Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 394/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 394
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 768/R/28.11.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat ales, pentru partea civilă intimată, lipsă, avocat ales, partea responsabilă - civilmente, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Procurorul invocă excepția de inadmisibilitate a recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită respingerea excepției invocate de procuror, repunerea în termen recursul formulat, deoarece neexercitarea căii de atac s-a datorat unor cauze temeinice și să se dispună suspendarea hotărâri primei instanțe, respectiv a executării despăgubirilor materiale stabilite și menținute prin decizia atacată.
Pe fond, solicită admiterea recursului, decizia fiind netemeinică și nelegală, solicitând casarea ei și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.e C.P.P. în cauză fiind vorba de un caz fortuit. Pe latură civilă solicită, cu privire la daunele materiale, a fi acordate în măsura dovedirii acestora, iar cu privire la daunele morale, să nu fie acordate.
Apărătorul ales al părții civile intimate, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul, pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, acesta fiind formulat și tardiv.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1170/09.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art.184 al.1 pen. cu aplicarea art.99, art.100 și art.109 pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 86 ind.1 și art. 71 al.5 p, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii, iar în baza art.86 ind. 2 raportat la art. 110 indice 1.Cod Penal, s-a stabilit termen de încercare de 2 (doi) ani și 15 (cincisprezece) zile, socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.86 ind. 3.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a). să se prezinte în fiecare zi de a primei săptămâni din fiecare lună a anului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;
b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
În baza art. 86 ind. 3 al. 2.Cod Penal, s-a dispus ca un exemplar al sentinței să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 86 ind. 3 al. 3.Cod Penal raportat la art. 110 indice 1.Cod Penal, i s-a impus inculpatului respectarea următoarei obligații:
- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare ce urmează a fi individualizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 86 ind. 4.Cod Penal, raportat la art. 83 si art. 84.Cod Penal, în baza art. 359.
C.P.P.A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială împotriva inculpatului.
În baza art.14 al.3 lit.b, art.346 al.1 raportat C.P.P. la art.999 și art.1000 al.2 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 853,92 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă împotriva inculpatului.
În baza art.14 al.3 lit.b și al.5, art.346 al.1 raportat C.P.P. la art.999 și art.1000 al.2 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 526,6 RON, cu titlu de daune materiale, și la plata sumei de 12 000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă. Au fost respinse în rest pretențiile civile în sumă de 2812 RON, reprezentând daune materiale, ca nedovedite, iar suma de 4661,4 RON, reprezentând daune morale, ca neîntemeiate.
În baza art. 191 al.1 și 3.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 al.1 și 4.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 1400 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 25.05.2007 petenta a solicitat desființarea ordonanței nr. 8812/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și ordonanța dată în dosarul nr. 771/II/2/2007 de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara
În motivarea plângerii s-a precizat că cele două ordonanțe sunt netemeinice și nelegale și în mod greșit procurorul a reținut că în speță este vorba despre un caz fortuit, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1.
Cod PenalÎn ședința publică din data de 18.07.2007 s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenta, au fost desființate ordonanța nr. 8812/P/2006 și ordonanța 771/II/2/2007 ambele ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, punându-se în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1.Cod Penal cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm.
Cod PenalPentru punerea în mișcare a acțiunii penale s-a reținut de către instanță prin încheierea din data de 18.07.2007 că la data de 02.05.2005, în jurul orelor 20,00, partea vătămată se afla pe un teren viran din vecinătatea blocului în care locuiește împreună cu martorii, și, jucând baseball. Atât partea vătămată cât și martorii se pregăteau să plece când a venit inculpatul împreună cu martorii - și R, iar inculpatul și-a manifestat dorința de a și el baseball. Deși partea vătămată a anunțat că pleacă acasă, inculpatul i-a cerut să rămână întrucât dorește să lovească și el o dată cu bățul mingea, după care va pleca. În acest context, partea vătămată a rămas pe teren și s-a retras în partea lateral stânga a inculpatului, la o distanță de aproximativ 1,5 față de acesta. Inculpatul a luat bățul de baseball, iar martorul - i-a aruncat mingea, însă încercând să lovească mingea inculpatului i-a scăpat bățul de mână, lovind-o pe partea vătămată în zona feței și producându-i un traumatism maxilo-facial, fractură orizontală maxilar superior, fractură oase proprii nazale cu deplasare, fractură maxilar drept cu deplasare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale. În vederea stabilirii definitive a consecințelor faptei inculpatului, partea vătămată a fost supusă unei expertize medico-legale, rezultând că aceasta prezintă un prejudiciu estetic minor, temporar, care trebuie reevaluat după 6 luni în cazul intervenției chirurgicale și necroză pulpară la nivelul dinților de pe maxilarul superior drept, pentru care este necesar tratament endodontic pentru conservarea dinților, necesitând reevaluare clinică după 6 luni.
Deși prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut de către procuror că este vorba despre caz fortuit, s-a apreciat la punerea în mișcare a acțiunii penale că nu sunt întrunite condițiile cerute de legiuitor pentru a exista caz fortuit, iar inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută pentru această infracțiune, și anume culpa, pentru următoarele motive:
Inculpatul a dorit să lovească mingea cu bățul în cadrul unui joc de baseball practicat în mod neprofesionist și astfel, deși acesta avea la data respectivă doar vârsta de 17 ani, putea să prevadă faptul că bățul ar putea să-i alunece din mână, iar în această situație exista posibilitatea să rănească pe una din persoanele aflate în apropierea sa. Mai mult decât atât, chiar în situația în care inculpatul nu ar fi prevăzut rezultatul faptei sale acesta trebuia și putea să-l prevadă, dat fiind faptul că partea vătămată, care înainte de a încerca inculpatul să lovească mingea, s-a retras la o distanță de aproximativ 1,5 de acesta, tocmai în ideea de a nu fi lovită. De asemenea, pentru a fi în prezența cazului fortuit, trebuie să existe o împrejurare neprevizibilă și este necesar ca persoana să nu poată concepe nici intervenția energiei străine și nici survenirea rezultatului. În speța dedusă judecății nu se poate vorbi despre intervenția unei energii străine, inculpatul fiind cel care a acționat cu bățul în încercarea de a lovi mingea și chiar dacă nu a avut reprezentarea faptului că bățul ar putea să-i alunece din mână și să lovească pe cineva, acesta ar fi trebuit să prevadă acest fapt.
Deliberând asupra fondului pricinii, prima instanță a reținut următoarele:
Înainte de citirea actului de inculpare, în ședința publică din data de 26.10.2007, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma 20 000 RON (fila 68), reprezentând daune morale -suma de 16661,4 RON și daune materiale - suma de 3338,6 RON (filele 146-147). Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 853,92 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu tratamentul părții vătămate.
Audiat fiind în calitate de inculpat, (filele 70-71) a arătat cum s-au petrecut faptele, respectiv că, intenționând să lovească mingea cu bățul de base-ball, acesta i-a scăpat, deoarece avea palmele ude, și a lovit-o în față pe partea vătămată.
În virtutea rolului activ al instanței, a fost pusă în discuția părților, încuviințată și administrată în consecință proba testimonială cu următorii martori: - (filele 108-109), R (filele 112-113), (filele 114-115), (filele 127-128), (filele 140-141), cu martorii (filele 110-111), C (filele 144-145) și (filele 93-94) -propuși de partea vătămată și cu martorii (filele 138-139) și (filele 142-143) -propuși de către inculpat.
Cu privire la martora, deși prezentă în ședință publică, minora nu a putut fi audiată din cauza motivelor de sănătate, și la solicitarea tuturor părților s-a dispus omiterea audierii acestei martore prin încheierea din data de 07.03.2008 (fila 129)
De asemenea, a fost administrată proba cu expertiza medico-legală fiind atașat la dosarul cauzei raportul medico-legal de primă expertiză nr. 3025/22.12.2006 (fila 7 dos. de ), proba cu înscrisurile depuse de către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială (filele 56-57 decont de cheltuieli), de inculpat (file 67), de către partea vătămată: fotografii ce o înfățișează după producerea accidentului (filele 22-26).
A fost întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș referatul de evaluare privind inculpatul (filele 84-86).
Din coroborarea întregului material probator administrat prima instanță a reținut în fapt că în data de 02.05.2005, în jurul orelor 20,00, partea vătămată se afla pe un teren viran din vecinătatea blocului în care locuiește împreună cu martorii, și, jucând base-ball, joc care se de obișnuință pe terenul respectiv de aproximativ 2-3 ani. Atât partea vătămată cât și martorii se pregăteau să plece când a venit inculpatul împreună cu martorii - și R, iar inculpatul și-a manifestat dorința de a și el base-ball. Deși partea vătămată a anunțat că pleacă acasă, inculpatul i-a cerut, ținând-o de mână, să rămână întrucât dorește să lovească și el o dată cu bățul mingea, după care va pleca. În acest context, partea vătămată a rămas pe teren și s-a retras în partea lateral stânga a inculpatului, la o distanță de aproximativ 4-5 față de acesta, astfel cum rezultă din declarația inculpatului ce se coroborează cu cele ale martorilor - și R.
Toți martorii oculari au declarat că inculpatul era ud pe mâini de la transpirație, aspect recunoscut de altfel și de către inculpat. Inculpatul a luat bățul de base-ball, unul dintre copii i-a aruncat mingea, însă, încercând să lovească mingea, inculpatului i-a scăpat bățul de mână, lovind-o pe partea vătămată în zona feței. Partea vătămată a căzut la pământ declanșându-i-se hemoragie abundentă la nivelul nasului și a cavității bucale. Declarațiile părților se coroborează între ele și cu cele ale martorilor oculari în sensul că inculpatul împreună cu încă o persoană au transportat partea vătămată la domiciliu și ulterior cu ambulanța la spital.
În urma investigațiilor medicale s-a stabilit că părții vătămate i-a fost produs un traumatism maxilo-facial, fractură orizontală maxilar superior, fractură oase proprii nazale cu deplasare, fractură maxilar drept cu deplasare, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile îngrijiri medicale. În vederea stabilirii definitive a consecințelor faptei inculpatului, partea vătămată a fost supusă unei expertize medico-legale, rezultând că aceasta prezintă un prejudiciu estetic minor, temporar, care trebuie reevaluat după 6 luni în cazul intervenției chirurgicale și necroză pulpară la nivelul dinților de pe maxilarul superior drept, pentru care este necesar tratament endodontic pentru conservarea dinților, necesitând reevaluare clinică după 6 luni.
Acțiunea inculpatului de a produce părții vătămate o vătămare corporală la nivelul feței, ce a necesitat spre vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale, prin faptul că a scăpat bățul de base-ball din mână în încercarea de a lovi mingea, a fost apreciată de către prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al.1
Cod PenalPrima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de legiuitor pentru caracterizarea conținutului legal al acestei infracțiuni, și anume culpa.
Potrivit art.19 al. 2.Cod Penal, fapta este săvârșită din culpă când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce (culpa cu prevedere), sau când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă (culpa simplă).
Inculpatul a dorit să lovească mingea cu bățul în cadrul unui joc de base ball practicat în mod neprofesionist și fără nici un fel de echipament de protecție. Toți martorii oculari audiați susțin că niciunul dintre participanți nu purta mănuși și nici cască de protecție. Instanța mai reține că partea vătămată a putut prevedea rezultatul faptei inculpatului, aspecte care rezultă din atitudinea acesteia relatată de către martori. Partea vătămată a jucat base-ball până la venirea inculpatului împreună cu ceilalți doi băieți, doar cu participanți-copii cu vârste mai mici, până în 15 ani la data comiterii faptei, persoane a căror dezvoltare fizică nu permite lovirea mingii de base-ball cu forța unui adult și, evident nu poate produce aceleași consecințe în cazul în care bățul va fi scăpat. Martorii susțin că partea vătămată a insistat să plece, prin această manifestare din nou demonstrând că jocul devenise mai periculos din punctul său de vedere. Și, nu în ultimul rând, se poate observa că, în momentul în care a acceptat, la solicitarea inculpatului, să rămână pe teren, aceasta s-a retras la o distanță aproximativă de 4-5 lateral stânga de locul unde lovea mingea inculpatul. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că nu se poate reține culpa comună a inculpatului și a părții vătămate că ar fi participat împreună la același joc în condiții periculoase similare, astfel cum s-a solicitat de către inculpat prin avocat.
Deși inculpatul avea la data comiterii faptei doar vârsta de 17 ani, instanța de fond a considerat că acesta putea să prevadă faptul că bățul ar putea să-i alunece din mână, iar în această situație exista posibilitatea să rănească pe una din persoanele aflate în apropierea sa. Mai mult decât atât, chiar în situația în care inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, s-a apreciat de către prima instanță că acesta trebuia și putea să-l prevadă pentru că, astfel cum declară martorul (filele 127-128), pe același teren și în cadrul desfășurării unui meci de base-ball a mai fost lovită o fată - G "tot cu parul (bățul de base-ball) în zona nasului". Atunci nu s-au efectuat cercetări deoarece fata a fost lovită de fratele ei, a declarat martorul. Așadar, s-a reținut că inculpatul, care a copilărit în același bloc împreună cu toți martorii audiați, avea cunoștință de incidentul anterior, putea și trebuia să prevadă rezultatul faptei sale cu atât mai mult cu cât era ud pe mâini datorită transpirației.
Pentru motivele arătate mai sus, instanța de fond a apreciat că infracțiunea dedusă judecății de vătămare corporală din culpă a fost comisă de către inculpat "din culpă" și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a ținut seama de criteriile legale de individualizare prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează raspunderea penala, normele legale referitoare la sancționarea minorului.
Din analiza fișei de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și era minor - în vârstă de 17 ani - la data comiterii faptei.
Din cuprinsul anchetei sociale și referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a reținut că inculpatul provine dintr-o familie legal constituită, alcătuită din acesta și cei doi părinți ai săi: și . Tânărul locuiește împreună cu părinții săi într-un apartament din T, proprietate personală a acestora.
In ceea ce privește nivelul instrucției școlare, inculpatul este elev în clasa a XII-a, în cadrul Liceului Auto T unde, conform relatărilor sale, obține preponderent note de 6 sau 7 și are relații bune cu colegii săi, unii dintre aceștia fiindu-i chiar prieteni. Inculpatul a precizat că are o frecventă redusă la școală, întrucât mai lucrează ocazional, fără forme legale, ca bodyguard, la un bar din T, in special pe timp de noapte, motiv pentru care îi este imposibil să ajungă la școală, având nevoie de recuperare fizică după nopțile lucrate.
În ceea ce privește comportamentul în societate, s-a reținut că membrii familiei ar fi "mai dificili", "reci", mai puțin comunicativi cu cei din jur, uneori chiar certăreți, motiv pentru care relația cu vecinii este redusă la simple saluturi. În ceea ce-l privește pe inculpat, față de persoanele mature din bloc adoptă o atitudine cât de cât respectuoasă, însă a fost apreciat ca fiind o persoană recalcitrantă, arțăgoasă, orientată spre frecvente certuri și chiar agresiuni fizice față de tinerii de vârsta lui. Aceste comportamente s-au manifestat încă din copilărie, când, conform informatiilor furnizate de referenți, tatăl lui era cel care, verbal, îl îndruma să îi lovească pe alți copii, în prezent, tânărul reiterând aceste comportamente neadecvate în societate: agresiuni verbale și fizice față de oameni sau obiecte (vorbește urât, sparge căsuțele poștale etc).
Referitor la trecutul infracțional, așa cum rezultă din referat, în urmă cu circa 2-3 ani, inculpatul a mai avut o altercație cu un băiat din blocul unde locuiește, căruia, în timpul unei bătăi, i-a spart una din arcade; în urma plângerii depuse de familia acestuia din urmă, inculpatul a fost sancționat cu o amendă.
de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului care au fost identificați de către Serviciul de Probațiune sunt următorii: inculpatul beneficiază de suport afectiv și moral din partea familiei și manifestă regret pentru săvârșirea faptei.
Printre factorii de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional se numără: manifestarea unui comportament antisocial marcat de agresiuni fizice și verbale, interes scăzut pentru actul instructiv-educativ, existența, în trecut, a unor repere comportamentale orientate antisocial (îndrumările negative ale tatălui), precum și un model parental inadecvat.
Prin prisma calității și a numărului factorilor care pot inhiba sau precipita comportamentul infracțional al inculpatului, s-a apreciat că acesta prezintă un risc crescut de a săvârși noi fapte penale și că perspectivele de reintegrare socială se situează la un nivel scăzut. Se reține că acestea ar putea fi îmbunătățite în condițiile în care tânărul ar fi inclus într-un program care să vizeze gestionarea agresivității, în paralel cu creșterea interesului pentru școală și integrarea continuă în anturaje care să promoveze un comportament dezirabil.
Având în vedere cele reținute mai sus, prima instanță a considerat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală nu va fi de natură să conducă la sancționarea și mai ales reeducarea acestuia, ci doar stabilirea unei pedepse cu închisoarea la minimul special prevăzut de legiuitor în cazul minorului, respectiv 15 zile de închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere în condițiile art. 86 indice 1.Cod Penal Instanța de fond a avut în vedere și atingerea scopului de prevenție generală al legii penale, luând în considerare faptul că acest tip de joc, de base-ball, se joacă în condiții similare, fără echipament de protecție de mai mulți ani pe terenul în cauză, deși s-au mai întâmplat astfel de accidente deoarece nu s-a luat nicio măsură.
Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin. 2.pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Însă, potrivit art.20 al Constituției României, dispozițiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, la care România este parte.
Ca atare, normele cuprinse în Convenție și în Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltata de C, alcătuiesc un bloc de convenționalitate, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, având forță constituțională si supralegislativă. Interpretarea instanței de contencios European, in virtutea principiului subsidiarității, se impune deci și fata de instanțele interne, astfel încât, la examinarea conținutului pedepsei accesorii, trebuie avută în vedere hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii (Cererea nr 74025-2001, Hotărârea din 06.10.2005), prin care Curtea a constatat încălcarea art.3 din Protocolul 1 ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că o restrângere generală, automată și nediferențiată, a unui drept fundamental consacrat de Convenție și care are o importanță crucială, trece peste o marjă de apreciere acceptabilă oricât de largă ar fi ea și este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Interzicerea unui drept nu poate avea loc indiferent de durata sancțiunii, gravitatea faptei sau circumstanțele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a îndeplinirii cerinței proporționalității restrângerii exercițiului acestuia.
De aceea, cu privire la exercitarea dreptului prevăzut de art.64 lit.a) teza a II-a pen. prima instanță a motivat interzicerea acestuia, reținând că natura faptei săvârșite și atitudinea inculpatului, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercițiul acestui drept va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
În consecință, prima instanță a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 86 ind.1 și art. 71 al.5 p, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei principale sub supraveghere, precum și a pedepsei accesorii, iar in baza art. 86 ind. 2 raportat la art. 110 indice 1.Cod Penal, stabilind termen de încercare de 2 (doi) ani și 15 (cincisprezece) zile, socotit de la data ramanerii definitive a prezentei sentinte.
În baza art.86 ind. 3.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte în fiecare zi de a primei săptămâni din fiecare lună a anului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș și să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
În baza art. 86 ind. 3 al. 3.Cod Penal raportat la art.110 indice 1.Cod Penal, i s-a impus inculpatului respectarea următoarei obligații - să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare ce urmează a fi individualizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, punându-i-se în vedere inculpatului prevederile art. 86 ind. 4.Cod Penal, raportat la art. 83 si art. 84.Cod Penal, în baza art. 359.
C.P.P.Prima instanță a reținut că acțiunea inculpatului a generat părții vătămate o vătămare corporală pentru vindecarea căreia au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale, fiind internată în perioada 02.05.2005-13.05.2005 la Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială, unde s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în cuantum de 853,92 Ron, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (filele 55-56).
Potrivit dispozițiilor art.999 civ. "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa", așadar instanța urmează a admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială, privind obligarea inculpatului la plata sumei de 853,92 Ron, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
Conform art.313 din nr.OUG72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată."
Pe lângă condițiile esențiale ce atrag angajarea răspunderii civile delictuale (existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre primele două condiții, și a vinovăției) pentru antrenarea răspunderii părinților pentru fapta copiilor minori este necesară și îndeplinirea a două condiții speciale: copilul să fie minor la data comiterii faptei și să locuiască împreună cu părinții sale. Ambele condiții esențiale s-a constatat că sunt îndeplinite în speța de față astfel cum s-a arătat mai sus, fiind aplicabile dispozițiile art.1000 al.2 civ.
Astfel, în baza art.14 al.3 lit.b, art.346 al.1 raportat C.P.P. la art.999 și art.1000 al.2 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente și la plata sumei de 853,92 RON, cu titlu de daune materiale, către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Facială.
În privința exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal instanța reține că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral, între infracțiunea săvârșită și prejudiciu să existe raport de cauzalitate, prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat, să existe manifestarea de voință din partea persoanei vătămate de a fi despăgubită, în speța de față fiind îndeplinite toate aceste condiții după cum am arătat mai sus.
Cu privire la daunele materiale solicitate de către partea civilă, prima instanță a reținut că pretențiile acesteia au fost probate în parte, existând înscrisuri doveditoare (chitanțe și facturi identificate în dosar la filele 148-153) doar relativ la cheltuielile efectuate cu confecționarea unui aparat dentar, trei consultații medicale, și costul investigațiilor efectuate cu ocazia emiterii certificatului medico-legal, însumând 526,6 Ron. Potrivit dispozițiilor art.1169 civ. "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", or partea civilă nu a făcut dovada celorlalte daune materiale în sumă de 2812 RON, ce urmează a fi respinse.
Asa cum rezultă din declarațiile martorilor, partea civilă a fost nevoită aproximativ 6 luni să mănânce hrană semisolidă, să bea supa sau apa cu paiul, acuzând dureri puternice. De asemenea partea civilă a fost supusă unei intervenții chirurgicale la maxilar, introducându-i-se o serie de accesorii din metal și cleme pentru a putea susține maxilarul. În prezent, la aproximativ 3 ani dupa incident, martorii audiați au confirmat că partea civilă încă are dureri de dinți, fiind nevoită să poarte aparat dentar, iar la nivelul nasului prezintă o cicatrice permanentă. Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală partea civilă a fost diagnosticată cu traumatism maxilo-facial, fractură orizontală maxilar superior, fractură oase proprii nazale cu deplasare, fractură maxilar drept cu deplasare. Investigațiile ulterioare efectuate au stabilit că părții civile i s-a creat un prejudiciu estetic minor, temporar, care este reevaluat după 6 luni în cazul intervenției chirurgicale și necroză pulpară la nivelul dinților de pe maxilarul superior drept, pentru care este necesar tratament endodontic pentru conservarea dinților.
Martorii propuși în susținerea acțiunii civile au arătat că, în urma incidentului, a lipsit de la școală foarte mult timp, fiind în pericol de a pierde examenul de bacalaureat, și numai la solicitările mamei adresate conducerii școlii a putut susține probele în prima sesiune.
În acest context, prima instanță a considerat că i s-a creat părții civile un prejudiciu moral, prin suferința pricinuită, prin regimul alimentar și caracterul semisolid al hranei impus de aparatura dentară, prin modalitatea în care a fost afectată viața din punct de vedere școlar, prejudiciu ce este necesar a fi reparat. Instanța de fond a avut în vedere faptul că este de necontestat că suferința pricinuită este greu cuantificabilă, dar s-a luat în considerare practica instanțelor în aprecierea unor astfel de daune, precum și ca o astfel de obligație de plată să fie executabilă.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, partea civilă și inculpatul, recursuri înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 12.09.2008 sub același număr unic de dosar.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa criticat sentința recurată pentru netemeinicie, sub aspectul greșit al admiterii plângerii introduse de petenta și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 Cod penal, apreciind că în speță sunt întrunite condițiile prevăzută de legea penală pentru existența cazului fortuit, ca împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei inculpatului.
Partea civilă recurentă nu și-a motivat în scris recursul declarat în cauză, însă apărătorul ales al acesteia, la acest termen de judecată, a solicitat admiterea recursului declarat atât pe latură penală, cât și pe latură civile, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei în sensul reindividualizării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, respectiv mărirea acesteia, iar pe latură civilă mărirea cuantumului daunelor morale acordate părții civile recurente raportat la suferințele acesteia, care era pe punctul de a nu se putea prezenta la examenul de bacalaureat și care după o perioadă de 3 ani de la producerea incidentului resimte dureri.
Inculpatul recurent a criticat sentința judecătoriei pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât din probele administrate în cauză nu se poate reține nici măcar culpa simplă a acestuia în producerea incidentului, avându-se în vedere în special vârsta, experiența de viață și dezvoltarea intelectuală a inculpatului, care la momentul respectiv era minor.
De asemenea, s-a apreciat de către inculpat că în mod greșit prima instanță a reținut existența unor factori de natură a favoriza dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului, prin reținerea concluziilor anchetei sociale efectuate în cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul recurent apreciază că în mod eronat prima instanță a considerat că acesta trebuie obligat la plata despăgubirilor către partea civilă, despăgubiri care nu se justifică, din moment ce acesta a ajutat-o pe partea vătămată atât din punct de vedere material, cât și moral, arătând că există chiar o împăcare între părți și o convenție semnată de către părinții acestora.
Totodată, solicită să se țină seama de faptul că din declarația dată de mama părții vătămate reiese că partea vătămată nu a pierdut nici un examen și nici un an de studiu, iar din actele medicale reiese că perioada de spitalizare a fost scurtă și investigațiile ulterior efectuate au stabilit că părții civile i s-a creat un prejudiciu estetic minor și temporar.
Prin DP nr. 768/R/28.11.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, în baza art. 38515pct 1 lit Cpp, au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria T, de recurenta parte civila si de recurent inculpat declarate impotriva sentintei penale nr 1170 / 09 05 2008 pronuntata de Judecatoria in dosar -.
In temeiul art 192 alin 2 cod pr pen a fost obligat recurentul in solidar cu partile responsabile civilmente si la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In temeiul art 192 alin 2 cod pr penală a fost obligată recurenta parte civila sa achite in favoarea statului suma de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor ramanând in sarciuna statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut umrătoarele:
Instanta de recurs a examinat sentinta recurata in limita criticilor formulata dar si sub toate aspectele de fapt si de drept apreciind ca aceasta este temeinica si legala.
S-a retinut ca in mod corect judecatoria in procedura reglementata de prevederile art 278 indice 1 cod pr pen a infirmat solutia de netrimitere in judecata emisă de procuror si a procedat la continuarea judecatii cu privire la savarsirea de catre inculpat infractiunii prev de art 184 alin 1 cod penal.
Instanta de recurs a confirmat punctul de vedere al judecatoriei in sensul ca actiunea inculpatului de a lovi mingea de baseball in cadrul unui joc neprofesionist practicat pe un teren viran in vecinatatea blocului unde locuia atat el cat si partea vatamata, in situatia in care aceasta din urma se retrasese in lateral la o distanta de 1,5 tocmai pentru a nu fi lovita, actiune in urma careia i-a alunecat batul din mana cu consecinta ranirii partii vatamate nua putut fi apreciata ca o imprejurare imposibil de prevazut in sensul descris de art 47 cod penal.
Faptul ca in urma discutiilor dintre inculpatul și victima, aceasta s-a retras in lateral in ideea de a nu fi lovita, precum si un element adus in discutie de martorul si cunoscut de lacatarii din bloc din care rezulta ca in cadrul acestui joc mai fusese lovita astfel o persoana, sunt aspecte care probeaza faptul ca posibilitatea de a accidenta pe cineva in modalitatea concreta savarsita de inculpat nu era la momentul respectiv privita ca o imprejurare imprevizibila.
Mai mult tribunalul a stabilit că nici la modul generic nu se poate interpreta ca posibilitatea de a rata o lovitura, in modalitatea de mai sus, in cazul practicarii unui joc la modul neprofesionist nu este un eveniment imprevizibil fiind de notorietate ca, in paleta vasta a sporturilor practicate, sunt luate in considerare mai multe probabilitati de a rata lovituri, sens in care terenurile pe care se practica aceste sporturi sunt prevazute cu diverse imprejmuiri, au delimitat un perimetru de desfasurare sigur in jurul caruia nu pot sa patrunda persoane neparticipante la acel sport.
Este adevarat ca inculpatul era minor la data savarsirii faptei dar fata de concluziile anchetei sociale si a referatului intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul instanta si-a format parerea ca acesta avea posibilitatea sa prevada rezultatele faptei sale.
In ce priveste pedeapsa aplicata prima instanta a ales in mod judicios pedeapsa raportat la prevederile art 99 si 100 si 109 cod penala si a stabilit ca scopul pedepsei poate fi atins si in modalitatea suspendarii sus supraveghere, elemente care au fost impartasite și de instanta de recurs, care de asemenea conchide ca aceasta condamnare la pedeapsa sub supraveghere poate constitui un avertisment pentru inculpat de natura a conduce la indreptarea sa.
Pentru aceste considerente instanta de recurs a apreciat ca nefondate criticile formulate atat de inculpat cat si de Parchetul de pe langa Judecatoria T cu privire la solutionarea laturii penale a cauzei.
In ce priveste solutionarea laturii civile, in mod corect prima instanta a stabilit existenta unui raport de cauzalitate intre fapta inculpatului si prejudiciul produs partii civile Spitalul Clinic Municipal de Urgenta T - Clinica de Chirurgie Maxilo-Faciala si a dispus obligarea inculpatului in solidar cu parintii la achitarea prejudiciului produs acestei parti civile.
In ce priveste daunele materiale acordate partii civile judecatoria a observat ca a fost dovedită cu inscrisuri suma de 526,6 lei reprezentand costul aparatului dentar si contravaloarea a trei consultatii medicale si a investigatiilor in vedere obtinerii certificatului medico legal. Astfel ca, instanta de recurs a conchis ca in mod corect a fost diminuata suma solicitata de partea civila in limita dovezilor puse la dispozitie in conformitate cu prevederile art 1169 cod civil.
Cu privire la daunele morale acordate, fata de varsta partii vatamate, de suferintele fizice, psihice si estetice suportate de partea vatamata o perioada foarte lunga, instanta de recurs a apreciat ca acestea sunt justificate iar cuantumul ales de prima instanta asigura un just echilibru intre intinderea acestui prejudiciu si reparatia materiala care se impune fara a constitui o impovarare excesiva a inculpatului.
In ce priveste afirmatia inculpatului ca intre el si familia partii vatamate a intervenit impacarea, aceast aspect nu a fost confirmat de partea civila in fata instantei de recurs care arata ca intelege sa solicite continuarea judecatii.
Pentru considerentele arate mai sus, tribunalul a respin ca nefondate cele trei recursuri ca nefondate, mentinand ca temeinica si legala hotararea primei instante.
In temeiul art 192 alin 2 cod pr pen a obligat recurentul in solidar cu partile responsabile civilmente si la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In temeiul art. 192 alin 2 cod pr penala a obligat recurenta parte civila sa achite in favoarea statului suma de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor ramanând in sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că decizia penală recurată este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, casarea hotărârii atacate, achitarea inculpatului, deoarece nu se face vinovat de săvârșirea nici unei fapte penale. Inculpatul a mai depus o cerere de repunere în termenul de recurs, arătând că neexercitarea căii de atac s-a datorat unei cauze temeinice, mai presus de voința lui, respectiv o viroză violentă care l-a ținut la pat, în perioada 2 - 12 decembrie 2008.
Examinând cauza de față, prin prisma excepției de inadmisibilitate, care urmează a fi analizată cu prioritate, instanța apreciază că, recursul formulat de către inculpatul, este inadmisibil, pentru motivele care urmează a fi dezvoltate în continuare.
Inculpatul -, a fost condamnat de către Judecătoria Timișoara prin SP nr.1170/09.05.2008, la 15 zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în forma prev.de art.184 alin.1 Cod Penal, pedeapsa executându-se sub forma suspendării sub supraveghere, conform dispozițiilor art.861și urm. Cod Penal, fiindu-i impuse acestuia o serie de obligații.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul, partea civilă și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Instanța de apel, Tribunalul Timiș, în mod just a apreciat că se impune recalificarea căii de atac ca fiind recurs, având în vedere obiectul cauze, respectiv natura infracțiunii, care este infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în forma prev.de art.184 alin.1 Cod Penal, iar pentru această formă a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate și a dispus respingerea recursurilor formulate în cauză.
Conform dispozițiilor art.3851lit.1C.P.P. sunt atacabile cu recurs sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, ca și în speța de față, astfel că această prevedere este aplicabilă în prezenta cauză, chiar dacă instanța de fond neobservând acest lucru a inserat în dispozitivul hotărârii de fond posibilitatea atacării hotărârii cu apel, însă calea de atac este dată de lege.
Tribunalul Timișa procedat în mod corect când a dispus recalificarea căii de atac în cea a recursului, s-a constituit în mod legal completul de judecată, format din trei magistrați, și astfel decizia penală nr.768/R/28.11.2008, a rămas definitivă la data pronunțării ei.
În aceste condiții, împotriva unei hotărâri definitive nu se mai poate exercita calea de atac a recursului, astfel că recursul formulat de către inculpatul, este inadmisibil.
Pentru aceste considerente instanța nu va mai analiza cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de același inculpat, nici excepția tardivității care se impunea a fi pusă în discuție, dacă recursul nu era inadmisibil și evident nu va mai analiza nici fondul acestei cauze.
Pentru cele arătate mai sus, fiind admisibilă excepția inadmisibilității recursului, analizată mai sus, instanța urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat de către inculpatul -.
Instanța va obliga inculpatul să plătească suma de 2000 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în recurs, dovedite cu chitanța existentă la fila 16 dosar, deoarece inculpatul este în culpă procesuală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.a p Cod Penal respinge, ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 768/R/28.11.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare față de stat și la plata sumei de 2000 lei către partea civilă.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/16.04.2009
Dact: 2 exempl/ 16 Aprilie 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Recurs: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
