Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 490/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 490/R/2008
Ședința publică din data de 12 august 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Iuliana
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale din data de 5 august 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, trafic de persoane și trafic de minori, prev. și ped. de art. 323 alin. 1 și 2.pen. art. 12 alin. 1, 2 din Legea nr. 678/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Vișeu de.
Constată că în motivarea încheierii penale atacate se menționează că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că, conform dispozițiilor legale, pentru a se putea dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv trebuie să dispară temeiurile arestării. Astfel, pentru a se reține că inculpatul s-a sustras de la desfășurarea procesului penal, conform practicii judiciare, apreciază că este necesar ca anterior fugii sau ascunderii, inculpatul să cunoască că s-a început urmărirea penală împotriva sa. În cauză, inculpatul a fost citat la Parchet, unde i s-a pus în vedere să se prezinte cu un avocat, după care el pleacă în Anglia, unde avea un loc de muncă, sens în care a și depus copia contractului de muncă, împrejurări în care se dispune emiterea unui mandat de arestare în lipsă. În opinia sa, plecarea nu are semnificația unei fugi dacă organele de urmărire penală l-au înștiințat pe inculpat că urmează a se dispune anumite măsuri în ceea ce-l privește. Pentru aceste considerente, apreciază că nu este întrunite temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. d pr.pen. reținut de instanța de fond, apreciază că se are în vedere situația în care după începerea urmăririi penale pentru o infracțiune, învinuitul sau inculpatul săvârșește o nouă sau mai multe infracțiuni cu intenție. Față de aceste aprecieri, consideră că faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat nu se încadrează în cazul analizat.
De asemenea, față de împrejurarea că inculpatul a părăsit țara imediat, consideră că nu este îndeplinit nici temeiul prev. de art. 148 lit. e pr.pen. întrucât acesta nu avea posibilitatea de a exercita presiuni sau de a încerca o înțelegere frauduloasă.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. face referire la o cauză, unde se cerceta o tentativă la infracțiunea de omor, presupus a fi comisă în anul 1994 și pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 2 august 1997, solicitând a se avea în vedere că și clientul său este trimis în judecată pentru o faptă presupus a fi comisă în urmă cu 6 ani. Mai mult, apreciază că din nici o probă nu rezultă că în intervalul de 6 ani inculpatul a mai comis o infracțiune în sensul art. 148 lit. d pr.pen.
Totodată, constată că instanța de fond mai adaugă, cu ușurință demnă de o cauză mai bună în opinia sa, că în sarcina inculpatului se rețin toate cele 7 capete de acuzare, deși sunt părți vătămate care nici nu au ieșit din țară, iar pentru partea vătămată plângerea a fost formulată de mama acesteia, aceasta fiind plecată din țară fără a se întoarce din 2002, cu toate că are un copil minor. Mai mult, arată că deși pentru ceilalți inculpați sunt aceleași probe, aceștia sunt cercetați în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 6 luni, perioadă în care nu s-au făcut cercetări pentru dovedirea vinovăției, ci din contră, chiar și martorii audiați la ultimul termen de judecată din fața instanței de fond, sunt favorabili inculpatului. Mai mult, din cauza acestei situații inculpatul a divorțat de soția sa. Pentru toate aceste motive, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentanta Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză. Verificând lucrările dosarului cauzei apreciază că instanța de fond a pronunțată o hotărâre legală și temeinică, constatând subzistența condițiilor prev. de art. 143 și art. 148 lit. a, d, e și pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. solicită a se avea în vedere că la dosarul cauzei există date din care rezultă că față de inculpat s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 11 ianuarie 2007, mandatul de arestare fiind pus în executare în martie 2008, urmare a faptului că inculpatul s-a sustras. De asemenea, la momentul la care inculpatul a fost depistat acesta a recunoscut că știa despre existența procesului penal. Consideră că acest temei este de actualitate, existând date că în stare de libertate inculpatul s-ar sustrage judecății, având în vedere că acesta a declarat că și-a stabilit reședința în Anglia, iar scopul măsurii preventive este cel de a se asigura buna desfășurare a procesului penal, conform art. 136.pr.pen.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. d pr.pen. învederează faptul că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a suferit o condamnare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, iar în perioada 2002-2004 fost cercetat și condamnat pentru comiterea infracțiunii de lovire.
De asemenea, solicită a se constata că în cauză există date din care rezultă că inculpatul a exercitat presiuni asupra părților vătămate, respectiv declarațiile părților vătămate, cu mențiunea că aceste declarații subzistă, mai ales că părțile vătămate nu au fost audiate în fața instanței de fond.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. având în vedere condițiile comiterii faptelor, gravitatea, natura și urmările acestora, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și neintervenind nicio modificare, solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că, chiar dacă inculpatul știa că este cercetat în cauză cât timp nu a fost avertizat că se vor lua anumite măsuri în ceea ce-l privește, nu se poate reține că s-a sustras. De asemenea, solicită a se reține și că după trecerea unei perioade de timp se diminuează și pericolul pentru ordinea publică, aspect ce poate conduce la punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, arată că achiesează concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 05 august 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului - (CNP -, fiul lui și, născut la 30.12.1974 în Vișeu de, jud. M, domiciliat în Vișeu de,-/A, jud. M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Baia Mare ) trimis în judecată pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, trafic de persoane și trafic de minori, fapte prev. de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.13 alin.1,3,4 teza penultimă din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 28 martie 2007 au fost trimiși în judecată inculpații:
- fiul lui și, născut la 30.12.1974 în Vișeu de, județul M, în present arestat preventive și aflat în Penitenciarul Baia Mare și
- fiul lui și, născut la 14.12.1976 în Vișeu de, județul M, domiciliat în aceeași localitate,-, județul M, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal, trafic de persoane și trafic de minori prevăzute de art. 12 al. 1, 2 lit. a și art. 13 alin. 1,3 și 4 teza penultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
- fiul lui și, născut la 08.08.1964 în, domiciliat fără forme legale în,-, județul M;
- - fiica lui și, născută la 28.05.1982 în Vișeu de, domiciliată în aceeași localitate, str. 22. 14 - G,. A,. 13, județul M și
- fiica lui și, născută la 12.03.1986 în Vișeu de, domiciliată în com., sat, nr. 675, județul M pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal și de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
- fiica lui și, născută la 05.04.1981 în Vișeu de, domiciliată în aceeași localitate,-, județul M pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 Cod penal și de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. 1,3 și 4 teza penultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la instanță la data de 4.04.2007 și s-a stabilit primul termen de judecată pentru soluționarea acesteia la data de 24.04.2007.
Prin încheierea penală nr. 12 din 11 ianuarie 2007 rămasă definitivă prin nerecurare s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de - Biroul Teritorial Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului pe timp de 30 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă nr. 4/U din 11 ianuarie 2007 emis în temeiul acesteia.
Ulterior s-au emis mandatul de urmărire internațională nr. 4/U/1/2007 din 15 februarie 2007 de Tribunalul Maramureș și mandatul european de arestare al aceluiași tribunal.
Prin încheierea din 26 martie 2008 emisă în dosar, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă în lipsă nr. 4/U din 11 ianuarie 2007 al Tribunalului Maramureș emis în dosarul nr- pe numele inculpatului.
La luarea măsurii arestării preventive instanța a reținut că din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă presupunerea că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați în perioada 2002-2004 s-au asociat în vederea recrutării de tinere fete din zona -Vișeu, județul M, în scopul exploatării sexuale a acestora în Italia. De asemenea, s-a presupus că inculpatul a primit la locuința sa din Italia mai multe tinere, recrutate în țară respectiv pe, și minora, care după ce au fost exploatate sexual au fost vândute unor proxeneți de origine albaneză.
S-a apreciat că în cauză este incident temeiul art. 148 lit. a pr.penală în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, astfel că s-au emis mandate de arestare, de urmărire internațională și european de arestare.
De asemenea s-a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. d, e și f pr.penală în sensul că anterior inculpatul a mai suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a executat presiuni și amenințări asupra părților vătămate și, după declanșarea cercetărilor, iar pentru pretinsele fapte sunt prevăzute de lege pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar raportat la natura și modalitatea de comitere a pretinselor infracțiuni, gradul ridicat de pericol al acestora, se consideră că lăsarea în libertate a acestuia, ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la măsura arestării preventive, se constată faptul că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale și a garanțiilor procesuale.
De asemenea, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea acesteia de libertate. Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.a,d,e, f Cod procedură penală dat fiind faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, a comis din nou cu intenție o infracțiune, existând date că a exercitat presiuni asupra părților vătămate și pedeapsa pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecat este închisoare mai mare de patru ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din gravitatea faptelor, caracterul lor continuat și modalitatea de săvârșire a acestora. Față de motivele mai expuse, constatând că nu a intervenit nici o modificare în privința temeiurilor arestării și în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, se impune ca arestarea preventivă a inculpatului să fie menținută.
Pentru aceleași considerente s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa de îndată în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului s-a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 pr.pen. întrucât există o singură persoană care îi aduce acuzații, dar depoziția acesteia nu se coroborează cu alte probe, că nu subzistă temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.d proc.pen. pentru că starea de recidivă a inculpatului nu poate conduce la reținerea acestui temei, după cum nu subzistă nici celelalte temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv,respectiv lit.a,e și faa rt.148 pr.pen.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform art.385/6 al.3 proc.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 22 martie 2007, recurentul a fost trimis în judecată, fiind arestat în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru comiterea de infracțiuni prev.de art.323 alin.1 și 2.pen. trafic de persoane prev.de art.12 al.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, și trafic de minori prev.de art.13 al.1,3,4 din aceeași lege, ultimele cu aplic.art.41 al.2 pen.
În fapt, prin actul de sesizare se reține că inculpatul împreună cu inculpații, - și, n perioada 2002-2004 s-au asociat in vederea recrutării de tinere fete din zona -Vișeu, județul M, in scopul exploatării sexuale a acestora in Italia, iar inculpatul a primit la locuința sa din Italia mai multe tinere, recrutate n țară respectiv pe, și minora, care, după ce au fost exploatate sexual, au fost vândute unor proxeneți de origine albaneză.
De asemenea, prin încheierea penală nr.12/11.01.2007 a Tribunalului Maramureșs -a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului pe timp de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare a inculpatului, iar ulterior recurentul a fost dat în urmărire internațională, după localizarea sa, fiind emis și mandatul european de arestare.
Inculpatul a fost adus în România în cursul judecății, la data de 26.03.2008, punându-se în executare mandatul de arestare.
Prin încheierea atacată, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, constatându-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive în lipsa inculpatului.
În cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
În acest sens sunt din declarația inculpatului care a declarat în fața instanței (298 vol.I) că recurentul l-a sunat să-i trimită o femeie ca menajeră, acesta trimițând-o pe.
mai rezultă și din declarațiile părților vătămate cărora recurentul le-a adus la cunoștință că de fapt urmează să se prostitueze, scop în care le-a găzduit în locuința sa din străinătate. Aceleași indicii rezultă și din procesele verbale de confruntare ( 148, 280 vol. II dos. urm. pen.).
Afirmația sa că nu poate fi reținut cazul de arestare prev.de art.148 al.1 lit.a pr.pen. deoarece nu știa că a fost începută urmărirea penală împotriva sa, când a plecat în străinătate, nu poate fi primită, deoarece inculpatul a plecat în străinătate după ce a fost audiat în dosar (138) și după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea (vol.I 152); în ceea ce privește, temeiul prev.de art.148 al.1 lit.d pr.pen. reiese că inculpatul deși a fost condamnat în trecut pentru tâlhărie, precum și pentru lovire, este acuzat că a săvârșit cu intenție noi fapte penale, ca atare nu starea de recidivă a constituit temeiul arestării, ci perseverența infracțională.De asemenea și temeiul prev. la lit.e subzistă în cauză raportat la declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale și care încă nu au fost audiate de către instanță.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecaț pentru fapte deosebit de grave, sancționate de legea penală, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
De altfel, din declarațiile părților vătămate rezultă că acestea ar percepe punerea în libertate a inculpatului, ca o amenințare directă la adresa siguranței lor personale.
Nu poate fi omis nici faptul că recurentul a exercitat presiuni atât asupra părții vătămate care a fost amenințată să nu spună nimic (vol.I 6 instanță), cât și asupra părții vătămate care a fost amenințată de coinculpatul să se aștepte la ce e mai rău din partea sa și a inculpatului, aspecte care evidențiază că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar afecta buna derulare a procesului penal prin influențarea părților și martorilor.
Așa fiind, constatând că încheierea atacată este legală și temeinică, în baza art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, născut la data de 30 1974, aflat in Penitenciarul Baia Mare, împotriva încheierii penale din 5 august 2008 Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12.08.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./15.08.2008
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Vasile Goja Iuliana
