține că partea civilă are gradul II de invaliditate, caracterizat din punct de vedere funcțional prin "tulburări de mers și limitarea marcata a mișcărilor de abducție și rotație membrul pelvian stâng", capacitate de muncă pierdută în cea mai mare parte; același diagnostic fiind menționat și în decizia asupra capacității de muncă nr. 200/19.06.2007, însă acesta nu a dovedit dacă veniturile sale s-au diminuat, respectiv dacă are pensie și imposibilitatea desfășurării activității de scriitor sau modul în care au încetat raporturile de serviciu cu Casa Municipală de Cultură " " Prin urmare, prejudiciul periodic în speță nu are decât un caracter eventual, lipsit de certitudine, ceea ce împiedică instanța să-l evalueze și să stabilească cât este imputabil inculpatului, astfel că cererea a fost respinsă în mod corect.
În ce privește cererea părții civile de a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea de noi probe, instanța constată că această cerere nu se încadrează în cazurile reglementate de dispozițiile art. 3859.C.P.P. care atrag soluția rejudecării cauzei de instanțele de fond.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA Regiunea Vest împotriva deciziei penale nr. 192/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul C-
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga fiecare recurent la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursurile declarate de partea civilă și asigurătorul SC SA Regiunea Vest împotriva deciziei penale nr. 192/11.12.07 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar -.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă fiecare recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red. -17.03.2008
Tehnored. -18.03.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Anca Nacu, Ion Dincă
