Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 56/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 56/2008
Ședința publică de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba -I reprezentat prin procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale numărul 398 /A din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare au răspuns:
- recurent Inculpat - personal, în stare de arest preventiv în Penitenciarul M - D, arestat în altă cauză și asistat de avocat, apărător ales și
- avocat -, desemnată apărător din oficiu pentru - inculpat Intimat -, lipsă fiind acesta și celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul inculpatului recurent, avocat depune la dosar motive de recurs și practică judiciară în materie.
Nefiind alte cereri de formulat excepții de invocat, chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită în principal admiterea recursului pentru temeiurile legale invocate în scris și casarea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Deva și a deciziei penale pronunțate de Tribunalul Hunedoara și rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pentru infracțiunea de șantaj achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.d Cod procedură penală iar pentru infracțiunea de lovire față de declarația de la dosar încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod procedură penală.
Pe fondul cauzei arată pentru partea vătămată că aceasta nu a fost audiată în calitate de parte vătămată față de infracțiunea de lovire și se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru încălcarea art.289 Cod procedură penală față de practica de la dosarul cauzei.
În anul 2005 procedura judiciară prevedea că infracțiunea de lovire aparține ca și competență Judecătoriei Deva și pentru acest motiv solicită casarea cu trimitere spre rejudecare.
În subsidiar în sarcina inculpatului s-au reținut două infracțiuni de șantaj, una împotriva părții vătămate și una împotriva părții vătămate.
Instanțele de fond și de apel au înțeles că au existat convorbiri telefonice între inculpat și partea vătămată dar din dosarul cauzei nici o probă nu atestă existența acestor discuții dintre inculpat și partea vătămată.
S-a mai reținut că s-au folosit amenințări dar nu s-a arătat în ce au constat acestea și ce au provocat părții vătămate- respectiv vreo temere și din declarațiile martorilor, și rezultă că aceste amenințări nu au existat la adresa părților vătămate care nu au manifestat nici o stare de temere.
Referitor la infracțiunea de șantaj săvârșită asupra părții vătămate cele două hotărâri sunt motivate doar pe declarațiile coinculpatului și este o încălcarea flagrantă a disp. art.64, 67 Cod procedură penală care prevăd că declarațiile unui inculpat pot constitui mijloc de probă doar dacă acestea se coroborate cu alte mijloace de probă.
Mai mult decât atât învederează instanței că în recurs au fost căutați de partea vătămată care și-a retras plângerea.
Pentru infracțiunea de șantaj asupra părțiivătămate există doar o declarație de coinculpat care nu poate constitui mijloc de probă și nu poate duce la condamnarea inculpatului.
Se reține în Rechizitoriu că inculpatul a sunat pe cele două părți vătămate și i-a amenințat cu prezența inculpatului fapt care nu poate sta la baza stabilirii vinovăției inculpatului.
Raportat la infracțiunea de lovire solicită încetarea procesului penal față de cele depuse la dosar și declarațiile părții vătămate.
Apărătorul inculpatului intimat, avocat - susține că inculpatul nu a declarat nici apel și nici recurs în cauză este mulțumit de soluția pronunțată și în baza art. 385/7 Cod procedură penală extinderea efectelor recursului inculpatului și pentru inculpatul dacă soluția este favorabilă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, probațiunea administrată pentru infracțiunea de șantaj este relevantă pentru a-i reține vinovăția, respectiv declarațiile coinculpatului, ale părților vătămate și ale martorilor.
În ce privește infracțiunea de lovire partea vătămată a dat o declarație notarială unde arată că-și retrage plângerea penală pentru lovire și sub acest aspect trebuie admis recursul și încetat procesul penal.
În cauză trebuie înlăturate disp. art.64 lit.c Cod penal.
Inculpatul, în ultimul cuvânt declară că nu are nimic de spus și nu înțelege de ce este vinovat pe baza amenințărilor făcute de o altă persoană în numele său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului:
Constată că prin sentința penală nr. 136/2007, Judecătoria Deva au fost condamnați inculpații:
1. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal; la 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal:
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
A fost privat inculpatul de drepturile civile prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
2. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prev. și ped. de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.81, 82 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal.
S-a constatat că părțile vătămate asistat de reprezentant legal și, asistat de reprezentat legal, nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a confiscat în favoarea statului de la fiecare inculpat suma de 95 lei.
S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
Au fost obligați inculpații și la plata sumei de 250 lei, respectiv 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată și partea vătămată, ambii minori sunt prieteni cu numitul și în cursul lunii iulie 2004, acesta i-a invitat pe cei doi la locuința sa pentru a viziona filme pe. Profitând de neatenția lui, i-a sustras un telefon mobil, un ceas de mână și o monedă de.
a încercat să recupereze bunurile, solicitând restituirea acestora și în cursul acestor negocieri, despre furt au aflat și inculpații și, cărora deși nu le-a solicitat acest lucru s-au erijat în recuperatori.
Astfel, cei doi au pretins părții vătămate și părții vătămate să le remită sume de bani și bunuri sub pretextul de a acoperi prejudiciul cauzat prin furt, în paralel amenințându-i pe cei doi cu acte de violență.
Instanța de fond a apreciat că este de menționat că inițial minorii nu îl cunoșteau pe, poreclit, însă inculpatul le-a relatat că acesta a fost deținut în penitenciar, prezentându-l ca pe un individ violent, pentru a le inspira temere.
În concret, inculpatul a solicitat părții vătămate în cursul lunii iulie 2004, suma de 250 lei, amenințându-l că în caz de neconformare va fi bătut de "".
Întrucât partea vătămată nu a putut să obțină această sumă, inculpatul l-a acostat de mai multe ori pe parcursul verii 2004, reiterând cererea și arătând din nou că în caz de neconformare va fi bătut de "". În consecință partea vătămată, de frică, a sustras un inel din aur al mamei sale, pe care l-a înmânat lui, care l-a amanetat. Ulterior, inculpatul a pretins aceleiași părți vătămate să îi predea boxele de la calculator și, pentru că nu s-a conformat, a fost amenințat din nou cu intervenția aceluiași "", pe care l-a și pus în legătură telefonică cu partea vătămată. În cursul săptămânii următoare, partea vătămată a reușit să obțină 50 de lei, pe care i-a predat inculpatului, în zona blocului ANL de pe strada - - din
Sub același pretext al recuperării bunurilor sustrase de la, inculpatul l-a contactat în luna iulie 2004 și pe, căruia i-a solicitat bani și bunuri, amenințându-l cu violențe din partea inculpatului, în caz de neconformare.
La câteva zile de la sustragerea bunurilor, i-a solicitat părții vătămate 30 de ei în contul telefonului sustras și pentru că acesta a refuzat să-i înmâneze banii, la următoarea întâlnire, în zona blocului în care locuiește, acesta l-a pus în legătură telefonică pe partea vătămată cu inculpatul, care i-a pus în vedere că dacă nu are bani să le execute cererile, să fure telefoane mobile, casetofoane, pe care să le predea celor doi.
Mai mult, inculpatul l-a determinat pe partea vătămată să îl însoțească cu un taxi la locuința lui "", în cartierul 15 din D, iar acesta din urmă i-a impus ca până a doua zi să obțină pentru el suma de 200 lei, în caz contrar amenințându-l că îl transportă în pădurea, unde îl leagă și îi taie un deget.
, partea vătămată și-a vândut adidașii și mai multe haine, pentru care a obținut suma de 40 lei, pe care i-a remis celor care îl șantajau.
Solicitările s-au succedat până la începutul anului 2005, perioadă în care inculpatul l-a căutat pe partea vătămată la școală, solicitându-i diverse sume de bani, pe care acesta nu a reușit să le obțină.
Pentru că partea vătămată nu a reușit să îi dea banii ceruți, în data de 05 februarie 2005, inculpatul l-a întâlnit pe partea vătămată în zona barului, unde l-a bătut, loviturile aplicate provocându-i leziuni vindecabile în 4-5 zile de îngrijiri medicale, în apropiere de locul incidentului aflându-se și inculpatul, care a asistat la bătaie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat inculpatul.
Apărătorul inculpatului a criticat hotărârea susținând că probele administrate nu confirmă soluția de condamnare pentru infracțiunile de șantaj prev. de art.194 Cod penal și lovire, prev. de art.180 alin.2 Cod penal.
A solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală, respectiv că fapta ar fi fost săvârșită de o altă persoană în condițiile în care inculpatul nici măcar nu se afla în țară în acel moment iar în subsidiar achitarea în baza art.10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunea de șantaj.
Prin decizia penală nr. 398/A din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conf. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut, în esență, de către instanța de apel că starea de fapt și încadrarea juridică a faptelor comise de apelantul inculpat este legală și corespunde probelor administrate cauzei, inculpatul fiind corect condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, astfel că nu se impune achitarea acestuia de sub învinuirile care i se aduc, respectiv șantaj și lovire; sub aspectul individualizării pedepsei s-a reținut că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 72 din Codul penal, circumstanțele concrete ale cauzei, precum și starea de recidivă a apelantului inculpat imprimă faptelor sale un pericol social ridicat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs în termen inculpatul, care în motivele scrise de recurs și susținute oral, prin apărătorul legal, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare, Judecătoria Deva și Tribunalul Hunedoara și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și rejudecând cauza achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) Cod procedură penală pentru infracțiunea de șantaj, cu motivarea că nu au fost respectate în cursul urmăririi penale drepturile inculpatului, că actele de urmărire penală sunt nule în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 1086/2007, că la data comiterii presupusei fapte de șantaj nu se afla în țară, că declarațiile date de inculpatul nu sunt reale, că nu există probe de vinovăție nici în ce privește fapta de șantaj; că în cauză se impune casarea deciziei penale atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea la instanța de fond, în vederea readministrării tuturor probelor cauzei sub aspectul infracțiunii de șantaj, iar în ce privește fapta de lovire să se ia act de retragerea plângerii penale a părții vătămate, conform actului autentic existent la dosar.
La data de 5 mai 2008 întrebat de către instanța de recurs dacă dorește să fie ascultat, recurentul inculpat a arătat că își rezervă dreptul de a nu fi audiat.
La termenul de judecată din 26 mai 2008 apărătorul ales al recurentului inculpat a depus la dosar un înscris autentic intitulat " Declarație" prin care partea vătămată a învederat instanței de recurs că înțelege să-și retragă plângerea penală pe care a formulat-o împotriva inculpatului pentru lovire, declarație dată la notar public "R A " în prezența mamei sale ( 58).
Prealabil analizării pe fond a motivelor de recurs ale recurentului inculpat, Curtea de apel urmează a constata că partea vătămată și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului pentru lovire, fapt ce rezultă din declarația autentică depusă la dosar.
În acest context, și raportat la declarația recurentului inculpat de a se lua act de declarația părții vătămate, Curtea de Apel în baza disp. art. 385/15 pct. 2 lit. b) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 lit. h) Cod procedură penală și art. 180 alin.1 și 5 Cod penal, va admite recursul inculpatului, va casa decizia penală atacată, precum și sentința instanței de fond și va încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 p cu aplicarea art.37 lit.b) Cod Penal, urmare a retragerii plângerii penale de către partea vătămată.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectele invocate de inculpat, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul formulat este fondat numai în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, Curtea verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată, constată faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, precum și vinovăția inculpatului recurent, în raport de infracțiunea săvârșită, confirmată de probele administrate în cauză.
În concret, din declarațiile părților vătămate, ale martorilor și ale coinculpatului a reieșit că în perioada iulie 2004- februarie 2005, inculpatul zis " " și coinculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, le-au amenințat și constrâns fizic pe părțile vătămate și să le predea suma de 190 lei și un inel de aur.
Partea vătămată a declarat pe tot parcursul procesului penal că inculpatul i-a solicitat suma de 2.500.000 lei ROL, sub pretextul că banii îi va da martorului în contul telefonului sustras, amenințându-l că în caz de neconformare va fi bătut de "" pe care l-a prezentat ca un recuperator și că urmare a amenințărilor cu bătaia și de frica inculpatului, persoană cunoscută în mediile de elevi ca fiind o persoană ce a fost condamnat cu închisoare, partea vătămată i-a dat inculpatului un inel din aur iar recurentului inculpat suma de 500.000 lei ROL.
Partea vătămată a declarat organelor de anchetă penală că, sub același pretext al recuperării bunurilor care au dispărut din locuința martorului, inculpatul l-a contactat în cursul lunii iulie 2004 și i-a solicitat bani și bunuri, amenințându-l că în cazul în care nu se conformează i se va aplica corecție de către numitul "" și pentru că partea vătămată a refuzat să vină cu bani sau bunuri, inculpatul s-a dus împreună cu partea vătămată să se întâlnească cu inculpatul, care l-a amenințat cu acte de violență în cazul în care a doua zi nu-i aduce suma de 2.000.000 lei ROL.
Cele două părți vătămate l-au recunoscut fără nici o ezitare pe inculpatul de pe planșele foto ca fiind persoana cunoscută sub numele de "" și care le-a cerut bani și bunuri sub pretextul recuperării valorii telefonului martorului ( 20-24, ds. urm. pen. ).
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile inculpatului care, atât în fața organelor de anchetă penală cât și în cursul cercetării judecătorești, a recunoscut că le-a amenințat pe părțile vătămate cu acte de violență, că inculpatul s-a angajat față de el că se va ocupa de recuperarea banilor și bunurilor sustrase de la martorul, că a primit de la părțile vătămate suma de 4.000 lei RON și un inel din aur după discuția purtată cu inculpatul și că a fost de față când inculpatul a primit de la partea vătămată o sumă de bani și l-a amenințat cu acte de violență pe partea vătămată în cazul în care nu-i va aduce suma de bani pretinsă ( 38-41, 46-48, 55-57,ds. urm. pen. 94 ds. fond).
Declarațiile inculpatului și ale părților vătămate se coroborează cu primele declarații ale inculpatului care atât în fața organelor de anchetă, cât și în fața instanței de fond a recunoscut că inculpatul l-a contactat telefonic ca să-l ajute să recupereze de la partea vătămată suma de 2.000.000 lei ROL, reprezentând contravaloarea unui telefon mobil, că în cursul lunii noiembrie 2004 fost rugat de același inculpat să asiste la momentul în care sus-numita parte vătămată îi va da suma de 1.000.000 lei ROL și că rolul lui în aceste evenimente a fost acela de martor ( 42-43 ds. urm. pen. 95. ds. fond.)
Mai mult decât atât, în declarația dată organelor de anchetă penală la 12 mai 2005, inculpatul a recunoscut că la cererea inculpatului i-a cerut părții vătămate să-l despăgubească pe martorul pentru telefonul pe care l-a sustras din locuința acestuia, că a primit de la partea vătămată suma de 1.000.000 lei ROL în împrejurările relatate de către partea vătămată și că a fost prezent, urmare a solicitării inculpatului la momentul în care aceeași parte vătămată i-a dat inculpatului suma de 1.000.000 lei Rol ( 49-50 ds. urm. pen).
Apărările recurentului inculpat că nu s-a aflat în țară în cursul desfășurării evenimentelor și că nu l-ar fi amenințat pe partea vătămată au fost corect înlăturate de instanțe ca fiind pro-cauza, în contextul celor declarate chiar de către inculpat.
Inculpatul a fost indicat fără nici un dubiu de către inculpatul și partea vătămată în declarațiile date în cursul procesului penal, ca fiind autorul amenințărilor telefonice ( 31-34, 94 ds. urm. pen. ).
Curtea nu poate împărtășii opinia recurentului inculpat că instanțele de judecată anterioare și-au bazat hotărârea doar pe declarațiile coinculpatului, aceste susțineri fiind contrazise de considerentele care au stat la baza pronunțării hotărârilor judecătorești.
Tot astfel, Curtea nu poate să rețină criticile recurentului inculpat referitoare la nulitatea urmăririi penale, întrucât, pe de-o parte, acesta nu arată în concret care drepturi i-au fost încălcate de către organele judiciare în această fază procesuală, iar pe de altă parte, este de observat că procurorul anchetator, conf. art. 250 din Codul d e procedură penală, i-a prezentat inculpatului, toate actele de urmărire penală, i-a pus la dispoziție acestuia dosarul și l-a încunoștiințat că are dreptul de a formula cereri noi sau să facă declarații suplimentare, ocazie cu care inculpatul a declarat, printre altele că nu are de formulat excepții sau de făcut obiecțiuni, aspecte ce rezultă din procesul - verbal încheiat cu această ocazie și semnat de către inculpat ( 63 ds. urm. pen.).
Pentru aceste considerente, Curtea de apel constată că în mod just instanța a pronunțat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în dauna părților vătămate și, neimpunându-se nici trimiterea cauzei în fond spre rejudecare și nici achitarea acestuia.
Curtea examinând din oficiu hotărârile atacate, conf. disp. art.385/6 alin. 2, și art. 385/9 alin. 3 Cod proc. penală, constată că recursul inculpatului este fondat sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c) Cod penal.
Curtea constată că instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) Cod penal în condițiile art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal.
Astfel, Judecătoria a aplicat, iar Tribunalul a menținut, pentru inculpatul, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) pen. - interdicția dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Curtea reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de șantaj fără vreo legătură cu exercitarea unei funcții sau profesii ori în cadrul desfășurării unei activități.
Prin Decizia nr. LXXIV( 74 ) a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal.
În lumina acestei decizii, care este obligatorie, conf. art.414/2 alin. 2 din Codul d e procedură penală, Curtea de Apel, raportat la circumstanțele specifice proprii cauzei penale aflată pe rolul Curții, constată că aplicarea pedepsei accesorii sub aspectul interdicției prevăzute de art. 64 lit. c) Cod penal nu se justifică în afara oricărei conexiuni cu fapta imputată inculpatului.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 2, lit. d) pr. pen. va admite recursul declarat de inculpatul, va casa decizia penală atacată precum și sentința penală nr.136/31.01.2007 pronunțată de Judecătoria Deva și sub aspectul aplicării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c) Cod penal și rejudecând cauza în aceste limite, se va înlătura aplicarea acestei pedepsei accesorii, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2) p și art.37 lit.b) Cod Penal, cu aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a) și b) Cod penal în condițiile art.71
Cod PenalSe vor menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
În baza dispozițiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului d Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.398/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.136/31.01.2007 pronunțată de Judecătoria Deva numai sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 și Cod Penal a aplicării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c și Cod Penal rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.b p Cod Penal rap. la art.10 lit.h p Cod Penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 p cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, urmare a retragerii plângerii penale de către partea vătămată.
Înlătură aplicarea pedepsie accesorii prev. de art.64 lit.c în Cod Penal condițiile art.71 p, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 p și art.37 lit.b Cod Penal, cu aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a și b Cod penal în condițiile art.71
Cod PenalMenține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului d Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
concediu odihnă semnează concediu odihnă semnează
Vicepreședinte C de Apel Vicepreședinte C de Apel
- -
Grefier,
- -
Red./dact.
2ex/09.07.2008
M/
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
MINUTA DECIZIE PENALE Nr. 56/2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.398/A/15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Casează decizia penală atacată precum și sentința penală nr.136/31.01.2007 pronunțată de Judecătoria Deva numai sub aspectul infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 și Cod Penal a aplicării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c și Cod Penal rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit.b p Cod Penal rap. la art.10 lit.h p Cod Penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 p cu aplicarea art.37 lit.b Cod Penal, urmare a retragerii plângerii penale de către partea vătămată.
Înlătură aplicarea pedepsie accesorii prev. de art.64 lit.c în Cod Penal condițiile art.71 p, astfel că inculpatul va executa în final pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 p și art.37 lit.b Cod Penal, cu aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a și b Cod penal în condițiile art.71
Cod PenalMenține în rest celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului d Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
ss - - - ss - - ss -
Pentru conformitate,
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana Ghițoaica
