Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 6/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.6/I/R/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
Președinte: - - -JUDECĂTOR 1: Rus Claudia
- - - -JUDECĂTOR 2: Popovici Corina Rodica
- -JUDECĂTOR 3: Pătrăuș
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art. 304 Cod pr.pen.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.6 din 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect propunerea arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av., potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr.1048/17.02.2010 emisă de Baroul d e Avocați
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Potrivit art.385 ind.14 alin.1/1 Cod procedură penală s-a procedat la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul și-a dat seama de consecințele faptei sale și în opinia sa, poate fi judecat în stare de libertate, acesta obligându-se a se prezenta la orice chemare a organelor de urmărire penală sau instanță.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În mod just s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, arătând că actele administrate confirmă existența indiciilor că acesta a comis fapta reținută, pe de altă parte, subzistă pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia. Susține că starea de fapt impune față de toate criteriile privarea de libertate a inculpatului, motive pentru care solicită menținerea încheierii instanței de fond.
În baza art.385 ind.13 alin.3 Cod pr.penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că este de acord cu cele susținute de avocatul său și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.6 din 16 februarie 2010 Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 29 zile.
A constatat că inculpatul a fost reținut din data de 15.02.2010 ora 13.10.
Împotriva acestuia s-a emis mandat de arestare preventiva conform art.146 alin.12,149/1 alin.12 cu ref.la art.146 alin.10 Pr.151 Cod procedura penală,cu începere de la 16.02.2010 până la 16.03.2010
Conform art.137/1 alin.2 Cod procedura penală despre arestarea inculpatului s-a dispus înștiințarea mamei inculpatului, domiciliată în sat, nr. 56, com., jud. B, prin organele de poliție din comună.
Onorariul apărătorului din oficiu, in sumă de 100 lei conform împuternicirii avocațiale din oficiu nr. 906//16.02.2010 s-a virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în favoarea Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 04.02.2010, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul pentru comiterea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal constând în aceea că în perioada noiembrie - decembrie 2009 prin constrângere, a întreținut de mai multe ori relații sexuale cu minora, în vârstă de 13 ani.
Prin ordonanța din 15.02.2010, față de inculpat, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea mai sus arătată.
Prin ordonanța din 15 februarie 2010, ora 13,10 s-a dispus reținerea inculpatului pe o perioadă de 24 ore.
Din probele administrate constând în proces verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, proces verbal de ascultare, declarațiile inculpatului, declarația părții vătămate, certificatul medico-legal al părții vătămate, declarațiile martorilor, tribunalul a reținut că în cauză există indicii și probe temeinice care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis fapta reținută în sarcina sa.
Tribunalul a reținut că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 alin.1 lit. " f" din pr.pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus, fiind incidente prevederile art. 148 cod procedură penală lit."f" pr.pen. ale cărui condiții sunt îndeplinite în mod cumulativ, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. În opinia tribunalului, acest pericol reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, respectiv un abuz sexual repetat, comis asupra unei minore de 13 ani, în locuința în care aceasta domicilia împreună cu părinții săi și prin folosirea de violențe. Are relevanță în opinia tribunalului și relația de rudenie existentă între victimă și inculpat, care în opinia instanței i-a facilitata acestuia accesul la partea vătămată, respectiv nu numai în locuința acesteia ci și în anturajul său. Din aceste elemente rezultă în mod cert că inculpatul prezintă un pericol public concret în cazul lăsării sale în libertate, ceea ce impune cu necesitate luarea măsurii preventive față de acesta, atât pentru reprimarea sentimentului de insecuritate socială generat de fapta sa, cât și pentru reprimarea unor fapte similare urmare severității măsurilor dispuse față de inculpat.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului din care rezultă că partea vătămată i-ar fi t permis acestuia accesul în locuință și că raporturile sexuale cu aceasta au fost consimțite, tribunalul a reținut că în acest stadiu procesual aceste aspecte nu rezultă din alte probe astfel încât nu pot fi luate în considerare. Mai mult există împrejurări de fapt în cauză care contrazic o astfel de stare de fapt, respectiv agresiunea exercitată asupra părții vătămate și pe care o recunoaște însuși inculpatul, ceea ce în opinia tribunalului sugerează raporturi sexuale prin constrângerea părții vătămate și nu consimțite de aceasta.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând prin intermediul părătorului său admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul și-a dat seama de consecințele faptei sale și în opinia sa, poate fi judecat în stare de libertate, acesta obligându-se a se prezenta la orice chemare a organelor de urmărire penală sau instanță.
Analizând încheierea atacată prin prisma recursului declarat în cauză, cât și din oficiu, potrivit disp.art.385/6 al.l și 3.C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.385/9 C.P.P. curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Din actele și lucrările aflate la dosar rezultă că prin referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, din data de 16 februarie 2010, întocmit în dosarul nr. 28/P/2010, înregistrat în instanță la data de 16 februarie 2010, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 al. 1,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal.
Prin încheierea penală nr.6 din 16 februarie 2010, Tribunalul Bihora dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durata de 29 zile.
S-a invocat ca temei al arestării preventive a inculpatului prevederile art.148 alin.1 lit.f
C.P.P.Recursul formulat de inc. este neîntemeiat.
Măsura arestării preventive a fost luată de către instanța de fond cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive. Astfel, judecătorul de la instanța competentă material, constatând că, în speță sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și C.P.P. art.148 lit.f C.P.P. după ascultarea inc. conform art.150 C.P.P. a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă prin încheiere motivată pe o durată de 29 de zile.
Este de remarcat faptul că, în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul este acuzat de săvârșirea unor fapte penale grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, fiind evident că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, datorită faptului că acesta a perseverat în intenția săvârșirii de infracțiuni, respectiv a comis un abuz sexual repetat, asupra unei minore de 13 ani(nepoata sa) în locuința în care aceasta domicilia împreună cu părinții săi și prin folosirea de violențe.
Măsura dispusă de instanța de fond corespunde și exigențelor prev.art.5 pct.1 lit.c din CEDO, întrucât în cauza dedusă judecății există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis faptele de care este acuzat.
În consecință,măsura preventivă fiind legală, instanța de control judiciar nu poate dispune revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, iar atâta timp cât se constată că măsura preventivă este legală și temeinică nu se impune reformarea încheierii atacate, recursul fiind nefondat.
Față de toate aceste considerente, instanța, in baza art.385/15 pct.l lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr.6 din 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală va obliga pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.1048/17.02.2010 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, combinat cu art.140/3 Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, deținut în Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr.6 din 16 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.1048/17.02.2010 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec.judecător -
Judecător fond -
PC/HM
3 ex. din 19.02.2010
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina Rodica, Pătrăuș
