Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 449/R
Ședința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 52/CC din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpata, în stare de arest preventiv și asistată de avocat ales, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la ascultarea inculpatei, declarație consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatei recurente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea în stare de libertate a inculpatei, având în vedere că inculpata a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, apreciind că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil. De asemenea, trebuie avut în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta, victima fiind cea care a declanșat scandalul.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, măsura arestării preventive este legală și temeinică, există indicii că inculpata a săvârșit fapta, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cpp.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 52/CC din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpatei, pe o durată de 29 de zile, de la 22.04.2009 până la 20.05.2009, inclusiv, respingând ca neîntemeiată cererea de luare a altei măsuri preventive restrictive de libertate față de inculpată, formulată de apărătorul din oficiu al acesteia.
Analizând referatul nr. 1246/P/2009 din data de 22.04.2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș prin care s-a propus arestarea preventivă a inculpatei, instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 1346/P/209 din data de 22.04.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpata sub aspectul comiterii infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 Cod penal, constând în aceea că în data de 20.04.2009, în jurul orelor 17:45, în timp ce se afla la locuința sa din T,-, -. 4, jud. T, l-a înjunghiat pe concubinul său, numitul, care ulterior a decedat la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Prin ordonanța cu același număr, din data de 21.04.2009, s-a luat față de inculpată măsura preventivă a reținerii pentru o perioadă de 24 de ore, cu începere de la ora 15:30.
În cadrul procesului penal, măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și acesta se găsește într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 148 alin. 1.
C.P.P.Pe de altă parte, privarea de libertate a unei persoane este permisă atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, pentru a considera că există motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat o măsură preventivă a comis o faptă prevăzută de legea penală, este necesar ca faptele sau împrejurările pe care se întemeiază aceste motive să fie nu numai autentice și reale, ci trebuie să fie și în măsură să convingă un observator independent că persoana respectivă este posibil să fi săvârșit acea infracțiune.
Or, având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a considerat că în prezenta cauză există suficiente indicii cu privire la comiterea de către inculpată a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că inculpata a comis acele fapte.
De altfel, inculpata nu a contestat săvârșirea faptei, arătând, însă că intenția sa nu a fost aceea de a suprima viața concubinului său ci, în contextul unei stări conflictuale de durată, în condițiile în care acesta în repetate rânduri a agresat-o, s-a apropiat de victimă cu cuțitul pentru a-l speria, dar cuțitul fiind ascuțit, l-a străpuns.
Instanța a reținut că este puțin probabil ca lovitura să se fi produs în modalitatea arătată de inculpată și fără ca instrumentul tăietor să fie acționat de forța sa.
și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă pe dispozițiile art. 148 lit. f Cpp, respectiv faptul că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
Instanța a remarcat faptul că împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii furnizează elemente de fapt de natură a forma această convingere, și anume pericolul social crescut al faptei, care este îndreptată împotriva uneia din cele mai importante valori sociale, respectiv viața persoanei, împrejurarea că acesta s-a produs în condițiile în care exista o relație de concubinaj între inculpată și victimă, ceea ce denotă o periculozitate crescută a inculpatei, care în ciuda sentimentelor față de victimă, a înțeles să apeleze la această modalitate pentru a stopa conflictele pe care susține că le avea cu acesta, rezultatul produs și faptul că incidentul a ajuns la cunoștința opiniei publice atât prin mijloace mass media cât și în rândul locuitorilor imobilului în care locuiau inculpata și victima, iar lipsa de reacție a autorităților poate crea o stare de temere față de faptul că o persoană acuzată pentru săvârșirea unei infracțiuni cu violență este cercetată în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatei, care a solicitat casarea încheierii recurate, cercetarea inculpatei în libertate deoarece aceasta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil și că victima a fost aceea care a declanșat conflictul.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 3856alin. 3.C.P.P. instanța constată că recursul formulat de către inculpata este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile art. 143 și art. 148 lit. f C.P.P. deoarece există indicii temeinice că inculpata a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa de către organele de urmărire penală, faptă sancționată de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii de care este acuzată, respectiv aceea de omor.
Instanța consideră că măsura arestării preventive luată de către Tribunalul Timișs -a făcut în mod justificat, având în vedere acuzația deosebit de gravă a organelor de anchetă adusă inculpatei, de a fi suprimat viața unei persoane prin înjunghiere, organele statului în astfel de situații fiind nevoite să reacționeze în mod prompt pentru a menține ordinea publică și pentru a crea un sentiment de securitate cetățenilor.
Este adevărat că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, că nu are antecedente penale și că înainte de luarea măsurii arestării preventive a avut un loc de muncă, însă aceste elemente nu pot conduce la punerea în libertate a inculpatei sau la diminuarea pericolului pentru ordinea publică, prin raportare la acuzația adusă și care tocmai nu a fost negată de către inculpată.
Văzând necesitatea luării măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, văzând că apărarea interesului general primează față de interesul particular al inculpatei de a fi cercetată în stare de libertate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpata împotriva încheierii penale nr. 52/CC/22 aprilie 2009 Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpata la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /14.05.09
Tehnored. 2 ex./15.05.09
PI. - - Trib.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
