Furtul (art.208 cod penal). Decizia 627/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 627/
Ședința publică din 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la 22.08.1986 în Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP-- și, fiul lui și, născut la 22.08.1986 în Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.33 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art.304 alin.1 Cod pr. penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții inculpați, personal, asistați de avocat ales, în baza delegației de la dosar și intimații părți vătămate, și
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurenților inculpați, intimatele părți vătămate și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile acordării cuvântului, curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora, punând în discuție și o problemă legată de limitele investirii prin încheierea inițială prin care s-a reținut cauza spre rejudecare, respectiv dacă a existat sau nu plângere împotriva rezoluției procurorului formulată de G, întrucât atunci când s-a reținut cauza spre rejudecare, s-a reținut și pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 în legătură cu această parte vătămată.
Apărătorul recurenților inculpați depune la dosar motivele de recurs. Față de situația că nu există o plângere împotriva soluției inițiale a lui G, solicită admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la procuror pentru art. 192 alin.2 Cod penal. Cu privire la această infracțiune, dat fiind că în mod nelegal instanța de fond s-a considerat investită, deși nu există plângere din partea lui G, solicită casarea celor două hotărâri și, pe fond, înlăturarea condamnării pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Consideră că în mod greșit au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea celor două infracțiuni, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea acestora și solicită admiterea recursurilor, casarea celor două hotărâri și pe fond achitarea inculpaților în condițiile art.11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit.c Cod procedură penală. S-a reținut că inculpații au pătruns fără drept în locuința părții vătămate de unde au sustras mai multe bunuri. Ca temei al acestor condamnări, s-a reținut recunoașterea faptei de către inculpați, care s-a făcut sub constrângere, o urmă papilară pentru unul dintre inculpați și testul poligraf, probe insuficiente pentru a se forma convingerea că ei au săvârșit fapta. trebuie să le profite acestora.
În subsidiar, solicită admiterea recursurilor, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare - cu suspendarea pedepsei. În final, având în vedere că inculpații nu au antecedente penale, au avut o comportare bună pe tot timpul cercetărilor penale, solicită admiterea recursurilor și sancționarea conform art.181Cod penal, prin achitarea în condițiile art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.1Cod procedură penală.
Intimatul parte vătămată G depune la dosar concluzii scrise pe care le susține și oral. Precizează că locuința de la țară este un duplex, iar partea lui nu era terminată și nu era locuită în momentul săvârșirii faptelor. Când merge la țară locuiește la parterul părții lui din duplex care e terminat. Susține că inculpații după ce au asigurat porțile din fier ale au pătruns fără drept în locuință și au sustras mai multe bunuri. Testul poligraf a fost făcut la cererea inculpaților, test pe care aceștia nu l-au trecut. papilară din interior este a acelui inculpat care nu a lucrat la casă. Consideră că inculpații prezintă un pericol social foarte mare și nu este de acord cu o reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea acestora. fratelui său au făcut tratament, deoarece au fost în casă atunci când inculpații au pătruns în domiciliu. Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea celor două hotărâri pe care le consideră legale și temeinice. Precizează că nu a făcut plângere împotriva rezoluției procurorului.
Intimații părți vătămate și, având pe rând cuvântul, achiesează la concluziile intimatului G și solicită menținerea hotărârilor pronunțate.
Reprezentantul parchetului apreciază că, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod pr. penală cu privire la soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond, în ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu săvârșită în dauna părții vătămate Acesta nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, prin care a fost aplicată o sancțiune administrativă inculpaților pentru această infracțiune. Neformulându-se plângere, instanța de fond prin încheierea din 17 octombrie 2007, în mod greșit a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru această faptă împotriva inculpaților. Având în vedere lipsa plângerii din partea lui G, solicită casarea în parte a încheierii, în sensul de a înlătura punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
De asemenea, solicită menținerea restului încheierii, casarea în parte a hotărârii instanței de fond cu privire la condamnarea pe care instanța a dat-o cu privire la această infracțiune de violare de domiciliu, deci înlăturarea acestei condamnări și menținerea condamnării de 3 închisoare cu dispozițiile art. 86/1 cod penal pentru infracțiunea de furt calificat. Apreciază că nu se impune o reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, față de atitudinea lor ulterioară, de nerecunoaștere a faptei și nu se impune nici aplicarea unui sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea de furt calificat.
Recurenții inculpați și, având pe rând ultimul cuvânt arată că sunt nevinovați pentru ambele infracțiuni.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.280 din 4 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.192 alin.1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.08.1986, în municipiul Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP - -, la pedeapsa închisorii de 3. În baza art.208 alin.1 Cod penal, combinat cu art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5, stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86/3 alin.1 Cod penal:
- să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.
În baza art.192 alin.1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.08.1986, în municipiul Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP - -, la pedeapsa închisorii de 3. În baza art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal, același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 3.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5, stabilit în condițiile art.86/2 Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.86/3 alin.1 Cod penal:
- să se prezinte în prima zi lucrătoare a fiecărei luni calendaristice la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86/4 Cod penal.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod pr.penală, rap. la art.998 și urm. Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către părțile civile și, a sumei de 2.500 lei daune materiale și 2.000 lei daune morale.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod pr.penală, rap. art.998 și urm. Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă G, a sumei de 500 lei daune morale.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 alin. 1 și 6 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 350 lei către părțile civile și, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de acestea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Soții și împreună cu G dețin în proprietate o tip duplex în comuna, satul, județul
În noaptea de 25 martie 2006, în jurul orelor 1,00, după ce frații gemenii și (copiii vărului lui G și ) au asigurat porțile din fier forjat ale cu o bară antiruliu găsită în garajul de la demisol, au pătruns fără drept în locuința lui G care era nefinalizată, iar de aici, trecând pe terasa comună a celor două locuințe de la etaj, au pătruns în camera de zi a locuinței soților și, forțând ușa din aluminiu dinspre terasă cu un corp metalic. Ajunși aici, după ce au căutat câtva timp, inculpații au găsit și au sustras din locuință o cameră video,Panasonic M -3500", două boxe de calculator și un telefon mobil marca,Samsung". Valoarea bunurilor furate a fost estimată de părțile vătămate la 2600 lei.
În ceea ce privește latura civilă, prima instanță a constatat, că deși valoarea bunurilor sustrase s-a ridicat la suma de 3.085 lei, conform adresei emisă de SC SRL Curtea de A, părțile vătămate și s-au constituit părți civile doar cu suma de 2500 lei, reprezentând contravaloarea daunelor materiale, astfel că, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează acțiunea civilă, în baza art. 14 și 346 alin.1 Cod pr.penală, rap. la art.998 și urm. Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către părțile civile a sumei de 2.500 lei daune materiale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele morale, instanța a constatat, că, prin faptele lor, inculpații au creat un disconfort psihic părților civile cu care se și înrudeau, astfel că au fost obligați aceștia, în solidar, în baza aceluiași temei juridic, la plata sumei de 2.000 lei daune morale. Chiar dacă este o infracțiune împotriva patrimoniului, acordarea daunelor morale este pe deplin justificată, pentru că și infracțiunile împotriva patrimoniului sunt susceptibile de a produce prejudicii morale, cum a fost și cazul în speță.
Cât privește acțiunea civilă a celeilalte părți civile, în baza art. 14 și 346 alin. 1 Cod pr.penală, rap. la art.998 și urm. Cod civil, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către partea civilă Gas umei de 500 lei daune morale, considerând că prin pătrunderea fără drept în timpul nopții a celor doi inculpați în locuința acesteia, s-a creat, de asemenea, un disconfort psihic de natură a antrena răspunderea civilă delictuală a inculpaților pentru prejudiciul moral cauzat.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel inculpații apreciind-o ca nelegală și netemeinică, cu motivația că se impune achitarea lor, deoarece nu ei sunt persoanele care au sustras respectivele bunuri din locuințele părților civile și, pe cale de consecință, să fie respinsă și acțiunea civilă.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.33 din 12 februarie 2009, respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și . Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și în raport de aceasta, a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Atât probele testimoniale cât și cele științifice, respectiv amprentele precum și declarațiile inculpaților la urmărirea penală, au dovedit că cei doi inculpați au sustras bunurile din domiciliul părților vătămate. Apărarea inculpaților potrivit căreia declarațiile la urmărirea penală le-au fost luate sub amenințare, nu au fost dovedite, ci denotă, mai degrabă, o schimbare de poziție a acestora.
Tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici motivația privind existența amprentei unuia dintre inculpați din perioada cât a lucrat la construcția casei, având în vedere perioada scursă și numărul mare de muncitori care s-au perindat prin respectivele locuri, precum și etapele de lucrări.
Și latura civilă a fost corect soluționată, a apreciat tribunalul, atât în ceea ce privește daunele materiale, cât și cele morale. Nu trebuie neglijată starea de spirit creată de inculpați locatarilor imobilului, în momentul în care, noapte fiind, au realizat că a pătruns cineva peste ei în casă, provocându-le spaimă și făcându-i să se teamă pentru viața lor, cu atât mai mult cu cât se aflau și persoane minore într-una din camere.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și, solicitând, în esență, achitarea lor în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, rap. la art.10 lit.c Cod pr.penală, pentru ambele infracțiuni, deoarece nu există probe în sensul că cei doi inculpați ar fi autorii infracțiunilor neputând fi condamnați pe baza recunoașterii inițiale făcută sub presiune, a testului poligraf care nu este probă și a unei urme papilare care putea proveni dintr-o intrare anterioară a inculpatului în respectiva cameră în perioada în care acesta a efectuat lucrări de zugrăveală acolo.
In subsidiar, s-a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art.10 lit.b/1 Cod pr.penală și art.18/1 Cod penal, dat fiind faptul că inculpații nu au antecedente penale, s-au prezentat în fața instanțelor de judecată și au avut o comportare bună anterior săvârșirii faptelor.
Inculpații au solicitat, de asemenea, casarea ambelor hotărâri și restituirea cauzei la procuror pentru o legală sesizare sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, deoarece nu a existat o plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată formulată de G, față de cazul de casare pus în discuție din oficiu de către curte sau înlăturarea condamnării pentru această infracțiune.
Analizând recursurile, sub aspectul motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, curtea constată că acestea sunt fondate, însă numai din perspectiva cazului de casare pus în discuție de curte. Acesta vizează greșita reținere a cauzei spre judecare prin încheierea din 17 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, parte vătămată fiind G, persoană care nu a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului de trimitere în judecată și are drept consecință înlăturarea condamnării fiecărui inculpat la pedeapsa aplicată pentru această infracțiune.
Astfel, curtea reține că prin ordonanța nr.449/P/2006 din 7 februarie 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.1 lit.b, art.10 lit.b/1 Cod pr.penală și art.18/1, respectiv art.91 Cod penal, față de învinuiții și, cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art.192 alin.2 și art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, aplicându-li-se acestora sancțiunea cu caracter administrativ în cuantum de câte 1000 lei pentru fiecare învinuit.
Impotriva învinuiților formulaseră plângere atât și, cât și fratele acestuia din urmă, G, însă, în preambulul ordonanței s-au reținut ca și persoane vătămate doar și G, doar acestora comunicându-li-se ordonanța conform dovezilor existente la dosarul de urmărire penală.
Impotriva acestei rezoluții au formulat plângere la procurorul ierarhic superior părțile vătămate și, însă, prin rezoluția nr.65/II/2/2007 din 20 februarie 2007, plângerile lor au fost respinse ca neîntemeiate, soluție care le-a fost comunicată.
Impotriva rezoluției primului procuror au formulat plângere, de asemenea, doar și, pe de o parte, iar, pe de altă parte, au formulat plângere învinuiții și, plângere ce a făcut, inițial, obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Curtea d e A, ce a fost conexat la data de 13 iulie 2007 la dosarul nr- în care se judecau plângerile părților vătămate.
Prima instanță, prin încheierea din 17 octombrie 2007, admis plângerea formulată de petenții și împotriva ordonanței procurorului din 7 februarie 2007, desființat în parte acea ordonanță cu privire la intimații și și a reținut cauza spre judecare. În rest a menținut soluția procurorului cu privire la intimatul, pentru care se dispusese neînceperea urmăririi penale și a respins ca nefondată plângerea formulată de învinuiții și împotriva aceleiași ordonanțe.
In continuare, în încheiere, se precizează că instanța "pune în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, parte vătămată fiind G, și a infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 combinat cu art.209 alin.1 lit.a,g, i Cod penal, părți vătămate fiind și ".
Curtea consideră că, în lipsa plângerii împotriva ordonanței procurorului de netrimitere în judecată formulată de către partea vătămată G, instanța nu putea să rețină cauza spre judecare sub acest aspect și nici să pună în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați pentru o infracțiune săvârșită față de această parte vătămată. Aceasta deoarece art.278/1 Cod pr.penală, stabilește implicit limitele judecării plângerii întemeiată pe acest text de lege, atunci când se referă la persoanele care se citează la judecată în alin.4, în care se indică expres că este citată doar persoana care a făcut plângerea, ceea ce exclude desfășurarea unei judecăți și față de alte părți vătămate care nu s-au dovedit a fi nemulțumite de soluția procurorului.
Aceleași limite sunt impuse și de textul alin.9 al aceluiași articol, care prevede că, în situația identică celei de speță, în care se dă eficiență cazului prevăzut în alin.8 lit.c, actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin.1. In consecință, actul de sesizare nu este încheierea din 17 octombrie 2007, prin care, în mod greșit, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea de violare de domiciliu, ce are ca parte vătămată pe G, ci ar fi putut fi plângerea acestuia, care, însă, nu a fost formulată, aspect pe care l-a confirmat această parte vătămată și în fața instanței de recurs.
Chiar dacă procesul penal s-a desfășurat în toate etapele sale, efectuându-se cercetarea în fond, apel și recurs, în limitele stabilite prin încheierea menționată, aceasta este supusă controlului judiciar odată cu hotărârea fondului. Constatându-se că ea încalcă regulile referitoare la sesizarea instanței, stabilind un cadru procesual mai larg decât cel posibil a fi determinat în funcție de plângerile persoanelor care au atacat ordonanța procurorului, curtea va constata incidența cazului de casare prevăzut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penală. Urmează, deci, ca decizia, sentința și încheierea din 17 octombrie 2007, să fie casate sub acest aspect, înlăturându-se dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de violare de domiciliu care are drept parte vătămată pe
Urmează ca, pentru infracțiunea de violare de domiciliu reținută în ceea ce privește pe partea vătămată G, pentru care ordonanța procurorului, conform celor expuse anterior, nu putea fi supusă controlului judecătorului (în lipsa plângerii acestei părți vătămate adresată instanței de judecată), să se mențină soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală și sancțiunea administrativă aplicată inculpaților prin ordonanță.
-se dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale pentru această infracțiune în care este parte vătămată G, consecința directă este înlăturarea condamnării inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, după descontopirea pedepsei rezultante de 3 închisoare aplicată pentru ambele infracțiuni, fără a se face nici un fel de judecată de vinovăție pentru această faptă.
In ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părților vătămate și, curtea consideră că nu se impune achitarea inculpaților, în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, temei care ar presupune că fapta nu este săvârșită de către aceștia, deoarece, așa cum au reținut instanța de fond și cea de apel, există suficiente probe să-i indice pe inculpați drept autori ai infracțiunii.
In primul rând, trebuie avut în vedere faptul că părțile vătămate și sunt soți și locuiau efectiv, împreună cu fiicele lor minore, în acea Jai mobilului în care lucrările de amenajare erau finalizate, iar camerele erau deja mobilate și utilate, din duplexul construit împreună cu G, care, însă, avea partea sa din imobil încă în fază de lucrări de finisare, nelocuind efectiv acolo.
Inculpații, datorită faptului că lucraseră la finisarea clădirii, cunoșteau atât topografia locului, cât și faptul că în camera de la etajul I al locuinței lui, nu dormea nici o persoană, chiar dacă de obicei acolo se lăsa lumina aprinsă. De asemenea, dat fiind faptul că erau rude cu părțile vătămate, inculpații cunoșteau că aceștia au o stare materială bună și știau anumite detalii despre bunurile lor, de exemplu faptul că unul dintre cele două telefoane mobile era defect, motiv pentru care a fost sustras doar cel care funcționa.
Accesul în Ja din duplex în care locuiau părțile vătămate și se putea face fie în mod obișnuit, pe ușa de acces în această parte de clădire, fie prin ușa de la balconul aflat la etaj, deoarece prin acesta se putea trece în balconul părții de duplex aparținând lui G, intrarea în această parte de imobil nefiind încuiată.
In camera de la etajul I, în care a fost forțată ușa de ieșire în balcon, s-au găsit pe partea interioară a clanței acesteia două urme papilare aparținând inculpatului. Deși apărarea a încercat să acrediteze ipoteza că aceste amprente ar fi rămas în acea zonă din perioada în care se efectuau încă lucrări, curtea consideră aceste susțineri nesincere. Aceasta deoarece, așa cum au susținut și părțile vătămate și a confirmat martorul în acea cameră s-au efectuat lucrări de curățenie după zugrăveală, inclusiv a tocurilor ferestrelor și ușilor, cu soluții speciale de șters geamurile, operația de curățire fiind efectuată în mod repetat, astfel încât acele amprente nu s-ar fi putut păstra pe clanța interioară.
Din imaginile fixate cu ocazia cercetării la fața locului, se observă, într-adevăr, că interiorul camerei în care s-au găsit amprentele a fost curățat de urmele zugrăvelilor și că a fost utilat, decorat și mobilat, ceea ce confirmă susținerea părților vătămate și a martorului menționat, în sensul că s-au înlăturat urmele lucrărilor de finisare.
Susținerea inculpaților la momentul audierii de către curte este neadevărată atunci când arată că au lucrat la zugrăvirea acestei camere cu doar 2-3 zile înainte de data furtului, dat fiind că la momentul săvârșirii furtului camera era complet mobilată și decorată, lucru care ar fi practic imposibil, dacă se ține seama de timpul necesar uscării zugrăvelii într-o perioadă în care temperatura atmosferică nu este foarte ridicată (furtul fiind săvârșit în luna martie), iar curățenia și mobilarea în sine ca și aranjarea tuturor obiectelor care se observă în fotografiile de la filele 22 și 23 în interiorul mobilierului, ar necesita o perioadă mai mare de timp decât cea indicată de către inculpați.
De altfel, curtea constată că inculpații s-au contrazis în legătură cu acest aspect în declarațiile date pe parcursul urmăririi și al judecății: în declarația din 5 iunie 2008 din dosarul Judecătoriei Curtea d e A, inculpatul arată că a lucrat în camera în care s-au găsit amprentele în urmă cu două săptămâni și, respectiv, o săptămână anterior furtului (159), în timp ce fratele său arată că intrase ultima dată în acea casă la data de 20 martie, în cursul aceleiași săptămâni (162).
In cursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că s-a aflat în casa părților vătămate în ziua de 17 martie 2006, ultima oară, aspect confirmat de inculpatul în declarația dată la data de 25 mai 2006 (44 verso), care, însă, arată că doar în ziua de 17 martie 2006 fost singura dată când fratele său l-a ajutat să dea cu glet în una dintre încăperile de la etajul
Din această perspectivă, declarațiile date de către inculpatul la data de 27 martie 2006, în care se arată o situație de fapt ce explică prezența amprentelor prin intrarea inculpaților în acea cameră în noaptea furtului, apar ca fiind veridice, deși ele au fost contestate ulterior de către inculpați, ca fiind date sub presiune.
In legătură cu eventualele presiuni ce s-ar fi făcut asupra inculpaților la momentul la care aceștia au dat declarațiile de recunoaștere, curtea constată că în dosarul nr.72/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus, prin rezoluția din 22 iulie 2009, neînceperea urmăririi penale față de lucrătorii de poliție, și. Despre aceștia, în declarațiile din luna mai 2006, cei doi inculpați au susținut că i-ar fi amenințat și i-ar fi lovit și, respectiv, le-ar fi dictat declarațiile.
Din conținutul acestei rezoluții, rezultă că nu există probe în sensul că cei doi inculpați ar fi fost bătuți de către organele de poliție, ci că aceștia ar fi fost bătuți de tatăl lor, ulterior momentului în care au dat declarațiile în care recunoșteau săvârșirea faptei și după ce i-au însoțit pe lucrătorii de poliție în pădure, unde inculpatul a susținut că a ascuns bunurile furate.
De altfel, curtea constată că felul în care au fost date declarațiile de recunoaștere, exclud varianta prezentată de către inculpați, în sensul că li s-ar fi dictat o declarație de recunoaștere în care au scris "automat" ce li s-a spus de către lucrătorul de poliție. Declarațiile conțin foarte multe amănunte necunoscute organelor de anchetă, dar și date despre implicarea unei alte persoane la săvârșirea furtului. Mai mult, împrejurarea că inculpatul și-a schimbat declarația în aceeași zi, inițial arătând că autorul furtului era fratele său, iar el doar asigurase paza și, apoi, a revenit și a declarat că el singur a săvârșit infracțiunea, nu poate fi rezultatul încercării polițiștilor de a impune o anume declarație.
În ce privește detaliile ce nu ar fi fost cunoscute decât autorilor faptei, curtea reține, de exemplu, că inculpatul a oferit amănunte despre felul în care a mutat masa din lemn aflată în centrul încăperii pentru a-și face loc, a descris faptul că în cameră erau aprinse mai multe aplice pe care le-au stins, că au pus cei doi acumulatori ai camerei video găsiți în săculeț în geanta camerei video, că a luat cheia de la ușa balconului și a aruncat-o în râu, după ce inițial a susținut că atunci când a plecat în ușa de la balcon nu se afla nici o cheie, că a coborât la parter unde pe masă se aflau două telefoane mobile și cunoscând de la fratele său că unul este defect, le-a probat și l-a luat doar pe cel care era în stare de funcționare, marca Samsung, că a introdus și acest telefon în geanta camerei video, că după ce a aflat că sunt chemați la poliție a luat o lopată și a distrus camera video și telefonul mobil și le-a îngropat într-o groapă în pădure, etc.
De asemenea, există și serie de alte amănunte pe care le dă inculpatul lucrătorilor de poliție de la Poliția Municipiului Curtea de A, ce constituie o identificare exactă a bucăților din fier cu care inculpații au blocat porțile, respectiv au forțat ușa de acces la etajul I al locuinței părților vătămate, denumirea acestor obiecte și utilitatea lor nefiind stabilită prin procesul verbal de cercetare la fața locului, astfel încât să se poată confirma ideea că declarația ar fi fost dictată, câtă vreme lucrătorii de poliție nu cunoșteau în detaliu aceste lucruri.
Astfel, în procesul verbal la fața locului se consemnează faptul că între cele două componente ale porților metalice sunt agățate două bare din material feros, iar inculpatul detaliază și spune că au luat din garaj câteva fiare dintre care "o bară de torsiune de " cu care au legat porțile de acces, iar la cercetarea la fața locului, despre bucata de metal găsită lângă dreaptă spate a buldozerului se menționează că ar fi "o platbandă metalică cu lungimea de aproximativ 70 cm. lățimea de 27 mm și grosimea de 8 mm", iar același inculpat a arătat că fratele său "a luat de pe jos un fier îndoit de culoare neagră, posibil care era folosit ca pentru scaun, cu intenția de a forța intrarea în camera aflată la etajul I" (36 dosar urmărire penală).
Un argument în plus pentru reținerea vinovăției inculpaților, este și declarația martorului care a arătat că, în dimineața zilei de 26 martie 2006, întâlnindu-se cu cei doi inculpați, aceștia i-au spus că se deplasau către casa părților vătămate, din care se furaseră: o cameră video, un telefon mobil și două boxe. Despre aceste boxe părțile vătămate, însă, și-au dat seama abia la interval de aproape o lună că le lipsesc (deoarece au dispărut doar două boxe din cele 7 ale calculatorului), respectiv atunci când, întâlnindu-se cu martorul, acesta le-a relatat discuția avută cu cei doi inculpați în dimineața în care a fost descoperit furtul.
Relevante sunt și concluziile celor două rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat pentru cei doi inculpați. Examinarea s-a făcut la data de 25 iulie 2006, la distanță de momentul săvârșirii furtului și, respectiv, al presupusei presiuni exercitată de către anchetatori asupra celor doi inculpați, la un moment la care leziunile suferite de către aceștia erau de mult vindecate și după ce ei dăduseră declarațiile din data de 25 mai 2006, în prezența apărătorului ales și în care negaseră săvârșirea faptei.
Astfel, din raportul nr.65021 din 28 iulie 2006, rezultă că la întrebările relevante ale cauzei, puse inculpatului, respectiv întrebarea 4 cu conținutul: "vineri 24/25 martie 2006 tu ai furat o cameră video, un telefon mobil și două boxe din locuința lui din?", cu răspunsul NU, întrebarea nr.7: "vineri 24/25 martie 2006 tu ai văzut, ai fost de față când au fost furate camera video, un telefon mobil și două boxe din locuința lui?", cu răspunsul NU, și întrebarea nr.9: "vineri, 24/25 martie 2006, tu ai contribuit cu ceva la furtul camerei video, a telefonului mobil și a celor două boxe din locuința lui?", cu răspunsul NU, s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al subiectului.
In același raport de constatare, examinatorul a făcut și precizarea că în interviul posttest al inculpatului, acesta a afirmat, în legătură cu numitul, suspectat că ar fi contribuit și el la comiterea faptei, că "dacă ar fi să cadă ei cu ceva, îl vor trage și pe după ei, considerând că fiecare trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut". Curtea reține că această afirmație în cadrul testului efectuat de către un inspector de poliție femeie, care este exclus să fi exercitat presiuni și la un moment la care inculpații retractaseră declarațiile în care recunoșteau săvârșirea furtului și în care îl implicau și pe, este semnificativă, sub aspectul veridicității susținerii inculpaților din declarațiile în care recunoscuseră modul de săvârșire a faptei.
De asemenea, din raportul de constatare nr.65023 din 28 iulie 2006, rezultă că la aceleași întrebări relevante pentru cauză, negând implicarea în săvârșirea furtului, pentru răspunsurile inculpatului s-au evidențiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici cerți al comportamentului simulat al subiectului.
Pentru toate aceste considerente, curtea constată că hotărârile de condamnare pronunțate de prima instanță și de instanța de apel pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părților vătămate și, sunt legale și temeinice și se bazează pe o corectă evaluare a probatoriului administrat. În consecință se va menține atât cuantumul pedepsei aplicate pentru această infracțiune inculpaților, cât și modalitatea de executare a acesteia, care, în opinia curții, este cea mai eficientă, capabilă să îi ajute pe inculpați să înțeleagă gravitatea faptei săvârșite și să asigure o veritabilă reintegrare socială a acestora, prin aportul specialiștilor Serviciului de Probațiune și a măsurilor de supraveghere impuse acestora.
De asemenea, nu se impune achitarea inculpaților în temeiul art.10 lit b/1 Cod pr. Penală, deoarece nu se poate reține nici că fapta ar fi în mod vădit lipsită de importanță, nici o poziție sinceră a inculpaților, care să creeze premizele unei îndreptări și fără aplicarea unei pedepse.
In ce privește sentința în rest, aceasta va fi menținută, deoarece în mod corect s-a motivat acordarea despăgubirilor într-un cuantum inferior valorii bunurilor sustrase, cuantum necontestat de către părțile vătămate prin exercitarea vreunei căi de atac, iar menținerea soluției de condamnare a inculpaților impune păstrarea dispozițiilor de reparare a prejudiciului în modalitatea stabilită de judecătorul fondului, deoarece bunurile nu au putut fi restituite în natură.
Față de cele expuse, curtea va admite recursurile inculpaților, în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa decizia penală atacată și, în parte, sentința și încheierea din 17 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d e Argeș. Va înlătura dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, față de partea vătămată G, va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, va înlătura condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 3 închisoare pentru această infracțiune și va menține condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 3 închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, conform art.86/1 Cod penal, cu măsurile stabilite de prima instanță, menținându-se și restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia în recurs, iar față de împrejurarea că decizia a fost casată în totalitate, inclusiv în ce privește obligarea apelanților la cheltuieli judiciare către stat, se va dispune doar suportarea onorariului avocatului din oficiu de către stat, deoarece pentru aceleași motive ce au condus la admiterea recursului, trebuiau admise și apelurile inculpaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 22.08.1986 în Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP-- și, fiul lui și, născut la 22.08.1986 în Curtea de A, județul A, domiciliat în comuna, sat -, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.33 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr.280 din 4 noiembrie 2008, precum și încheierea din 17 octombrie 2007 pronunțate de Judecătoria Curtea d Argeș.
Înlătură din încheierea menționată dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal-parte vătămată
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 închisoare aplicată fiecărui inculpat în pedepsele componente de câte 3 închisoare pentru infracțiunea prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv infracțiunea prev.de art.208 alin.1 Cod penal combinat cu art.209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal.
Înlătură condamnarea fiecărui inculpat de 3 închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 și 2 Cod penal în dauna părții vătămate
Menține condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa de 3 închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 alin.1 Cod penal rap.la art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal în condițiile art.86/1 Cod penal cu toate consecințele, precum și restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariu parțial avocat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru inculpați, în sumă de câte 200 lei, în recurs, precum și onorariu apărătorului din oficiu din apel în sumă de câte 300 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
Jud.apel
11 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
