Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1008/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--22.07.2008
DECIZIA PENALĂ NR.1008 /
Ședința publică din data de 30.10. 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva deciziei penale nr.165/A din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat din oficiu Arala din cadrul Baroului T cu delegație la dosar pentru inculpatul intimat lipsă, lipsind și părțile civile intimate SC Beton SRL T și SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța constatând imposibilitatea audierii inculpatului având în vedere procesul verbal întocmit de Poliția municipiului T din care rezultă motivul neexecutării acestuia, pune în discuție renunțarea la audierea acestuia.
Procurorul solicită renunțarea la audierea inculpatului față de procesul verbal de neexecutare a mandatului de aducere.
Apărătorul din oficiu lasă la aprecierea instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar criticând decizia penală pentru nelegalitate deoarece în mod greșit instanța de apel, prin admiterea apelului inculpatului a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată acestuia de prima instanță, și pentru netemeinicie deoarece, printr-o interpretare greșită a probelor, a fost menținută soluția de achitare dispusă de prima instanță în temeiul art. 10 lit.d Cod procedură penală, pentru săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de " folosire cu rea credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor firmei sale și în scop personal", faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/10990. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Timiș, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe prin care inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin.2,3,4 Cod penal și art. 215 alin. 1,3 Cod penal, precum și condamnarea acestuia pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990.
Avocatul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției date de Tribunalul Timiș, ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele
Prin sentința penală nr. 182/23 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 215 al. 2, 3, 4.Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul -, la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In temeiul art. 215 al. 1, 3.Cod Penal, l- condamnat pe inculpatul, la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
In baza art. 33 lit. a Cod Penal, 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele stabilite șii s-a aplicat inculpatului pedeapsa privativa de libertate de 3 (trei) ani închisoare.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c în Cod Penal condițiile art. 71.Cod Penal
In baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d a C.P.P. fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a bunurilor societății prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
In baza art. 14, 346.C.P.P. au fost admise acțiunile civile și a fost obligat inculpatul să plătească suma de 58.026 lei către partea civila T (sediu) reprezentând contravaloare marfa neachitată și 14.390 lei către partea civila Beton T reprezentând marfa neachitată la care a fost adăugată suma de 5.000 lei reprezentând daune interese.
In baza art. 348.C.P.P. a fost anulată fila seria - 303.-.
Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș întocmit în dosar nr. 374/P/2006 și înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2, 3, 4.p și respectiv art. 215 al. 1, 3.Cod Penal, precum și a infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
S-a arătat că inculpatul prin atribuirea de calități mincinoase, a indus în eroare părțile vătămate SC " Beton " SRL T și SC "" SA T cu scopul de a obține un folos material injust producându-le prejudicii celor două părți vătămate ș de asemenea a folosit bunurile societății în scopuri personale, în perioada februarie - aprilie 2004, încasând de la Primăria comunei o sumă de bani pe care a transferat-o într-un cont și a ridicat-o folosind-o în interes personal.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 16.04.2003, partea vătămată SC " Beton " SRL Taî ncheiat cu SC "" SRL T contractul de vânzare-cumpărare nr. 28/16.04.2003 ( 28 dosar ) prin care partea vătămată s-a obligat să vândă societății cumpărătoare SC "" SRL betoane, mortar și sape.
La încheierea contractului, societatea cumpărătoare a fost reprezentată de inculpat așa cum reiese din cuprinsul contractului.
S-a mai reținut că, pe parcursul derulării acestui contract, în perioada 19.05.2003 - 07.07.2003, inculpatul a achiziționat în numele societății marfa de la partea vătămată conform facturilor fiscale consemnate în centralizatorul aflat la fila 26 dosar (facturi filele 251 - 266 dosar ), marfa pentru plata căreia a emis fila CEC nr. -/24.09.2003 în valoare de 16.768 lei care a fost refuzată la bancă pentru lipsă disponibil în cont ( 19 dosar ).
Societatea cumpărătoare SC "" SRL avea ca reprezentant legal pe, așa cum rezultă din actul adițional semnat la data de 21.01.2001 la contractul și statutul societății, tot ea având și calitatea de administrator ( 87 dosar ).
Potrivit art. 75, 76 coroborat cu art. 196, art. 197 din Legea nr. 31/1990, societățile cu răspundere limitată cu asociat unic pot fi administrate de unul sau de mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul constitutiv sau adunarea generala.
In speță, SC "" SRL avea ca asociat unic și administrator numit prin actul adițional la actul constitutiv pe și nu pe inculpat ( 67 dosar ).
Inculpatul nu avea calitatea de a reprezenta societatea în actele juridice pe care le încheia cu alte societăți, acest drept avându-l doar in situația în care asociatul unic, în speța ar fi adoptat o decizie în acest sens conform art. 196 al. 2 din Legea nr. 31/1990 ori ar fi dat o împuternicire conform regulilor de la mandat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată SC " Beton" SRL.
Contractul individual de muncă pe care reprezentanta societății l-a încheiat la 27.03.2001 ( 345 dosar ) nu are natura deciziei data conform legii societăților comerciale și nici natura mandatului în vederea încheierii de acte juridice în numele societății.
Așadar, inculpatul, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată SC " Beton " SRL nu avea calitatea de administrator, inducând-o în eroare prin atribuirea unei calități mincinoase și în aceeași calitate a emis fila CEC fără acoperire, cunoscând că societatea în numele căreia a emis-o nu avea disponibilul necesar și aceasta întrucât, la data emiterii filei CEC, societatea era debitoare cu o suma mult mai mare unei alte societăți, motiv pentru care la data de 25.09.2003 s-a făcut cerere pentru deschiderea procedurii de reorganizare și a falimentului, inculpatul cunoscând situația financiară a societății, el fiind de altfel prezent în cadrul procesului declanșat în baza Legii nr. 64/1995 ( 206 dosar ).
De asemenea, martora a declarat că inculpatul a intrat in relații comerciale în numele societății, acte despre care nu avea cunoștință ( 342 dosar ).
Fapta inculpatului de a induce în eroare pe partea vătămată SC " Beton " SRL cu ocazia încheierii contractului, atribuindu-și o calitate pe care nu o avea și de a emite o fila CEC fără acoperire în scopul obținerii unui folos material injust și producând astfel o pagubă posesorului CEC-ului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 2, 3, 4.Cod Penal
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpatul.
În motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara hotărârea primei instanțe este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul achitării inculpatului -apelant, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, republicată, deoarece nu are calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni.
În motivarea apelului s-a arătat că potrivit art. 2 pct. 2 din Legea 31/1990 este infracțiune fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al unei societăți de a folosi cu rea credință bunuri ale societății. Prin contractul individual de muncă nr. - din 27.03.2001 (filele 3, 4, 5 dosar UP), inculpatul a fost desemnat de către administratorul și asociatul unic al societății comerciale SRL (soția inculpatului ), să îndeplinească funcția de director executiv, contract valabil înregistrat la ITM, cu întindere generală, pentru orice fel de operațiuni comerciale, financiare, pe durată nedeterminată.
Mai mult, la fila 28 dosar UP există un contract de vânzare cumpărare nr. 28/16.04.2003 în care inculpatul și-a declinat calitatea de administrator al SC SRL, calitate pe care a avut- și în faza încheierii și executării contractelor cu firmele prejudiciate.
În această calitate inculpatul a avut întreaga putere de dispoziție, administrare și folosință a patrimoniului social.
S-a mai arătat că este irelevantă din punct de vedere juridic, pe latură obiectivă a infracțiunii motivarea instanței de fond cu privire la subiectul calificat al infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, în sensul că inculpatul nu putea să îndeplinească funcția de director într-o societate cu răspundere limitată, deoarece atribuțiile în SRL-uri le are numai asociatul unic, iar funcția de director nu poate fi îndeplinită de o persoană fizică în cazul SRL-urilor, de asemenea prima instanță a apreciat că împuternicirea dată de administrator și asociat unic către inculpat, în funcția de director este contrară legilor societăților comerciale, actele juridice încheiate nefiind valabile.
Apelul inculpatului nu a fost motivat în scris. În motivele orale de apel ale inculpatului se solicită de către apărătorul din oficiu al acestuia, admiterea apelului în sensul aplicării unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, întrucât acesta nu este recidivist.
Prin decizia penală nr. 165/A/21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, apelul declarat de procuror a fost respins ca nefondat din considerentele deciziei rezultând că deși potrivit contractului individual de muncă inculpatul a fost angajat în funcția de director, acest contract nu este valabil întrucât funcția de director nu există în cadrul societăților comerciale cu răspundere limitată, acesta fiind cazul firmei reprezentată de inculpat, ci numai în cazul societăților pe acțiuni.
Prin aceeași decizie penală, apelul declarat de inculpat a fost admis, sentința penală apelată a fost desființată, s-au înlăturat dispozițiile legale privind starea de recidivă a acestuia și făcându-se aplicarea art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 ani pe un termen de încercare de 5 ani, apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi realizat fără privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri judecătorești au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș care a reiterat motivul de netemeinicie privind greșita achitare și de nelegalitate privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, întrucât în caz de concurs de infracțiuni, suspendarea condiționată nu se poate dispune dacă pedeapsa este mai mare de 2 ani.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Prin sentința penală nr.182/23 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, sentință desființată prin decizia penală recurată, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de înșelăciune, cu executare în detenție.
Potrivit dispozițiilor art.81 alin. 2 Cod penal "suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoare de cel mult 2 ani și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin.1 lit.b și c". Aplicând dispozițiile art.81 Cod penal și stabilind termenul de încercare de 5 ani instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală, încălcând dispozițiile art.81 alin. 2 Cod penal precitate, astfel că sub acest aspect, recursul va fi admis.
C de-al doilea motiv de recurs este de asemenea întemeiat. Cele două instanțe de fond și apel prevalându-se de dispozițiile art. 1961din Legea nr. 31/1990 au apreciat ca fiind nul contractul de muncă al inculpatului prin care acesta a fost angajat în funcția de director al Societății Comerciale " " SRL.
Ceea ce a dorit legiuitorul să încrimineze prin dispozițiile art. 272 pct. 2 din Legea nr.31/1990 a fost folosirea cu rea credință a bunurilor unei societăți comerciale, deci o stare de fapt.Cele două societăți nu au analizat vinovăția pe fond a inculpatului, nesocotind probele existente la dosar.
Din contractul existent la fila nr. 345 dosar urmărire penală se află contractul de muncă al inculpatului înregistrat sub nr. - din care rezultă că acesta a fost angajat în funcția de director - astfel că, în raport cu activitatea concretă desfășurată de acesta în cadrul societății comerciale, elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății comerciale fiind întrunite. La fila nr. 28 doar de urmărire penală se află contractul de vânzare cumpărare nr. 28/16.04. 2003 în care SC "" SRL T este reprezentată de administratorul. Aceste probe dovedesc că inculpatul s-a comportat ca administrator, având putere de decizie. Este irelevant faptul că nu se putea încheia legal un contract de muncă pentru funcția de director în cadrul unei societăți comerciale cu răspundere limitată, întrucât inculpatul este și el parte în acel contract, nefiindu-i îngăduit ca în materie penală, pentru a fi exonerat de răspundere penală să invoce neregularitatea pricinuită prin ( sau și prin ) propriul fapt.
Cum și acest motiv de recurs este fondat, recursul procurorului va fi admis, ambele hotărâri judecătorești vor fi casate, și rejudecându-se cauza, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, va fi decontopită în pedepse componente, care vor fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință, a fondurilor societății comerciale, inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare. Infracțiunile fiind în concurs real, în temeiul prevederilor art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, cele trei pedepse vor fi contopite, dispunându-se executarea pedepsei mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenție, conform prevederilor art. 57 Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale casată vor fi menținute.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515punct 2 lit. Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.165/A/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.182/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ce privește infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și modalitatea de executare a pedepsei, rejudecând:
În temeiul art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 condamnă inculpatul - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății.
Decontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și repune pedepsele aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune în individualitatea lor.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, care va fi și pedeapsa ce se va executa de inculpat în regim de detenție conform art.57 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale nr.182/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ptr. JUDECĂTOR,
- - - - - - în concediu odihnă semnează PREȘEDINTE SEȚIE - -
GREFIER,
- -
Red. 05.11.2008
Tehnored.
2ex/10.11.2008
Prima inst.
Inst. apel.,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--22.07.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1008 /
Ședința publică din data de 30.10. 2008
În temeiul art.38515punct 2 lit. Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr.165/A/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și sentința penală nr.182/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ce privește infracțiunea prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 și modalitatea de executare a pedepsei, rejudecând:
În temeiul art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 condamnă inculpatul - la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință a bunurilor societății.
Decontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului și repune pedepsele aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune în individualitatea lor.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, care va fi și pedeapsa ce se va executa de inculpat în regim de detenție conform art.57 Cod penal.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale nr.182/23.01.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
