Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 78/2009
Ședința ne publică de la 08 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier Creța
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:
- recurent Inculpat - personal în stare de arest în Penitenciarul M și asistat de avocat, din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care
Instanța din oficiu pune în discuția părților publicitatea ședinței de judecată, în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală, raportat la starea de minoritate a inculpatului.
Reprezentanta parchetului solicită ca în baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală să se declare ședința nepublică.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului de asemenea apreciază că se impune ca ședința să se desfășoare nepublic.
Deliberând, instanța baza dispozițiilor art. 485 cod pr. penală având în vedere starea de minoritate a inculpatului declară ședința nepublică și dispune evacuarea persoanelor din sala de judecată cu excepția celor care au legătură cu prezenta cauză.
Inculpatul este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și dă o declarație în fața instanței de recurs consemnată separat la dosar.
Av., apărătorul din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul este minor, a fost de acord cu recuperarea prejudiciului și solicită să se aibă în vedere și prevederile art. 5 din CEDO.
Reprezentanta parchetului arată că în acest caz este o situație mai specială, inculpatul având deja 5 luni executate din pedeapsă. Deși aparent ar fi mai bună punerea în libertate, executarea în continuare i-ar profita prin prisma eliberării ulterioare. Pe acest considerent solicită respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt lasă la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Constată că prin încheierea penală pronunțată la 4 iunie 2009 de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr- s-a dispus, printre altele, în baza disp. art. 300/2 și 160/b Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpatului, fiul lui și al lui, la data de 06.06.1992, arestat preventiv în Penitenciarul M, H -
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, că împotriva inculpatului instanța de fond a pronunțat o soluție de condamnare pentru săvârșirea infracțiuni de furt calificat, cu menținerea stării de arest preventiv și că actele dosarului relevă că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, astfel că sunt îndeplinite exigențele disp. art. 300/2 și 160/b Cod procedură penală și ale dispozițiile CEDO în materie. precum și ale art. 37 lit. b) din Convenția privind Drepturile Copilului.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs în termen, nemotivat în scris inculpatul.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul, personal și prin apărătorul legal a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate cu consecința revocării măsurii arestării preventive și punerii în stare de libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii nu mai subzistă, întrucât acesta este arestat din data din luna februarie a acestui an și s- redus pericolul concret pentru ordinea publică, inculpatul îmbunătățindu-și comportamentul, a recunoscut fapta și nu ar influența buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că scopul educativ poate fi atins și prin aplicarea acestei măsuri.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, cu referire la disp. art.300/2, 160/b și 160/h al. 3 Cod procedură penală, și respectiv art. 143, 148 lit. f) din același cod, Curtea de Apel constată că recursul nu este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Măsura arestării preventive în ce-l privește pe minorul mai de 16 ani poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prevăzute de art. 143 cod pr. penală dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legea penală în dispozițiile art. 148 al.1 cod pr. penală.
Măsurile privative de libertate în cazul minorilor pot fi luate în scopul bunei desfășurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecată, ori de la executarea pedepsei ( art. 160 /f alin. 1 cod pr. penală ).
La alegerea măsurii ce urmează a fi luată se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura ( art. 136 alin. 8 cod pr. penală ).
În conformitate cu prevederile art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin. 2 al textului de lege amintit.
Inițial, măsura arestării preventive față de inculpatul minor a fost admisă în baza disp. art. 143, rap. la art.148 lit. f) Cod procedură penală, texte de lege aflate în deplină concordanță cu art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului, existând motivelor verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai de 4 ani- art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. a), e), g) și i) Cod penal, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol public concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a inculpatului are ca justificare condamnarea pronunțată de o instanță competentă la pedeapsa de 9 luni închisoare, potrivit sentinței penale nr. 97 din 5 mai 2009 Judecătoriei Hunedoara, situație de natură a evidenția și menținerea pericolului social concret pentru ordinea publică, în condițiile în care ar fi dispusă lăsarea în libertate a acestuia.
Ca atare, menținerea arestării preventive în cursul soluționării apelurilor declarate de către inculpatul și inculpatul și asiguratorul, aflându-se în deplină concordanță cu disp. art. 300/2, rap. la art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală și art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului.
În ce privește susținerile recurentului inculpat referitoare la circumstanțele sale personale, buna comportare în cursul procesului penal, recunoașterea faptei, este de arătat că acestea nu au nicio relevanță în actualul stadiu procesual, ele având eventual relevanță sub aspectul individualizării pedepsei în ipoteza menținerii soluției de condamnare dată de instanța de fond.
În ce privește susținerile minorului recurent referitoare la depășirea duratei rezonabile a unei detenții preventive, Curtea, examinând actele și lucrările dosarului apreciază că acestea sunt nefondate.
În speță, perioada asupra căreia va trebui să se pronunțe pentru a examina compatibilitatea cu exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția se întinde între 28 februarie 2009, data arestări preventive și 4 iunie 2009, data pronunțări încheieri penale suspuse actualului control de legalitate.
Este adevărat, că cea de a doua garanție instituită de art. 5 parag. 3 din Convenția ( europeană) a drepturilor omului ( denumită în continuare Convenție) pentru persoanele arestate sau deținute este aceea ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul proceduri. Într-o jurisprudență constată instanța europeană a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și prin prisma criteriilor cum sunt complexitatea cauzei, numărul părților implicate în cauză, natura probelor ce se impun a fi administrate, comportamentul acuzatului și acela al autorităților competente ( spre exemplu cauza Pelissier și Sassi c/ Franței, Strogmuler c/ Austria).
Examinând toate aceste elemente, Curtea consideră că menținerea în detenție a inculpatului minor nu a depășit limitele rezonabile.
Cauza dedusă prezentei judecăți este o cauză complexă date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiteri faptelor în actul de sesizare a instanței - minorul a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru comiterea a unui număr de 11 acte materiale de sustragere, numărul părților implicate este M, respectiv, 3 inculpați și nu mai puțin de 14 părți civile și 7 parți vătămate.
Este adevărat, că inculpatul la data comiteri faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță avea doar vârsta de 16 ani iar arestarea preventivă a minorilor este o măsură excepțională și de ultimă instanță, însă Curtea de Apel, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei și la datele ce caracterizează persoana minorului, apreciază că o atare măsură este oportună și în deplin acord cu disp. art. 37 lit. b ) din Convenția privind Drepturile Copilului, fiind singura măsură în actualul stadiu procesual de a asigura minorului protecția necesară și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În consecință, recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, conf. art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat numitul recurent la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
În baza disp. art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 280 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 8 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Creța
Red.
Tehnored. /2ex. /09.06.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Minuta deciziei penale nr. 78/2009
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală în dosar nr-.
În baza disp. art. 192 al. 2.C.P.P. obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 280 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 8 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Pentru conformitate,
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
