Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.100/2008
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei penale nr.390/A/2003 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.4092/2003, în urma admiterii contestației în anulare formulată de contestatorul inculpat și casării deciziei penale nr.160/26.02.2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr.6955/2003.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5.02.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin sentința penală nr. 110/27.01.2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr. 323/2002:
1) în baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. d Cod pr. pen. inculpatul a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal comisă în dauna părții vătămate APAPS B;
2) în baza art. 11 pct. 2 lit. b, 10 lit. f Cod pr. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 269 pct. 1 rap. la art. 145 din Legea nr. 31/1990 republicată cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal în dauna părții vătămate - -
3) în baza art. 11 pct. 2 lit. a, 10 lit. d Cod pr. pen. același inculpat a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 din Lgea nr. 87/1994 în dauna părții vătămate Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.
4) în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. f Cod pr. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal.
Au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile APAPS și Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a constatat că - - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea stare de fapt.
În data de 30.05.2000 Fondul Proprietății de Stat - Sucursala B ((actualmente ) exercitând drepturile ce decurg din calitatea de acționar a statului, în temeiul Ordonanței de Guvern nr. 88/1997, cu modificări și a Hotărârii de Guvern nr. 350/1990 privind Normele metodologice de aplicare a Ordonanței, a organizat o licitație cu strigare în vederea vânzării pachetului majoritar de 53,6% din acțiunile - "" - B, în valoarea de 3,5 miliarde lei (1.000 lei/acțiune).
La stabilirea prețului acțiunilor, s-a avut în vedere evaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul societății la nivelul anului 1994 (în temeiul HG nr. 500/1994), fără a se face aplicarea indicelui de inflație până în anul 2000, invocându-se faptul că societatea avea restanțe către bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, a rezultat că - "" - Baî nregistrat la data întocmirii caietului de sarcini, datorii în sumă de aproximativ 9,5 miliarde lei, dar și creanțe neîncasate, două imobile, activele 200 și 700 evaluate la un preț foarte mic, aferent anului 1994, dar având o valoare mare de circulație pe piața liberă, un parc auto de aproximativ 100 mijloace de transport, precum și contracte în derulare.
În aceste condiții, mai mulți ofertanți au cumpărat caietul de sarcini scos la vânzare de FPS, dar numai 3 dintre aceștia au depus scrisoarea de garanție bancară pentru suma de 178 milioane lei, reprezentând garanția de participare, devenind astfel ofertanți acceptați să liciteze pentru achiziționarea pachetului majoritar scos la vânzare, respectiv - "" SRL reprezentată de inculpatul, din - "" - și.
Licitația a fost adjudecată de - "" SRL reprezentată de la prețul de 500/acțiune, la data de 07.06.2000 încheindu-se cu FPS B contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 26/D/BV/2000.
Pentru a-și asigura un avantaj în licitația ce urmă să se desfășoare, inițial a negociat în numele - " Production" SRL, prezentându-se ca reprezentant al acesteia, cu - "" - B un contract de asociere în participațiune, prin care se angaja să doteze societatea cu autocamioane noi, acceptate în transportul internațional, să-i dezvolte și rentabilizeze activitatea, susțineri care au avut ca scop și să inducă atât directorului, cât și liderului sindical din - "" - B, convingerea că intențiile sale sunt favorabile atât societății, cât și angajaților. In acest mod s-a asigurat că în concurență cu alți contracandidați, va avea alături, atât conducerea, cât și angajații - "" -
Contractul de asociere în participațiune a fost semnat de administratorul "oficial" al - " Production" SRL, martorul, la sediul societății sale, acesta nefiind, însă, niciodată prezentat conducerii - "" - B și neparticipând la negocieri.
Întrucât FPS nu a agreat contractul de asociere în participațiune și a dispus anularea acestuia, profitând de faptul că avea deja o poziție avantajată în relația cu numiții și, inculpatul a continuat să exercite asupra acestora o activitate de convingere, în sensul că el este singurul ofertant serios, care are intenția de a acționa pentru binele societății și să le inducă ideea că, cu cât va cumpăra mai ieftin acțiunile scoase la vânzare, cu atât mai mult va investi ulterior pentru binele angajaților și rentabilizarea activității.
În timpul numeroaselor discuții pe care le-a avut cu numitul, inculpatul a aflat că în cadrul - "" - B s-a constituit (în temeiul art. 16 și urm. din HG 450/1999) asociația salariaților și pensionarilor cu ultimul loc de muncă în acea societate, care deținea deja o mică parte din acțiunile societății și care, potrivit facilităților legale, dorea să participe la licitația organizată de FPS, conducerea fiind asigurată de președinte numitul (directorul societății) - și vicepreședinții și - lideri ai sindicatului.
În același context, inculpatul a intrat și în posesia informației că, în ciuda eforturilor depuse de numitul în numele, acesta nu a fost în măsură să obțină suma de 178 milioane lei necesare participării la licitație. În acel moment, i-a propus numitului să-i împrumute el contravaloarea garanției.
Din actele de urmărire penale administrate în cauză, a reieșit că inculpatul a fost cel care a dispus virarea în contul a sumei de 178 milioane lei, un argument în plus în acest sens aducându-1 și martora care a ridicat din bancă ambele scrisori de garanție, atât cea pentru - "" SRL cât și cea pentru S din - "" - B, la dispoziția inculpatului, iar pentru - " Production" SRL specimenul de semnătură în bancă îi aparținea numitei care putea elibera suma din cont.
Martorul, reprezentant - " " SRL deținea în baza unui contract de închiriere încheiat cu - "" - B activul 200, situat în B,-, unde își desfășura activitatea.
În cursul lunii mai 2000, inculpatul 1-a convocat pe la sediul -
" " -, unde a încercat să-1 convingă că participarea sa la licitație este inutilă și va fi lipsită de finalitate.
În acest context, între cei doi a avut loc o negociere, punctul de vedere al martorului a fost acela că pe el, practic, îl interesează activul 200, spațiul în care își desfășoară activitatea și că, întrucât deținea deja 19,730% din acțiunile - "" - B achiziționate de pe piața și mai controla încă 6,633% ar fi de acord să preia în același procent și datoriile societății către bugetul statului, cu condiția ca după câștigarea licitației să-i transmită activul 200.
Potrivit declarațiilor martorului și recunoașterii parțiale a inculpatului, cei doi s-au înțeles în principiu, urmând să încheie în acest sens un înscris.
Întrucât convenția nu s-a redactat și semnat până în ziua când se împlinea termenul de depunere a dosarelor de participație la licitație, martorul a achitat garanția de 178 milioane lei și, împotriva opoziției sindicatului, descrise mai sus, a reușit să fie înscris pe lista ofertanților acceptați de
În dimineața licitației din data de 30.05.2000, la sediul "" aparținând inculpatului s-au prezentat martorii și G din partea lui, care au adus convenția scrisă de mâna acestuia, după care au fost convocați numiții, și, ulterior sosind și personal.
Datorită opoziției reprezentanților față de participarea acestuia la licitație discuțiile au fost contradictorii, fiecare dintre cei prezenți luând însă la cunoștință despre conținutul convenției.
Textul cuprindea elementele negociate separat de cei trei ofertanți acceptați, în
sensul că, oricare dintre aceștia, respectiv - "" SRL, din - "" - B sau urma să câștige licitația; un procent de 7,5% dintre acțiuni era cedat, iar activul 200 era lăsat în folosința lui.
La sediul "", convenția a circulat între toți cei prezenți și ajungând în posesia numitului acesta a adăugat cifra 1 înaintea procentului de 7,5% ce urma să-i revină din - "" - B rezultând 17,5%. Motivându-și gestul, pe parcursul cercetării penale, numitul a arătat că dacă acest procent ar fi revenit, împreună cu cel pe care, deja îl deținea, ar fi putut avea un pachet de control, în sensul de mediere între, care deținea deja 26,36% și inculpații ce urma să dețină aproximativ 36,1% din acțiunile - "" - B, fiind în acest mod posibil să influențeze deciziile conducerii în interesul angajaților.
Din declarațiile celor prezenți cu acea ocazie, a rezultat că nici unul nu a remarcat modificările aduse convenției de numitul.
De altfel, la "" convenția nu a fost semnată, părțile deplasându-se la sediul FPS-B unde se organiza licitația. Anterior intrării în sală, aflându-se în posesia celor 2 exemplare ale convenției, s-a adresat inculpatului spunându-i că dacă nu semnează el va participa la licitație și că îl va supralicita oricât va oferi.
În aceste condiții, inculpatul a semnat primul convenția, care a fost semnată ulterior și de numiții și.
După semnare, inculpatul a predat cele două exemplare ale convenției angajatei sale căreia i-a spus să le depună în depozit la un birou notarial. Aceasta a fost urmată de martorii, și G toți părăsind sediul FPS. Realizând că nu se găsește în posesia nici unui exemplar, a cerut convenția, cu motivația că trebuie să înscrie în textul acesteia o completare conform celor discutate, adăugând în aceste condiții clauză finală "S-a convenit de comun acord ca să nu mai participe la licitație" și depunând apoi el însuși în depozit convenția, la Biroul Notarului, în prezența celorlalți martori.
In această perioadă, numiții, și inculpatul au intrat în sală și licitația a pornit de la prețul de strigare de 1000 lei/acțiune.
Întrucât nici unul dintre reprezentanții celor doi ofertanți acceptați prezenți, respectiv din - - B și - SRL nu a oferit prețul. licitația a continuat, coborându-se în continuare prețul și ajungându-se la J din valoare de pornire, respectiv 500 lei/acțiune, prețul minim la care se licitația. Inculpatul în numele - "" SRL a oferit acest preț și a adjudecat pentru suma de 1,7 miliarde lei pachetul majoritar de acțiuni - "" - B, fără ca să liciteze efectiv.
După încheierea contractului de vânzare nr. 26/D/Bv/07.06.2000, având ca obiect achiziționarea de către - "" SRL a pachetului majoritar de acțiuni de 53,68% din capitalul social al - "" - B și achitarea prețului, în data de 28.09.2000 a fost convocată Adunarea Generală a Acționarilor din societatea și a fost prezentat noul acționar majoritar, - "" SRL reprezentată de inculpatul, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. 77, prin care s-a consemnat dizolvarea vechiului Consiliu de Administrație și alegerea noului Consiliu de Administrație compus din, și.
În data de 10.10.2000, conform procesului-verbal nr. 85, Consiliul de Administrație a decis ca inculpatul să reprezinte societatea și Consiliul de Administrație în toate cazurile, inclusiv în relațiile cu băncile prin care aceasta își desfășoară activitatea, în conformitate cu Legea nr. 31/1990 și Codul Comercial.
Însă, anterior dobândirii calității de administrator al - "" - B și într-un caz chiar pe aceea de membru al Consiliului de Administrație, inculpatul a angajat societatea în relații comerciale păgubitoare, a obligat-o la plata unor sume deosebit de mari către societăți în care avea interese directe și indirecte încălcând prev. art. 145 din Legea 31/1990 republicată.
La data de 08.09.2000, în calitate de reprezentant al - "" - B, inculpatul a încheiat contractul nr. 93 cu - " Production" SRL reprezentată de în calitate de consultant, pentru efectuarea unui studiu privind activitatea de transport intern și internațional pe o perioadă de 60 zile până la data de 09.11.2000, pentru suma de 1.300.000.000 lei plus TVA, plata urmând a se efectua prin compensare.
În aceeași modalitate și în același scop, inculpatul a încheiat Contractul nr. 29/04.10.2000 între - " 2000" - în calitate de consultant și - "" - în calitate de beneficiar pe o perioadă de 25 zile în perioada 05.10.2000 - 30.10.2000 având ca obiect "studiul și documentația leasing" pentru suma de 390.000.000 lei plus TVA.
În calitate de reprezentant al - "" - inculpatul a încheiat contractul de publicitate nr. 396/01.10.2000 cu - "" SRL pentru reclamă și publicitate în perioada 30.09.2000 - 31.12.2000 în contravaloare de 30.188 USD, încălcând și prin acest contract prevederile art. 145 din Legea 31/1990.
La data de 24.10.2000 - " 91" SRL a emis către - "" -, factura fiscală nr. -/2000 - marfă conform anexă, în valoare de 1.395.900.000 lei.
Numita, consilier economic la - "" - (fost contabil șef) a remarcat în data de 26.10.2000 operațiunea și luând legătura cu soția inculpatului și constatând că marfa nu a intrat în societate a convenit cu aceasta să întocmească fictiv o notă de intrare - recepție pe baza documentului cumulativ provenit de la - " 91" SRL dându-i dispoziții în acest sens gestionarei, care a redactat documentul cu nr. 446/31.10.2000.
La data de 25.10.2000 inculpatul a organizat o Adunare Generală a Acționarilor, fără îndeplinirea formelor de publicitate la care a fost prezent numai inculpatul și care deținea un număr de 925 acțiuni în care, conform Procesului-verbal nr. 79/25.10.2000 prin votul exclusiv al acestuia exprimat în numele - "" SRL cu 53,68% din acțiuni hotărăște vânzarea celor două active ale societății, imobilul 700 situat în B,- și imobilul 200 situat în B,-.
Urmare acestei "Hotărâri AGA" și pe baza contractelor și documentelor antefabricate, în data de 26.10.2000, prin factura fiscală nr. - - "" - vinde către - " 2000" - activul 700 pentru suma de 2.600.000.000 lei contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5858/25.10.2000 fiind semnat de inculpat atât la rubrica vânzător cât și cea de cumpărare.
Prețul vânzării a fost achitat prin ordin de plată în data de 26.10.2000 și, în aceeași zi, pentru aceeași valoare de 3.600.000.000 lei inculpatul a semnat și 3 ordine de plată virând suma încasată după cum urmează: 1.395.900.000 lei către - " " SRL (contravaloarea mărfii conform facturii -/24.10.2000); suma de 464.100.000 lei înapoi către - " 2000" - (contravaloare "studiu leasing" conform facturii -/25.10.2000) și suma de 740.000.000 lei către - "" SRL (contravaloare publicitate conform facturii -/20.10.2000). Total - 2.600.000.000 lei.
Întrucât prin anunțul publicitar din data de 14.10.2000 fusese convocată Adunarea Generală a Acționarilor din - "" - pentru data de 30.10.2000 s-a prezentat la ședință marea majoritate a acționarilor totalizând 26,72% din acțiunile societății și împreună cu cele 53,68% aparținând - "" SRL adunarea a fost legal constituită, încheindu-se cu acea ocazie Procesul-verbal nr. 80/30.10.2000.
Pe ordinea de zi a fost înscrisă, printre altele și problema vânzării de active respectiv imobilul 700 și imobilul 200 (deși activul 700 sediul - "" - fusese deja vândut în data de 26.10.2000), propunerea de vânzare fiind adoptată cu votul inculpatului reprezentantul - "" SRL, ceilalți acționari votând împotriva înstrăinării.
În ziua desfășurării Adunării Generale, inculpatul conform facturii fiscale -/30.10.2000 vinde către - " Production" SRL cu suma de 1.500.000.000 lei și activul 200 situat în B- încheind apoi operațiunea de compensare conform ordinului nr. -/30.10.2000 cu factura -/16.10.2000 (contravaloare studiu privind transportul internațional și intern de 1.547.000.000 lei), conform valorilor facturilor și declarațiilor inculpatului - "" - rămânând datoare cu suma de 47 milioane lei.
În aceeași perioadă inculpatul a decis și vânzarea către terți a unei părți din parcul auto al societății prețul încasat virându-1 tot în contul - " Production" SRL prin ordinele de plată nr. 80/20.10.2002 și 88/02.11.2000, Garda Financiară constatând la data de 19.06.2001 că sumele de 130.000.000 lei și 712.200.000 lei au avut ca obiect contravaloarea motorină dar, până în prezent - "" - nu a primit nici motorină și nici documente fiscale pentru justificare plăților efectuate.
La data de 21.01.2001 Administrația Financiară a municipiului Baf ormulat plângere penală împotriva inculpatului administrator al - "" - reclamând faptul că acesta a refuzat la data de 30.10.2000 să pună la dispoziția inspectorilor financiari însoțiți de organele de poliție documentele contabile ale societății în vederea aplicării sechestrului asupra bunurilor acesteia, obligând organele de stat să părăsească sediul împrejurare consemnată în Procesul-verbal nr. -/A/30.10.2000.
Administrația Financiară a mun. B se consideră prejudiciată în cauză cu suma de 1.314.863.962 lei aferentă vânzării de către inculpat a imobilului - "" - înscris în CF 32615 B nr. top.8770/2/2/1 - 8770/2/2/10, activul 200 către - " Production" SRL înstrăinat cu rea credință dar nu s-a constituit parte civilă în cauză. Este de menționat că la data formulării plângerii organele de finanțe nu cunoșteau împrejurarea că și activul 700 fusese vândut.
În legătură cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,3 Cod penal instanța a reținut următoarele împrejurări:
În rechizitoriu, la fila 26, se reține că fapta inculpatului de a induce în (fost ) cu ocazia licitației organizate în data de 30.05.2000 pentru achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni aparținând - "" -, adjudecându-și-1 la J din prețul de pornire, având ca urmare încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 26/D/BV/2000 cu consecința producerii unui prejudiciu în valoare de 1.765.613.500 lei în dauna părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal.
Infracțiunea de înșelăciune comportă discuții atât în privința existenței laturii obiective cât și a celei subiective.
Pentru a reține în sarcina inculpatului această infracțiune organul de urmărire penală a avut în vedere următoarele argumente:
Inculpatul a negociat în numele - " Production" SRL cu - "" - un contract de asociere în participațiune prin care primul se angaja să doteze societatea cu autocamioane noi acceptate în transportul internațional, să dezvolte și să restabilizeze activitatea, în acest mod asigurându-se că în concurență cu alți contracandidați va avea alături atât conducerea cât și angajații - "" - B FPS nu a agreat contractul de asociere în participațiune motiv pentru care a dispus anularea acestuia profitând și de faptul că inculpatul avea deja o poziție avantajată în relațiile cu numiții și.
Parchetul a considerat această inițiativă a inculpatului, negocierea unui contract de asociere în participațiune, o manoperă frauduloasă făcută cu scopul de a-i induce în eroare atât pe cât și pe fără a lua în considerare că scopul oricărui comerciant este obținerea profitului fără de care o astfel de activitate este de neconceput.
Un alt argument reținut este că inculpatul a pus la dispoziția suma de 178.000.000 lei reprezentând contravaloarea scrisorii de garanție bancară necesară participării la licitație.
Ori, din actele și piesele dosarului de urmărire penale a reieșit că suma respectivă a fost virată din contul - " Production" SRL, societate al căni asociat unic este și nu de către inculpat. Audiat în fața organelor de urmărire penală, martorul a învederat că suma de 178.000.000 lei a fost virată din contul societății a cărei asociat unic este.
S-a reținut, de asemenea, că în dimineața zilei de 30.05.2002 înainte de începerea licitației între, - "" - reprezentată de ș și - "" SRL reprezentată de inculpatul s-a încheiat următoarea convenție:
"Am hotărât de comun acord ca în cazul adjudecării unuia dintre noi la licitații privind vânzarea pachetului de acțiuni FPS de 53,67% a - "" -, ce care adjudecă își ia obligația să cedeze în favoarea d-l 17,5% din acțiuni.
Spațiul din- 200 împreună cu tot de deține este dat imediat în folosința d-lui în mod exclusiv cu obligația si cumpere de pe piața acțiuni în echivalentul 200 adică 26,38% acțiuni. S-a convenit de comun acord că să nu mai participe la licitație."
Convenția a fost scrisă de și semnată de persoanele menționate îi cuprinsul său. După semnarea acesteia, fără știința inculpatului a modificat din 7,5% în 17,5% procentul de acțiuni pe care urma să-1 primească după desfășurarea licitației, iar a adăugat că nu mai participă la licitație
În rechizitoriu se reține că "Analizând sensul înțelegerii prin prisma prevederilor art. 977 cod civil potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor și constatând că în favoarea - "" SRL reprezentată de inculpat, nu s-a prevăzut nici un avantaj în situația în care unul dintre ceilalți ofertanți ar câștiga licitația se poate concluziona că în fapt convenția consfințea voința părților ca - "" SRL să-și adjudece pachetul majoritar de acțiuni scos la vânzare FPS, celelalte părți urmând să primească pentru a nu contralicita anumite avantaje viitoare".
S-a reținut astfel, că inculpatul a condus față de numiții, o amplă și subtilă tehnică de amăgire bazată pe promisiuni având ca temă principală interesul dezvoltării activității - "" - B și "binele" angajaților exploatând în favoarea lui reticența și opoziția sindicatului față de cel de al treilea ofertant la licitație, martorul, care reprezenta un adevărat contracandidat pentru achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni.
în acest sens sunt depozițiile martorilor, care au învederat în fața instanței că au urmărit fiecare în parte să câștige licitația organizată în ziua de 30.05.2000 și nicidecum să o "trucheze".
Astfel, martorul a declarat că înscrisul sub semnătură privată intitulat "Convenție" nu a fost încheiat în sensul de a eluda dispozițiile legale care au reglementat licitația efectuată. Convenția a fost încheiată deoarece ca reprezentant al din cadrul dorea să obțină un procent din acțiuni în cazul în care licitația era câștigată de către inculpat.
De asemenea, martorul a menționat că a participat la licitație cu convingerea că -ul din va achiziționa pachetul majoritar de acțiuni, neexistând nici o înțelegere între el și inculpat sau alți participanți la licitație pentru a participa doar în mod fictiv.
Depozițiile martorilor sus menționași se coroborează și cu depoziția martorului care a învederat instanței că nu existat nici o înțelegere între el, inculpat, și de a truca această licitație și de a participa doar fictiv la ea, neexistând de asemenea nici o înțelegere verbală între el și ceilalți participanți la licitație ca să nu mai participe.
În ceea ce privește depoziția martorului care a declarat în fața instanței că adăugirile operate pe textul inițial al convenției le-a făcut cu acordul celorlalți semnatari ai înțelegerii a fost înlăturată ca nesinceră întrucât în cursul urmăririi penale în procesul-verbal de confruntare cu inculpatul a declarat că acea clauză cu privire la neparticiparea sa la licitație a fost adăugată de el după semnarea convenției, în autoturismul lui Bulgariu G parcat în fața Biroului Notarial în prezența martorilor, și. După ce a operat această adăugire pe ambele exemplare ale convenției a depus convenția în custodie la biroul notarial.
Pentru existența infracțiunii de înșelăciune în dauna statului reprezentat de FPS trebuie dovedită înțelegerea infracțională între participanții la licitație în scopul eludării dispozițiilor legale care reglementează această operațiune. Ori, atâta timp cât în rechizitoriu se reține că, nu l-au ajutat pe inculpat să obțină J din prețul de strigare nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de înșelăciune, infracțiunea putând fi săvârșită numai prin acțiunea comună a participanților la licitație.
În cauză nu s-a făcut dovada inducerii în eroare a statului încercând doar a se dovedi "tehnica de amăgire" folosită de, și buna lor credință pentru a-i scoate de sub urmărire penală.
Deși se reține că inculpatul a efectuat o "tehnică amplă și subtilă de amăgire" față de participanții la licitație, această reținere este, neavând nici o consecință juridică atâta timp cât subiecții pasivi ai presupusei infracțiuni de înșelăciune nu sunt cei trei, ci statul reprezentat de AP. Ori, reținând infracțiunea de înșelăciune, trebuia să se dovedească împrejurarea că cei trei participanți la licitație au indus în eroare statul printr-o acțiune conjugală în urma căreia prețul obținut a fost la J din cel de pornire.
În legătură cu aceste aspecte ambele expertize au reținut că licitația s-a desfășurat cu respectarea legii, iar din convenția încheiată între cei trei ofertanți nu a rezultat că s-ar fi urmărit diminuarea prețului de adjudecare. De asemenea, se concluzionează că potrivit OUG nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999 și HG nr. 450/1999 nu se face referire și nu este stipulat vreun articol care să prevadă expres decizia pe care trebuia să o ia vânzătorul în cazurile în care ofertanții ajung la o înțelegere în vederea scăderii prețului de vânzare, după cum nici interdicții urmate de vreo sancțiune referitoare la înțelegeri care au avut loc înainte, în timpul sau după efectuarea unei licitații.
Se reține totodată că obținerea doar a Jd in prețul de strigare ar constitui prejudiciul produs statului ignorându-se astfel specificul operațiunii de licitație și fără a se lua în considerare situația economică a - "" -.
Astfel, datoriile înregistrate de societate la data întocmirii caietului de sarcini erau de 9,5 miliarde lei (fila 235 vol. IV din dosarul de urmărire penală), așa cum s-a reținut în fila 2 rechizitoriului, iar anterior, în urma altei licitații câștigată de, acesta a renunțat să mai încheie contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, elemente care diminuau atractivitatea societății în cauză. Sub acest aspect, în raportul de expertiză întocmit de expertul recomandat de inculpat, se
concluzionează că "vânzarea acțiunilor prin licitație olandeză este specifică societăților mai puțin atractive, cum este și cazul - "" - B, pentru care anterior a mai avut loc o licitație de vânzare câștigată de - " " SRL unde urmare neachitării prețului s-a reziliat contractul de vânzare-cumpărare de, acțiuni, datoriile societății aproape s-au dublat în primele 11 luni ale anului 1999 și potrivit certificatului de sarcini fiscale depus la dosarul de prezentare acestea s-au triplat la începutul anului 2000, iar activul net contabil (capitalul propriu) al societății s-a diminuat la 30.11.1999 față de 31.12.1998.
Cu privire la existența prejudiciului, ambele expertize rețin că acesta nu există, expertul precizând că "Actualul AP (fostul FPS), vânzător în contractul D/BV/26/07.06.2000 nu este însă un comerciant în sensul strict al cuvântului. El nu vinde bunuri care i-au ocazionat costuri. Vânzările realizate de APAPS se fac în baza unor acte normative. Conform acestora, în procesul de vânzare se respectă o anumită procedură. Dacă procedura este respectată cu strictețe, se poate ajunge în situația ca bunurile să fie vândute la prețuri mai mari sau mai mici, uneori, mult mai mici decât prețul de strigare. Cu toate acestea vânzătorul nu se consideră prejudiciat. în cazul nerespectării procedurii, faptele de nerespectare sunt supuse sancțiunilor prevăzute de actele normative în materie. Stabilirea sancțiunilor este un aspect pur juridic și nu contabil.
Trebuie precizat că prețul de strigare nu este de fapt un preț, ci o valoare. Prețul este o categorie economică obiectivă stabilită prin acțiunea raportului cerere-ofertă. Valoarea este o estimare făcută, la un moment dat, de către un evaluator, deci o categorie subiectivă. Ori, prețul de strigare este, de fapt, în cazul - "" - valoarea dată de AP acestei întreprinderi pe baza unor evaluări efectuate anterior.
În opinia expertului, cel puțin din punct de vedere contabil, nu se poate vorbi, deci, de existența unui prejudiciu, ci de o diferență între "prețul" de strigare (de fapt o valoare) și preț. Această diferență este de 1.765.613.500 lei (50% din prețul de strigare).
Expertul contabil nu poate aprecia manipularea sau nemanipularea licitației. Din convenția încheiată între cei trei ofertanți nu rezultă că ar fi urmărit diminuarea prețului de adjudecare. Pe de altă parte, nu există nici un document din care să rezulte că vânzătorul (APAPS) ar fi putut obține un preț mai mare decât cel obținut.
Deci expertul contabil poate calcula pe baza documentelor existente (contabilitatea se bazează exclusiv pe documente) doar o diferență între prețul de strigare (o valoare) și prețul de adjudecare. Această diferență este de 1.765.613.500 lei.
Prima expertiză a concluzionat, la obiectivul 1, că nu a reținut vreun prejudiciu în detrimentul FPS B urmare a adjudecării de către - "" SRL a pachetului majoritar de acțiuni de 53,68% de la - "" -.
Față de considerentele sus menționate instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune respectiv: prejudiciul, manopere dolosive și intenția de a prejudicia statul.
Ca atare, în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 3 Cod penal și pe cale de consecință respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de AP deoarece nu există prejudiciu în cauză.
Se reține în rechizitoriu că faptele inculpatului care în calitate de administrator la - "" - a încălcat obligația de a nu a luat parte la nici o deliberare cu privire la operațiuni comerciale în care era interesat direct sau indirect personal sau în care soția sa avea interese, angajând debite în numele societății pe care o administra, contrar intereselor acesteia prin încheierea contractului privind studiu de transport nr. 93/8.09.2000 contractului de studiu leasing nr. 29/4.10.2000 și contractului de publicitate nr. 396/1.10.2000 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 269 pct. 1 raportat la art. 145 din Legea nr. 31/1990 (3 acte materiale) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Pentru această infracțiune nu există plângere penală prealabilă din partea Adunării Generale a - "" -
În speță, societatea comercială păgubită este privatizată în întregime, fiindu-i astfel aplicabil regimul juridic al societății comerciale private prevăzut în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Or, potrivit art. 108 al. 1 din această lege, exercitarea acțiunii în răspundere, deci și cea penală, în lipsa unei prevederi contrare, împotriva fondatorilor, acționarilor sau directorilor aparține adunării generale, care decide cu majoritate de voturi.
Prevederile art. 108 al. 1 din Legea nr. 31/1990 sunt caracteristice regimului proprietății private în cadrul economiei de piață și trebuie considerate ca un mod derogatoriu de sesizare a instanței, inclusiv a celei penale, atunci când fapta este săvârșite de vreunul dintre subiecții la care textul se referă.
Este de observat că potrivit art. 362 Cod penal dispozițiile din partea generală a codului, deci și cele referitoare la sesizare, se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale, dacă legea nu dispune altfel.
Or, în speță, art. 108 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 este tocmai prevederea derogatorie la care se referă art. 362 Cod penal, și care se aplică faptelor incriminate de această lege specială.
Sub acest aspect este de observat că și potrivit doctrinei, între prevederile derogatorii din legea specială pot fi acelea care privesc modul de punere în mișcare a acțiunii penale.
cuprinsă în art. 108 al. 1 din Legea nr. 31/1990 este expresia dreptului exclusiv la societății comerciale private de a hotărî, prin organele sale, dacă i-au fost prejudiciate, cu rea-credință, interesele, patrimoniul sau creditul și dacă este necesar să solicite intervenția organelor judiciare pentru sancționarea administratorilor sau directorilor neglijenți ori necinstiți.
Este irelevantă și împrejurarea că textul art. 108 al Legii nr. 31/1990 este așezat în secțiunea "Despre administrarea societății", de vreme ce faptele cauzatoare de pagube, inclusiv infracțiunile se comit, de regulă, în cadrul activității de administrare a societății și sunt descoperite cu ocazia controlului efectuat de organele de conducere ale societății asupra acestei activități.
Luând în considerare cele expuse mai sus instanța în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva j inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 269 pct. 1 raportat la art. 145 din Legea 31/1990 republicată cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
În rechizitoriu s-a reținut că faptele inculpatului care în calitate de administrator la - "" - a folosit cu rea-credință bunurile și creditul societății în scop contrar intereselor acesteia, în folosul lui propriu și pentru a favoriza alte societăți în care avea interese direct sau indirect prin înstrăinarea activelor 200 în favoarea - " Production" SRL și 700 către - " 2000" - precum și prin virarea disponibilităților bănești ale societății în favoarea - " Production" SRL cu ordinele de plată nr. 80/2000 și 88/2000 fără a primi în schimb nici o motorină și nici document fiscale pentru justificarea plăților efectuate cu consecința producerii în dauna societății a unui prejudiciu de 4.100.000 lei și respectiv 842.200.000 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 republicată (4 acte materiale) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Având în vedere cele menționate anterior precum și argumentele deciziei penale nr. 3566/22.09.2000 a Curții Supreme de Justiție - Secția Penală, instanța în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Întrucât din procesul verbal nr. 88/7.07.2000 al Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor - "" s-a comunicat instanței că societatea nu a înregistrat nici un prejudiciu prin faptele inculpatului, s-a constatat că partea vătămată - "" - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La fila 27 rechizitoriului se reține că fapta inculpatului de a refuza prezentarea organelor de control a documentelor justificative și actele de proveniență contabilă ale - "" - necesare stabilirii obligațiilor față de stat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 87/1994.
Privitor la această infracțiune inculpatul a declarat că nu a refuzat să prezinte organelor de control documentele respective ci a solicitat inspectorului să revină într-o altă zi întrucât funcționarul care îndeplinește atribuțiile financiar-contabile nu era prezent la sediul societății.
Această susținere se coroborează și cu depoziția martorei, contabilă în cadrul - "" - care învederează instanței că nu a fost un refuz din partea inculpatului de a prezenta actele solicitate, ci reprezentanții Administrației Financiare nu au mai insistat la efectuarea controlului plecând imediat și întocmind nota de constatare.
Mai mult, în ziua controlului, 30.10.2000 era convocată și Adunarea Generală Extraordinară a acționarilor la - "" - motiv pentru care inculpatul se afla în imposibilitate de a pune la dispoziție organelor de control actele solicitate.
De asemenea, procesul verbal întocmit la data de 30.10.2000 de către, inspector în cadrul Administrației Financiare B este lipsit de valoare juridică deoarece a fost încheiat în lipsa reprezentantului societății controlate acesta neputând să semneze și să facă obiecțiunile cuvenite, a fost încheiat în lipsa unor martori care să ateste împrejurarea susținută de organele de control, refuzul de a prezenta documentele justificative.
În legătură cu acțiunea civilă formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B instanța a reținut împrejurarea că se impune respingerea acesteia față de împrejurarea că a fost făcută după citirea actului de sesizare, încălcându-se astfel prev. art. 15 al. 2 Cod procedură penală.
Privitor la plângerea prealabilă a părții vătămate Administrația Financiară B formulată împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod pr. pen. încetarea procesului penal față de împrejurarea că plângerea a fost introdusă cu depășirea termenului de 2 luni, prev. de art. 284 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 390/A/22.09.2003 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar nr. 4092/2003 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și APAPS B împotriva sentinței penale nr. 110/2003 a Judecătoriei Alba Iulia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia și APAPS
Prin decizia penală nr. 160/26.02.2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penală în dosar nr. 6955/2003 au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și partea civilă APAPS B împotriva deciziei penale nr. 390/A/2003 a Tribunalului Alba, iar, în urma casării în parte a deciziei penale atacate și a sentinței penale nr. 110/2003 a Judecătoriei Alba Iulia, sub aspectul laturii penale și civile a cauzei, în baza art. 215 al. 1, 3 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
S-a făcut aplicarea art. 64, 71 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile APAPS B suma de - lei ROL despăgubiri civile.
Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare inculpatul, invocând prevederile art. 386 lit. e Cod pr. pen. text de lege care că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat,iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 384/14 al. 1 Cod pr. pen. ori art. 385/16 al. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 70/30.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penală în dosar nr- a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul - inculpat, iar în urma desființării deciziei penale nr. 160/26.02.2004 pronunțate de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția penală în dosar nr. 6955/2003, s-a dispus judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă AVAS B împotriva deciziei penale nr. 390/A/2003 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar nr. 4092/2003.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Albaa solicitat casarea sentinței penale nr. 110/2003 a Judecătoriei Alba Iulia și a deciziei penale nr. 390/A/2003 a Tribunalului Alba și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța pe fondul cauzei și cu privire la infracțiunile prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și a infracțiunii prev. de art. 269 pct. 1 rap. la art. 145 din Legea nr. 31/1990 sau rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și adoptarea unei soluții de condamnare a inculpatului.
În esență, în motivarea recursului declarat se arată că din probele administrate în cauză rezultă că printr-o activitate amplă și subtilă de amăgire a conducerii Asociației i-a convins să participe formal la licitație, împrumutându-i cu suma de 178 milioane lei, reprezentând garanție pentru participarea la licitație. În ce-l privește pe cel de-al doilea licitator - - acesta era interesat doar de activul 200 aflat în patrimoniul - și evaluat la un preț foarte mic, corespunzător anului 1994.
Prin urmare, la propunerea inculpatului, martorul a fost de acord să participe formal la licitație pentru a-l ajuta pe inculpat să cumpere acțiunile la prețul dorit, cu condiția ca după câștigarea licitației, inculpatul să-i transmită martorului activul 200, semnând în acest sens o convenție.
În urma acestor manopere frauduloase s-a creat un prejudiciu în sumă de - lei, reprezentând diferența prețul de pornire al licitației și prețul obținut.
Din procesele verbale încheiate, rezultă că inculpatul a refuzat să prezinte organelor de control documentele justificative și actele de evidență contabilă ale - -, săvârșind infracțiunea prev. de art. 9 din Legea nr. 87/1994.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 266 pct. 2 și art. 269 pct. 1 rap. la art. 145 din Legea nr. 31/1990 se arată în recursul Parchetului, urmărirea penală se exercită din oficiu, de vreme ce legea nu prevede expres că se urmăresc la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin recursul declarat, partea civilă APAPS a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, motivând că, prin inducerea în eroare a comisiei de licitație de către cei trei licitatori, inculpatul a prejudiciat statul cu suma de 1.765.613.500 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a indus în eroare APAPS cu ocazia desfășurării licitației din 30.05.2000, reușind să achiziționeze pachetul majoritar de acțiuni, aparținând - - la Ja prețului de pornire, folosindu-se de manopere frauduloase, asigurând participarea la licitație a licitatorilor Asociația și a numitului, pe care i-a determinat să nu supraliciteze pentru depășirea prețului pe care inculpatul era dispus să-l ofere.
Prin participarea celor doi la licitație, inculpatul a creat condiția de a nu fi singurul participant la licitație, împrejurare care l-a ajutat să ocolească reglementările și practica, potrivit cărora, în cazul unui singur participant prețul de achiziționare al pachetului de acțiuni ar fi fost cel de pornire (1000 lei pe acțiune) ceea ce l-ar fi dezavantajat.
Pentru a participa la licitație, inculpatul a plătit Asociației suma de 178.000.000 lei, garanție de participare, iar conducerii asociației, le-a promis, amăgindu-i, că va achiziționa pachetul de acțiuni în interesul - și cu cât va cumpăra mai ieftin acțiunile scoase la vânzare, cu atât va investi mai mult în firmă pentru reabilitarea activității.
, care deținea o parte din acțiunile societății, inculpatul i-a promis, în schimbul participării, în condițiile arătate la licitație, că îi va transmite activul 200, după câștigarea licitației.
Cât privește prejudiciul produs APAPS, acesta este în sumă de 1.765.613.500 lei și a fost produs de inculpat, care, prin manoperele frauduloase descrise mai sus, a reușit să coboare prețul de pornire la 500 lei pe acțiune, preț care, în condițiile în care ar fi participat singur la licitație, n-ar fi putut fi coborât sub suma de 1000 lei pe acțiune, iar suma ce ar fi trebuit să o plătească pentru pachetul de acțiuni scos la vânzare ar fi fost de 3.531.227.000 lei, astfel că producerea pagubei în patrimoniul părții civile este evidentă.
Încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. raportat la art. 10 lit. f Cod pr. pen. pentru infracțiunile prev. de art. 266 pct. 2 din legea nr. 31/1990 și a celei prev. de art. 269 pct. 1 rap. la art. 145 din aceeași legea, în ambele cazuri cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, este legală și temeinică, întrucât nu există plângere penală a Adunării Generale a - - B, care, potrivit art. 108 al. 1 din Legea nr. 31/1990 este singura în măsură să exercite acțiunea în răspundere (patrimonială sau penală - ) împotriva fondatorilor acționarilor sau directorilor, întrucât în cauză este vorba de o societate privatizată în totalitate.
Inculpatul, făcând parte dintr-o astfel de societate și din categoriile speciale prevăzute de art. 108 al. 1 din legea nr. 31/1990, este evident că acesta nu putea fi urmărit și judecat penal decât la plângerea prealabilă a Adunării Generale a societății comerciale.
Achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod pr. pen. pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 9 din legea nr. 87/1994 este, de asemenea, legală și temeinică.
Din declarațiile inculpatului și martorei rezultă că nu a existat un refuz de prezentare a unor documente inspectorului ci i s-a solicitat acesteia să revină în altă zi, întrucât funcționarul care îndeplinea atribuțiile financiar-contabile nu era prezent în unitate și, deci, nu exista posibilitatea prezentării documentelor solicitate, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. d Cod pr. pen. se impunea, întrucât fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr. pen. Curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă APAPS împotriva deciziei penale nr. 390/A/22.09.2003 a Tribunalului Alba, va casa în parte această decizie și sentința penală nr. 110/27.01.2003 a Judecătoriei Alba Iulia și rejudecând cauza, față de probele administrate în cauză, ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, de pericolul social al infracțiunii săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările în care a fost comisă fapta, Curtea va condamna inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal la 3 ani închisoare.
Față de modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele, de persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei, motiv pentru care, în baza art. 81, 82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 14, 346 Cod pr. pen. și art. 998 Cod civil îl va obliga pe inculpat să plătească suma de 1.765.613.500 lei, despăgubiri civile către APAPS - Sucursala Regională Centru B, sumă ce reprezintă paguba produsă prin infracțiunea de înșelăciune.
În temeiul și pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal, inculpatului îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b,c, Cod penal, cu aplic. art. 71 al. 5 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen. inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și partea civilă B împotriva deciziei penale nr. 390/A/22.09.2003 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. 4092/2003.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 110/27.01.2003 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 323/2002, numai sub aspectul soluției pronunțate cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.1 și 3 CP în dauna părții civile B și rejudecând cauza în aceste limite:
Condamnă pe inculpatul - fiul lui și, născut în născut în 20.11.1969 în B, cetățean român, studii superioare, serviciul militar satisfăcut, căsătorit, are 2 copii, domiciliat în,-, jud. B,
la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 și 3 CP.
În baza art. 81 CP, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP, cu privire la revocarea suspendării condiționate.
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a, b, c CP, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 CP.
În baza art. 71 alin. 5 CP, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor civile, pe durata suspendării pedepsei principale.
Obligă inculpatul să plătească părții civile B suma de 176.561,35 lei RON cu titlu de despăgubiri civile.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1800 lei cheltuieli judiciare în primul ciclu procesual.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /2 ex./10.04.2008
și
Președinte:Tiberiu PeterJudecători:Tiberiu Peter, Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu
