Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 537/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 537/2009
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 91/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata recurentă, avocat, solicită admiterea apelului formulat de inculpată, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare, achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de către inculpată. Arată că din probele administrate în cauză rezultă existența dubiilor cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpată, apreciind că nu există probe certe din care să rezulte că sumele au fost sustrase de către inculpată. Consideră că nu există motive temeinice pentru incriminarea inculpatei, fapta fiind dovedită doar de două colege ale părții vătămate, care pot fi considerate ca părtinitoare.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale, apreciind că vinovăția inculpatei a fost dovedită prin declarația martorei oculare și prin faptul că inculpata a fost surprinsă la scurt timp după săvârșirea faptei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 759/24.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, inculpata a fost condamnată în baza art. 208.1 - 209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 teza a II-a, b
Cod PenalÎn baza art. 88 alin.1 Cod Penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatei, de 24 ore, din 02.09.2008.
În baza art. 191 alin.1 C.P.P. inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în data de 02.09.2008, în jurul orei 19, inculpata s-a deplasat la Magazinul "" din Municipiul Sibiu, urcând până la etajul al III-lea, observând că în raionul părții vătămate nu era nici o persoană, inculpata s-a deplasat lângă biroul după care se afla poșeta părții vătămate, din care a luat suma de 694 lei, lăsând poșeta pe birou. Inculpata a pus banii în pantaloni, prin fermoarul și desfăcut al acestora, însă la ieșirea din raion s-a întâlnit cu partea vătămată. Deoarece partea vătămată a observat că poșeta îi fusese mutată pe birou, a început să strige către inculpată să îi dea banii, aceasta a fugit și a aruncat banii aproape de ieșirea spre scări (odată cu banii inculpata a aruncat pe jos și o carte de vizită pe care partea vătămată își notase un număr de telefon și pe care inculpata o luase din poșetă). Inculpata a fost prinsă de partea vătămată, au fost chemați agenții de pază din magazin, iar inculpata a fost reținută până la sosirea organelor de poliție, care au identificat-o pe inculpată și au încheiat proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Față de declarațiile martorelor -, ale părții vătămate și de procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei, aplicând acesteia o pedeapsă de 4 ani închisoare, ținând seama, la individualizarea judiciară a pedepsei, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii faptei ( inculpata a sustras o sumă relativ mare de bani, recuperată în totalitate), dar și de persoana inculpatei ( care nu a recunoscut comiterea infracțiunii, deși a fost surprinsă în flagrant, nu are ocupație și a mai fost condamnată pentru fapte de același fel.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpata solicitând achitarea sa în baza art.11 alin.2 lit.a C.P.P. 10 lit.c C.P.P. cu motivarea că există dubiu cu privire la săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat inculpata, fapta fiind dovedită doar cu declarațiile a două martore care sunt colege de raion ale părții vătămate, iar aceasta din urmă a dorit să se răzbune pe această cale pentru un furt anterior petrecut.
Prin decizia penală nr. 91/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- a fost respins apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 759/24.12.2008 a Judecătoriei Sibiu.
S-a făcut aplicarea art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Tribunalul Sibiu și-a fundamentat soluția de respingere a apelului expunând următoarele argumente:
Față de întreg materialul probator administrat în cauză (procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 8-10 dosar urmărire penală), declarațiile părții vătămate (fila 13 dosar urmărire penală, fila 30 dosar fond), declarațiile martorelor - ( fila 16 dosar urmărire penală, fila 20 dosar fond), (fila 19 dosar urmărire penală, fila 21 dosar fond), procesul verbal de percheziție corporală ( fila 22 dosar urmărire penală), declarațiile inculpatei (fila 27 dosar urmărire penală, fila 18 dosar fond), tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt. Astfel, martora, confirmă faptul că a văzut-o pe inculpată când a scos din șlițul pantalonilor o sumă de bani și o hârtie pe care le-a aruncat pe jos, nefiind posibil ca o altă persoană să fi aruncat banii pe jos, întrucât, la momentul săvârșiri faptei, în raionul părții vătămate s-a aflat doar inculpata, nefiind prezente alte persoane, astfel cum arată și martora ( fila 21 dosar fond).
Aceeași martoră confirmă faptul că, după reținerea inculpatei de către partea vătămată și jandarmul de serviciu, partea vătămată a recuperat o sumă de bani și o hârtie albă, iar inculpata, imediat după sustragerea sumei de bani, s-a îndreptat grăbită spre ieșirea din magazin.
Aceste declarații se coroborează cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 8-11 dosar urmărire penală), inculpata nefiind în măsură să justifice atitudinea sa imediat după comiterea faptei, și nici prezența lângă ea a sumei de bani și a hârtiei sustrase părții vătămate.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că față de materialul probator administrat în cauză, nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpată, astfel că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul a apreciat că, față de starea de recidivă post executorie în care s-a aflat inculpata la momentul săvârșirii faptei, față de atitudinea procesuală a acesteia (care a negat în mod constant săvârșirea faptei), pedeapsa aplicată inculpatei este corect individualizată, iar față de natura faptei săvârșite (furt calificat), de gravitatea acesteia, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatei, în mod corect i-au fost interzise inculpatei dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorităților de stat.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă (fila 31 dosar fond), față de dispozițiile art.15 alin.2 C.P.P. în mod corect instanța a apreciat-o ca fiind tardivă, în condițiile în care citirea actului de sesizare s-a făcut la termenul de judecată din 12.11.2008, iar, la urmărire penală, partea vătămată a declarat în mod expres că nu dorește să formuleze pretenții civile în cauză ( filele 14-15 dosar urmărire penală).
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală inculpata, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a expune însă, prin cererea de recurs sau prin memoriu separat, conform art. 38510Cod procedură penală, motive apte de a fi considerate cazuri de casare în accepția art. 3859Cod procedură penală.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate, din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. Curtea reține că instanța fondului a reținut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările din dosar: procese verbale de constatare a infracțiunii flagrante (f 8-11 dup), declarațiile părții vătămate (f 13 dup, f 30 dosar fond), depozițiile martorilor - (f 16 dup, f 20 fond), (f 19 dup, f 21 dosar fond).
2. Curtea arată că instanța a realizat o evaluare judicioasă a materialului probator expus mai sus, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatei în limitele infracțiunii de furt calificat.
3. Astfel, Curtea va reține, la rândul său, că apărările inculpatei nu își găsesc corespondent în nicio probă de la dosar, în speță rezultând mai presus de orice îndoială, din coroborarea unor prezumții suficient de puternice, clare și concordante, precum și din situații de fapt necontestate, că aceasta, profitând de lipsa din raion a părții vătămate, a sustras din poșeta vânzătoarei suma de 696 lei, după care, ascunzând banii în pantaloni, s-a grăbit spre ieșirea din magazin.
Fiind bănuită de săvârșirea furtului, în momentul în care a fost somată de către partea vătămată să predea banii, a fugit și i-a aruncat pe jos, alături de o carte de vizită sustrasă, de asemenea, din poșeta vânzătoarei.
4. Curtea constată că sancțiunea penală aplicată inculpatei corespunde pe deplin exigențelor instituite de art. 72 Cod penal, fiind în concordanță atât cu gradul concret al pericolului social al faptei și care nu este unul de neglijat - prin prisma modalității concrete în care s-a acționat (într-un loc public, profitând de lipsa persoanelor din preajmă), încercarea de a fugi cu banii sustrași -, cât și cu elemente ce conturează negativ profilul socio-moral al inculpatei, cu referire specială la statului său de infractor recidivist (art. 37 lit. b Cod penal).
5. Curtea apreciază că în circumstanțele date o atenuare a răspunderii penale a inculpatei nu ar oferi garanții reale asupra atingerii scopului preventiv și educativ al sancțiunii penale prev. de art. 52 Cod penal și nu ar reprezenta o măsură de constrângere eficientă.
6. Față de cele ce preced Curtea, constatând că în cauză nu este incident nici un motiv de casare dintre cele statuate de art. 3859Cod procedură penală, va respinge, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul inculpatei, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 91/27.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă pe inculpată să plătească statului suma de 440 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.10.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
