Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 71/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM NIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 71/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 6 octombrie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
DIICOT - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii de ședință nr. 12 din data de 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat G asistat de avocat ales.
Procedură îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art. 70. pr.pen. instanța aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a da declarație în fața instanței de recurs atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurentul inculpat precizează că își menține declarațiile date până în prezent la care nu mai are nimic de adăugat astfel că nu dorește să fie audiat de către instanța de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecare și acordă cuvântul în dezbaterea recursului potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat susține recursul astfel cum a fost formulat solicitând admiterea acestuia.
Recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia încheierii pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului.
În sarcina acestuia au fost reținute acte materiale săvârșite la începutul lunii august și până în data de 12 august 2008 fără însă a fi exemplificate.
De asemenea în încheierea atacată se face referire la faptul că există date că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni în condițiile în care acesta este arestat iar la dosar nu există acte din care să rezultă că ar pregăti comiterea altor fapte de natură penală.
Nu contestă faptul că prima teză a art. 148 lit. f pr.pen. este îndeplinită întrucât pentru majoritatea infracțiunilor din Codul penal este prevăzută pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Referitor la pericolul pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate, cere a se avea în vedere că arestarea preventivă are la bază convorbiri telefonice purtate de acesta cu diverse persoane care cuprind discuții generale și care nu sunt de natură să ducă la privarea de libertate a unei persoane.
Invederează instanței că așa numita activitate infracțională a inculpatului s-a finalizat în 12 august 2008 iar propunerea de arestare preventivă este datată 3 octombrie 2008. În această perioadă inculpatul a avut un comportament corespunzător în familie și societate astfel că nu se poate reține că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Tot în propunerea de arestare preventivă se face referire la faptul că inculpatul a mai săvârșit anterior fapte de natură penală, fără însă a se reține că pentru respectivele fapte acesta a fost reabilitat.
Declarația numitului trebuie apreciată cu rezerve având în vedere că acesta a executat 14 ani închisoare dintr-o pedeapsă aplicată și mai are de executat un rest de 9 ani închisoare.
Susține că părțile vătămate au avut o înțelegere cu numitul, inculpatul a fost doar persoana care le-a cazat pe acestea fără însă a se putea reține vreo formă de constrângere. Părțile vătămate avea telefoane mobile, luau legătura cu familia lor, ieșeau în oraș. De asemenea niciodată nu s-a pus problema vreunei sume de bani pe care acestea să o achite inculpatului, sumă de bani reprezentând cotă parte din veniturile pe care le realizau din practicarea prostituției.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a avea posibilitatea să își dovedească nevinovăția.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii atacate fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 143, art. 148 lit. c, f, pr.pen.
Cu privire la propunerea de arestare preventivă precizează că referatul a fost întocmit la data de 3 octombrie 2008 întrucât la această dată au fost strânse probe care să reprezinte indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii ce îi este imputată.
La data de 12 august 2008 una dintre părți vătămate a reușit să fugă de la domiciliul inculpatului și s-a prezentat la parchet unde a depus o plângere. Urmare acestei plângeri s-au demarat cercetările însă nu se putea întocmi referatul pentru propunere de arestare preventivă întrucât nu existau probe certe cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpat. Ulterior au fost descoperite și alte persoane, declarațiile acestora formând convingerea că împotriva inculpatului poate fi luată o măsură preventivă.
Referitor la perioada în care inculpatul ar fi săvârșit actele materiale aceasta a fost stabilită urmare declarațiilor părților vătămate care au arătat că la începutul lunii august 2008 au fost transportat la C, cazate în apartamentul inculpatului și constrânse la practicarea prostituției în folosul acestuia. Data certă de 12 august 2008 este determinată de faptul că una dintre victime a cerut ajutorul unei persoane din B, care s-a prezentat la în calitate de potențial client și a ajutat-o pe aceasta să fugă.
Evident că în stare de arest preventiv nu poate săvârși infracțiuni, textul de lege nu cere probe ci date că inculpatul pregătește comiterea unor acte materiale ilicite ori în cauză există convorbiri telefonice care trebuie interpretate în contextul probelor administrate nu individual.
Referitor la incidenta dispozițiilor art. 148 lit.f pr.pen. într-adevăr majoritatea infracțiunilor din codul penal au prevăzute pedepse mai mari de 4 ani însă legiuitorul a stabilit o condiție obiectivă aceea a aprecierii pericolului pentru ordinea publică.
În ceea ce privește modalitatea de comitere a faptelor cere a se avea în vedere că una dintre victime era minoră astfel încât nu este necesar a fi îndeplinită condiția constrângerii, iar în ceea ce o privește pe cea de-a doua este vorba de inducerea unei stări de temere, aceasta aflându-se la limita majoratului.
Susținerea referitoare la pretinderea unei sume de bani este o simplă speculație a apărării din probele administrate nerezultând o astfel de împrejurare.
Recurentul inculpat G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate având în vedere că este căsătorit și are un copil în vârstă de 18 ani. Susține că părțile vătămate nu au fost constrânse, aveau telefoane mobile, luau legătura cu familiile lor, ieșeau în oraș.
CURTEA
Asupra recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2008 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G cercetat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.2 lit.a din legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. 1 și 3 teza I din legea nr. 678/2001, apreciindu-se că această măsură procesuală concordă cu pericolul social propriu infracțiunilor comise, pericol derivat din întregul complex de date, stări, situații și împrejurări ce au înconjurat săvârșirea lor.
S-a reținut că temeiul arestării preventive, respectiv cel prevăzut în art. 148 lit. c și f Cod procedură penală își găsește corespondentul în realitate atât timp cât modalitatea ipotetică de operare la care inculpatul a apelat, scopul ilicit urmărit, recurgerea la violență ipotetică în vederea determinării la prostituție relevă faptul că lăsarea în libertate ar prezenta un real pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei soluții a promovat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate pe considerentul că acest aspect nu ar obstrucționa în vreun fel derularea procesului.
Raportând hotărârea recurată la materialul probator existent la dosar, Curtea constată că măsura dispusă la fond este legală, coroborându-se faptic cu pericolul prezumtiv al faptei săvârșite, pericol evaluat funcție de maniera de operare, vârsta uneia din părțile vătămate recrutate, starea de insecuritate creată în rândul opiniei publice, incidența circumstanțelor agravante.
Văzând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Curtea, date fiind și limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunilor comise, respinge recursul dedus judecății, menținând ca legală și temeinică soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii nr. 12 din data de 03.10.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o menține.
Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi 06.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MB/13.10.2008
Dact.BD/17.10.2008
Jud. fond
- 3 exemplare -
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Manuela Barbu, Alexandru Vasiliu
