Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1222/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1543/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 1222R
Ședința publică de la 14 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către revizuentul, împotriva deciziei penale nr. 355/A/05.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și sentinței penale nr.244/20.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 1
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-revizuent, în stare de detenție, personal și asistat de avocat cu delegație de substituire a apărătorului ales, emisă la data de 06.08.2009, atașată la fila 16/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-revizuent, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe cale de consecință, admiterea în principiu a cererii de revizuire în baza art. 394 alin.1 lit. b și C Cod procedură penală și pe fond rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11pct.2 lit. a rap. 10 lit.a Cod procedură penală.
Arată că motivele pentru care se solicită admiterea cererii de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin.1 lit.b și c Cod procedură penală, întrucât există dubii cu privire la autorul infracțiunii de înșelăciune, iar ceea ce se pune în discuție nu eor eluare a probatoriului ci îndreptarea unei erori grave ce s-a făcut cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului.
Solicită să se constate că cele două rapoarte de expertiză nu sunt nici complete, nici concludente și nici nu duc la identificarea revizuentului ca fiind persoana care săvârșit infracțiunea, ci la identitatea de nume și semnătură de pe fila CEC.
În raport de aceste concluzii, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize având ca obiect de comparație înscrisurile și proba scrisului, însă aceasta nu s-a mai efectuat, întrucât instanța de fond nu s-a mai pronunțat asupra acestui aspect.
Se depun concluzii scrise.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că reaudierea martorilor nu poate constitui probă nouă, câtă vreme nu s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-revizuent, având cuvântul, solicită în temeiul art. 395 Cod procedură penală rap. la art.1Cod procedură penală admiterea recursului și a cererii de revizuire, urmând să se fie analizate declarațiile date în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.244/ 20.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul penal nr-, conform art.403 Cod de procedură penală s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul -, împotriva sentinței penale nr.1941/ 21.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 1 B, pronunțată în dosarul nr-, ca inadmisibilă, în principiu.
Conform art.189 Cod de procedură penală onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
In temeiul art. 192 alin.2 revizuentul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 50 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cursul lunii octombrie 2003, inculpatul a indus și menținut în eroare pe reprezentanții părții civile SC SRL G cu prilejul încheierii si executării unei convenții comerciale de furnizare marfa, folosind ca mijloc fraudulos doua file CEC fără data si fără disponibil bănesc necesar in cont la data emiterii, în scopul obținerii unui folos material injust și producând părții vătămate un prejudiciu de 1.101.497.320 rol la nivelul anului 2003.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulata de, instanța fondului a constatat ca motivele invocate, reaudierea unor martori si neconcludenta rapoartelor de expertiza tehnico-științifice dispuse în cauza, sunt reluări ale celor învederate de acesta în căile de atac si în alte cereri formulate anterior.
Cazurile de revizuire sunt prevăzute, expres și limitativ, în art.394 alin.l din Codul d e procedură penală și corespund unor împrejurări firești care pot determina o eroare judiciară, prin reținerea, de către instanța de judecată a unei stări de fapt care nu corespunde adevărului.
Primul caz reglementat de art.394 alin.l lit.a din același cod care prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Conform art.394 alin.2 din Codul d e procedură penală, cazul de la lit.a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, condamnare ori încetare a procesului penal.
Așadar, revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt înlăturate erorile judiciare cuprinse în hotărârile penale definitive.
Cererea de revizuire trebuie să invoce descoperirea unor situații noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus la pronunțarea altei soluții.
Astfel, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.394 alin.l lit.a si b Cod de procedură penală, respectiv nu s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei si nu s-a constatat ca un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere.
Astfel, revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt, erori puse în lumina ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și deci în existente la data producerii cauzei in fond, apel si recurs.
Nu pot fi considerate "probe noi" in sensul cerut de lege, reaudierea unor martori sau efectuarea unei noi analize a probelor, nefiind admisibilă o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute si verificate de instanțele care au soluționat cauza in căile ordinare de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul apreciind că sentința penală este nelegală și netemeinică întrucât cauzele de la literele b și c ale art.394 Cod de procedură penală sunt justificate și că, în esență, nu se dorea o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute ci îndreptarea unei grave erori judiciare.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat ca nefondat apelul petentului, pentru următoarele considerente:
Reevaluând motivele prezentate de instanța de fond în considerentele hotărârii apelate, precum și pe cele invocate în cererea de revizuire invocate de către petentul - revizuient, Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a dispus soluția în cauză în sensul constatării inadmisibilității unei astfel de cereri prin raportare la motivele invocate.
Astfel, în momentul în care instanța de fond este sesizată cu o cerere de revizuire, prioritar, va trebui să analizeze dacă motivele invocate de petent se circumscriu cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
In această modalitate a procedat și instanța de fond și în mod corect a constatat că solicitarea reaudierii martorilor în cauză nu este unul din motivele ce se regăsesc în disp. art.394 Cod pr.pen.
In esență, revizuientul solicită reaudierea unor martori dar, în mod corect prima instanță stabilește că soluția de condamnare a acestuia s-a bazat și pe depozițiile acestor martori așa încât nu suntem în fața unor fapte ori împrejurări noi, ori a unor mijloace de probă noi propuse.
In situația contrară s-ar fi tins ca prin cererea de revizuire care este o cale extraordinară de atac să se ajungă la o reformare substanțială a hotărârii de condamnare, aspecte ce sunt permise doar în căile ordinare de atac.
Cu privire la cazul reglementat de dispozițiile art.394 alin.l lit.b Cod de procedură penală, Tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță nu a identificat existența vreunei ordonanțe ori hotărâri judecătorești care să constate îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă în sarcina vreunui martor.
Referitor la motivul invocat în temeiul art.394 alin.l lit.c Cod de procedură penală cu referire la neconcludența rapoartelor de expertiză tehnico științifice dispuse în cauză, Tribunalul a împărtășit opinia instanței de fond constând în aceea că aceste susțineri sunt reluări învederate de inculpat atât în alte cereri formulate anterior cât și în căile de atac.
Prin decizia penală nr.355/ 5.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția I Penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, condamnatul reluând critica susținută în apel a gravei erori cu privire la condamnarea sa în condițiile în care nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni iar o expertiză grafologică ar stabili că nu-i aparțin semnăturile de pe fila CEC.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Revizuientul a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prin sentința penală nr.1941/ 21.11.2007 desființată prin decizia penală nr.231A/ 31.03.2008 a Tribunalului București Secția a II a Penală dată în dosarul nr-, definitivă la 27.06.2008 prin decizia penală nr.834/ 27.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a II a Penală.
Instanța de fond și cele ierarhic superioare investite cu căile de atac au verificat legalitatea și temeinicia hotărârilor pronunțate, susținerile revizuientului în raport de materialul probator administrat în cauză, și în final, au constatat vinovăția lui pentru care s-a și dispus condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate.
S-au avut în vedere atât declarațiile de parte vătămată, martori, inculpat, actele și semnăturile depuse, rapoarte ale Băncilor la care s-au făcut tranzacțiile, rezultând cu certitudine că în cursul lunii octombrie 2003, revizuientul a indus și menținut în eroare pe reprezentanții părții civile SC SRL G cu prilejul încheierii și executării unei convenții comerciale de furnizare marfă, prezentându-le două file CEC fără disponibil bănesc în cont ceea ce a prejudiciat pe cea din urmă cu 1.101.497.320 lei.
După epuizarea probatoriului în faza de fond a judecății cât și în apelul devolutiv și al verificării legalității hotărârii în recurs, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii penale de condamnare invocând cazurile prevăzute de art.394 lit.b și c Cod procedură penală la procuror, și solicitând administrarea de probe pentru a-și demonstra nevinovăția.
Cazurile invocate se referă la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă a unui martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere, constatată judecătorește printr-o hotărâre definitivă, sau la un înscris ce a fost defăimat ca fals și ar fi servit în hotărârea de condamnare.
Atât procurorul cât și instanțele anterioare au analizat cererea de revizuire formulată de condamnat și au constatat că pe calea extraordinară de atac folosită de revizuient prin care s-ar înlătura erorile judiciare cuprinse în hotărârea penală definitivă, motivele invocate nu se susțin.
Probatoriul avut în vedere în toate fazele procesuale ordinare nu poate fi prelungit pe calea revizuirii cu alte probe, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute instanțelor la data soluționării cauzei, nu există hotărârii definitive de condamnare a unor martori mincinoși, experți sau interpreți, în sfârșit, nici un înscris ce a servit ca temei al condamnării nu a fost declarat fals.
Prin urmare, corect au reținut instanțele că revizuirea solicitată de condamnat apare inadmisibilă, fiind respinsă cu această mențiune.
Curtea constată că recursul declarat de revizuient este nefondat și va fi respins conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient - împotriva deciziei penale nr.355/A/ 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală. și a sentinței penale nr.244/ 20.03.2009 a Judecătoriei Sector 1
Obligă revizuientul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariul avocat din oficiu se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EU - 27.08.2009
Dact.EA-01.09.2009/2ex
P - Jud./
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Dumitru Mirancea
