Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 491/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 491/R/2008
Ședința publică din 12 august 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar Judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Goja Vasile Iuliana
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentant prin
PROCUROR -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 5 august 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul R, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului A, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul R arată că își însușește recursul declarat prin avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului R solicită admiterea recursului, având în vedere că încheierea penală atacată este nelegală și netemeinică, motivările instanței de fond fiind insuficiente și nepertinente, nefiind dovedit caracterul excepțional al menținerii inculpatului în stare de arest preventiv și fiind încălcată prezumția de nevinovăție a inculpatului. Solicită a se avea în vedere că deși inculpatul a declarat recurs de 7-8 ori împotriva încheierilor de menținere a măsurii arestului preventiv luată față de acesta, menținerea măsurii preventive s-a făcut tot în baza art. 148 lit. f pr.pen. respectiv s-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului
ar prezenta pericol pentru ordinea publică, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este mai M de 4 ani închisoare, acest temei fiind menținut pe toată durata urmăririi penale, iar apoi și în cursul cercetării judecătorești. Solicită a se avea în vedere că, conform dispozițiilor legale pentru a se putea reține acest temei trebuie să existe pericol pentru ordinea publică și indicat sub ce formă se regăsește acesta, care să fie concret, ordinea publică trebuie să fie individualizată, iar pericolul trebuie dovedit prin probe, cu mențiunea că apărarea consideră că niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită în cauză. Învederează faptul că în încheierea atacată s-a menționat că lăsarea în libertate a inculpatului ar produce sentimentul de insecuritate și că este necesară menținerea stării de arest pentru buna derulare a procesului penal, fără a se face vreo referire la o formă de pericol pentru ordinea publică. În mod evident, cât timp nu se face referire la o formă de pericol social nu se poate face trimitere la probe, instanța de fond rezumându-se și de această dată a arăta generic că ar exista probe.
Consideră, totodată, că pot fi puse la îndoială și criteriile avute în vedere de instanța de fond, respectiv gravitatea faptei, caracterul continuu al acesteia, modalitatea de săvârșire și rezonanța puternic negativă, deoarece conform jurisprudenței și CEDO pericolul pentru ordinea publică nu se suprapune cu pericolul social al infracțiunii, pericol pentru ordinea publică reprezentând de fapt pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta în comunitate. În acest sens, solicită a se avea în vedere decizia nr. 76/2005 a Curții Constituționale, unde se prevede expres că pericolul pentru ordinea publică nu se suprapune cu pericol social al faptei, ci se analizează prin toate aspectele care țin de persoana inculpatului. Învederează instanței că inculpatul nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca fiind o persoană ce creează dificultăți pentru a se justifica legala menținere a stării de arest. Chiar dacă instanța de fond face trimitere la rezonanța social negativă a faptei, aceste aspecte nu sunt motivate și mai mult, apărarea a depus la dosar înscrisuri, din care rezultă că, comunitatea nu apreciază negativ presupusa faptă a inculpatului.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și jurisprudența constantă a CEDO, respectiv Leuthelier contra Franța, unde se acceptă pericolul pentru ordinea publică ca temei al arestării sau menținerii arestării când acest fapte trezesc o anumită stare în comunitate, cu mențiunea că acest pericol se diluează odată cu trecerea timpului. În cauză față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 4 septembrie 20077, astfel că în opinia sa chiar dacă a fost prezent pericolul pentru ordinea publică, acesta s-a diluat și nu mai există.
Apreciază că în cauză nu este dovedit necesitatea arestării și menținerii arestării preventive față de inculpat, raportat la faptul că regula este cercetarea persoanelor în stare de libertate și excepția este cercetarea în stare de arest și având în vedere că instanța de fond nu a motivat necesitatea și îndeplinirea caracterului excepțional al măsurii arestului preventiv. Face trimitere în acest sens la jurisprudență, în speță cauze contra Poloniei de la CEDO și având în vedere și prezumția de nevinovăție, apreciază că menținerea arestului preventiv pe acest temei trebuie să fie puternic motivată și justificată, iar în cauză măsura preventivă anticipează o pedeapsă privativă de libertate, aspect care atrage încălcarea principiului menționat. O trimitere destul de generală a instanței de fond la aceste dispoziții și invocarea lipsei de vinovăție cu privire la faptă, nu poate fi examinată în opinia sa în acest moment, deoarece nu a fost efectuată cercetarea judecătorească, iar afirmațiile instanței de fond încalcă prezumția de nevinovăție a inculpatului; Parchetul fiind cel care are obligația de a dovedi vinovăția inculpatului.
Pe lângă perioada lungă de timp scursă de la data luării măsurii arestului preventiv, circa 1 an, consideră că trebuie reținut și că cercetarea judecătorească este aproape de final și principalii martori au fost audiați.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită admiterea recursului și luarea față de inculpat a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât nu s-a invocat nicio intenție de-a inculpatului de a se sustrage.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. raportat la art. 160/b alin. 4.pr.pen. solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. În opinia sa, prima instanță a statuat corect subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și necesitatea privării de libertate pe viitor a inculpatului, pericol pentru ordinea publică rezultând din gravitatea faptelor comise de inculpat și a rezonanței deosebite în mediul în care acestea au avut loc. Consideră că instanța de fond a făcut o analiză amplă, soluția dată de aceasta fiind în concordanță cu dispozițiile legale, raportându-se la natura și gravitatea faptelor cât și la aprecierea constantă a completelor anterioare, care s-au pronunțat în cauză.
Învederează faptul că rezonanța socială a fost deosebit de M la momentul producerii faptelor, raportat tocmai la calitatea și obligațiile pe care inculpatul le avea în calitate de director al unei companii naționale, unde mii de oameni erau puși în situația de a fi disponibilizați, iar membrii conducerii avea obligația de a efectua toate diligențele pentru a nu fi disponibilizați. În acest solicită a se avea în vedere că inculpatul a pretins suma de 30.000 euro pentru a facilita denunțătorului efectuarea unor lucrări, iar după ce acesta a primit bani și numeroase bunuri, atât inculpatul cât și alte persoane au pus diferite piedici denunțătorului și în aceste condiții s-a formulat plângere.
Consideră că nu se poate susține că s-a împlinit termenul rezonabil trecerea a 11 luni de la data luării măsurii arestului preventiv fără a se finaliza cel puțin fondul cauzei și în condițiile exercitării abuzive a dreptului la apărare, prin formularea unor cereri de amânare de către apărătorii inculpatului.
Pentru aceste considerente, apreciază că încheierea penală atacată este temeinică și legală, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului R constată că reprezentantul Parchetului a făcut o trimitere la existența unor probe sau indicii temeinice cu toate că în apărare s-a invocat nesubzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, cu mențiunea că nu este de acord nici cu trimiterile la săvârșirea faptelor.
De asemenea, față de susținerile procurorului conform cărora s-a exercitat în mod abuziv dreptul la apărare, solicită a se reține că prima instanță nu a menționat acest aspect, mai ales că s-a formulat o singură cerere de amânare de către apărare, considerând periculoasă atitudinea procurorului. Astfel, solicită a nu se lua în considerare susținerile reprezentantului Parchetului și pentru că excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză nu a condus la suspendarea cauzei.
Inculpatului R, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat și susținut de apărătoarea sa și cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
.
Asupra recursului de față reține că prin încheierea penală din 5 august 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R (CNP -, fiul lui G și, născut la 15.01.1975 în B M, județul M, domiciliat în B M,-/13, în prezent arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ) trimis în judecată pentru trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii deluare de mităprev. de art. 254 al. 1,2 Cod penal raportat la art. 41 al. 2 Cod penal, coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 67/P/2007 din 23.08.2007 a Serviciului Teritorial Cluj din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, inculpatul Raf ost reținut preventiv pentru 24 de ore de la 23.08.2007 ora 22,50 până la data de 24.08.2007 ora 16,40.
Prin încheierea penală nr. 76/R/4.09.2007 a Curții de APEL CLUJs -a dispus arestarea preventivă a acestuia pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de la 4.09.2007 până la data de 2.10.2007 și s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 4.09.2007.
La luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, instanța avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f pr.penală referitoare la presupunerea că a comis o infracțiune pentru care legea prevede închisoarea mai M de 4 ani și că există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierile penale din 20.09.2007, 06.11.2007, 18.12.2007, 7.02.2008, 31.03.2008, 23.04.2008, 22.05.2008 și 18.06.2008 ale Tribunalului Maramureșs -a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut măsura dispusă față de acesta.
Instanța, la luarea măsurii arestării preventive, a reținut că din cuprinsul actelor de la dosar rezultă presupunerea că inculpatul R în calitatea sa de director comercial la Compania Națională a Prețioase și B M în perioada octombrie 2006-august 2007 ar fi pretins suma de 27.000 euro de la denunțătorul, din care a primit 12.500 euro în scopul de a înlesni câștigarea unei licitații organizate de companie și derularea unui contract, încheiat în urma acesteia.
De asemenea, la luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că există presupunerea că în luna octombrie 2006, denunțătorul în calitate de reprezentant al SC SRL A I, a câștigat o licitație organizată de companie, când se presupune că inculpatul i-ar fi pretins plata sumei de 20.000 euro și ar fi condiționat încheierea ulterioară a unui contract în condițiile în care societatea câștigătoare nu prezentase toate actele necesare pentru licitație.
S-a presupus de asemenea că denunțătorul a achitat în trei tranșe suma de 10.500 euro și contractul a fost reziliat înainte de finalizarea activității contractuale.
După înregistrarea denunțului, s-a mai întâlnit cu inculpatul care l-a înștiințat că în luna august 2007 se va desfășura o altă licitație la sediul companiei și care l-a sfătuit să participe din nou, oferindu-i consiliere cu privire la actele ce le va prezenta și care se presupune că a condiționat câștigarea licitației de plata sumei de 7.000 euro.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se ca subzistând temeiul prevăzut de art. 148 lit. f pr.penală deoarece s-a presupus că inculpatul a comis o infracțiune în formă continuată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și că în raport de natura și gravitatea pretinsei infracțiuni, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate, lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neîncredere pentru buna desfășurare a actului de justiție.
Referitor la măsura arestării preventive, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei acesteia în cursul judecății, instanța a constatat faptul că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea acestuia de libertate. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală dat fiind faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecat este închisoare mai M de patru ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă atât din gravitatea faptelor, caracterul continuat și modalitatea de săvârșire a acestora, precum și prin rezonanța socială puternic negativă, ordinea publică fiind astfel periclitată. Este evident că pericolul pentru ordinea publică apreciat la momentul luării măsurii arestării preventive ca fiind deosebit de ridicat și care a determinat chiar luarea acestei măsuri nu s-a diminuat prin scurgerea unui interval de timp relativ scurt de la momentul dispunerii măsurii arestării preventive și până în prezent.
Pentru aceste considerente, măsura arestării preventive a fost menținută și a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive precum și cea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpatul Raf ost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțunii de luare de mită, în formă continuată prev de art. 251 alin 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000.
La data de 4 septembrie 2007 s-a dispus în cursul urmăririi penale arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 20 de zile fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 2/4 septembrie 2007 de către Curtea de APEL CLUJ măsură care a fost menținută succesiv.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunii comise- cea de luare de mită în formă contiuată, urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În speță pericolul social potențial, se apreciază în raport cu conduita inculpatului- care nu a recunoscut săvârșirea faptei- reacția opiniei publice având în vedere și funcția de director pe care o îndeplinea inculpatul la data săvârșirii faptei.
Pe de altă parte- raportat la natura și gravitatea infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul - măsura arestării preventive a fost luată față de acesta de circa 11 luni de zile, perioadă în care nu se poate aprecia că pericolul social a fost diminuat prin trecerea timpului.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului R se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea sa în libertate.
Nici cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara nu este oportună raportat la cele expuse mai sus, precum și prin prisma disp. art. 139.
C.P.P.Astfel o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Înlocuirea trebuie să fie consecin ț a unei schimbări relevante a situa ț iei inculpa ț ului sau a faptelor săvâr ș ite de către acestia, ceea ce în spe ță nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R împotriva Încheierii penale din 5 august 2008 Tribunalului Maramureș.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R (fiul lui G și născut la 15 ianuarie 1975), aflat in Penitenciarul Baia Mare, împotriva încheierii penale din 5 august 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Goja Vasile Iuliana
- - - - - -
GREFIER
plecat în semnează
grefier șef secție
Red./
3 ex./26.08.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Goja Vasile Iuliana
