Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 1006/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--21.10.2008
DECIZIA PENALĂ NR.1006 /
Ședința publică din data de 30.10. 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial Timiș este reprezentat de procuror .
Pe rol se află judecarea formulată de inculpatul, împotriva încheierii penale din 15.10.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiș întrucât încheierea nu este motivată, ea fiind identică cu cele precedente. În subsidiar solicită admiterea recursului, casarea încheierii și reținând cauza spre rejudecare să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 29.05.2008. Solicită a se avea în vedere memoriu de la fila 71 dosar tribunal. În cazul în care instanța consideră că nu se impune punerea inculpatului în libertate, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect tribunalul respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, constatându-se că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să subziste și că nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului. Cu privire la susținerile apărătorului ales al inculpatului că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept la data de 29.05.2008, solicită a se constata că prelungirea măsura arestării preventive a inculpatului s-a făcut în condiții de legalitate și temeinicie.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, se declară de acord cu susținerile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin încheierea penală din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de către inculpat, prin apărător ales.
În baza art. 140 alin. 1 lit. a C.P.P. a fost respinsă cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive formulată de către apărătorul ales al inculpatului.
În baza art. 3002rap. la art. 160 Cpp, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut al data de 14.07.1973 în T, județul T, domiciliat în A,-,. 4, cu reședința stabilită în T,-, bloc 11,. 12, județul T, cetățean român, deținut în prezent în Penitenciarul Timișoara, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 97/14.11.2007, emis de Tribunalul Timiș;
urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpatului tribunalul a constatat că temeiurile faptice care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste și nu au apărut temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 681Cpp, art. 139 și art. 160 Cpp, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment procesual nu există date care să conducă la concluzia că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, față de inculpat continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cpp, în sensul că acuzele care planează asupra acestuia vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale.
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, tribunalul reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, s-a reținut că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că acestea implică activitatea mai multor persoane, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3002Cpp raportat la prev. art. 160 Cpp și cu respectarea principiilor consacrate de art. 5 alin.1 lit. c teza I din Convenția Europeană drepturilor omului, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, formulată de apărătorul ales al inculpatului, tribunalul a constatat și reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 274.C.P.P. în cazul restituirii cauzei de către instanța de judecată la procuror, dacă inculpatul este arestat și instanța menține starea de arest, termenul de 30 zile curge de la pronunțarea hotărârii. Prin sentința penală nr. 353/PI/25.04.2008 a Tribunalului Timișs -a dispus restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare. Însă, ca urmare a exercitării recursului de către inculpat împotriva acestei sentințe, cauza nu a revenit automat în faza de urmărire penală, recursul fiind suspensiv de executare potrivit art. 385 indice 5.C.P.P.. În consecință, la data de 22.05.2008, când instanța de recurs a menținut starea de arest a inculpatului, în condițiile art. 300 indice 2.C.P.P. cauza era încă în fază de judecată. La data de 29.05.2008, când instanța de recurs a luat act de retragerea recursului de către inculpat, dosarul s-a întors în faza de urmărire penală și de la această dată trebuie calculat termenul de 30 zile, constatându-se că acest termen se împlinea la data de 27.06.2008, termen de la care a fost prelungită măsura arestării preventive, în condiții de legalitate și temeinicie.
Pentru aceste considerente, cererea inculpatului, de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, în temeiul art. 140 alin. 1 lit. a C.P.P.a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea inculpatului, prin apărător, de înlocuire a acestei măsuri privative de libertate cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, tribunalul, având în vedere disp. art. 139 alin. 1.C.P.P. a respins această cerere ca fiind neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus.
Împotriva încheierii penale din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul, în termen legal, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 21.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci în susținerea orală a acestuia conform concluziilor consemnate în practicaua deciziei penale.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea trafic de persoane prevăzută de art. 12 al.1 și alin 2 lit.a și art.13 alin 1,2 și alin.3 din Legea nr. 678/2001și art.26 penal raportat la art.288 penal. temeinice privind comiterea faptei rezultă din declarațiile părților audiate, precum și ale martorilor. În acest sens, mai trebuie reținut că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt.
Totodată, în cauză sunt incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de persoane aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv libera deplasare și manifestare a persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața.
În privința susținerilor apărătorului inculpatului ce vizau nemotivarea încheierii penale prin care instanța de judecată a menținut măsura arestării preventive, Curtea apreciază că o asemenea critică este nefondată câtă vreme s-a apreciat, în mod corect, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să subziste ceea ce în mod logic presupune menținerea considerentelor încheierilor penale anterioare care au constatat incidența prevederilor legale în vigoare. Curtea consideră că substanța încheierii penale recurate și ideile transmise primează dimensiunii motivării încheierii penale recurate.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 15.10.2008 în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 15.10.2008 în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 31.10.2008
Tehnored.
2ex/03.11.2008
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--21.10.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1006 /
Ședința publică din data de 30.10. 2008
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 15.10.2008 în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 al.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 30.10. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--21.10.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--76 file, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la10.11.2008.
Anexe: dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--11 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--9 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--10 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--8 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--25 file, dosar DIICOT nr. 156/D/P/2007-33 file, dosar Tribunalul Timiș nr--44 file, dosar urmărire penală nr.156/D/P/2007-150 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr- supliment 18 file, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție nr-- 11 file, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție nr-- 16 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. LP. 06.11.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--21.10.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr--76 file, privind pe inculpatul, cu termen de judecată la10.11.2008.
Anexe: dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--11 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--9 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--10 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--8 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--25 file, dosar DIICOT nr. 156/D/P/2007-33 file, dosar Tribunalul Timiș nr--44 file, dosar urmărire penală nr.156/D/P/2007-150 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr- supliment 18 file, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție nr-- 11 file, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție nr-- 16 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. LP. 06.11.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu, Laura Bogdan
