Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 554/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.554/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, împotriva încheierii penale245 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, privind pe inculpata intimată, având ca obiect revocarea măsurii arestării preventive, potrivit art.139 din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata intimată în stare de arest și asistată de apărătorul ales al acesteia av., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului arată instanței că susține recursul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare și solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate ca fiind nelegală și netemeinică și după rejudecare, a se dispune respingerea cererii de revocare și menținerea arestului preventiv față de inculpata, pentru motivele arătate pe larg și depuse la dosarul cauzei.
Apărătorul ales al inculpatei intimate solicită instanței respingerea recursului formulat de către parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond prin care în mod corect s-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, fiind incidente în cauză dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise și depuse la dosarul cauzei.
Inculpata intimată achiesează la cele învederate de către apărătorul său ales.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.245 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1 și 3 ind.5 coroborat cu art. 145 ind. 1 Cod proc. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei, având porecla, fiica lui și, născută la data de 20.06.1974, în S M, jud. S M, CNP--, domiciliată în comuna, loc., nr. 220, jud. S M, în prezent deținută preventiv în Arestul IPJ S M, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 174 Cod pen. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 de zile, și drept consecința s-a ispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 19/30.10.2009 emis de Tribunalul Satu Mare in baza încheierii penale nr. 46/30.10.2009 pronunțate în dosar nr-, dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 145 ind. 1 alin. 2 Cod proc. pen. inculpata a fost obligată ca pe timpul măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte obligațiile impuse de art 145 alin 11Cpp lit.a,b,c și d, respectiv:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la Postul de Poliție, desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art 145 alin 22Cod proc. pen. s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
S-a dispus comunicarea prezentei încheieri către IPJ S M, Postul de Poliție, Serviciului Pașapoarte S M, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, rin p. încheierea penală nr. 46/30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, față de inculpații i și, s-a luat măsura arestării preventive pe o durată de 29 de zile, începând cu 30.10.2009 până la data de 28.10.2009 inclusiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 Cod pen. și respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. și ped. de art. 26 raportat la art. 174 Cod pen.
S-a reținut că, în noaptea de 28/29.10.2009 inculpatul a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toraco - abdominală și două lovituri cu pumnul în zona feței victimei, deoarece nu dorea să părăsească curtea inculpatei, iar după ce victima a căzut jos, l-a târât până în spatele unei anexe, fără a-i acorda vreun ajutor sau fără a anunța pe cineva. De asemenea, inculpata, deși a văzut victima întinsă pe jos și a știut de la coinculpat că victima a fost târâtă după o anexă, nu i-a acordat ajutor, nu a anunțat Poliția, nici Salvarea, anunțând vecinii doar a doua zi, și numai după ce și-a rezolvat, anumite chestiuni personale.
La luarea măsurii arestării preventive fata de inculpați au fost avute in vedere dispozițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. f pr.pen. apreciindu-se ca pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile cercetate este închisoarea mai M de 4 ani si lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
Măsura aretării preventive a fost prelungită de către instanță prin încheierea penală nr. 50/20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, apreciindu-se că temeiurile care au determinat măsura arestării se mențin.
Verificând motivele invocate de către inculpată în cererea adresată instanței de fond s-a constatat că acestea nu se circumscriu sferei de reglementare a art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, de natură a justifica revocarea arestării preventive.
Cererea inculpatei a fost însă apreciată ca fiind întemeiată sub aspectul incidențialității în cauză a dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, considerându-se oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Astfel, așa cum rezulta si din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, in cauza B contra Austriei (Hot. din 28 martie 1990), menținerea motivelor plauzibile ca o persoana a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru validitatea continuării privării de libertate, dar după trecerea unei anumite perioade de timp, aceasta nu mai este suficienta. Trebuie analizat daca alte motive continua sa justifice privarea de libertate.
Potrivit art. 5 parag 3 din CEDO, autoritățile, in analizarea punerii in libertate sau menținerii in arest a unei persoane, au obligația de a lua in considerare si masurile alternative existente. Acest articol nu cuprinde numai dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil, ci face referire si la punerea in libertate care poate fi condiționata de garanții care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. Conținutul art. 5 parag 3 impune in esență punerea in libertate a persoanei in momentul in care continuarea privarii de libertate încetează sa mai fie oportună sau rezonabila (cauza Jablonski contra Poloniei).
Menținerea privării de libertate poate fi justificata numai daca exista indicii temeinice concrete in sensul existentei unui interes public ce prevalează, in ciuda existentei prezumției de nevinovatei, regulii respectării libertății individuale (cauza W contra Elveției).
Instanța a mai constatat că inculpata a avut o atitudine sincera și cooperantă pe parcursul procedurii judiciare, iar pe de altă parte, că la dosar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, rezonanța socială produsă în comunitate ca urmare a acestui incident regretabil fiind atenuată în privința acesteia prin trecerea perioadei de mai bine de o lună de zile, starea de arest preventiv până la acest moment a avut suficient efectiv educativ, preventiv față de inculpată, cercetarea judecătorească putându-se desfășura în condiții optime cu inculpata și în stare de libertate, condiții in care se apreciază că sunt incidente disp.art.139 alin.1 pr.pen. potrivit cărora "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
La aprecierea oportunității înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, au fost avute în vedere și elementele de specificitate ale cauzei, care conturează o contribuție infracțională relativ scăzută din partea inculpatei, lipsa antecedenței penale, precum și grija ce trebuie manifestată pentru protejarea intereselor copiilor minori, inculpata având spre creștere și educare doi copii minori cu vârste de 8 și respectiv 12 ani.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând casarea încheierii în sensul respingerii cererii formulată de inculpata, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpata este cercetată pentru comiterea unei infracțiuni grave, iar pericolul social pe care îl prezintă acestea, impune menținerea inculpatei în stare de arest preventiv.
Examinând încheierea recurată, prin prisma recursului declarat în cauză cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin. 1 și 3 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
Astfel, Curtea reține că inculpata intimată a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor, prev. și ped. de art.26 raportat la art.174 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 28/29.10.2009 inculpatul a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toraco - abdominală și două lovituri cu pumnul în zona feței victimei, deoarece nu dorea să părăsească curtea inculpatei, iar după ce victima a căzut jos, l-a târât până în spatele unei anexe, fără a-i acorda vreun ajutor sau fără a anunța pe cineva. De asemenea, inculpata, deși a văzut victima întinsă pe jos și a știut de la coinculpat că victima a fost târâtă după o anexă, nu i-a acordat ajutor, nu a anunțat Poliția, nici Salvarea, anunțând vecinii doar a doua zi, și numai după ce și-a rezolvat, anumite chestiuni personale.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea inculpatei sub aspectul incidențialității în cauză a dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedura penala, considerându-se oportună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Totodată, în mod corect și motivat s-a apreciat că inculpata a avut o atitudine sincera și cooperantă pe parcursul procedurii judiciare, iar pe de altă parte, că la dosar nu există probe certe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, rezonanța socială produsă în comunitate ca urmare a acestui incident regretabil fiind atenuată în privința acesteia prin trecerea perioadei de mai bine de o lună de zile, starea de arest preventiv până la acest moment a avut suficient efectiv educativ, preventiv față de inculpată, cercetarea judecătorească putându-se desfășura în condiții optime cu inculpata și în stare de libertate, condiții in care sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală potrivit cărora "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul penal declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva încheierii penale nr.245 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat deParchetul de pe lângăTribunalul Satu Mareîmpotriva încheierii penale nr.245 din 09 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /16.12.2009
jud.fond
tehnored.2ex./16.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
