Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 393
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș împotriva încheierii nr. 33 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul personal, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea încheierii recurate și în rejudecare, admiterea propunerii de arestare preventivă, arătând că motivarea primei instanțe este incompletă, inculpatul prezintă pericol social pentru ordinea publică, ceea ce rezultă din probatoriul administrat.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală, a încheierii recurate de către parchet. Inculpatul nu prezintă pericol social concret pentru societate și nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea, susține că într-adevăr inculpatul a fost condamnat pentru tâlhărie, însă a fost de multe ori pus în libertate și nu s-a sustras urmăririi penale sau cercetărilor judecătorești.
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet și susține cele arătate de apărătorul său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 33 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă propunerea Ministerului Public - DIICOT - Biroul Teritorial privind arestarea preventiva a inculpatului G, iar in temeiul art. 146 alin. 11 ind. 1 C.P.P. s-a dispus împotriva acestuia, măsura obligării de a nu părăsi localitatea jud., fără încuviințarea instanței.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
1) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
2) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
3) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
4) să se prezinte la Politia Municipiului T, în calitate de organ desemnat cu supravegherea, conform programului ce va fi întocmit de aceasta instituție sau ori de cîte ori va fi chemat.
5 ) să nu se apropie de părțile vătămate si precum și de membrii familiilor lor și să nu comunice cu acestea direct, sau indirect.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22.p Cod Penal conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare.
In baza art. 192.C.P.P. cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin referatul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial nr.28/D/P/2009 din data de 18 martie 2009, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 18.03.2009 sub număr unic de dosar -, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul G, pe o perioada de 29 zile, cu incepere de la 18.03.2009 până la data de 18.04.2009, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev.de art.13 al.1 din.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn motivarea propunerii de luare a măsurii arestări preventive, s-a arătat că față de inculpatul a fost începută urmărirea penală în data de 17.03.2009, în dosarul sus-menționat, iar la data de 18.03.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile de trafic de minori în formă continuată, prev.de art.13 al.1 din.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 fapta Cod Penal constînd în aceea că în data de în data de 14.03.2009 în urma unei înțelegeri prealabile cu învinuiții și, învinuitul a cumpărat contra sumei de 400 euro pe minorele în vârstă de 17 ani și în vârsta de 16 ani în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției în folosul lor financiar.
S-a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 și 148 alin.1 lit.proc.pen. în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, impactul care l-a produs activitatea infracțională a acestuia asupra societății, care este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fenomene în special cînd victimele sînt minore și fără experiență de viață,existînd posibilitatea continuării flagelului de atragere și exploatare a tinerelor.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.28/D/P/2009 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1
C.P.P.Pe de altă parte, art.5 alin.1 lit.a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite privarea de libertate a unei persoane atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Jecius contra Lituania că pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Referitor la prima condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f p Cod Penal, instanta reține că în cauză sunt suficiente indicii, în accepție dată de legea acestei noțiuni, că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat. Astfel, în declarațiile date în dosarul de urmărire penală și în fața instanței, inculpatul deși nu a recunoscut săvârșirea celor două infracțiuni, declarațiile sale sunt combătute de probele administrate în cauză până în acest moment, respectiv, declarațiile părților vătămate, precum și declaratia martorului -.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul G să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală.
Raportat la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f însă C.P.P. prima instanță reținut că aceasta nu este îndeplinită în prezenta cauză. Sub acest aspect este de menționat faptul că pericolul social pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În aprecierea gradului de pericol social al lăsării în libertate a inculpatului se vor avea în vedere alte elemente decât cele care privesc gradul de pericol social al faptei, respectiv persoana inculpatului, antecedentele sale, sau orice altă împrejurare care ar justifica temerea că lăsarea inculpatului în libertate ar putea provoca o tulburare a ordinii sociale.
Or, în prezenta cauză, organele de urmărire penală nu au motivat scopul pentru care se impune arestarea preventivă a inculpatului și nu au produs probe pentru a se dovedi că lăsarea acestuia în libertate s-ar răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal.
Sub acest aspect, prima instanță a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Letellier împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este posibilă arestarea preventivă a unei persoane pentru a se asigura protejarea ordinii publice, dar numai dacă anumite fapte, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, ar putea suscita o atingere adusă ordinii publice, și numai în situația în care lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Or niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în prezenta cauză. Faptele cu privire la care se efectuează cercetări nu au fost comise cu violență, astfel încât prin natura lor nu pot fi considerate ca fiind în măsură să determine o tulburare serioasă a ordinii sociale, iar pe de altă parte lăsarea în libertate a inculpatului, nu ar determina nici un fel de reacție negativă din partea societății într-o asemenea manieră încât să justifice o privare de libertate acestuia.
În același sens, măsurile preventive au un caracter de constrângere, prin ele încercându-se împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispozițiile art.136 C.P.P. unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul G, formulată de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial
Totuși, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, prima instanță, în temeiul art. 146 alin. 11 ind. 1 C.P.P. dispus impotriva acestuia, măsura obligării de a nu parasi localitatea, fără încuviințarea instanței.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să se prezinte la Politia Municipiului T, în calitate de organ desemnat cu supravegherea, conform programului ce va fi întocmit de aceasta instituție sau ori de câte ori va fi chemat; să nu se apropie de părțile vătămate si precum și de membrii familiilor lor și să nu comunice cu acestea direct, sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22.p Cod Penal conform cărora în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare.
mpotriva încheierii nr. 33 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, solicitând casarea hotărârii, iar în rejudecare să se admită propunerea de arestare preventivă a inculpatului G, arătând că acesta prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată în raport cu solicitările formulate de către parchet și din oficiu, în condițiile art.3859alin.3 C.P.P. se constată că Tribunalul Timișa respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului G, dar a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea, stabilind în sarcina inculpatului o serie de obligații.
Instanța a constatat, în mod corect, că există indicii rezonabile din care rezultă că inculpatul ar fi putut comite faptele pentru care este cercetat. În acest sens fiind declarațiile părților vătămate și a martorului -.
În privința existenței pericolului concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpatul aflat în stare de libertate, s-a arătat că acest pericol nu a fost dovedit de către parchet.
Faptele pentru care inculpatul este cercetat, prezintă într-adevăr un pericol social, dar acesta nu trebuie confundat cu pericolul concret pentru ordinea publică.
Prezentarea de către parchet a existenței unui pericol general pentru societate, ca urmare a infracțiunii săvârșite de către inculpat, nu satisface cerințele cerute de dispozițiile art.148 lit.f Propunerea C.P.P. de arestare preventivă a inculpatului G se limitează la descrierea faptelor săvârșite de acesta și gravitatea lor, fără a arăta în ce mod lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică.
În aceste condiții, măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile concrete dispuse de instanță, în sarcina inculpatului, se apreciază că sunt de natură a asigura bunul mers al cercetărilor penale.
Așa fiind, se consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș este temeinică și legală, urmând ca în baza art.385/15 pct.1, lit.b C.P.P. recursul parchetului să fie respins ca nefondat.
Potrivit art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal, respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă ICCJ - DIICOT - Biroul Teritorial Timiș împotriva încheierii nr. 33 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: VI/05.05.09
Dact: 2 exempl/05.05. 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
