Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 601/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 601/R/2008
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin procuror.
S-a luat spre examinare recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii fără număr din data de 2 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a revocat măsura arestării preventive și s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpații, și, trimiși în judecată prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev.și ped.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal; deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu, prev.și ped.de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. R, cu delegație avocațială depusă la dosar. Se prezintă d-na traducător autorizat de limba arabă, pentru traducerea simultană în ceea ce-l privește pe inculpatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, traducătorul autorizat de limba arabă, depune jurământul, în conformitate cu dispozițiile art. 128 rap. la art.85 pr.pen.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de Tribunalul Cluj și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b alin.3 pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de toți inculpații. Apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică având în vedere faptul că rațiunile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și impun cercetarea acestora în continuare în stare de arest preventiv. Din probele administrate în cauză rezultă presupunerea rezonabilă de a aprecia că inculpatul a traficat în perioada ianuarie 2007 - iunie 2008 aproximativ 200 grame cannabis și hașiș față de un număr de 15 consumatori de droguri, inculpatul a traficat în perioada martie - mai 2008 aproximativ 68 grame hașiș față de un număr de 9 consumatori, iar inculpatul a traficat în perioada anului 2007 - mai 2008 cantitatea de circa 25 grame hașiș față de un număr de 10 consumatori. Din cercetările efectuate rezultă faptul că, activitatea infracțională a inculpaților nu a reprezentat un episod accidental în viața acestora și că aceștia obișnuiesc să își asigure venituri suplimentare din trafic de droguri. Activitatea infracțională a inculpaților a încetat numai în urma intervenției organelor de justiție, respectiv în urma reținerii și arestării preventive a membrilor rețelei de narcotraficanți. Încadrarea faptelor în categoria unui "trafic mărunt" nu corespunde necesităților de protecție a ordinii publice la nivelul unei comunități precum cea din C N, respectiv faptele au produs un impact major asupra ordinii sociale. Consideră că modalitatea prin care prima instanță a procedat la înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea este greșită tehnic, întrucât, deși a revocat arestul preventiv, ca și când nu ar mai fi existat temeiuri pentru arestare, imediat instanța a considerat că există totuși temeiuri pentru a se lua o altă măsură preventivă, dar neprivativă de libertate.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului DIICOT, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat și menținerea ca temeinică, legală și corectă a soluției pronunțate de prima instanță. Arată că dosarul a prezentat anumite piedici în soluționarea lui datorită translatorului și a numărului mare de inculpați, ceea ce a dus la trecerea a cinci luni de zile de când inculpatul este arestat. Instanța de fond a aflat atitudinea inculpatului de recunoaștere și indicarea unui surplus de activități raportat la învinuirile aduse, indicând aspecte suplimentare respectiv a indicat culturi de cânepă de pe raza județului Toate aceste aspecte dovedesc atitudinea corectă și sinceră față de situația în care acesta se află. Invocă un dosar de speță, respectiv cazul inculpaților, și care au fost puși în libertate pentru trafic de droguri de mare risc. Solicită a se ține seama de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este un elev căruia i se creează șansa de a da dovadă de reeducare, iar acest lucru se poate face doar prin reîntoarcerea la școală. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive, actualitatea în acest dosar nu mai subzistă și nu se mai poate face referire la impactul social, atâta timp cât inculpații au fost trimiși în judecată. De asemenea, se impune menținerea soluției de fond pentru echitate și egalitate de tratament juridic cu ceilalți trei inculpați, care sunt cercetați în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului, arată că recursul DIICOT vizează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Instanța de fond a verificat legalitatea și temeinica actului de sesizare, a audiat inculpații putând stabili cadrul procesual în baza probelor administrate și declarațiile inculpaților. În acest context, instanța a putut concluziona că după audierea inculpaților s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale. Consideră că DIICOT nu a adus contraargumente la concluziile instanței de fond, ci doar a relatat starea de fapt, stare de fapt care nu trebuie să fie la baza măsurilor care se solicită a fi luate, ci este un motiv de condamnare sau de achitare a inculpaților. Inculpatul nu a minimalizat pericolul infracțiunii pentru care se judecă, acesta a conștientizat gravitatea faptei, iar declarația dată de acesta este dovada clară a acestui lucru. Consideră că nu s-au adus argumente de către DIICOT pentru a se susține opinia că inculpatul este predispus să săvârșească același gen de fapte pentru care este cercetat. Inculpatul se bucură de sprijinul familiei și de comunitatea de tunisieni - studenți în municipiul C Invocă un dosar de speță, respectiv 12283/2003 aflat pe rolul Curții Internaționale a Drepturilor Omului, cazul Levier contra Belgiei în care statul a fost criticat pentru că nu a găsit o alternativă a înlocuirii măsurii arestării. Apreciază că soluția instanței de fond este corectă, pentru că a analizat posibilitatea legală de a înlocui măsura arestării preventive cu o altă măsură la fel de drastică.
În subsidiar, este de acord cu recursul DIICOT doar sub aspectul modalității folosite de instanță pentru a înlocui măsura arestării, respectiv, că era necesar să se aplice art.139 alin.1 pr.pen. adică înlocuirea directă.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului DIICOT în totalitate, apreciind că este corectă operațiunea de revocare a măsurii arestării preventive și apoi de luare a unei alte măsuri. În mod corect instanța de fond a constatat că s-au modificat temeiurile inițiale ale arestării și nu mai subzistă art.148 lit.f pr.pen. Perioada infracțională menționată de DIICOT în motivarea recursului este trunchiată, având în vedere adeverințele de la dosar, din care rezultă că inculpatul a lucrat în Italia. Consideră că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este extrem de drastică și poate să asigure buna desfășurare a procesului penal. Mai mult, familia inculpatului este alături de el, are susținerea financiară din partea acesteia, are domiciliul pe raza municipiului C N și a conștientizat și realizat că a făcut o greșeală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în libertate arătând că regretă fapta, a conștientizat gravitatea ei, a ajutat organele de anchetă. De asemenea, susține că nu a mai consumat droguri de cinci luni de zile și nici nu va mai consuma vreodată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, prin interpret, arată că regretă fapta comisă, îi pare rău de ce a făcut și solicită cercetarea lui în stare de libertate pentru a putea continua școala.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate, arătând că regretă fapta comisă, nu a avut intenția de a trafica droguri.
CURTEA
Prin încheierea penală din 2 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.2 și art.139 alin.2 pr.pen. s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații, și, iar în baza art. 145.pr.pen. s-a luat față de cei trei inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, au fost obligați inculpații să respecte obligațiile prev. de art.145 alin.1/1 pr.pen. și, li s-a impus să respecte și obligațiile prev. de art.145 alin.1/2 lit.b,c pr.pen. respectiv:
- să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția Municipiului C-N, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de ceilalți inculpați din cauză și de martorii, (zis ), (zis ), (zis ), (zis sau ), (zis ), (zis ), (zis ), (zis ), (zis ), și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
-să nu frecventeze cluburi sau discoteci din municipiul C-N, precum și spectacole sportive sau culturale desfășurate pe raza aceluiași municipiu C-
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.145 alin.3 pr.pen.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - DIICOT-Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal; pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu în formă continuată prev de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de risc, în formă continuată, prev de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
Alături de cei trei inculpați au mai fost trimiși în judecată și inculpații, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că, cei șase inculpați, pe diferite perioade de timp, mai scurte sau mai lungi, au oferit spre consum, au pus în vânzare sau chiar au vândut droguri de risc (cannabis sau rezină de cannabis) și pe aceleași perioade de timp au deținut astfel de droguri pentru consum propriu.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 32/C/4 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 148 lit f Cod procedură penală. Această măsură a fost prelungită prin încheierea penală nr. 37/C/30 iunie 2008 Tribunalului Cluj, iar ulterior măsura a fost menținută conform art. 3001Cod procedură penală, la primirea dosarului, la data de 30 iulie 2008.
La termenul de judecată din data de 21 august 2008, instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 3002raportat la art. 160 Cod procedură penală.
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în termenul impus de art. 160 alin 1 Cod procedură penală, instanța a constatat că această măsură, deși a fost luată, prelungită și menținută, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în prezent ea nu mai este temeinică.
în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați.
Probele amintite constau în declarațiile inculpaților din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile unui număr impresionant de martori, cumpărările de droguri de risc, autorizate, de către investigatorul acoperit ori de către colaboratorul acestuia, etc.
La 2 octombrie 2008 fost declanșată cercetarea judecătorească, iar cei trei inculpați arestați au fost de acord să facă declarații. După ascultarea lor, și perceperea în mod direct a stării de fapt relevate de declarațiile inculpaților, instanța a reținut că traficul de droguri realizat de inculpați se încadrează în noțiunea de "trafic mărunt", consacrată de legislația europeană și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Această noțiune are în vedere situațiile în care cei în cauză trafichează droguri pentru a-și putea plăti propriul consum de droguri, și față de persoane ce sunt consumatori notorii de droguri, și care îndeobște fac parte din cercul lor de prieteni.
Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a da o semnificație mai importantă decât cea pe care legea procedural penală o dă declarațiilor inculpaților, instanța a reținut că, prin prisma noilor probe administrate, pericolul social al faptelor, în măsura în care se va dovedi indubitabil că ele există, se conturează de o altă manieră.
Din această perspectivă și pericolul pentru ordinea publică pe care inculpații l-ar reprezenta prin cercetarea lor în stare de libertate, apare mult diminuat, raportat și la aspectele de ordin personal și care fac să se circumstanțieze starea de fapt reținută prin actul de sesizare. Prin urmare, s-a apreciat că numai este actuală condiția impusă de art. 148 lit f Cod procedură penală. Așa fiind, ținând seama de aspectele ce caracterizează persoana inculpaților, care sunt de vârstă tânără, și merită să li se acorde o șansă, nu au antecedente penale, au traficat droguri de risc, față de un cerc de persoane ce făceau parte din anturajul lor apropiat, faptă ce este sancționată cu limite de pedeapsă similare cu cele de la infracțiunea de furt calificat, pericolul pentru ordinea publică practic nu mai este susținut, în noile condiții și raportat la starea de fapt ce reiese din declarațiile inculpaților.
S-a precizat, că în cauze de furt calificat, în care inculpații sunt infractori primari, parchetul nici nu sesizează judecătorul cu luarea măsurii arestării preventive, judecata desfășurându-se cu inculpații în stare de libertate.S-a făcut referire la cauze ce au ca obiect furt calificat, deoarece infracțiunea de trafic de droguri de risc este sancționată între aceleași limite de pedeapsă ca și furtul calificat.
Pe de altă parte, în cauze de același gen, dar având ca obiect infracțiuni mai grave, și anume trafic de droguri de mare risc, cu un număr de 4966 pastile, Tribunalul Mureșa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a unui inculpat după circa 3-4 luni de arest preventiv și punerea acestuia în libertate.
Toți inculpații din această cauză au oarecum îndeletniciri statornice.
Astfel inculpatul este elev, în timp ce inculpatul este student, iar inculpatul lucrează sezonier în Italia, așa cum reiese din scriptele de la filele 113-118, în condițiile în care și familia sa lucrează în această țară. Din această perspectivă, sunt integrați în anumite cercuri socio-profesionale care i-ar putea feri, pe viitor, să se implice în noi activități de trafic de droguri.
Este real că inculpații și au fost anterior sancționați administrativ pentru implicarea în activități similare de trafic de droguri, ceea ce este de natură a privi cu rezerve posibilitățile lor concrete de a nu prezenta pericol pentru ordinea publică în condițiile în care vor fi cercetați în stare de libertate. Însă, raportat la aportul lor concret la comiterea faptelor, este necesar să li se acorde o șansă în condițiile în care li se pot impune garanții de respectare a unor deziderate sociale.
Totodată, instanța, cu ocazia verificărilor anterioare ale măsurii preventive, a considerat că cel puțin până la declanșarea cercetării judecătorești și ascultarea inculpaților, pentru ca instanța să perceapă nemijlocit contribuția fiecăruia în parte și apărările pe care le vor formula, era necesară menținerea arestării preventive a inculpaților. În condițiile în care instanța a depășit acest moment procesual nu mai este oportună menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 3002raportat la art. 160 alin 2 și la art. 139 alin 2 Cod procedură penală instanța a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații, și.
Întrucât, în cauză există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, și în interesul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei, instanța în baza art. 145 Cod procedură penală a luat față de toți cei trei inculpați mai sus arătați măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea C-N, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu consecințele prevăzute de art. 145 alin 11și 12Cod procedură penală.
Împotriva încheierii Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se constate, în temeiul art. 300/2 rap. la art.160/b pr.pen. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de cei trei inculpați.
Se apreciază că, rațiunile care au stat la baza arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Probele administrate relevă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, iar activitatea lor infracțională nu reprezintă un episod accidental, ci își asigură venituri suplimentare prin traficul de droguri față de un număr semnificativ de consumatori. Inculpații și au mai fost cercetați pentru săvârșirea unor fapte similare, iar activitatea tuturor inculpaților a încetat doar în urma intervenției organelor de poliție.
Pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților subzistă, iar reacția autorităților trebuie să fi proporțională cu efectele dăunătoare ale faptelor și cu reverberațiile sociale ale acestora.
Totodată, s-a arătat că, modalitatea prin care instanța a procedat la "înlocuirea" măsurii arestării preventive nu corespunde actualei reglementări din Codul d e procedură penală, respectiv dispozițiilor art.139 alin.1 pr.pen. Pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă, este necesară schimbarea temeiurilor care au determinat luarea primei măsuri. Ori, instanța a revocat măsura arestării, ca și când ar fi încetat temeiurile inițiale ale acesteia, pentru ca imediat să considere că acestea există totuși și să dispună o altă măsură preventivă.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și 385/6 alin.3 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În mod întemeiat, prima instanță a constatat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și care au stat la baza trimiterii în judecată a celor trei inculpați, precum și a declarațiilor acestora din fața instanței că, sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art.143 pr.pen. respectiv existența indiciilor temeinice în sensul dispozițiilor art.68/1 pr.pen. că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați în prezenta cauză.
Verificând, în cadrul procedurii prev. de art.160/b pr.pen. și celelalte temeiuri care au determinat arestarea preventivă a celor trei inculpați, instanța a constatat în mod întemeiat că, cerințele impuse de art.148 lit. f pr.pen. nu mai sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, nu comportă discuții condiția cerută de teza Iaa cestui articol, respectiv, pedeapsa pentru una dintre infracțiunile de care sunt acuzați inculpații ( cea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000) este închisoarea mai mare de 4 ani.
În ceea ce privește însă condiția cerută de teza II a acestui articol - pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților, instanța de fond, care a perceput în mod nemijlocit poziția acestora față de faptele de care sunt acuzați și care este cea mai în măsură să evalueze obiectiv acest aspect, a apreciat, justificat, că acest pericol, existent la data arestării (04.06.2008 ), la acest moment procesual, se conturează de o altă manieră și la nivelul altor dimensiuni.
S-au avut în vedere, pe lângă pericolul social concret al faptelor ce fac obiectul cercetării - ce nu a fost ignorat și nici minimalizat, și circumstanțele de ordin personal ale inculpaților (vârsta acestora; lipsa antecedentelor penale; presupusul trafic față de persoane din cercul apropiat, cunoscute ca și consumatoare de droguri; împrejurarea că toți inculpații sunt integrați social - elevi, studenți sau având un loc de muncă - aspecte ce scad riscul ca aceștia să-și reia preocupările ilicite, anterioare arestării; precum și aportul concret al fiecăruia în economia acțiunilor infracționale cercetate în cauză).
Este adevărat că, activitatea infracțională a inculpaților a fost una continuată, că inculpații și au mai fost cercetați pentru fapte similare și au fost sancționați doar administrativ, însă nu se poate susține că reacția organelor de justiție nu a fost proporțională cu gravitatea faptelor de care sunt acuzați în prezenta cauză sau, una care ar putea încuraja terțe persoane să comită astfel de fapte sau chiar pe inculpați să recidiveze - atâta vreme cât, în prezenta cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, totodată, arestarea preventivă a acestora, începând cu 04.06.2008.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, care trebuie apreciate și valorificate în raport de condițiile specifice ale fiecărei cauze în parte, fiind neavenite analogiile cu cauze similare, prin raportare doar la anumite elemente de comparație (infracțiunea cercetată, limitele de pedeapsă, numărul persoanelor implicate, prejudicii, etc.), instanța a constatat corect că, în acest moment procesual nu se mai impune menținerea inculpaților în stare de arest, prin prisma diminuării pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării lor în libertate, respectiv a schimbării dimensiunilor acestui pericol și, implicit, a schimbării, a modificării acestui temei al arestării, în accepțiunea dispozițiilor art. 139.pr.pen.
În contradictoriu însă, cu considerentele reținute de instanță, aceasta a făcut aplicarea dispozițiilor art.139 alin.2 pr.pen. care reglementează ipoteza în care nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive și când trebuie revocată măsura și dispusă punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Dar în cauză, rezultă că instanța a constatat schimbarea temeiurilor arestării, în sensul celor mai sus arătate. În aceste condiții, se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea și nu revocarea arestării preventive și apoi luarea altei măsuri preventive.
În principiu, operațiunea efectuată de instanță este admisibilă, dar, în situația în care se revocă o măsură preventivă, pe motiv că au încetat temeiurile luării acesteia sau nu mai există vreun temei care să o justifice, și se ia o altă măsură preventivă, pentru care există temeiuri.
Practic însă, pe textele de lege în vigoare, revocarea unei măsuri preventive presupune - conform art.139 alin.2 pr.pen - că nu mai există niciunul dintre temeiurile care au impus inițial luarea măsurii preventive ( în cazul nostru, cele prev de art.143 și art.148 lit. f pr.pen.) ceea ce, implicit, conduce la concluzia imposibilității luării unei alte măsuri preventive, pentru care, este necesară una dintre condițiile inițiale - art.143 pr.pen.
Așa fiind, singura soluție legală în speță, în condițiile schimbării doar a unuia dintre temeiurile măsurii inițiale ( cel prev. de art.148 lit.f pr.pen.) și a menținerii celuilalt temei - cel prev. de art.143 pr.pen. - era înlocuirea măsurii inițiale cu o altă măsură preventivă.
Pentru aceste motive, recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d pr.pen. Încheierea atacată va fi casată doar cu privire la greșita revocare a măsurii arestului preventiv, dispusă față de cei trei inculpați și, rejudecând în aceste limite, se va înlătura din încheierea atacată dispoziția privind revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpații intimați, iar în baza art. 139 alin.1 coroborat cu art.145 pr.pen. se va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de cei trei inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate, cu privire la obligațiile dispuse față de inculpați, pe durata noii măsuri preventive.
Pentru inculpatul, care nu cunoaște bine limba română, s-a asigurat folosirea unui interpret autorizat de limba arabă, astfel că, în baza art.189 și 190.pr.pen. art.7 din Legea nr. 178/1997 și art.1 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1341/2005 se va stabili onorariu pentru interpret, în sumă de 120 lei, pentru 2 ore de traducere simultană în regim de urgență, din/în limba română în/din limba arabă, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală admite recursul declarat de DIICOT-SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii penale din data de 2 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează doar cu privire la greșita revocare a măsurii arestului preventiv, dispusă față de inculpații:, fiul lui și, născut la 30 martie 1984, fiul lui G și, născut la 19 februarie 1989 și, fiul lui și, născut la 30 martie 1987.
Rejudecând în aceste limite, înlătură din încheierea atacată dispoziția privind revocarea măsurii arestului preventiv față de inculpații mai sus arătați.
În baza art. 139 alin 1 coroborat cu art. 145 Cod procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de cei trei inculpați, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate cu privire la obligațiile dispuse față de inculpați.
În baza art. 189, 190 Cod procedură penală, art. 7 din Legea nr. 178/1997 și art. 1 din Ordinul Ministerului Justiției nr.1341/2005 stabilește onorariu interpret în sumă 120 lei, pentru traducere simultană în regim de urgență, ce se va avansa din în favoarea interpretului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./13.10.2008
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Monica Rodina
