Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMANIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR.13/2008

Ședința publică din 5 februarie 2008

PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Teodora Ciur

- - - grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:

- procuror

Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petenta împotriva rezoluțiilor nr. 361/P/2007 și nr. 793/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită, intimata fiind citată telefonic la Judecătoria Motru.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată și a se menține ca legală și temeinică rezoluția atacată.

CURTEA DE APEL

Asupra plângerii penale de față

În deliberare, constată:

În 6.11.2007, petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 2.11.2007 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 361/P/2007, privind pe intimata - fost judecător la Judecătoria Hațeg.

Petenta a reclamat faptul că intimata, în calitate de judecător delegat la Biroul de Carte Funciară de la Judecătoria Hațeg, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prin aceea că a pronunțat încheierea nr. 969/2000, dispunând înscrierea în CF și dezmembrarea unor terenuri cu privire la care petenta solicitase reconstituirea dreptului de proprietate, fără a verifica documentația de întabulare și fără a exista pe act semnătura conducătorului de CF, în lipsa schiței de dezmembrare. Petenta a apreciat că prin aceste acțiuni ale intimatei, i s-a cauzat pierderea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren la care era îndrituită, conform prevederilor legale.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate în plângere, precum și din oficiu, Curtea constată că plângerea petentei nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin rezoluția din 2.10.2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 361/P/2007, în temeiul art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. g CPP, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe intimata judecător, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 CP.

În fapt, s-a reținut că pentru faptele reclamate de persoana vătămată, respectiv un act întocmit la data de 5.09.2000, răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 CP s-a prescris, în conformitate cu prevederile art. 122 alin. 1 lit. d CP, termenul de prescripție fiind împlinit la 5.09.2005, în vreme ce persoana vătămată a formulat plângerea în 15.02.2007.

Prin aceeași rezoluție, s-a disjuns plângerea petentei raportat la faptele imputate personalului H și s-a trimis cauza disjunsă, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg.

Prin rezoluția din 23.10.2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 793/II/2/2007, în temeiul art. 278 CPP, s-a respins plângerea petentei împotriva rezoluției nr. 361/P/2007, ca nefondată.

Astfel, deși petenta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 248/1 CP, însă fără a aduce o probă în favoarea susținerilor sale, procurorul general a reținut că în soluționarea cauzei, procurorul este ținut numai de starea de fapt invocată în plângere și nu de încadrarea juridică pe care o dau părțile faptelor reclamate, stabilirea acestei încadrări fiind atributul organului de urmărire penală.

De asemenea, s-a reținut că încheierea de întabulare a fost atacată urmare a solicitării proprietarului imobilului SA H, petenta necontestând, la momentul încheierii de întabulare, calitatea de proprietar al solicitantului întabulării.

Totodată, elementele invocate de petentă (lipsa documentației de parcelare) puteau fi utilizate în formularea unei eventuale acțiuni în rectificarea CF, conform normelor statuate de legislația civilă, ele nefiind argumente în apreciere ca și faptă de natură penală a judecătorului de CF.

Curtea apreciază că probele administrate în cauză au evidențiat că susținerile petentei sunt neîntemeiate, fără suport probator.

Astfel, temeiul juridic al pronunțării soluției de netrimitere în judecată este justificat, câtă vreme de la data comiterii presupusei fapte și până la momentul formulării plângerii penale, s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale. În mod legal s-a calculat acest termen prin raportare la încadrarea juridică prev. de art. 246 CP, câtă vreme încadrarea juridică a faptelor reclamate de petentă este atributul procurorului.

Mai mult, nu există nici un indiciu care să ateste că judecătorul intimat ar fi săvârșit vreo faptă de natură penală sau ar fi vătămat- pe petentă în drepturile sale, cu ocazia soluționării acelei încheieri.

În lipsa unor asemenea indicii, având în vedere independența și inamovibilitatea judecătorilor, singura cale de a cenzura o soluție emisă de un judecător este aceea a căilor de atac, prevăzute de normele procesuale aplicabile.

În consecință, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a CPP, Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin.2 CPP.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 2.11.2007 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 361/P/2007.

Obligă petenta să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 5.02.2008.

Președinte, Grefier, - - - - -- concediu

Semnează grefier șef,

Red.

Dact. /2 ex./26.03.2008.

Președinte:Stanca Ioana Marcu
Judecători:Stanca Ioana Marcu, Teodora Ciur

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Alba Iulia