Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 45/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Mihai Viorel Tudoran
Judecător - - -
Grefier -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 04.10.1967, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva deciziei penale nr. 344 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 1903 din 20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 5221Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare formulată de condamnat și în baza art. 192 alin.2 Cod procedură fost obligat la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamant, în stare de deținere, asistat de avocat ales, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosar, fila 32.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței avocat a luat legătura cu recurentul condamnat.
Avocat, pentru recurentul condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pe rând, arată că nu au cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulate, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul condamnat, artată că a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 344 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în temeiul disp. art. 3859alin 1 pct. 10 Cod procedură penală apreciind hotărârile pronunțată ca fiind netemeinică și nelegală, în opinia sa soluțiile pronunțate fiind injuste și față de împrejurarea că s-a făcut dovada celor susținute și se putea permite admiterea cererii.
Arată că a formulat la instanaț de fond o cerere având ca obiect rejudecarea în cazul extrădării potrivit disp. art. 522 Cod procedură penală rap. la art. 393, 394 Cod procedură penală privind revizuirea sentinței penale nr. 2820 din 12.11.2002 pronunțată de Judecătoria Ploiești, făcând dovada că petentul condamnat nu a avut cunoștință de derularea procesului penal. Arată că acesta a fost citat cu rea-credință,în mod nelegal, la o adresă al care nu mai locuia de circa patru luni de zile, întrucât apartamentul fusese vândut chiar părții civile, iar acesta locuia în mod legal în Spania, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Mai arată că în momentul în care recurentul a părăsit țara, respectiv 04.01.2002, își acoperise prejudiciul față de partea civilă și nu avea cunoștință că aceasta ar putea promova o acțiune penală, așa cum de altfel s-a și întâmplat la data de 23.01.2003.
Subliniează faptul că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat în mod forțat și injust, deși dispozițiile legale dau posibilitatea rejudecării pe fond a cauzei după extrădare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, rejudecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că acesta a executat aproape 2/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată și mai având circa 2 luni până la momentul liberării condiționate
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că întrucât în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 5221Cod procedură penală, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea cererii de rejudecare și trimiterea cauzei la Judecătoria Ploiești pentru în vederea soluționării.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.344 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins apelul declarat de condamnatul, fiul lui si, născut la data de 4.10.1967 împotriva sentinței penale nr.1903/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat, fiind obligat apelantul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahovaa reținut următoarele:
Prin sentința penala nr. 1903/20.09.2007 pronunțata de Judecătoria Ploieștis - a respins ca neintemeiata cererea de rejudecare formulata in baza art.5221Cod proc.penala, de condamnatul, fiul lui si, născut la data de 4 oct. 1967, deținut in Penitenciarul Ploiești.
In baza art. 192 alin.2 Cod proc.penala condamnatul a fost obligat la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța acesta sentința prima instanța a reținut ca prin 2820/2002 pronunțata de Judecătoria Ploiești, definitiva prin neapelare la 02.12.2002, numitul a fost condamnat pentru săvârșirea a doua infracțiuni de delapidare prev.de art.215/1 alin.l Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani inchisoare și respectiv de fals in inscrisuri sub semnătura privata prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare, fapte din perioada noiembrie 2000- august 2001, iar in urma contopirii celor doua pedepse condamnatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare.
Instanța de fond a reținut ca inculpatul in perioada noiembrie 2000- august 2001 in calitate de șef depozit angajat cu contract de munca la SC SRL O, la depozitul din Campina, și-a insusit din gestiune bani și mărfuri in valoare totala de 522.691.759 lei ( ROL), in scopul de a-i folosi in interes personal, iar o parte din aceasta suma, respectiv 262.679.318 lei (ROL) fiind insusita porin emiterea de facturi si chitanțe false, cealaltă parte din suma insusita rezultând din luarea unor mărfuri din depozitul societății, lipsa in gestiune fiind constata la inventarul din 10.09.2001.
Inca din cursul urmăririi penale din data de 10.05.2002 numitul a fost dat in urmărire generala de către P in baza Ordinului nr.-/10.05.2002.
Din actele existente la dosar a rezultat ca la inceputul lunii ianuarie 2002 apelantul a plecat in Spania și de asemenea ca in discuțiile purtate telefonic cu fosta soție i-a precizat acesteia ca motivul plecării ii constituie faptul ca știa de la reprezentanții societății prejudiciate ca urmează sa fie urmărit penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel numitul, criticând-o ca nelegala și netemeinica, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond rejudecarea cauzei.
In apelul declarat condamnatul a arătat ca nu a avut cunoștința de existenta unui dosar penal pe numele sau, fiind plecat din tara la acel moment și neputandu-și face apărările necesare in momentul in care a fost judecat.
Tribunalul examinând hotărârea atacata prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd disp.art.371 alin.2 Cod proc.penala, a constatat ca apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Prin sentința penala nr.1903/20.09.2007 pronunțata de Judecătoria Ploieștis -a respins ca neîntemeiata cererea de rejudecare formulata in baza art.522/1 Cod proc.penala, de condamnatul, deținut in Penitenciarul Ploiești.
In baza art. 192 alin.2 Cod proc.penala condamnatul a fost obligat la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța acesta sentința prima instanța a reținut ca prin 2820/2002 pronunțata de Judecătoria Ploiești, definitiva prin neapelare la 02.12.2002, numitul a fost condamnat pentru săvârșirea a doua infracțiuni de delapidare prev.de art.215/1 alin.l Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani inchisoare și respectiv de fals in inscrisuri sub semnătura privata prev.de art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare, fapte din perioada noiembrie 2000- august 2001, iar in urma contopirii celor doua pedepse condamnatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani inchisoare.
Instanța a reținut ca inculpatul in perioada noiembrie 2000- august 2001 in calitate de șef depozit angajat cu contract de munca la SC SRL O, la depozitul din Campina, și-a insusit din gestiune bani și mărfuri in valoare totala de 522.691.759 lei (ROL), in scopul de a-i folosi in interes personal, iar o parte din aceasta suma, respectiv 262.679.318 lei (ROL) fiind însușită porin emiterea de facturi si chitanțe false, cealaltă parte din suma însușită rezultând din luarea unor mărfuri din depozitul societății, lipsa in gestiune fiind constata la inventarul din 10.09.2001.
Inca din cursul urmăririi penale din data de 10.05.2002 numitul a fost dat in urmărire generala de către PJ.P in baza Ordinului nr.-/10.05.2002.
Din actele existente la dosar rezulta ca la începutul lunii ianuarie 2002 apelantul a plecat in Spania și de asemenea ca in discuțiile purtate telefonic cu fosta soție i-a precizat acesteia ca motivul plecării ii constituie faptul ca știa de la reprezentanții societății prejudiciate ca urmează sa fie urmărit penal.
Ca urmare a emiterii Mandatului de executare a pedepsei nr.3730/2002 și in urma darii in urmărire generala, ulterior in urmărire internatioala, prin mesajul nr.4149/AD/23.03.2004, condamnatul a fost extrădat din Spania la data de 12.02.2007 și încarcerat la Penitenciarul București S. la data de 01.03.2007, in executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata prin sentința penala nr.2820/2002 a Judecătoriei Ploiești.
Este adevărat ca la momentul darii in urmărire generala, respectiv 10.05.2002 acesta nu se mai afla in tara întrucât inca din luna ianuarie a anului 2002 a plecat in Spania.
Din decizia de imputare existenta la fila 17 rezultă că o parte din prejudiciu in cuatum de 168.901.798 lei (ROL) a fost depusa in contul societății de către condamnatul, aducandu-i-se la cunoștința acestuia faptul ca, in cazul in care acesta nu va depune in termen de 30 zile restul sumei ramase și constatata ca prejudiciu, societatea urmează sa se adreseze organelor competente.
Faptul ca apelantul cunoștea mențiunile acestei decizii de imputare este confirmat de semnătura acestuia pe respectiva decizie.
In delaratiile date ulterior in faza de urmărire penala de către fosta soție, aceasta arata ca fiind contactata telefonic la datele de 28.03.2002 si 24.04.2002, numitul i-a spus ca a plecat in Spania întrucât fusese averizat de către reprezentanții firmei din O ca ii vorface sesizare la organele de politie.
In acest sens apar ca motivate atât solicitarea PJ.P, de dare in urmărire generala prin Ordinul -/10.05.2002 cat și Dispoziția R de dare in urmărire internaționala nr. S /-/07.03.2003, fapt ce a condus la încarcerarea lui după extrădare, la Penitenciarul Rahova B.
Este evident ca prin solicitarea sa de rejudecare a cauzei condamnatul încearcă sa demonstreze ca in fapt nu s-a sustras de la urmărirea penala, ceea ce ar duce la constatarea grațierii pedepsei de 3 ani închisoare, aplicata pentru infracțiunea de delapidare prev. de art.215/1 alin.l Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapta din noiembrie 2000- august 2001, ca urmare a interveniții grațierii, conform disp. Legii nr.543/2002.
Aceste afirmații insa nu vor fi luate in considerare de către instanța, simpla imprejurare ca apelantul condamnat s-a aflat in mod legal pe teritoriul Spaniei nefiind de natura a răsturna prezumția ca acesta nu s-a sustras urmăririi penale.
Aceasta situație de fapt in sensul sustragerii sale de urmărirea penala este confimata, după cum am menționat anterior, atât de împrejurarea ca știa ca urmează sa i se facă plângere penala in cazul neacoperirii integrale a prejudiciului, și pe alta parte de declarațiile fostei sale soții, căreia apelantul i-a spus ca a plecat in Spania tocmai pentru ca avea cunoștința despre faptul ca urmează ca societatea sa ii facă plângere penala.
In raport de aceste considerente tribunalul in baza art.379 pct.l lit.b Cod proc penala, va respinge apelul formulat de condamnatul impotriva sentinței penale nr. 1903/2007 a Judecătoriei Ploiești ca nefondat.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea lor ca fiind nelegale și netemeinice și rejudecarea cauzei de către prima instanță, în baza art.5221
C.P.P.În motivarea recursului, condamnatul arată că nu a avut cunoștință nici un moment de derularea procesului penal pornit împotriva sa de către vătămată O, fiind citat în mod defectuos aoa dresă unde nu mai locuia, întrucât apartamentul fusese vândut părții vătămate la data de 19.09.2001, iar plângerea penală formulată la data de 23.01.2002. Chiar și organele de poliție au comnicat instanței de judecată că cel citat nu mai locuiește la adresa respectivă și mai mult a vândut apartamentul.
În al doilea rând se susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind judecat în lipsă, doar pe baza unor presupuneri, în sensul că s-a sustras urmării penale bănuind că partea vătămată îi va face plângere.
Instanța de fond și cea de apel au greșit atunci când au interpretat disp. art.5221C.P.P., în sensul că nu este obligatorie rejudecarea cauzei în cazul persoanei extrădate și judecată în lipsă. Mai mult decât atât Legea nr.302/2004 prevee în mod expres rejudecarea cauzei în prezența persoanei condamnate.
În al treilea rând se critică cele două hotărâri pentru faptul că în mod grești a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, deoarede nu au fost respectate disp. art.334 C.P.P. în sensul că nu s-a pus în discuție această schimbare. Totodată, urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova iar nu de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, care judecătorie este competentă să judece în primă instanță.
Se mai arată în motivarea recursului că și pedeapsele aplicate inculpatului sunt greșit individualizate, acestea fiind prea mari față de circumstanțele personale ale inculatului, mai ales că pentru acoperirea prejudiciului el a vândut părții vătămate apartamentul. În cauză nici măcar nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a se stabili cât s-a acoperit din prejudiciu și prin ce modalitate.
Curtea examinând cele două hotărâri atacate în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent, apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, la data de 30.04.2002 s-a dispus începerea urmăririi penale față de condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2151, 289 și 291, plângerea penală fiind depusă de partea vătămată SRL O la data de 23.01.2002 (4-6 ).
Anterior acestei date inculpatul a vândut apartamentul proprietate personală, părții vătămate SRL O (20-21 ).
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a fost audiat, iar la data de 01.08.2002 acesta a fost trimis în judecată în lipsă pentru infracțiunile sus-menționate. Nici în cursul judecății inculpatul nu s-a prezentat, hotărârea fiind pronunțată în lipsa sa.
De precizat că inculpatul a fost citat în cauză atât la adresa din P, șos.- nr.20,.101,.A,.25, județul P, dar acest imobil fusese vândut încă din anul 2001, cât și prin afișare la Consiliul Local
Din procesul verbal de căutare din data de 26.03.2002 (214-216) rezultă că inculpatul era plecat în străinătate de aproximativ 3 luni deci înainte ca partea vătămată să depună plângere penală împotriva sa.
Sentința penală nr.2820 din 12.11.2002 a Judecătoriei Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani, a rămas definitivă prin neapelare, astfel că s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr.3730/02.12.2002, iar la data de 12.11.2006 autoritățile spaniole, la solicitarea autorităților române, au decis extrădarea condamnatului, acesta fiind arestat de B la 12.02.2007 (12-34 dosar fond).
Potrivit art.5221în C.P.P. cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecată și condamnată în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, iar dispozițiile art.405-408 se aplică în mod corespunzător.
Din interpretarea textului rezultă că în cazul unei persoane judecată și condamnată în lipsă pentru care s-a cerut extrădarea, cauza va putea fi rejudecată, la cererea condamnatului. Astfel, dacă persoana extrădată solicită rejudecarea cauzei sale, instanța nu poate refuza acest lucru, pe motiv că persoana extrădată s-a sustras urmăririi penale sau judecătorești, întrucât textul nu face nici o precizare în acest sens.
Mai mult decât atât art.69 din Legea nr.302/2004 modificată și republicată, intitulat rejudecarea extrădatului, prevede că, asigurarea rejudecării cauzei în prezența persoanei extrădate, în condițiile art.34 alin.1, este dată de Ministerul Justiției.
Deci, acest articol impune Ministerului Justiției să dea statului solicitat asigurări că persoana ce se solicită a fi extrădată va fi rejudecată, dacă acest lucru s-a făcut în lipsa sa.
Art.34 din aceeași lege prevede că, în cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea exercutări unei pedepse pronunțată printr-o hotărâre dată în lipsă împotriva sa, statul român poat refuza extrădarea în acest scop, dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare recunoscut oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni. Totuși, extrădarea se va acorda dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta persoana a cărei extrădare este cerută dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi garanteze drepturile la apărare -.
Acest text se aplică, conform art.69 din lege, și în cazul extrădării active.
În cauza de față Curtea constată că, în primul rând condamnatul a fost judecat și condamnat în lipsă, astfel că sunt îndeplinite condițiile disp. art.5221mai C.P.P. ales că el a solicitat rejudecarea cauzei sale.
În al doilea rând, așa cum a fost menționat mai sus, nu se poate considera că inculpatul-condamnat s-a sustras urmăririi penale sau judecății, în condițiile în care el a fost plecat în Spania din luna ianuarie 2002, dată la care nu se începuse procesul penal împotriva sa, nici măcar nu exista depusă plângerea penală de către partea vătămată.
În fine, legea specială (302/2004) impune ca în cazul extrădării active să I se asigure persoanei judecate și condamnată în lipsă rejudecarea cauzei sale.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru rejudecarea cauzei față de persoana extrădată în vederea asigurării respectării dreptului la apărare, motiv pentru care vor fi casate ambele hotărâri și în baza art.5221C.P.P. va trimite cauza la prima instanță de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 04.10.1967, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.
Casează decizia penală nr.344 din 7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința penală nr.1903 din 20.09.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, iar în baza art.5221cod procedură penală trimite cauza spre rejudecare la prima instanță de fond.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -, - -
Grefier
Red. /.red.
4 ex./ 13.02.2007
. fond - - Judecătoria Ploiești
Jud.fond
. apel - - Tribunalul Prahova
Jud.apel,
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3113
Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
