Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1005/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.03.2008
DECIZIA PENALĂ NR.1005/
Ședința publică din data de 30.10. 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva deciziei penale nr.73/A din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul în stare de arest asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului T, inculpatul recurent în stare de libertate asistat de avocați aleși și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
În apărarea inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecarea reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
În apărarea inculpatului avocat solicită în temeiul art. 3859pct. 18 Cod procedură penală admiterea recursului și casarea cu trimitere la instanța de fond pentru a se lămuri adevărata stare de fapt, susținând că cele două instanțe reținând în mod greșit starea de fapt au comis gravă eroare de fapt în raport cu probele administrate, denaturând în mod vădit probatoriul, respectiv declarațiile de martori și concluziile clare ale raportului de expertiză tehnică științifică. În ceea ce privește latura civilă, în mod greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata echivalentului în lei a sumei de 17.000 DM cu titlu de daune materiale întrucât numai inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea faptei de înșelăciune față de, astfel că nu poate fi obligat în latura civilă pentru o faptă pe care nu a comis- În subsidiar a solicitat admiterea recursului și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. 1 lit.c Cod C procedură penală, rap. la art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, întrucât nu există probe suficiente care să susțină învinuirea, ci dimpotrivă declarațiile martorilor și raportul de expertiză susțin nevinovăția sa.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei și în rejudecare achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. e,g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală, deoarece inculpatul nu a comis faptele reținute prin rechizitoriu în sarcina sa. În susținerea celor solicitate arată că din nici o probă nu rezultă că inculpatul a fost implicat în sustragerea autovehiculelor reținute a fi sustrase de către inculpatul și cu toate acestea instanțele anterioare au reținut toate faptele ca fiind comise cu implicarea inculpatului, deși în cuprinsul rechizitoriului doar în legătură cu două din acestea se face mențiunea că inculpatul ar fi autor al sustragerii. Consideră că mențiunile făcute în rechizitoriu cu privire la aceste fapte nu au suport probator. În legătură cu celelalte sustrageri în rechizitoriu nu se face nici o referire la vreo activitate a inculpatului, iar împrejurarea că împreună a condus autovehiculul până la C, după ce acesta fusese vândut de, nu poate avea relevanță infracțională, câtă vreme inculpatul nu a știut în ce condiții acesta l-a dobândit.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș ca legală și temeinică, susținând că probele administrate coroborate cu declarațiile martorilor duc la vinovăția inculpaților iar pedepsele aplicate acestora au fost corect și just individualizate, infracțiunea fiind săvârșită de către inculpatul în starea de recidivă postexecutorie, iar de inculpatul în starea de recidivă postcondamnatorie.
Inculpatul recurent, recunoaște faptele săvârșite, însă regretă că inculpatul plătește pentru ce nu a făcut.
Inculpatul recurent se declară de acord cu susținerile apărătorilor.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2005/03.10.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 334.C.P.P. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art. 215 a1.2, 3.Cod Penal cu aplicarea dispozițiilor art.41 a1.2 si Cod Penal art.37 lit.b în Cod Penal infracțiunea prev. de art. 215 a1.2, 3.Cod Penal cu aplicarea dispozițiilor art.41 a1.2 si Cod Penal art.37 lit.a
Cod PenalÎn baza art.215 a1.2, 3.Cod Penal cu aplicarea dispozițiilor art.41 a1.2 și Cod Penal art.37 lit.b Cod Penal a condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 23.10.1963, în T, jud.T, cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, 2 copii minori, recidivist, domiciliat în T,-, jud. T, la pedeapsa de:
- 6 (șase) ani închisoare, cu executare în regim de deținere prev. de art. 57.
Cod PenalA interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalIn baza art.334 a C.P.P. schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare pentru inculpatul din infracțiunea prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 în Cod Penal infracțiunea prev. de art. art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 și Cod Penal art. 37 lit. b
Cod PenalIn baza art. 208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 și Cod Penal art. 37 lit. b Cod Penal a condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la data de 26.06.1965, în T, jud. T, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, 2 copii minori, recidivist, domiciliat în T,-,.7, in T,-, jud.T, la pedeapsa de:
- 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de deținere prev. de art. 57.
Cod PenalA interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit. a și Cod Penal în condițiile art.71
Cod PenalÎn baza art.14 și art.346 cu C.P.P. aplicarea art.998 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile G, si.
A obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 11500 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, părții civile suma de 18.000 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, iar părții civile suma de 12.000 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14 si art.346 raportat C.P.P. la art.998 Cod civil si art. 1003 Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, inculpații și să plătească părții civile echivalentul în lei la data plății sumei de 17.000 DM, cu titlu de daune materiale.
În baza art.348 raportat C.P.P. la art.109 C.P.P. a constatat că a fost restituit către partea civilă a autoturismului marca Passat de culoare 10 indigo cu număr de înmatriculare FS-MB-27 (modificat in IN-DC-67) si serie șasiu -093, urmate de cifra 0 sau 9 continuând cu cifra 3 sau 9 si cifra 8 (serie modificata in --).
A constatat că autoturismul marca Ford cu seria șasiu cu număr de înmatriculare IN-733P a fost restituit părții civile.
În baza art. 118 al. 1 lit.b a Cod Penal dispus confiscarea de la inculpatul a următoarelor corpuri delicte, bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii: minimenghină, bormașină, portieră cu yală, busșn, sistem de închidere, legătură cu chei, șurubelniță și două pile.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.02.2005 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.2269/2005, în urma casării sentinței penale nr.2809/25.10.2004 a Judecătoriei Timișoara cu trimitere spre rejudecare, rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Timiș nr.809/P/1999 din 20.04.2001, prin care au fost trimiși in judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215, a1.2, 3 Cod penal cu aplic.art.41, a1.2 si Cod Penal art.37 lit."b" si Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 al. 1, art.209, al. 1, lit."e","g" "i" Cod Penal, rap.la art.41 a1.2
Cod PenalÎn sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de trimitere în judecată că, în vederea obținerii unor surse de venit în mod nelegal, a luat hotărârea infracțională de a înșela mai multe persoane cu ocazia înstrăinării unor autoturisme prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, si anume prin ascunderea faptului că autoturismele sunt sustrase din posesia adevăraților proprietari.
În sarcina inculpatului s-a reținut sustragerea a două autoturisme si faptul că a ajutat la sustragerea a altor cinci autoturisme, fapte care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al. 1, art.209 al. l lit.e, g și Cod Penal cu aplic.art.41 a1.2
Cod PenalDin probele administrate în faza de urmărire penală cu privire la inculpații și și consemnate în vo1.I din dos. de, respectiv proces-verbal (f 41,42), declarațiile inculpatului ( 43-46), procese-verbale de percheziție domiciliară ( 50-51, 61-62 si 78-79), proces-verbal de confruntare (64-66, si 95-96), declarațiile inculpatului (f 73-77), declarațiile martorilor ( 85-86), ( 86-87), declarația părții vătămate ( 151), adrese IPJ T cu anexă (152-156), in vol.II al dos.de respectiv procese - verbale ( 2, 11-12, 34-37, 104-105, 112, 124, 165-168, 172, 200-202, 206-208, 250-251, 260, 261, 265, 266, 284, 285, 288-290, 322), declarația părții vătămate (81-81), declarația părții vătămate G (83, 85-86), declarația martorei (84), declarația părții vătămate (88), raport de constatare tehnico-stiintifică (90-92, 113-120, 122-123, 343-348), declarația părții vătămate de (120-121), declarațiile martorilor și G (125,126), declarația părții vătămate (127,129), dovada de ridicare autoturism (128), declarația părții vătămate (130-132, 137), declarația martorei ( 133-135), declarația martorului (138), declarația martorului (171), declarațiile părții vătămate (193-194), procură (198), declarația părții vătămate (f 203-205), dovada ridicare autoturism (206), declarații inculpat (221-223,226,317), declarații inculpat ( 320-321), precum si din probele administrate in fata instanței, respectiv declarațiile inculpaților (f 142 si 143-144 vol I al dosarului instanței) și declarațiile martorilor G ( 455 vol I al dosarului instanței), ( 456 vol I al dosarului instanței), ( 457 vol I al dosarului instanței), ( 498 vol I al dosarului instanței), precum și declarația părții vătămate, precum și raport de expertiză tehnică judiciară auto ( 114-120 vol II al dosarului instanței), instanța reține următoarea stare de fapt:
În cursul lunilor octombrie-noiembrie 1998 martorul i-a comunicat inculpatului că un prieten dorește să cumpere un autoturism marca VW Passat. Inculpatul a ratificat înțelegerea, urmând să-1 obțină și să-i vândă un autoturism. Prin sustragerea de către alte persoane a unui autoturism marca VW Passat din posesia numitului (fapta de furt pentru care inculpatul a fost trimis anterior in judecata prin rechizitoriul nr.805/P/1998) inculpatul a intrat în posesia autoturismului si l-a înmatriculat provizoriu cu nr. TM 01340, iar mai apoi a obținut numerele definitive TM O5.
Prin intermediul inculpatului autoturismul VW Passat seria șasiu -- a fost vândut de inculpatul cu suma de 11.500 DM părții vătămate G din posesia căruia organele de cercetare penală au ridicat autoturismul pentru cercetări.
Deoarece i-a fost ascunsă proveniența din comiterea infracțiunii de furt a autoturismului, proveniență pe care inculpatul a cunoscut-o, partea vătămată s-a considerat înșelată si a declarat in faza urmăririi penale că se constituie parte civilă cu suma de 11.500 DM, cerere care a fost menținută în cursul cercetării judecătorești fără nicio modificare.
La baza înmatriculării autoturismului au fost folosite câteva acte false întocmite de numiții si, fapte pentru care au fost trimiși anterior în judecată. Din constatarea tehnico-știintifică (90 vol.II dos.) rezultă că seria șasiului autoturismului VWP assat TM O5 a fost falsificată.
În noapte de 01/02.07.1998 inculpatul a sustras prin efracție și folosirea de chei fixe autoturismul marca Ford cu serie șasiu 22583 si număr de înmatriculate IN-733-P, proprietatea numitului parcat în loc public, respectiv pe o din
Inculpatul a transportat autoturismul în T la inculpatul, care, după schimbarea seriilor de șasiu 1-a vândut părții vătămate cu suma de 17.000 DM, prin intermediul aceluiași inculpat. Cu această sumă persoana vătămată a declarat că se constituie parte civilă in cauza, cerere care, de asemenea, nu a fost modificată în cursul cercetării judecătorești.
Autoturismul a fost înmatriculat definitiv cu o serie de acte false, pentru aceste fapte dispunându-se trimiterea în judecata prin alt rechizitoriu ( nr.805/P/1998).
În același mod, la sfârșitul anului 1998 inculpatul, aflându-se (prin sustragere) în posesia autoturismului marca BMW 525 cu nr. de înmatriculare TM 02195, l-a vândut părții vătămate cu suma de 14.000 DM. Deoarece i-a fost ascunsă proveniența din furt a autoturismului persoana vătămată se consideră înșelată, motiv pentru care s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 DM.
În aceeași modalitate, pe la mijlocul lunii septembrie 1998, partea vătămată a cumpărat de la inculpatul un autoturism marca VW, cu număr de înmatriculare provizoriu TM 01267. Prin ascunderea originii ilicite a autoturismului și anume a faptului că fusese sustras din posesia numitei, inculpatul a înșelat-o pe partea vătămată cu suma de 12.000 DM, cu care aceasta a declarat că se constituie partea civilă.
Autoturismul a fost ridicat de către organele de cercetare penală de la partea vătămată și, pentru că s-a stabilit cu ocazia întocmirii raportului de constatare tehnico-știintifică faptul că seria șasiului a fost falsificată (vechea serie aparținând autoturismului sustras de la ), s-a procedat la restituirea ei proprietarei prin firma de asigurări.
În noaptea de 06/07.11.1998, prin efracție (distrugerea sistemului de închidere - deschidere) inculpatul a sustras cu chei fixe, din O, un autoturism marca VW Passat de culoare indigo, cu nr.de înmatriculare FS-MB-27, proprietatea numitului. Autoturismul a fost transportat in T, unde i-a fost schimbat nr. de înmatriculare cu nr. IN-DC-67.
La data de 20.11.1998, IPJ Taf ost sesizat de martorii G și că inculpatul și o altă persoană necunoscută au abandonat în curtea SC SA T un autoturism marca VW Passat nr. IN-DC-67. Din cercetarea la fața locului a rezultat că yala portierei dreapta față a prezentat urme vizibile de forțare, fiind detașată din locul unde era montată. In autoturism organele de cercetare penală au identificat un "caiet de service" ce aparținea autoturismului sustras din posesia lui. De pe rama portierei stânga față și de pe chenarul portierei dreapta față, organele de cercetare penală au prelevat două urme papilare, care conform raportului de expertiză dactiloscopică (vo1.II. fila 13 dos.) aparțin inculpatului.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului organele de cercetare penală au identificat o minimenghină, 2 sisteme tip de închidere autoturisme, un sistem prevăzut cu dispus pe orificiul de introducere a cheii, o legătură de chei din care una contrafăcută din metal, o bormașină, mai multe pile speciale și o șurubelniță. Prin constatarea tehnico-știintifică efectuată asupra acestor corpuri delicte în faza de urmărire penală s-a stabilit că ele puteau fi folosite la dislocarea yalelor autoturismelor cu ocazia sustragerii lor. În cursul cercetării judecătorești s-a solicitat, încuviințat și administrat în consecință proba cu expertiza tehnică judiciară auto (filele 114-120 vol. II al dosarului instanței). Expertul concluzionează că "masa corpurilor delicte nu cuprinde obiecte, instrumente sau scule care s-ar putea preta laspargerea încuietorilor, dar unele din aceste corpuri, anume cheile, pot deschide normal,fără spargere, portierele anumitor tipuri de autovehicule." De asemenea, se reține că unele din cheile de pe legătura de chei prezentată spre expertizare pot face oficiul de a deschide (cheia universală și cheia de Ford,aproape sigur,în măsura în care acuratețea confecționării o apropia de calitățile originalului.
Inculpatul a mai fost implicat în diferite activități de intermediere a obținerii de documente (Carte de identitate, numere, verificare la, ) pentru 2 autoturisme furate si anume auto marca BMW cu seria șasiu, respectiv auto marca Volvo 960 cu nr. de înmatriculare -.
Inculpatul raportat la infracțiunea dedusă judecății s-a aflat în stare de recidivă postexecutorie, deoarece faptele din prezentul dosar le-a comis după executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin nr.3461 i26.09.1997 a Judecătoriei Timișoara.
Inculpatul nu poseda antecedente penale la momentul comiterii faptelor din prezentul dosar.
Organele de cercetare penală au mai reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de favorizarea infractorului și asociere în vederea comiterii de infracțiuni constând în aceea că, pe de-o parte, a primit 3 autoturisme (Mercedes, VW Golf si Mitsubishi), care erau sustrase, iar pe de altă parte că s-a asociat împreuna cu, in vederea comiterii de infracțiuni.
De asemenea în sarcina învinuitului s-au reținut prin același rechizitoriu infracțiunile de favorizare a infractorului, complicitate la uz de fals si asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, deoarece s-ar fi ocupat de traducerea mai multor documente falsificate primite de la inculpatul în cazul autoturismelor VW Golf, VV, Passat, Lancia, Ford,
În sarcina învinuiților, și s-a reținut că l-ar fi ajutat pe inculpatul la sustragerea mai multor autoturisme (art.26 rap.la art.208, 209.Cod Penal).
Învinuitului i s-a imputat comiterea faptei de fals in înscrisuri sub semnătura privată și uz de fals, deoarece ar fi falsificat un contract de vânzare-cumpărare a unui autoturism; contract pe care l-a folosit la înmatriculare.
S-a reținut prin actul de trimitere în judecată că fapta inculpatului de a înșela 4 părti vătămate (pct. l, 2. 3, 4 din starea de fapt), cu suma totală de 54.500 DM prin ascunderea originii implicite a autoturismelor vândute acestora (prin folosirea de documente false), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.215, a1.2 si 3 Cod penal cu aplic. art.41, a1.2 Cod penal si art-37, lit."b" Cod penal.
Fapta inculpatului de a sustrage 2 autoturisme (pct.3-5 din starea de fapt) și de ajuta la sustragerea altor autoturisme (pct.2-6 din starea de fapt) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.208, al. 1, 209, al. l lit."e", "g" cu Cod Penal aplic.art.41, a1.2
Cod PenalSub aspectul comiterii infracțiunii de favorizare a infractorului s-a reținut că aceasta se absoarbe în cea de complicitate la furt iar sub aspectul comiterii infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni s-a reținut că nu există nici o probă certă care să contureze latura obiectivă a acestei infracțiuni, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a inculpaților si în temeiul art.10 lit."c"
C.P.P.Deoarece s-a apreciat că nu există suficiente probe directe (autorii faptelor care sa-l incrimineze, a ) cu privire la săvârșirea de către învinuitul a infracțiunii de favorizare a infractorului, în raport cu cele 3 autoturisme ( Mercedes VWG olf si Mitsubishi) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10, lit. "d"
C.P.P.Pentru infracțiunile prev.de art.264 Cod Penal, art.26 rap. la art.291 și Cod Penal art.323 reținute Cod Penal în sarcina inculpatului s-a apreciat că nu există probe directe și certe de vinovăție care să susțină latura obiectiva a infracțiunilor (neimplicarea in activitatea infractional de catre autorii comiterii faptelor, ) motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10, lit."d"
C.P.P.În privința infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.208, 209.Cod Penal, reținută in sarcina învinuiților, si, s-a apreciat că nu există probe directe și certe care să întrunească latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii (neimplicare autorilor in activitatea infracțională, ), motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10, lit."d"
C.P.P.Față de învinuitul - s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit."d" deoarece C.P.P. infracțiunea de uz de fals este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod Penal, iar cu privire la aceasta din urma infracțiune nu exista probe directe care să-l încrimineze pe învinuit.
Cu privire la inculpatul instanța a reținut că întreaga sa apărare se întemeiază pe împrejurarea că nu a știut că cele 4 autoturisme pe care le-a vândut părților vătămate, G și au provenit din săvârșirea infracțiunii de furt, motiv pentru care instanța a analizat această apărare. Astfel, este necontestat de către inculpat că autoturismele vândute sunt proprietatea numiților, si și au ieșit din posesia acestora prin sustragere în cursul anului 1990. La scurt timp aceste autoturisme s-au aflat în posesia inculpatului, care le-a vândut părților vătămate G, si. Inculpatul nu a putut justifica o posesie legală asupra acestor autoturisme și nu a înștiințat părțile vătămate cumpărătoare cu privire la acest aspect esențial al vânzării-cumpărării, deformând astfel realitatea de așa natură încât părțile vătămate să cumpere pentru sume relativ mari, acele autoturisme.
Faptul că realitatea a fost cu intenție deformată rezultă și din împrejurarea că autoturismele au fost înmatriculate provizoriu sau definitiv, la îndemnul inculpatului de către martorul, care a recunoscut că formula cereri de înmatriculare în numele altor persoane, fără știința acestora. Aceasta înseamnă că inculpatul și-a asumat în mod fraudulos rolul de intermediar între falșii proprietari pe numele cărora înmatricula provizoriu sau definitiv autoturismele și părțile vătămate cumpărătoare. Așadar, chiar dacă nu ar fi știut că autoturismele pe care le înstrăina proveneau din furt, este cert că inculpatul știa, cel puțin, că acestea nu sunt proprietatea celor menționați în acte, astfel că instanța a reținut că inculpatul a indusîn eroare pe părțile vătămate cumpărătoare.
Fapta inculpatului, care, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare pe părțile vătămate G, și cu prilejul încheierii contractelor de vânzare - cumpărare faptă săvârșită în totalitatea și prin mijloacele frauduloase anterior descrise și care a avut ca efect împrejurarea că fără această inducere în eroare cei înșelați nu ar fi încheiat contractele în condițiile stipulate și nu ar fi plătit preturile autoturismelor, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.215 a1.2 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 a1.2 și Cod Penal se sancționează cu închisoare de 3 la 15 ani.
Instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpatul în starea de recidivă postexecutorie prev.de art. 37 lit."b".Cod Penal Pentru a hotărî astfel s-a avut în vedere că inculpatul a mai suferit o condamnare ( 1778/19.05.1995 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin 650/31.10.1996 a Curții de APEL TIMIȘOARA ) la pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea în concurs a următoarelor infracțiuni: înșelăciune, prev.de art.215 a1.2 cu Cod Penal aplic. art.41. 2.Cod Penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al. l cu Cod Penal aplic.art.41, a1.2 și Cod Penal uz de fals. prev.de art.291 cu Cod Penal aplic.art.41 a1.2 prin Cod Penal 3461/26.09.1997 a Judecătoriei Timișoaras -a constatat grațierea pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, pedeapsa inițială fiind astfel redusă la 1 an închisoare. Inculpatul a fost arestat la 12.08.1997 și liberat condiționat la 13.02.1998, cu un rest neexecutat de 182 zile. Pedeapsa se consideră executata la 12.08.1998, iar infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită în perioada septembrie-noiembrie 1998, așadar după executarea primei condamnări. În consecință, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 1 an fiind astfel aplicabile prevederile art.37 lit."b" în Cod Penal consecință, instanța a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, motiv pentru care a respins cererea reprezentantei parchetului formulată în acest sens.
Grațierea constatată prin Sentința penală nr. 3461/1997 a Judecătoriei Timișoaraa fost revocată prin Sentința penală nr.265/17.02.2003 a Judecătoriei Satu Mare, definitivă prin 192/R/30.03.2004 a Curții de Apel Oradea, astfel încât nu se impune o nouă revocare a restului de pedeapsă (potrivit art.10 din Lg.137/1997), deoarece s-ar ajunge ca acest rest să fie executat de 2 ori.
Cu privire la inculpatul instanța a reținut că acesta a sustras autoturismul numitului (vândut ulterior de către inculpatul către partea vătămata ), precum și autoturismul proprietatea numitului (abandonat de inculpatul în curtea SC SA T, recuperat de organele de cercetare penală și restituit părții vătămate în timpul desfășurării procesului penal în căile de atac ordinare).
În ce privește primul autoturism (marca Ford, model ), inculpatul a fost recunoscut de către proprietarul după o fotografie apărută într-o publicație (fila 129 vol.II ) în perioada când acest inculpat s-a sustras urmăririi penale, ca fiind persoana aflată în preajma autoturismului la data de 01.07.1998, pe str.- din Muncipiul O (autoturismul fiind sustras în noaptea de 01/02.07.1998). Instanța a reținut, față de declarația părții vătămate consemnate în ultima ședință publică din data de 28.09.2007 și față de declarația inițială, consemnată după comiterea faptelor, că cea mai apropiată de desfășurarea evenimentelor reflectă realitatea. Această recunoaștere, care nu are prin ea însăși forța probantă necesară identificării autorului furtului, se coroborează însă cu celelalte probe administrate în cauză și conduce împreună cu acestea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că inculpatul a săvârșit furtul. Astfel, autoturismul a fost vândut prin intermediul inculpatului ( in subordinea căruia se afla inculpatul in cadrul SC ), către partea vătămaăa, pe contractul de vânzare-cumpărare fiind trecută numita, iar autoturismul fiind înmatriculat pe numele. Toate aceste operațiuni, pe care inculpatul le-a cunoscut, au fost in mod evident menite să ascundă proveniența ilicită a autovehicului, precum și pe autorul furtului. Coroborând aceste împrejurări cu faptul că in urma percheziției domiciliare au fost depistate în locuința inculpatului bunuri care potrivit raportului de constatare tehnico-stiintific întocmit in cauz sunt apte pentru a fi folosite în scopul sustragerii de autoturisme (minimenghină, bormașină, portieră cu yală, bușon, sistem de închidere,șurubelnițe, pile,chei auto) și cu faptul că inculpatul a fost direct interesat în vânzarea autoturismelor, corespondând telefonic cu persoanele doritoare să le cumpere, instanța a ajuns la concluzia că prezența acestuia pe str. - din Municipiu O nu este o coincidentă, ci o dovadă a actelor premergătoare săvârșirii infracțiunii.
În ce privește autoturismul marca VW Passat, proprietatea părții vătămate, sustras la 07.11.1998 de pe str.- din Municipiul O intre orele 18,30 - 20,00 ( așadar la adăpostul întunericului produs de lipsa naturale) _ autoturism având nr.de înmatriculare FS-MB-27 (modificat in IN-DC-67) și serie șasiu -093, urmate de cifra 0 sau 9, continuând cu cifra 3 sau 9 și cifra 8 ( seria modificată in -09388 ), abandonat de către inculpatul în noaptea de 19/20.11.1995în curtea SC SA din T (aspect confirmat de martorii și G), instanța a reținut că infracțiunea de furt a fost săvârșită de inculpatul, ale cărui urme papilare au fost descoperite pe autoturism.
Fapta inculpatului constând în aceea că a sustras în baza aceleiași rezoluții infracționale, din locuri publice, pe timpul nopții și prin efracție (distrugerea încuietorii portierelor) 2 autoturisme proprietatea numiților si. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 a1.1, art.209 al.l lit.e, g și i cu Cod Penal aplic.art.41 a1.2 Cp. si se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Instanța a reținut că infracțiunea fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cp. și înșelăciune, prev. de art.215 a1.1 și 3 Cp. prin Sentința penală nr. 944/29.04.1996 a Judecătoriei Arad, definitivă prin decizia penală nr.594/23.09.1996 a Tribunalului Arad. Inculpatul a fost arestat la data de 10.01.1996, iar pedeapsa se consideră executată la data de 09.11.1997, iar infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost trimis in judecată în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul anului 1998. Așadar, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 1 an, fiind astfel aplicabile prev.art.37 lit.b Având Cod Penal în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată fără a se reține în sarcina sa starea de recidivă postexecutorie, instanța, în temeiul art.334 a C.P.P. dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 în Cod Penal infracțiunea prev. de art. art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e,g,i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 și Cod Penal art. 37 lit. b
Cod PenalVăzând prevederile art.72 Cp. și ținând cont de limitele speciale de pedeapsă, de pericolul social concret ridicat al faptelor, de mijloacele si împrejurările în care acestea au fost săvârșite, de persoana inculpaților, care sunt cunoscuți cu antecedente penale ce atrag starea de recidivă posteexecutorie și care au avut o poziție nesinceră în cursul procesului penal nerecunoscând faptele săvârșite, instanța a aplicat inculpaților si pedepse orientate spre mediul special. A fost avută în vedere și împrejurarea că pericolul social al faptelor inculpatului este mai mareîn raport cu faptele inculpatului, atât datorită numărului mai mare de persoane vătămate in primul caz, cât si împrejurării că inculpatul a săvârsit infracțiunea având cunoștință că autoturismele pot fi valorificate prin intermediul inculpatului, care se ocupa prin intermediari de înmatricularea lor, creând astfel o suficient de mare aparență de legalitate astfel ca autoturismele să poată fi vândute.
În consecință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 a1.2 și 3 Cod penal cu aplic. art.41 a1.2 si Cod Penal art.37 lit.b Cod Penal, iar inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.art.208 al. 1, art.209 al. lit.e, g si i cu Cod Penal aplicarea art.41 a1.2 si Cod Penal art.37 lit.b
Cod PenalAmbele pedepse vor fi executate în regim de detenție, prev. de art. 57.Cod Penal, motiv pentru care s-a interzis ambilor inculpați exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a și b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalÎn temeiul art. 14 si art.346 raportat C.P.P. la art. 998 Cod civil au fost admise acțiunile civile formulate în cauză și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile G suma de 11500 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, părții civile suma de 18.000 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, iar părții civile suma de 12.000 DM prin echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlu de daune materiale.
Cu privire la partea civilă, instanța a reținut că obligația de reparare a pagubei revine în mod egal celor doi inculpați, deoarece doar datorită acțiunilor lor concordante a fost posibilă pricinuirea pagubei. În consecința în temeiul art. 14 si 346.C.P.P. raportat la art.998 Cod civil și art. 1003 Cod civil, astfel a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat, în solidar, pe inculpații si să plătească acestei părți civile echivalentul în lei la data plății sumei de 17.000 DM, cu titlu de daune materiale.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanța a avut în vedere că acesta rezultă din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului (f 83, 128, 192, 201, 204-205, vo1.II dos. si 143-144 vol I al dosarului instanței, 455 vol I al dosarului instanței, 456 vol I al dosarului instanței, 457 vol I al dosarului instanței, 498 vol I al dosarului instanței).
In temeiul art.348 raportat C.P.P. la art.109 a C.P.P. constatat că a fost restituit către partea civilă autoturismul marca Volkswagen Passat de culoare 10 indigo cu număr de înmatriculare FS-MB-27 (modificat in IN-DC-67) si serie șasiu -093, urmate de cifra 0 sau 9 continuând cu cifra 3 sau 9 si cifra 8 (serie modificata in --).
S-a constatat de asemenea că autoturismul marca Ford cu seria șasiu cu număr de înmatriculare IN-733P a fost restituit părții civile.
În temeiul art.118 al.1 lit.b a Cod Penal dispus confiscarea de la inculpatul a următoarelor bunuri care au servit la săvârșirea infracțiunii: minimenghină, bormașină, portieră cu yală, bușon, sistem de închidere, legătură cu chei, șurubelniță si două pile.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel cei doi inculpați criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea lor, la dosar neexistând probe din care să rezulte vinovăția.
Prin decizia penală nr. 73/A/ 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate.
Din considerentele deciziei cu privire la apelul declarat de inculpatul rezultă că apărarea sa se întemeiază pe împrejurarea că nu a știut că cele 4 autoturisme pe care le- vândut părților vătămate, G, au provenit din săvârșirea infracțiunii de furt, apărare ce a fost înlăturată, întrucât inculpatul nu a justificat că ar fi avut asupra acestor autoturisme posesie legală, proprietarii lor fiind, și, iar autoturismele au fost înmatriculate provizoriu sau definitive de către martorul, care a recunoscut că formula cereri de înmatriculare pe numele altor persoane, fără știrea acestora.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul din considerentele aceleași decizii penal rezultă că acesta a furat autoturismul numitului ( pe care apoi, inculpatul l-a vândut părții vătămate ) și autoturismul proprietatea părții vătămate.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații reiterând motivele de apel.
Ambele recursuri sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în considerente.
Probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în modalitatea reținută prin rechizitoriu în seama acestora.
Prin cuvântul oral în recurs, inculpatul nu a contestat vinovăția sa, limitându-se doar să susțină că inculpatul nu avea activitate proprie în falsificarea seriei și numărului caroseriei și motorului autoturismelor furate și apoi vândute părților vătămate.
Aceleași probe administrate în cauză dovedesc participația penală a inculpaților inclusiv în ceea ce privește înscrierea în circulație a autoturismelor pe numele unor persoane care nu aveau cunoștință de acest fapt și apoi vânzarea pe numele acestor persoane a autoturismelor către anumiți cumpărători.
Deși inculpatul a susținut nevinovăția sa, probele administrate în cauză evidențiază activitatea sa infracțională, desfășurată alături de inculpatul și materializată în falsificarea serilor și numărului autoturismelor furate, pregătirea acestora pentru a fi vândute cumpărătorilor, inducându-i în eroare cu privire la elementele esențiale ale contractului de vânzare - cumpărare, respectiv, calitatea și prețul acestora, prin modificarea calității, modificându-se implicit și prețul.
Aceleași probe administrate în cauză dovedesc existența la locul de muncă a inculpatului a unor scule și dispozitive folosite la falsificarea serilor și numerelor caroseriei și motorului autoturismelor furate, astfel că în mod corect instanța de fond și cea de apel au înlăturat apărările privind nevinovăția inculpaților.
De asemenea urmează a fi respinse ca neîntemeiate apărările inculpaților potrivit cărora, în latura civilă s-a reținut răspunderea solidară a inculpatului și a inculpatului, cu privire la autoturisme pentru furtul cărora primul inculpat nu are nicio participație penală, întrucât probatoriul administrat în cauză dovedește că inculpatul falsifica serile și numărul caroseriei și motorului autoturismelor furate, aparținând părților vătămate mai sus menționate.
Apelurile sunt fondate, urmând a fi admise cu privire la pedeapsa accesorie, întrucât, în mod greșit inculpaților le-a fost interzis exercițiul dreptului de a alege, infracțiunile reținute în seama lor neimpunând interzicerea acestui drept, astfel că, în baza art. 38515alin.1, pct.2 lit. d Cod procedură penală, apelurile vor fi admise, sentința penală și decizia penală apelată vor fi casate și rejudecându-se cauza se va înlătura interzicerea exercițiului dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal, celelalte dispoziții ale hotărârii casate, urmând a fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Tas umei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.73/A/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2005/03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând:
Înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 04.11.2008
Tehnored.
2ex/05.11.2008
Prima inst.
Inst. apel,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--17.03.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1005/
Ședința publică din data de 30.10. 2008
În temeiul art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.73/A/15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.2005/03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ceea ce privește individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpaților și rejudecând:
Înlătură interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor atacate.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
