Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 628/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 628/
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de, pentru condamnatul, fiul lui și, născut la 26.09.1979, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței penale nr.193 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art.304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul, avocat din oficiu, în baza delegației nr. 2541/2009, emisă de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului arată că mandatul de aducere nu a fost executat și lipsesc relațiile pe care le-a solicitat instanța. Este al doilea termen de judecată când s-a revenit cu adresă și răspunsul nu a fost trimis de către familia inculpatului sau personal de către acesta. Având în vedere motivul pe care l-a învederat la primul termen, în sensul că nu există concordanță de nume între inculpat și persoana care a declarat recurs, instanța a solicitat aceste relații. Întrucât nu au sosit nici la acest termen de judecată relațiile și mandatul de aducere nu a fost executat, apreciază că este un motiv de amânare.
Reprezentantul parchetului consideră că instanța a făcut suficiente demersuri pentru obținerea acestor relații, cât și pentru aducerea recurentului la judecată și apreciază că nu se mai impune acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea constată că, deși citația pentru termenele anterioare au fost primite de către mama și tatăl persoanei condamnate, ceea ce înseamnă că se cunoaște despre existența acestui proces, nu s-a răspuns la adresa emisă de instanță. Considerând că s-au efectuat suficiente demersuri pentru a se stabili dacă persoana condamnată este cea care a declarat recursul, se va reveni asupra acestei adrese, neimpunându-se amânarea judecății. Constatând că alte cereri nu mai există, curtea pune în discuție admisibilitatea acestui recurs aparent declarat de o altă persoană decât persoana condamnată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului, cu privire la admisibilitatea acestui recurs lasă la aprecierea instanței. Pe fond, având în vedere că persoana condamnată nu a fost prezentă și nu cunoaște motivele reale pentru care a declarat acest recurs, de asemenea nu cunoaște de ce nu a respectat obligațiile impuse de instanță, apreciază că acest recurs este declarat de condamnat cu privire la faptul că el dorește în continuare să execute o pedeapsă cu suspendare și să beneficieze de această clemență a legiuitorului, așa cum a apreciat tribunalul la momentul respectiv. Solicită admiterea recursului și în continuare executarea pedepsei cu suspendare.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției ridicată, respectiv să se constate că recursul este inadmisibil, întrucât la dosar nu sunt dovezi conform cărora recursul a fost declarat de una dintre persoanele prevăzute de art.362 Cod procedură penală. În ceea ce privește fondul cauzei apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică, în mod corect s-a procedat la revocarea suspendării sub supraveghere, deoarece inculpatul, după ce a fost condamnat, a ignorat obligațiile stabilite pentru această modalitate de executare a pedepsei.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.193 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dmis sesizarea formulată de Biroul de Executări Penale al Tribunalului Argeș, având ca obiect cererea de revocare a suspendării executării pedepsei privindu-l pe condamnatul, fiul lui și, născut la 26.09.1979, domiciliat în comuna, sat, județul
In baza art.86/4 Cod penal, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.211/2002 a Tribunalului Argeș, definitivă prin neapelare, și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, în condițiile art. 57, art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a, b Cod penal.
Pentru soluționarea cauzei, s-a dispus atașarea dosarului nr- al Tribunalului Argeș și al Curții de APEL PITEȘTI, din examinarea căruia instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 6 mai 2008, s-a înregistrat sesizarea Serviciului de Probațiune A, de revocare a suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului, întrucât nu s-a mai prezentat la întrevederile de supraveghere, începând cu luna decembrie 2007.
Prin sentința penală nr.401 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis sesizarea și s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.211/2002 a Tribunalului Argeș și s-a dispus executarea în întregime a acesteia în condițiile art.57, 71 rap.la art. 64 lit."a" și "b" Cod penal.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică, cu motivația că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.6 Cod pr.penală, în sensul garantării dreptului la apărare al condamnatului prin desemnarea unui apărător din oficiu.
Prin decizia penală nr.656/R din 27 noiembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTIa admis ambele recursuri pentru motivul invocat și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Examinând dosarul cauzei, în rejudecare, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr.211 din 27 februarie 2002 Tribunalului Argeș, definitivă prin neapelare la 02.09.2002, petentul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.208, art.209 alin.1 lit.a, e, g Cod penal și art.276 alin.1 Cod penal, cu executarea în condițiile art.861Cod penal, supravegherea fiind în sarcina Serviciului de Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Argeș, pe durata termenului de încercare de 6 ani.
In perioada anilor 2002 - 2007, condamnatul nu s-a prezentat la toate întrevederile fixate, așa cum rezultă din adresa nr.1552/11.09.2008 - 17, iar în anul 2008 nu s-a mai prezentat deloc la sediul Serviciului de Probațiune.
Această situație a fost confirmată și de către tatăl condamnatului care, prezent în instanță, a precizat că fiul său este plecat din luna aprilie 2008 în Spania, și nu are posibilități materiale pentru a reveni în țară. De altfel, lipsa acestora a fost invocată și pentru neprezentarea lunară a Serviciul de Probațiune.
Motivul invocat de condamnat a fost apreciat ca nejustificat, atâta timp cât, plecarea în Spania a fost posibilă și a necesitat astfel de mijloace financiare. Pe de altă parte, textul prev.de art.864Cod penal nu distinge între buna sau reaua credință a condamnatului în îndeplinirea măsurilor de supraveghere prev.de art.863alin.1 lit.a Cod penal, astfel încât sesizarea formulată a fost admisă, în sensul revocării suspendării sub supraveghere, prelungirea termenului de încercare nemaifiind posibilă urmare apariției Legii nr.278/2006. Pedeapsa la care a fost condamnat va fi executată în condițiile art.57, art.71 rap.la art.64 lit.a, b cod penal.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, pentru condamnatul.
Deși a indicat corect numărul sentinței și numărul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea împotriva căreia a declarat calea de atac, recurentul a indicat greșit numele condamnatului, susținând că se numește, în loc de.
In cauză s-a emis în mod repetat adresă pentru ca persoana condamnată să precizeze dacă a formulat acest recurs personal sau prin intermediul unui membru al familiei sau al avocatului, însă, deși citațiile au fost primite de tatăl, respectiv mama condamnatului, nu s-a primit nici un răspuns care să lămurească dacă a formulat sau nu prezentul recurs.
Conform art.385/2 Cod pr.penală, care trimite la art.362 Cod pr.penală, căile de atac pot fi declarate pentru părți și de către reprezentantul legal, apărător, iar pentru inculpat și de către soțul acestuia.
Declarația de recurs nu este trimisă prin servicii poștale sau de curierat din străinătate, deși din datele dosarului rezultă că persoana condamnată este plecată de mai mult timp în Spania. Dacă declarația de recurs ar fi fost formulată de soție (deși din dosarul de fond rezultă că la acel moment inculpatul nu era căsătorit) sau de un membru al familiei acestuia, este normal să se fi indicat numele corect al condamnatului, deoarece aceștia cunosc numele real, respectiv și nu, așa cum s-a trecut în conținutul cererii.
Condamnatul nu este minor sau persoană pusă sub interdicție, astfel încât se exclude varianta prevăzută de lege referitoare la declararea căii de atac de către reprezentantul legal. In mod evident, cererea de recurs nu este formulată nici de către apărătorul condamnatului, deoarece nu se face mențiunea exercitării prin avocat și nu poartă vreo ștampilă sau date ale cabinetului de avocatură.
Dat fiind și faptul că semnătura de pe declarația de recurs nu prezintă asemănări suficiente cu semnăturile pe care le-a efectuat condamnatul pe declarațiile date la urmărire penală și în fața instanței de judecată la momentul judecării cauzei având ca obiect infracțiunea de furt, curtea nu-i poate atribui condamnatului această declarație de recurs și, în consecință, nu-l poate prejudicia pronunțând o hotărâre definitivă asupra fondului recursului, declarat împotriva hotărârii de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei.
In consecință, constatând că declarația de recurs este formulată de către o altă persoană decât condamnatul, neputând fi atribuită nici vreuneia dintre persoanele care, conform art.362 alin.2 Cod pr.penală, ar putea declara calea de atac pentru acesta, recursul va fi respins ca fiind declarat de către o persoană fără calitate procesuală, situație sancționată cu inadmisibilitatea, conform art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, persoana căreia i s-a respins calea de atac declarată, va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul penal declarat de, pentru condamnatul, fiul lui și, născut la 26.09.1979, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței penale nr.193 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
2 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
