Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 450/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 26 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la audierea inculpatului, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, av. - solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în principal, în baza art. 38515pct.2 lit.c Cpp să se rețină cauza spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru următoarele considerente: apreciază că încheierea Tribunalului Arad este lovită de nulitate absolută întrucât judecătorul cauzei nu a procedat la ascultarea inculpatului așa cum cer textele legale ale art. 150 al.1 Cpp, încălcându-se în acest fel disp. art. 5 din CEDO; mai mult, un alt motiv de nulitate a încheierii îl constituie faptul că judecătorul a trecut la judecarea propunerii de arestare preventivă, fără să fie îndeplinită condiția procedurală a art. 150 al.2 Cpp coroborat cu alin. 1 al aceluiași articol, întrucât inculpatul, care la un anumit moment nu se afla în țară, dar s-a prezentat după emiterea mandatului de arestare preventivă, nu a fost audiat de către procuror. În situația în care instanța va trece peste aceste argumente, solicită să se constate că în cauză sunt incidente disp. art. 3859pct.21 Cpp, inculpatul nefiind citat așa cum prevăd dispozițiile art. 291 al.1 Cpp.
Pe fondul cauzei, reținându-se cauza spre rejudecare, solicită să se constate că încheierea este nelegală și netemeinică întrucât judecătorul cauzei nu a făcut altceva decât să argumenteze motivele de arestare ale unui grup infracțional organizat și nicidecum a inculpatului, care este o persoană individualizată, cu drepturi și obligații. Argumentele pe care le folosește procurorul pentru a propune instanței arestarea preventivă a inculpatului sunt formulate la plural, vizează mai multe persoane, și nicidecum o persoană individualizată, cum este, or, fiind vorba de o măsură procesuală deosebit de gravă, ea trebuie ținută în canoanele art. 23 din Constituție și art. 5 din CEDO, neputându-se pronunța soluții de arestare a unor oameni doar pentru faptul că ei aparțin unor grupuri infracționale organizate, lucru care, de altfel, nu s-a dovedit în acest caz.
S-a reținut ca temei al arestării art. 148 lit.a și f Cpp, în contextul în care nu există nici o probă clară că inculpatul s-ar fi sustras de la urmărire penală, neputându-se reține însă această variantă în contextul în care inculpatul a plecat din țară în data de 26 ianuarie 2009, nefiind citat în nici o modalitate, doar emițându-se mandat de aducere în 3 și 4 februarie 2009, la câteva zile după ce inculpatul părăsise țara, însă după ce a aflat de emiterea mandatului de arestare, acesta s-a predat organelor de urmărire penală. În ceea ce privește lit. f al art. 148 Cpp, judecătorul nu a analizat dacă inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în stare de libertate. Astfel, solicită ca în baza art. 136 Cpp, să se aplice măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii ca legală și temeinică, apreciind că nu există cauza de nulitate absolută în sensul că inculpatul nu ar fi fost citat din timp pentru ședința de judecată, câtă vreme acesta a fost prezentat în instanță, fiind asistat de apărătorul său ales. În ceea ce privește cauza de nulitate referitoare la faptul că nu i s-ar fi luat o declarație inculpatului, în încheierea de ședință s-a consemnat că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin.2 Cpp. Pe fond, arată că măsura arestării preventive a inculpatului îndeplinește toate condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp întrucât, există la dosar indicii puternice că inculpatul a fost implicat în acțiunile grupului organizat -, fiind individualizat și nominalizat, atât în rezoluția de începere a urmăririi penale, dar mai ales în rezoluția de extindere a urmăririi penale din 19.01.2009, unde procurorul face mențiunea tuturor actelor la care inculpatul a participat alături de ceilalți inculpați.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 430/R din 23 aprilie 2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 9 din 05 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
A dispus anularea mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 05 februarie 2009 emis de Tribunalul Arad pe numele inculpatului zis "" și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a constatat că, în condițiile în care inculpatul nu a fost citat pentru termenul de jduecată fixat de către instanța de fond, 05.02.2009, iar organul de urmărire penală nu l-a putut prezenta pe inculpat în fața instanței pentru discutarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, recursul este fondat.
Prima instanță a trecut la judecarea cauzei având ca obiect propunerea de arestare preventivă față de inculpatul fără să fie îndeplinită procedura de citare cu acesta, deși în practicaua hotărârii se menționează sintagma "procedura completă".
În aceste condiții în opinia instanței de recurs a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, deoarece acesta nu a fost informat de către instanță de existența unui proces penal pornit împotriva sa, proces în cadrul căreia s-a discutat luarea sau neluarea împotriva sa a celei mai drastice măsuri preventive.
Necitarea inculpatului de la domiciliu conform art. 291 Cpp, constituie motiv de casare a încheierii penale recurate, deoarece a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului dar și dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 din CEDO.
Necitarea inculpatului pentru propunerea de arestare preventivă constituie motivul de casare conform, art. 385 ind. 9 pct. 21 din Codul d e procedură penală, iar consecința nerespectării acestei măsuri atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la aceeași instanță, în speță Tribunalul Arad.
Ca urmare a trimiterii spre rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad cu nr-.
Din analiza actelor și lucrărilor celor 23 volume ale dosarului de urmărire penală, instanța a reținut că inculpatul este implicat în săvârșirea unor fapte penale grave, astfel după cum se menționează în referatul întocmit de parchet vizând propunerea de arestare preventivă. Astfel, din lecturarea și analizarea dosarului de urmărire penală rezultă faptul că inculpatul a participat alături de alți inculpați la una sau mai multe fapte penale grave. Vinovăția inculpatului rezultă, în principal din convorbirile telefonice pe care acesta le-au purtat, fapt ce denotă cu claritate că era conștient de faptul că face parte din grupul infracțional condus de inculpatul, inculpatul implicându-se în diferite combinații și prin diverse forme de participație la comiterea faptelor penale de care este acuzat.
Așadar, sub aspectul vinovăției inculpatului, semnificative sunt înregistrarea convorbirilor telefonice avute, aflate în volumul I, V, VI urmărire penală. În acest moment procesual instanța nu este în măsură să aprecieze asupra încadrării juridice a faptelor pretinse a fi comise de fiecare inculpat, acest aspect urmând a fi analizat și stabilit pe parcursul derulării și cercetării de către procurorul anchetator.
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cpp, respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Potrivit art.681Cpp, sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Raportând aceste dispoziții legale la cele reținute de instanță sub aspectul vinovăției inculpatului, instanța a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.143 Cpp.
Pentru luarea măsurii arestării preventive se impune ca pe lângă condițiile prevăzute de art. 143 Cpp, să fie îndeplinite și condițiile prevăzute de cel puțin unul dintre cazurile reglementate de art. 148 Cpp; în speță fiind vorba de art. 148 lit. a și f Cod procedura penală.
Referitor la primul temei de arestare invocat în propunerea înaintată instanței, respectiv art. 148 lit. a Cpp, instanța a constatat că inculpatul s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Aceasta rezultă din faptul că în data de 26.01.2009, când au fost efectuate simultan percheziții domiciliare la locuințele inculpaților, inclusiv la locuințele inculpatului, s-a constatat că acesta nu era la domiciliu. Deși în ce-l privește, era autorizată interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, din acea dată nu a mai efectuat nici o convorbire, iar traficul a fost zero, ceea ce denotă că a aflat că este căutat și a dispărut. Mai mult, fiind localizat pe str. - din A, a abandonat autoturismul pe care-l folosea (Audi Q 7) și a urcat într-un alt autoturism cu care a plecat în viteză, astfel că organele de poliție nu l-au putut ajunge (a se vedea procesul-verbal fila 28 instanță). lui la domiciliu și în alte locații nu a dat alte rezultate, nefiind găsit nici în datele de 26.01.2009 și 29.01.2009 (astfel cum rezultă din procesele-verbale filele 27 și 29 instanță). Mai mult, după dispunerea arestării sale în lipsă la data de 30 ianuarie 2009, acest inculpat a fost găsit ascuns într-un din lemn aflat în grădina imobilului unui vecin, după cum rezultă din procesul verbal de depistare aflat la fila 1 dosar instanță confirmare de mandat. Toate acestea au condus instanța la concluzia fermă că inculpatul s-a ascuns în scopul sustragerii de la urmărirea penală.
Prin nr. R (80) 11 Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei se prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole - pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. În menționata se specifică în plus că dacă existența nici uneia dintre pericolele enunțate anterior nu a putut fi stabilită, detenția se poate justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând reglementările internaționale menționate la prezenta speță, instanța a reținut că în cauză este identificat cel puțin unul dintre pericolele ce ar putea justifica arestarea inculpatului din punctul de vedere al art. 5 din CEDO, iar faptele penale de care este acuzat au un caracter deosebit de grav, având în vedere circumstanțele concrete în care se presupune că au fost comise.
Referitor la temeiul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit. f Cpp penală, cu referire la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, tribunalul a ținut cont de faptul că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere date legate de persoana inculpatului și date referitoare la faptă; Faptele de care este acuzat inculpatul sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Deși, pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Așa cum s-a arătat, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor infracțiuni de o gravitate ridicată, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți că au comis astfel de fapte.
Pornind de la aceste considerente, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cpp și existând cazurile prevăzute de art. 148 lit. a și f Cpp, având în vedere dispozițiile art. 1491alin. 11 Cpp, Tribunalul Arad, prin încheierea nr.26 din 23.04.2009 a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 23 aprilie 2009 până la data de 12 mai 2009 inclusiv, emițându-se mandat de arestare pentru acesta în conformitate cu dispozițiile art. 151 Cpp.
Împotriva încheierii Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul ales și de inculpat ambii solicitând trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare întrucât încheierea recurată este lovită de nulitate absolută deoarece în dosarul cauzei nu există declarația inculpatului, acesta nu a fost audiat de către procuror, nu s-a dispus citarea sa.
Pe fond se arată că propunerea de arestare formulată de parchet nu îl individualizează pe inculpat și nu sunt probe cu privire la sustragerea de la urmărirea penală și la pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856al.3 Cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpat prin apărătorul său ales, se constată că arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea din data de 23 aprilie 2009 și, la acest termen de judecată inculpatul a fost prezent, fiind asistat de apărătorul său ales, astfel că este acoperită neregularitatea privind lipsa citării acestuia. Scopul citării inculpatului este acela de a-l încunoștința cu privire la demararea unei proceduri judiciare care îl vizează și pentru ca acesta să-și formuleze apărările pe care le consideră necesare or, în condițiile în care acesta este prezent și asistat de avocat, nu se mai poate susține că drepturile sale procesuale au fost încălcate.
Din actele de la dosar se mai reține că inculpatul a fost arestat inițial prin Încheierea nr.9/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad. Arestarea sa a fost dispusă în lipsă întrucât organele de urmărire penală au apreciat că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, avându-se în vedere cele patru procese verbale întocmite de organele de poliție judiciară ce aveau în executare îndeplinirea mandatului de aducere privindu-l pe inculpat, procese verbale întocmite în datele de 03.02.2009 și 04.02.2009 la domiciliul și adresa unde locuiește fără forme legale și care relevă faptul că inculpatul este plecat de acasă, rudele sale neștiind unde se află. De menționat în acest sens și declarația martorului sub o altă identitate, din care rezultă că în data de 26.01.2009, în jurul orelor 2400, inculpatul a părăsit țara cu destinația Italia, împreună cu alte două persoane, cu un autovehicul condus de martor și că pe drum, pasagerii discutau despre faptul că a fost luat de poliție în aceiași zi, toate acestea conducând la concluzia că inculpatul a dispărut și a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Prin urmare, în condițiile arătate, inculpatul nu a putut fi audiat de procuror, fiind incidentă situația prev. de art.150 Cpp, astfel că instanța a dispus arestarea sa în lipsă.
Prin Decizia penală nr.430/R/23.04.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa casat încheierea menționată mai sus, s-a anulat mandatul de arestare și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, pe motiv că judecarea propunerii de arestare s-a făcut fără ca inculpatul să fie citat.
La aceiași dată s-a și rejudecat cauza de către Tribunalul Arad, însă înainte de a fi prezentat inculpatul la instanță, pentru rejudecarea propunerii de arestare, procurorul a solicitat inculpatului să dea o declarație cu privire la învinuirile care i se aduc, însă acesta declarat că nu dorește să dea nici o declarație decât în prezența apărătorului său ales, deși la acel moment se afla în stare de libertate (8 dosar - a Trib. A).
De asemenea, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a declarat că se prevalează de dreptul a nu face nici o declarație, astfel că nu pot fi reținute susținerile inculpatului privind nulitatea încheierii pe motiv că inculpatului nu a fost audiat de procuror și de către instanța de judecată.
De altfel, inculpatul și-a menținut aceiași poziție și în cursul judecării cauzei în recurs, când din nou a declarat că uzează de dreptul la tăcere și nu vrea să facă nici un fel de declarații.
Din examinarea Referatului cu propunerea de arestare preventivă rezultă că faptele presupus a fi comise de inculpat sunt redate pe larg, menționându-se că inculpatul, în cursul anului 2008, făcut parte dintr-un grup infracțional organizat, inițiat și constituit de inculpații, G și, în scopul comiterii infracțiunilor de tâlhărie și șantaj, toate subsumate aceluiași scop final, respectiv obținerea de beneficii materiale, sens în care, prin întrebuințarea de violențe și amenințări cu moartea, folosind în acest scop arme albe sau chiar arme de foc, au constrâns mai multe părți vătămate din mun. A și din jud. A să le dea sume de bani, în schimbul cărora oferindu-le protecție față de eventuale alte persoane care ar atenta la bunurile, integritatea corporală ori chiar viața lor și a familiilor lor. În continuare, prin același referat se arată în concret modalitatea în care inculpații au acționat, precizându-se datele la care aceste fapte au fost comise, precum și care sunt părțile vătămate, victime ale activității infracționale ale inculpaților, astfel că nu se poate susține că propunerea parchetului nu îl individualizează pe inculpat.
Cu privire la temeiurile arestării se constată că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că sunt incidente cazurile prev. de art.148 lit.a și f Cpp.
Așa cum s-a menționat mai sus, este dovedit că inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și, din probele administrate, respectiv din convorbirile telefonice pe care inculpatul le-a purtat, rezultă că el făcea parte din grupul infracțional condus de inculpatul, în cadrul căruia el a participat în diferite modalități la comitere a faptelor de care este acuzat și, având în vedere gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpatul, împreună cu ceilalți inculpați, natura infracțiunilor, modalitatea de săvârșire a acestora (prin amenințare și întrebuințarea de violențe), valoarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art.38515, pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale nr. 26/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /06.05.09
Tehnored. 2 ex./15.05.09
PI. - - - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
