Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 395
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, și împotriva încheierii nr. 19/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și, ceilalți inculpați în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatul, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece nu au fost respectate prevederile art.160/7 alin.1,2 C.P.P. în momentul audierii. De asemenea, încheierea primei instanțe nu a fost motivată nici cu privire la prevederile art.160/2, alin.1,2 C.P.P. nu s-a analizat cererea formulată, care este întemeiată, nemaisubzistând temeiul arestării, care vizează prevederile art.148 lit.b și c C.P.P. și nu a art.148 lit.f
C.P.P.În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul ales al inculpaților, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare liberarea provizorie sub control judiciar a acestora. În susținerea cuvântului arată că, inculpații nu au fost întrebați dacă își însușesc cererile formulate, încheierea fiind nulă și nu este motivată în fapt, arestarea cu s-a făcut pe prevederile art.148 lit.f
C.P.P.Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor, încheierea recurată fiind temeinică și legală, solicitând menținerea ei, temeiurile arestării nu s-au modificat, solicitând menținerea măsurii arestării preventive și respingerea cererilor de liberare provizorie, formulate de inculpați.
Inculpații, având pe rând cuvântul, solicită liberarea provizorie sub control judiciar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 19/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art.1602Cod procedură penală,a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații -, -, - și.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații să plătească câte 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Prin cererea adresată instanței, înregistrată sub nr- din 27.03.2009 inculpații -, -, - și au solicitat punerea în libertate sub control judiciar, în prezent aflându-se în stare de arest preventiv în dosarul nr. 24-D/2008 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial C-S. În motivarea cererii s-a invocat faptul că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003, iar art.7 al.2 din Legea nr.39/2003 prevede că pedeapsa aplicată pentru faptele prevăzute la alin. 1 nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, arătând că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații au ca limită maximă pedeapsa de 12 ani, astfel că cererea formulată este admisibilă.
Din analiza actelor și probelor de la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12 martie 2009, Ministerul Public reprezentat de DIICOT - Biroul Teritorial C-S a sesizat Tribunalul C-S cu propunere de arestare preventivă a inculpaților, și.
Prin încheierea nr. 5 din 12 martie 2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S în baza art. 136, 143, 148 lit.f Cod procedură penală și art.1491Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial C-S, a dispus arestarea preventivă a inculpaților și s-au emis în mod corespunzător mandatele de arestare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
Prin Decizia penală nr. 307 R din 24 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile formulate de inculpații și, a casat în parte încheierea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul C-S doar cu privire la cei doi inculpați, respingând ca nefondate recursurile formulate de ceilalți inculpați.
Inculpații -, -, - și au formulat la instanță cererea de liberare provizoriu ce formează obiectul dosarului de față.
Analizând probele aflate la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de cei patru inculpați este neîntemeiată.
Art.1602Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.7 al. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 24 al. 1, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 42 al. 1, 2, 3, art. 46 al. 2, art. 48, art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 7 al. 1 din Legea nr.39/2003 este cuprinsă între 5 și 20 de ani, însă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat este de cel mult 12 ani închisoare.
S-a reținut de către tribunal că, în aplicarea dispozițiilor alin.2 al art.7 din Legea nr. 39/2003, care prevăd că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de alin.1 nu poate fi mai mare decât sancțiunea cea mai gravă prevăzută de lege pentru faptele ce constituie infracțiunile ce intră în scopul grupului infracțional organizat, avându-se în vedere că cea mai mare pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunile respective este de 12 ani, este îndeplinită condiția de pedeapsă prevăzută de alin.1 teza 2 art.1602Cod procedură penală.
S-a constatat însă că, pe fondul cauzei,cererea este neîntemeiată.
Referitor la celelalte cerințe ale liberării provizorii sub control judiciar, tribunalul a apreciat că nici acestea nu sunt îndeplinite, față de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților subzistând temeiurile pentru care s-a dispus măsura arestării preventive, așa cum de altfel s-a pronunțat și Curtea de APEL TIMIȘOARA atunci când a respins recursul formulat de inculpații, și menținând încheierea prin care a fost admisă propunerea de arestare preventivă a acestora.
Pentru aceste considerente în baza art.1602Cod procedură penală tribunalul a respins,ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpații -, -, - și.
Împotriva încheierii Tribunalului C-S au declarat recurs inculpații, și. Recursurile nu au fost motivate în scris dar au fost susținute oral de către inculpați și apărătorii lor care au solicitat în principal casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pe motiv că această hotărâre nu este motivată și inculpații nu au fost întrebați dacă își însușesc cererea de liberare provizorie sub control judiciar iar în subsidiar se solicită admiterea cererii și liberarea inculpaților sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile formale și de fond.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art.385 ind.6 al.3 cpp se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
În mod întemeiat instanța de fond a apreciat că cererea inculpaților de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă, în această fază a procesului penal, ținându-se seama de natura infracțiunii pentru care sunt cercetați, una de pericol social ridicat având în vedere circumstanțele și împrejurările în care se susține că a fost comisă.
De asemenea și curtea consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere rezonanța faptei comise în rândul colectivității, de natură a naște temere că împotriva unor persoane care comit asemenea fapte, organele judiciare nu acționează eficient fapt ce ar încuraja și alte persoane să comită astfel de infracțiuni.
Motivele invocate de apărătorii inculpaților care stau la baza solicitării trimiterii cauzei spre rejudecare nu pot fi reținute de instanța de recurs.
Din conținutul dosarului instanței de fond se reține că inculpații au fost audiați și toți au solicitat admiterea cererii astfel că au fost îndeplinite cerințele prev. de art. 1608aal.1 cpp.
De asemenea din considerentele încheierii atacate rezultă că aceasta este motivată în sensul că s-a dat răspuns cererilor formulate în scris, de către apărătorii inculpaților prin care s-a solicitat punerea în libertate sub control judiciar doar pe motiv că sunt îndeplinite condițiile prev. de legea, că nu sunt recidiviști și se angajează să respecte obligațiile prev. de art. 160 pct.3 cpp, astfel că în motivare instanța, așa cum era și firesc, s-a referit doar la aspectele învederate prin cerere.
Prin urmare, pentru considerentele menționate mai, sus cererea inculpaților nu poate fi admisă astfel că în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b cpp vor fi respinse recursurile acestora ca nefondate.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1, lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii nr. 19/2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC/16.04.2009
Dact: 2 exempl/22 Aprilie 2009
Primă instanță: Tribunalul C
Jud:.
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
