Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.551/R/2009
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Judecător: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,născut la 26.06.1985, fiul lui și din Penitenciarul Oradea, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, potrivit art.160/b din Codul d e procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest și asistat de apărătorul acestuia av. în substituirea av. în baza delegației de substituire din data de 15.12.2009.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită instanței admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate, arătând că această măsură nu se mai impune, temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar poziția inculpatului de nerecunoaștere se conturează cu probele administrate.
Reprezentantul parchetului solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate, apreciind că în raport de fapta reținută în sarcina inculpatului se justifică menținerea măsurii arestului preventiv.
Inculpatul recurent solicită punerea sa în stare de libertate, întrucât este nevinovat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 04.12.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, s-a dispus în baza art.300/2 rap. la art.160/b pr.pen. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26 iunie 1985, în O, jud. B, cu domiciliul în Mun. O,-, -. A,. 9, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea nr. 17/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 23/20.03.2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Starea de fapt reținută constă în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 04,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Pentru a dispune arestarea, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și art.148 lit."f" pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, iar pe de altă parte că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere reacția publică la comiterea unor infracțiuni de omor și sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea lipsa de reacție a organelor judiciare.
Făcând o evaluare a temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul reține că acestea nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, în cauză există probe suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis infracțiuni reținute în sarcina sa. Temeiurile inițiale nu s-au schimbat, dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. continuă să fie aplicabile pentru aceleași considerente arătate în încheierea de arestare preventivă.
În cauză există probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. Așa cum am arătat și în încheierile anterioare, examinarea temeiniciei acestor probe prin raportare la eventualele contradicții cu probele administrate în apărare, precum și analiza eventualelor vicii intervenite în administrarea acestora excede fazei procesuale actuale.
Poziția acestuia - de negare a comiterii faptelor precum și de contestare a unor validității unor probe - nu reprezintă element nou, care să ducă la concluzia unei modificări a condițiilor cerute de art. 143.pr.pen. Nici una din probele administrate până în prezent - probe administrate de altfel și în faza de urmărire penală - nu relevă vreun element de noutate să producă o modificare în sensul dorit de inculpat. De altfel, inculpatul în permanență a negat comiterea faptelor, poziția sa fiind constantă în acest sens și cunoscută instanței chiar din momentul luării măsurii arestării preventive. La fel, a fost cunoscută instanței și atitudinea sa față de procesul penal pendinte, aspectul că în perioada cât a fost în libertate după expirarea măsurii arestării sale ca învinuit și arestarea sa ca inculpat. Aceste aspecte necoroborate cu elemente noi nu pot justifica singure punerea sa în libertate.
Gravitatea și natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului coroborată cu rezonanța și impactul lor social justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Aceste infracțiuni și în special infracțiunea de omor sunt de natură a determina o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat și mediatic, există categoric în rândul opiniei publice și impune o reacție promptă a autorităților, care să conducă la arestarea preventivă a inculpatului, precum și menținerea acesteia o perioadă adecvată pentru înlăturarea temeri colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.
Perioada scursă de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent este scurtă și nu poate avea ca efect diminuarea impactului asupra opiniei publice. Nu se poate discuta de depășirea unui termen rezonabil al arestării preventive dat fiind faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiuni grave, cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, presupune audierea multor martori.
Revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive poate fi dispusă, potrivit art. 139.pr.pen. dacă temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu mai subzistă ori s-au modificat. Însă, instanța nu a constatat că ar fi intervenit o modificare a acestora.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului și a respins cererile incidentale formulate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs penal inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate deoarece nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri și este nevinovat.
Examinând încheierea recurată, prin prisma recursului declarat în cauză cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin. 1 și 3 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins în consecință.
Astfel, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiurile care au stat la baza arestării acestuia subzistă în continuare.
Prima instanță a procedat legal și motivat la menținerea arestării preventive a inculpatului trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. d Cod penal și tâlhărie prev. de art. 211 al.2 lit. b și alin. 21lit. b Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Starea de fapt reținută constă în aceea că în data de 11.02.2009, în jurul orelor 04,20 - 04,30 inculpatul l-a ucis prin împușcare pe - taximetrist, după care a târât și abandonat cadavrul victimei sub un pod rutier, sustrăgându-i apoi autoturismul, portmoneul și telefoanele mobile.
Cum nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au stat la baza arestării preventive, în mod just s-a păstrat inculpatul în stare de arest.
Totodată măsura corespunde exigențelor art.5 paragraf I lit.c din CEDO ratificată de România prin Legea nr.30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent,născut la 26.06.1985, fiul lui și, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
red.dec.- /16.12.2009
jud.fond
tehnored.2ex./16.12.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Popovici Corina
