Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 109/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 109
Ședința publică din data de 25.01.2008
PREȘEDINTE: Ion Stelian
JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnata, fiica lui și, ns.la 21.12.1967, domiciliată în P,-, județul P, împotriva deciziei penale nr. 317 din data de 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 1577 din data de 26.07.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 522/1 pr.penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - condamnată, aflată în stare de arest, personal și asistată de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, luând legătura cu recurenta arestată arată că aceasta nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru condamnată, arată că temeiul în care înțeles să formuleze prezenta cerere este cel prev.de art. 523/1 pr.penală și precizează că recurenta a fost în imposibilitate de a mai locui cu chirie pe perioada desfășurării procesului penal, motiv pentru care a fost nevoită să plece să locuiască împreună cu părinții săi.
Totodată arată că aceasta fost imobilizată la pat, a avut piciorul rupt, soțul său a părăsit-o și a plecat în străinătate, motiv pentru care și ea a fost nevoită la rândul său să plece din țară pentru a avea astfel posibilitatea să-și întrețină copilul.
De asemenea, arată că recunoaște faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu dar nu în totalitate și nu în modalitatea în care acestea s-au reținut.
Referitor la prejudiciul cauzat arată că acesta a fost recuperat parțial.
Solicită instanței admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate iar pe fond admiterea cererii, revocarea mandatului de executare a pedepsei, punerea sa de îndată în libertate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de condamnată ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, în cauza de față nefiind îndeplinite disp.art.522/1 pr.penală.
Mai arată că, recurenta a avut cunoștință de învinuiri și de infracțiune, la urmărirea penală a fost audiată, i s-a prezentat materialul de urmărire penală și a părăsit țara după trimiterea sa în judecată.
Avocat, având cuvântul pentru condamnată, arată că dispoz. art.522/1 pr.penală, nu au caracter imperativ și depune la dosar practică juudiciară.
Condamnata, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales și precizează că a cooperat cu organele de anchetă însă a fost nevoită să se mute la părinții săi datorită problemelor de sănătate și din acest motiv nu a mai avut cunoștință de proces.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1577 din 26.07.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată în baza art. 522/1 pr.penală, de către condamnata, fiica lui și,ns.la 21.12.1967, în com., județul P, în prezent aflată în Penitenciarul, județul
Condamnata a fost obligată la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța o atare sentință, Judecătoria Ploiești, a reținut că numita, s-a adresat instanței solicitând să se dispună rejudecarea cauzei penale ce a format obiectul dosarului penal nr. 5165/2004 și în care s-a pronunțat sentința penală nr. 3059 din 14.10.2004.
În motivarea cererii, întemeiată pe disp.art.522/1 pr.penală, condamnata a arătat că la momentul judecării respectivei cauze nu se afla în țară, ulterior fiind extrădată.
Examinând cauza dedusă judecății, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 3059 din 14.10.2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești și rămasă definitivă prin neapelare, a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare într-un loc de deținere.
Din adresa nr. -/2007 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, rezultă că cea în cauză a figurat în evidențe ca ieșită din România la 5.08.2004, prin, în baza pașaportului simplu românesc nr. -.
După emiterea mandatului de executare a pedepsei, în baza sentinței mai sus menționate condamnata, a fost extrădată către România.
Potrivit art. 522/1 pr.penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
A apreciat instanța de fond, că dispozițiile legale respective nu au un caracter imperativ, lăsând instanța să aprecieze dacă se impune reluarea judecății.
S-a apreciat că cererea de rejudecare a cauzei este neîntemeiată pe considerentul că, a avut cunoștință de faptul că este urmărită penal, i s-a adus la cunoștință învinuirea, a dat declarație în calitate de învinuită și s-a prezentat materialul de urmărire penală, așa cum reiese din procesul verbal aflat la fila 278 dosar de urmărire penală.
Condamnata a părăsit teritoriul României după ce a fost trimisă în judecată, fiind legal citată pe parcursul judecății.
Împotriva sentinței a declarat apel condamnata, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit prima instanță i-a respins cererea de rejudecare a cauzei, prin aceasta fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr. 317 din data de 24.10.2007, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnata, constatând că prima instanță în mod legal și temeinic i-a respins cererea de rejudecare a cauzei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către condamnata, care prin apărător ales, a susținut că a fost nevoită să părăsească țara deoarece nu mai avea posibilități de plată a chiriei, pe perioada desfășurării procesului penal și ca atare trebuia să locuiască cu părinții săi.
Acolo, condamnata a fost o perioadă de timp imobilizată la pat, având piciorul fracturat, soțul a părăsit-o, neavând posibilitatea să-și întrețină copilul minor.
Recunoaște fapta pentru care a fost condamnată și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, admiterea cererii de rejudecare a cauzei, pentru a avea posibilitatea să-și facă o apărare corespunzătoare față de învinuirea ce i se aduce.
A solicitat totodată anularea mandatului de executare a pedepsei și punerea sa de îndată în libertate.
Curtea, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
procedurii de rejudecare a condamnatului după extrădarea acestuia îl constituie al doilea Protocol Adițional încheiat la Strassbourg la 17.03.1978, al Convenției Europene de Extrădare încheiată la la 13.12.1957.
Conform acestui protocol "când o parte contractantă cere unei alte părți contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau măsuri de siguranță, pronunțate printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop, dacă după părerea sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare, recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracțiune. Totuși, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a cărei extrădare este cerută, dreptul la o nouă procedură de judecată, care să-i salvgardeze dreptul la apărare.
Această hotărâre îndreptățește partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel condamnat nu se împotrivește, fie să urmărească pe cel extrădat, în caz contrar".
Prevederile Protocolului de la Strassbourg nu fac distincție după cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecată, fiind indiferent, sub acest aspect motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat.
De aceea, Convenția garantează dreptul persoanei de a se apăra însăși, ceea ce presupune prezența inculpatului în fața instanței, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, judecata în lipsă nu constituie o încălcare a convenției, dacă statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l găsit și a-l cita pe inculpat.
Ca atare, persoana judecată în lipsă are dreptul să ceară rejudecarea cauzei.
Procedura rejudecării cauzei, după extrădarea condamnatului este deschisă doar la cererea persoanei judecate și condamnate în lipsă, indiferent dacă judecata în lipsă a avut loc în fața instanței de fond sau numai în fața instanțelor de apel sau recurs.
Este adevărat că, în speța dedusă judecății condamnata, a avut cunoștință, de faptul că este urmărită penal, i s-a adus la cunoștință învinuirea, a dat declarație în calitate de învinuită la urmărirea penală, așa cum rezultă la fila 18 dosar de urmărire penală și i s-a prezentat și materialul de urmărire penală, așa cum reiese din procesul verbal existent la fila 278 din același dosar.
Condamnata a solicitat în baza art. 522/1 pr.penală, rejudecarea cauzei, invocând lipsa de apărare la judecata în fond a cauzei.
Coroborând această dispozițiune legală cu disp.art. 34 alin.1 din Legea nr. 302/2004 așa cum a fost modificată și completată cu Legea nr. 224/2006, Curtea constată că se poate proceda la rejudecarea cauzei, dacă prin procedura de judecată inițială s-a nesocotit dreptul la apărare al persoanei extrădate, acesta fiind îndeplinit în mod formal prin desemnarea unui apărător din oficiu.
De aceea, în mod obligatoriu instanța de fond va trebui să procedeze la audierea inculpatei care a fost judecată în lipsă și ca atare în nici un caz nu se poate respinge cererea acesteia de a pune întrebări celorlalte părți precum și martorilor acuzării.
Nefiind audiată în instanță, condamnatei i s-au încălcat dreptul la apărare prevăzut în Constituția României, în art. 6 din Codul d e procedură penală și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de cele arătate mai înainte, Curtea constată că, recursul declarat de condamnata, este fondat, urmând a fi admis conform art. 385/15 pct.2 lit.c pr.penală, se vor casa decizia nr. 317/24.10.2007 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr. 1577 din 26.07.2007 a Judecătoriei Ploiești.
Urmează ca pe fond să fie admisă cererea formulată de condamnata, conform art. 522/1 pr.penală, de rejudecare a cauzei de către prima instanță, sens în care se va casa sentința penală nr. 3059 din 14.10.2004 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare și care a format obiectul dosarului penal nr. 5165/2004 al Judecătoriei Ploiești.
Se va anula mandatul de executare al pedepsei nr. 4217 emis la 8.12.2004, de către Judecătoria Ploiești și se va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatei dacă nu este reținută sau arestată și în altă cauză, constatându-se că aceasta a fost încercerată la 16.04.2007, în baza mandatului de executare a pedepsei respective.
Curtea, constată că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, odată cu rejudecarea cauzei și pentru a se împiedica sustragerea învinuitei de la judecată ori de la executarea pedepsei apreciază că se impune luarea măsurii preventive prev.de art. 136 alin.1 lit.c și alin.4 rap.la art. 145/1 pr.penală, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara urmând a se stabili în sarcina acesteia respecarea obligațiilor ce decurg din această măsură.
Totodată, în baza art. 145 alin.2 pr.penală, i se va atrage atenția învinuitei, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Se va dispune comunicarea prezentei măsuri organelor abilitate de lege.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnata, fiica lui și, ns. la 21.12.1967, în comuna, județul P, cu ultimul domiciliu în mun.P,-, -.3,.28, județul P, în P,-, județul P și în P,-,.15C,.A,.15 județul P, în prezent deținută în Penitenciarul, județul P, împotriva deciziei penale nr. 317 din data de 24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr.1577 din 26 iulie 2007 Judecătoriei Ploiești, pe care le casează și în consecință:
Pe fond, admite cererea formulată conform art. 522/1 proc.pen. de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului penal nr. 5165/2004 al Judecătoriei Ploiești și dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță, respectiv Judecătoria Ploiești.
Casează sentința penală nr. 3059 din 14.10.2004, pronunțată de Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă prin neapelare.
Anulează mandatul de executare al pedepsei nr. 4217 emis la data de 8.12.2004, de către Judecătoria Ploiești, în baza sentinței penale nr. 3059 din data de 14.10.2004, a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin neapelare și dispune punerea de îndată în libertate a condamnatei, dacă nu este reținută sau arestată și în altă cauză.
Constată că, inculpata a fost încarcerată la data de 16.04.2007, în baza mandatului de executare al pedepsei indicat mai sus.
În baza art. 136 alin.1 lit.c și alin.4 rap.la art. 145/1 pr.penală i-a față de condamnată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și stabilește în sarcina acesteia, respectarea următoarelor obligații:
- de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 alin.2/2 pr.penală, atrage atenția condamnatei, că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii dispuse sau a obligațiilor stabilite prin prezenta decizie, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Dispune comunicarea prezentei măsuri: Secției de Poliție în a cărei rază teritorială locuiește, respectiv Poliției Mun. P, Jandarmeriei județului P, Poliției Comunitare a jud.P, competente să elibereze pașaportul, precum și Direcției Generale a Poliției de Frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
12 ex./14.02.2008
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ion StelianJudecători:Ion Stelian, Ștefan Fieraru Vasile Mărăcineanu
