Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 42/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(276/2009)
ÎNCHEIERE NR. 42R
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 03.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II- Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/09.02.2009, atașată la fila 4/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurentul-inculpat precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri și ia act de depunerea la dosar a unui set de acte în circumstanțiere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, revocarea măsurii arestării preventive continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că acesta a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, urmând să se rețină că aceste fapte nu au fost săvârșite cu violență asupra părților vătămate minore.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a admis propunerea parchetului și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, întrucât din probele administrate în cauză până la acest moment rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, aspect reliefat de declarațiile părților vătămate minore și declarațiile inculpatului, care deși la acest termen de judecată declarat că nu a săvârși faptele cu violență și dacă doreau părțile vătămate erau libere să plece, în realitate inculpatul efectua o supraveghere efectivă asupra părților vătămate minore. Deși, la acest termen de judecată, inculpatul încearcă să acrediteze ideea că și el a făcut parte din cercul persoanelor exploatate și nu se face vinovat de săvârșirea faptelor, în declarația de la fila 13 din dosarul de urmărire penală, acesta descrie cu lux de amănunte modul în care erau racolate părțile vătămate și atât părțile vătămate cât și inculpatul au precizat că lui nu i se luau banii câștigați în timpul zilei. Deși a declarat că era amenințat de către inculpatul nu a rezultat că inculpatul ar fi fost abuzat de acesta.
Din declarațiile date, rezultă că inculpatul locuia singur așa încât inculpatul nu exercita un control efectiv asupra lui iar atunci când părțile vătămate erau mutate de la o stație la alta de către inculpatul, inculpatul îi însoțea cu tramvaiul. Inculpatul venea ocazional fie pentru a-i muta de la o stație la alta fie pentru a le lua banii câștigați, iar inculpatul era perfect conștient de exploatarea părților vătămate minore, descriind cum un minor în vârstă de 10 ani a fost agresat și lăsat fără mâncare, iar din declarațiile acestuia rezultă că își ascundea banii în tomberonul de gunoi pentru a-și cumpăra mâncare, întrucât nu era hrănit și toți banii câștigați îi erau luați de.
În raport de situația de fapt expusă anterior, apreciază că sunt suficiente elemente care conduc la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 pr.pen.
De asemenea, apreciază că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de patru ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, urmând a se avea în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, vârsta fragedă a părților vătămate exploatate și perioada îndelungată de timp, pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că lăsat în libertate, inculpatul va mai săvârși în viitor și alte fapte antisociale pentru a-și asigura mijloacele de trai, având în vedere că deși a fost internat într-un centru de plasament, acesta a fugit în stradă unde a desfășurat activități parazitare.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că a săvârșit faptele reținute în sarcina acestuia întrucât era amenințat de către cumnatul său cu cuțitul.
CURTEA,
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Petre Popescu
