Furtul (art.208 cod penal). Decizia 447/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 447/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 63/A din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă condamnatul recurent, în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de inculpată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, din probele administrate în cauză rezultând fără dubiu vinovăția inculpatei, pedeapsa fiind de asemenea corect individualizată, conform disp. art. 72 Cp.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1897 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. i Cp, a fost condamnată inculpata, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cp s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cp.
În baza art. 81, 82 Cp s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate și s-a fixat un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cp.
S-a constatat reparat parțial prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate
A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și a fost obligată inculpata să plătească acesteia suma de 7000 lei daune materiale.
În baza art. 191 Cpp, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În dimineața zilei de 09.09.2007, inculpata se afla în vizită la martora, domiciliată în A, str. -,. 61,. C,. 2, județul A, unde a sosit și partea vătămată, prietenă și vecină cu martora. Profitând de neatenția acestora, inculpata a sustras din poșeta părții vătămate cheile de la apartamentul personal, deplasându-se ulterior la domiciliul părții vătămate, unde aceasta locuia împreună cu sora sa și mama sa, situat în A, str. - R,. 63,. B,. 12, cunoscând împrejurarea că nu este nimeni acasă.
Deoarece inculpata nu cunoștea cu exactitate locația apartamentului, a întrebat-o pe martora, despre care cunoștea că este prietenă cu partea vătămată, unde este situat apartamentul în care locuia.
De la numita, martora a aflat despre faptul că inculpata ar fi chestionat-o și pe aceasta, despre locația apartamentului părții vătămate.
Între orele 12:30 - 14:00, inculpata a pătruns în locuința părților vătămate, folosind chei potrivite, iar din interior a sustras mai multe bijuterii din aur (colier din aur alb și galben din zale, lănțișor din aur cu medalion în formă de cruciuliță, o pereche de cercei, o brățară, un inel), articole de îmbrăcăminte (o pereche de blugi albaștri trei-sferturi, o geacă de blugi albastră, o pereche de pantofi sport marca ), un parfum, un telefon mobil marca Samsung, răvășind lucrurile părților vătămate. În aceeași zi inculpata a fost chemată la Poliția Municipiului A, unde martora și partea vătămată au recunoscut pantofii și pantalonii pe care îi purta inculpata ca fiind ai părții vătămate și făcând parte din bunurile sustrase.
Prejudiciul cauzat în dauna părților vătămate, în valoare totală de 8000 lei, a fost reparat parțial prin restituirea unei părți din bunurile sustrase, astfel încât părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 7000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, la 13 septembrie 2007, declarat apel inculpata, soluționat de Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 381/A/13 decembrie 2007.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de inculpată, la data de 18 decembrie 2007 și casată prin decizia penală nr. 243/R/3 martie 2008 Curții de APEL TIMIȘOARA, cauza fiind trimisă Tribunalului Arad pentru rejudecarea apelului declarat de inculpată.
În rejudecarea apelului declarat de inculpată, Tribunalul Arada pronunțat decizia penală nr. 132/A/22 aprilie 2008, atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, în latura civilă, și de către inculpată în întregime.
Prin decizia penală nr. 900/R/29 09 2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa casat decizia tribunalului și a dispus rejudecarea cauzei de către același tribunal, în apel.
În rejudecarea apelului, tribunalul a administrat probe în vederea soluționării temeinice a cauzei, atât în ce privește latura penală cât și în cea civilă, în sensul considerentelor deciziei de casare și anume, audierea martorei Tac ărei declarație se află la fila 31 dosar.
Prin decizia penală nr. 63/A din 25 februarie 2009, Tribunalul Arada respins apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 1897 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, obligând inculpata la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Verificând hotărârea atacată în cadrul dispozițiilor art. 378 Cpp, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpata - nu este fondat pentru următoarele motive:
În ce privește latura penală, starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și anume: proces verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografică, declarații parte vătămată, dovadă ridicare predare, procese verbale de depistare, raport de constatare tehnico științifică privind comportamentul simulat, procese verbale de căutare, copii acte de identitate, declarațiile inculpatei și a martorilor date în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile acestora date în faza de judecată.
Astfel, inculpata, după ce a sustras cheile de la apartamentul părții vătămate, a pătruns în locuință, de unde a sustras bijuterii din aur (colier din aur alb și galben din zale, lănțișor din aur cu medalion în formă de cruciuliță, o pereche de cercei, o brățară, un inel), articole de îmbrăcăminte și încălțăminte (o pereche de blugi lungimea 7/8 de culoare albastră, o geacă din material de blugi aceeași culoare marca &, o pereche de pantofi sport marca ), un parfum și un telefon mobil marca Samsung. au fost luate din poșeta părții vătămate pe când ambele se aflau în apartamentul martorei.
Susținerile inculpatei, confirmate doar de martorul, poreclit, prietenul ei, au fost înlăturate justificat, deoarece sunt contrazise de susținerile părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorei, privind prezența inculpatei în zona blocului în care locuiesc părțile vătămate și interesându-se de apartamentul în care locuiesc acestea înainte de orele prânzului, cu faptul că la momentul prezentării la poliție inculpata era îmbrăcată cu hainele părții vătămate, recunoscute de aceeași martoră, și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatei. Astfel, la întrebări esențiale privind furtul din locuința numitei au fost evidențiate modificări semnificative care nu pot fi interpretate decât ca indici ai comportamentului simulat pe care inculpata a refuzat să le explice în cadrul procedurii post-test deși i s-a acordat această posibilitate.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut de către tribunal că prima instanță a rezolvat acțiunea civilă legal, în sensul dispozițiilor legale cuprinse în art. 346 Cpp coroborat cu art. 998-999 Cod civil. Astfel, corect s-a reținut că valoarea prejudiciului cauzat părților civile se ridică la suma de 7000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor nerestituite și anume colier din aur alb și galben, cruciuliță din aur cu pietricele prețioase, a căror cumpărare și valoare a fost arătată de martora T (fila 31 dosar apel) care a fost prezentă la efectuarea tranzacției în Italia.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs inculpata, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că din probele administrate nu rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunea de furt pentru care a fost trimisă în judecată.
Se mai arată că la dosar nu există nici măcar probe care să confirme existența unei infracțiuni de furt. Din fotografiile făcute la fața locului și urmele papilare nu rezultă că o persoană străină a pătruns în locuința părții vătămate. găsite aparțin părții vătămate și nu inculpatei, iar cu privire la hainele cu care a fost îmbrăcată inculpata se arată că martorul le-a văzut și înainte de ziua furtului la inculpată.
Rezultatul testului poligraf nu poate fi concludent pentru că nu se analizează reacțiile pe care o persoană nevinovată le-ar putea avea atunci când este acuzată de furt chiar înainte de începerea textului când este amenințată că oricum va fi acuzată și că testul este o formalitate. Nu se analizează în cadrul acestui test firea inculpatei, gradul de emotivitate sau de impulsivitate, stresul indus de testul în sine etc.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38515, al.21, Cpp se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Astfel, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, pentru care a fost trimisă în judecată, încadrarea juridică este legală și s-a procedat la o justă individualizare a pedepsei în conformitate cu prev. art. 72 cp.
Inculpata a recunoscut că o cunoaște pe partea vătămată cu care s-a întâlnit în dimineața zilei de 09.09.2006 la domiciliul martorei.
Profitând de neatenția părții vătămate i-a sustras din poșeta acesteia cheia de la locuință și în cursul aceleiași zile, între orele 12,30-14, inculpata a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras bunurile menționate în rechizitoriu.
Inculpata a fost depistată în aceiași zi și a fost găsită îmbrăcată cu hainele sustrase din locuință, respectiv blugi albaștrii trei sferturi, o geacă de blugi albastră și pantofi sport marca. Inculpata a declarat că aceste bunuri îi aparțin dar s-a dovedit că nu este sinceră, întrucât partea vătămată a prezentat detalii ale acestor elemente de îmbrăcăminte care au fost găsite la hainele cu care era îmbrăcată inculpata, respectiv existența unui nasture diferit la geaca de blugi sau încheietura descusută lângă umăr la spate.
De asemenea, martora a declarat că a văzut-o pe inculpată în zona blocului în care locuia și a întrebat unde locuiește partea vătămată.
Nu există nici un motiv de înlăturare a testului poligraf care nu face decât să confirme ceea ce este deja stabilit de probele administrate și din care rezultă vinovăția inculpatei.
În mod corect a fost înlăturată declarația martorului care este prietenul inculpatei, el susținând doar că o mătușă de a sa îi trimetea lunar pachete cu alimente și îmbrăcăminte, respectiv blugi, pantofi sport, geci, lenjerie intimă, însă nu poate preciza marca acestora, și că hainele pe care le-a purtat inculpata le avea dinainte, însă nu poate preciza ce fel de haine purta atunci, însă față de detaliile prezentate de partea vătămată se poate trage concluzia că acesta ori nu a fost atent la felul îmbrăcămintei pe care o avea inculpata, ori a fost nesincer.
Este fără dubiu că inculpata a sustras și bijuteriile menționate de partea vătămată, având în vedere procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile făcute de organele de anchetă în cursul urmăririi penale, din care rezultă că în camera părții vătămate dulapurile și sertarele au fost deschise, lucruri aruncate pe jos în ideea de a se sustrage bunuri de valoare.
Existența bijuteriilor și valoarea acestora a fost dovedită cu declarația martorei T care a declarat că a fost de față când partea vătămată și-a cumpărat din Italia un colier din aur alb și galben pentru care a plătit suma de 1700 euro, iar partea vătămată s-a plâns că din casă i-au fost sustrase o brățară, un inel și un lănțișor.
Prin urmare recursul inculpatei este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 63/2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpata la 300 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /05.05.09
Tehnored. 2 ex./15.05.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
