Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 72/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 72/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 6 octombrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 14 din data de 25 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr. 681/2005.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, asistat din oficiu de avocat.
Procedură îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 70. pr.pen. instanța aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a da declarație în fața instanței de recurs atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că își menține declarațiile date până în prezent la care nu mai are nimic de adăugat astfel că nu dorește să fie audiat de către instanța de recurs. De asdemenea precizează că recurs declarat vizează încheierea nr. 14 din 25 martie 2008 prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Nemaifiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. a se avea în vedere că din probele administrate în cauză reies dubii în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii în forma reținută în rechizitoriu.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea ca tardiv a recursul declarat în cauză dat fiind faptul că acesta vizează o încheiere pronunțată în 25 martie 2005 cu privire la care nu a fost exercitată până în prezent calea de atac a recursului.
Pe fond solicită respingerea recursului și menținerea în continuare a stării de arest preventiv având în vedere gravitatea faptelor comise și persoana inculpatului care prezintă un grad ridicat de pericol social.
Avocat referitor la excepția tardivității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia având în vedere că inculpatul a fost arestat în lipsă astfel că nu a avut posibilitatea să exercite calea de atac prevăzută de lege.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
1. Constată că prin încheierea din 4 octombrie 2008 Tribunalul Brașova constatat că inculpatul, împotriva căruia s-a emis mandat de arestare preventivă pe 30 de zile la data de 25 martie 2005, fost încarcerat și a început executarea de la data de 4 octombrie 2008, mandatul fiind valabil până la data de 2 noiembrie 2008 inclusiv.
Inculpatul a declarat recurs și cu ocazia susținerii acestuia a precizat că recursul său se îndreaptă împotriva încheierii nr. 14 din 25 martie 2005 prin care s-a dispus arestarea sa preventivă.
2. Recursul este nefondat.
Împotriva inculpatului s-a emis un mandat de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile, în condițiile legii, măsură dispusă de Tribunalul Brașov prin încheierea nr. 14 din 25 martie 2005.
Dat fiind că inculpatul nu a fost prezent atunci când s-a dispus arestarea sa preventivă și nici nu i-a fost comunicată hotărârea, întrucât nu se afla la adresa cunoscută, curtea apreciază că recursul este declarat în termen întrucât inculpatul a luat la cunoștință despre dispunerea arestării sale preventive numai cu ocazia prinderii și încarcerării.
Din examinarea actelor cauzei se constată că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus cu respectarea tuturor condițiilor cerute de lege, respectiv a prevederilor art. 143 și art. 148 lit.a), f) pr.pen. În mandat au fost invocate dispozițiile art. 148 lit. a),c), h) pr.pen. care erau în vigoare la data de 25 martie 2005, însă ca urmare a modificării acestor dispoziții, prevederile de la lit. a) nu mai au corespondent în actuala reglementare, iar dispozițiile de la lit.c) și h) își găsesc corespondent în prevederile art. 148 lit.a), f) pr.pen.
Din probe rezultă presupunerea că inculpatul este autorul unei infracțiuni de omor deosebit de grav, săvârșit împreună cu alte persoane, în condiții care conferă faptei un pericol social deosebit de ridicat.
Modalitatea de săvârșire a faptei și comportamentul adoptat de inculpat după comiterea acesteia, așa cum rezultă din datele de la dosar, se constituie în suficiente argumente care să demonstreze că inculpatul a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire și de la judecată și că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare nu s-au schimbat și nu au dispărut.
Împotriva celorlalți participanți la săvârșirea faptei s-a pronunțat deja o hotărâre penală definitivă prin care au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Chiar dacă aceasta nu afectează prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, constituie o realitate care nu poate fi ignorată în procesul de apreciere a pericolului social concret al faptei și a pericolului pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat în libertate.
De asemenea, este de reținut că pentru identificarea și prinderea celui în cauză au trebuit să fie făcute demersuri susținute, inculpatul fiind arestat pe teritoriul unui alt stat european.
3. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.pen. recursul inculpatului urmează să fie respins.
4. Potrivit art. 192 alin.2 pr.pen. cheltuielile judiciare vor fi suportate de către inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefundat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință nr. 14 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul penal nr. 681/2005, pe care o menține.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, în care este inclus și onorariul pentru apărător din oficiu, de 100 lei, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AV/15.10.2008
Dact.BD/16.16.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Manuela Barbu, Alexandru Vasiliu
