Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1510/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1711/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.1510/
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.742/09.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II a Penală, în dosarul nr.844/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns contestatorul, fiind reprezentat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, conform art. 391. pr. pen.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită în temeiul art.391 Cod procedură penală a se admite în principiu contestația în anulare, urmând ca la judecata acesteia în temeiul art.392 alin.1 Cod procedură penală să se dispună desființarea decizie de recurs atacată, dispunând rejudecarea recursului cu respectarea și garantarea dreptului esențial la apărare și a procedurii de citare în ceea ce-l privește pe contestator.
Arată că a formulat memorii la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru a fi calificată natura juridică ca și contestație în anulare.
Menționează că-și întemeiată contestația în anulare pe prev.art.386 lit.a și e Cod procedură penală și arată că cele două așa zise procese verbale de îndeplinire a procedurii de citare sunt antedatate, ele având data ștampilei de sosire cu o zi înainte, astfel că recurentul din cauza respectivă nu a putut fi informat în mod legal despre data judecării recursului său, fiind în ultima fază procesuală în care avea șansa să-și dovedească nevinovăția.
Arată că instanța de recurs era obligată să asigure citarea recurentului în mod corespunzător și să-i asculte părerea, menționează că este o certitudine că petentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, recursul fiind judecat cu o citare necorespunzătoare, contestația fiind întemeiată pe prev.art.386 lit.a Cod procedură penală.
În ceea ce privește cazul de la art.386 litera e Cod procedură penală menționează că dispozițiile legale sunt imperative, respectiv art.385/14 alin.1/1 Cod procedură penală, atunci când instanțele de fond și apel nu l-au ascultat pe inculpat această obligație legală imperativă îi revenea instanței de recurs.
Consideră că inculpatului i-au fost încălcate grav drepturile dreptul la apărare și dreptul de a fi înștiințat de judecata recursului de către instanță, cauza fiind luată în pronunțare în data de 9 mai 2001 cu lipsă de apărare, inculpatul neavând nici apărător din oficiu, apărarea fiind obligatorie.
Precizează că potrivit art.386 lit.e Cod procedură penală, contestația în anulare este admisibilă, astfel cum a decis și Curtea de Apel Timișoara respectiv în decizia penală nr.264/15.03.2007, considerente pentru care solicită admiterea contestației în anulare.
Menționează că acest caz de încălcare a dreptului de apărare săvârșită chiar de o instanță de judecată, a avut efecte grave asupra recurentului și familiei sale fiind pus în executare un mandat de executare care este nelegal. Mai mult recurentul inculpat a fost condamnat definitiv fără a in se da posibilitatea de a-și face apărările, în ultima fază procesuală în care inculpatul avea această posibilitate.
Solicită a se avea în vedere fila 30 din dosarul de fond respectiv 20991/1999, declarația inculpatului din data de 1.02.2000 în care acesta arată că singur a confecționat cele două ștampile, de asemenea filele 66-67 dosar de fond, în notele scrise întocmite de apărătorul din oficiu acesta arată că nu a cunoscut niciodată poziția recurentului inculpat.
Apreciază că era absolut necesar a fi ascultat și recurentul inculpat, a i se respecta dreptul la apărare, motive pentru care solicită a fi admisă în principiu contestația în anulare. Totodată solicită suspendarea executării sentinței de fond și deciziei penale, potrivit art.390 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază în temeiul art.386 lit.a și art.391 Cod procedură penală, contestația în anulare este admisibilă, motiv pentru care solicită admiterea în principiu și acordarea unui termen cu citarea părților. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării o apreciază ca fiind nefondată și solicită respingerea.
Curtea, pune în discuție împrejurarea că prin decizia penală nr.861/4.06.2001 s-a mai soluționat o contestație în anulare, în care s-a invocat aceeași lipsa de procedură, contestația fiind formulată împotriva aceleiași hotărâri.
Reprezentantul Ministerului Public, față de faptul că în contestația în anulare de față se invocă și disp.art.386 lit.e Cod procedură penală, respectiv neascultarea inculpatului de către instanța de recurs situație în care era obligatorie, îndeplinirea procedurii de citare, contestația în anulare de față apare ca fiind admisibilă.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, arată că intr-adevăr a mai formulat o contestație în anulare întemeiată pe prev.art.386 lit.a Cod procedură penală, însă menționează că președinte de complet a fost aceeași persoană care a soluționat recursul pronunțând decizia penală contestată. Dacă se va aprecia că există autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește disp.art.386 lit.a Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere admisibilitatea în principiu în mod special pe prev.art.386 lit.e Cod procedură penală, dat fiind că este o certitudine că inculpatul nu a fost ascultat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Prin sentința penală nr. 473/26.06.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr- s- declinat competența soluționării cauzei privind pe condamnatul în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sector 1 Bar eținut că petentul condamnat a solicitat anularea deciziei penale nr. 742/09.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală.
La termenul de la 26.06.2009 condamnatul a precizat că cererea sa are natura unei contestații în anulare împotriva deciziei penale pronunțate de instanța de recurs, situație în care Judecătoria sectorului 1 Baa preciat că nu este competentă să soluționeze contestația și a declinat competența în favoarea acestei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală și pentru cauze cu minori și de familie sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 869/20.05.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 3324/1999 s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 luni si 26 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 lit. c Cp, art. 215 al. 2, 3 Cp, art. 26 rap. la art. 288 Cp, art. 291 Cp, art. 293 Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp si art. 37 lit. b Cp si s-a dedus prevenția de la 31.12.1998 la zi.
Prin decizia penala nr. 1471/A/1999, Tribunalul București, Secția I Penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecătoria Sectorului 1 B, a desființat sentința atacata si a trimis dosarul spre rejudecare la aceeași instanța.
Prin sentința penală nr. 1280/29.06.2000 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B in dosarul nr. 20991/1999, s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani inchisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art, 208 al. 1 209 al. 2 lit. c Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp, art. 215 al. 2, 3 Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp, art. 291 Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp, art. 293 Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp, art. 26 rap. la art. 288 Cp, cu aplic. art. 37 lit. b Cp.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța a reținut ca, in cursul lunii iulie 1997, inculpatul i-a sustras numitului actul de identitate si cheia de la apartament si, ajutat de inc., a falsificat buletinul de identitate sustras si alte documente in baza cărora a încheiat cu numitul un contract de vanzare-cumparare având ca obiect apartamentul proprietatea numitului, primind in schimb suma de 2000 dolari SUA si un autoturism.
Prin decizia penală nr. 226/A/13.02.2001, pronunțată de Tribunalul București Secția a ll-a Penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați.
Prin decizia penală nr. 742/09.05.2001, Curtea de Apel București, Secția a II-a Penală a respins recursul declarat de recurentul inculpat.
Împotriva deciziei, petentul a formulat contestație in anulare ce a fost respinsa de către Curtea de Apel București, Secția a ll-a Penală, prin decizia 861/04.06.2001.
Totodată, la data de 28.02.2002, petentul a formulat un memoriu pentru promovarea unui recurs in anulare la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație Justiție, in urma examinării cauzei reținându-se că judecarea inculpatului la instanța fond și în căile ordinare de atac s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare si a celor care garantează dreptul la apărare.
La data de 16.08.2004, petentul a formulat o plângere penala împotriva numitului, salariat al Bârlad, solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 289 si 291 Cp constând in întocmirea in fals a celor două procese-verbale de îndeplinire a procedurii de citare. Prin rezoluția nr. 2819/P/200 Parchetului de pe langa Judecătoria Bârlad, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de acesta întrucât a intervenit decesul făptuitorului, soluția fiind menținută de instanța in urma promovării cailor de atac prevăzute de lege.
În aceste împrejurări, petentul a sesizat Judecătoria Bârlad pentru a se constata falsul si pentru a se pronunța asupra anularii înscrisurilor falsificate, acțiune ce a fost respinsa ca inadmisibilă.
La data de 21.05.2007, petentul a sesizat Consiliul Superior al Magistrați solicitând efectuarea unei inspecții judiciare asupra modului defectuos de solutionare a dosarului nr. 844/2001 al Curții de Apel București. Prin adresa nr. 2094/IJ/1701//2C din data de 17.12.2007, Consiliul Superior al Magistraturii- Serviciul de Inspecție Judiciară a comunicat petentului ca s-a constatat incalcarea dreptului la apărare la judecarea recursului si că nu se poate proceda la un examen pe fond al activității desfășurate de judecători avandu-se in vedere implinirea termenului de 1 an ce împiedică exercitarea acțiunii disciplinare.
La data de 21.09.2007, petentul a formulat plângere penala fata de membrii completului care a pronunțat decizia in recurs, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de 249 Cp. Prin rezoluția nr. 1299/P/2007, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casații Justiție a dispus neinceperea urmăririi penale fata de membrii completului, retinandu ca fapta nu exista, soluție menținută in urma exercitării cailor de atac.
Prin memoriul înregistrat la data de 20.03.2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, petentul, prin avocat, a arătat că, prin sent. pen. nr. 1280/29.06.2000 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 Baf ost condamnat la o pedeapsa de 7 ani inchisoare, soluție menținută de Curtea de Apel București, Secția a ll-a Penală prin decizia penală nr. 742/09.05.2001, recursul fiind judecat fara respectarea dreptului la apărare al inculpatului. Petentul solicita, in aceste condiții, analizarea cauzei in vederea promovării unei căi de atac si rejudecarea recursului cu respectarea dreptului la apărare.
In acest sens, petentul a arătat ca la termenul din data de 09.05.2001, in fata Curții de Apel București, Secția a ll-a Penală, acesta nu a fost prezent la judecarea cauzei si nici nu a fost desemnat un apărător din oficiu care sa ii reprezinte in condițiile in care asistenta juridica era obligatorie. De asemenea, se susține ca instanța nu a verificat nici legalitatea citării în cauză, cele două procese-verbale de îndeplinire a procedurii de citare fiind întocmite in fals.
Memoriul formulat de petent la data de 20.03.2009 a fost trimis spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B, care l- calificat ca o cerere de revizuire a sentinței penale nr. 869/20.05.1999 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 B in dosarul nr. 3324/1999.
Analizând susținerile petentului, Parchetul a constatat că motivul invocat, respectiv nerespectarea dispozițiilor legale care garantează dreptul la apărare, nu se încadrează in cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 al. 1 lit. a-e Cpp.
Analizând cauza si prin prisma celorlalte cazuri de revizuire, s-a constatat ca niciunul dintre acestea nu este aplicabil in speța, plângerile penale formulate de care revizuient fata de membrii completului si fata de funcționarul Bârlad au primit soluții de netrimitere in judecată si neputand constitui, in aceste condiții, temeiurile de revizuire prevăzute de art. 394 al. 1 lit. c, d pr. pen.
De asemenea, susținerea revizuientului potrivit căreia pedeapsa aplicata este exagerat de mare fata de pericolul social concret al faptelor săvârșite nu poate constitui un temei de promovare a revizuirii, prin intermediul acestei căi de atac neputându-se obține redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B, conținând concluzii de respingere a cererii de revizuire a fost înaintat Judecătoriei sectorului 1 B care, așa cum s-a arătat mai sus, a calificat cererea, având în vedere și precizările condamnatului, ca fiind contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 742/09.05.2001 a Curții de Apel București prin care s-a respins recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 1280/29.06.2000 a Judecătoriei sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 226/A/13.02.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În motivarea contestației, condamnatul a precizat că invocă cazurile prevăzute de art. 386 lit.a și e pr. pen. arătând că judecarea recursului împotriva hotărârii de condamnare și a deciziei pronunțate de instanța de apel a avut loc fără ca procedura de citare în ceea ce-l privește să fi fost legal îndeplinită și fără să fi fost ascultat, fiindu-i astfel afectat dreptul la apărare.
Curtea constată ca fiind inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză pentru următoarele considerente:
Împotriva deciziei penale nr. 742/9.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul nr. 884/2001 condamnatul a formulat contestație în anulare întemeiată pe cazul prevăzut de art. 386 lit.a pr. pen, constând în judecarea recursului cu procedura de citare nelegal îndeplinită, la data de 28.05.2001.
Contestația a fost înregistrată sub.nr.1255/28.05.2001 pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală care, prin decizia penală nr.861/04.06.2001, a respins contestația în anulare ca nefondată, apreciind că instanța de recurs a respectat dispozițiile relative la citarea inculpatului.
Condamnatul a declarat recurs împotriva deciziei penale susmenționate, recurs ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 2327/9 mai 2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3259/2001.
Prin urmare, în ceea ce privește cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit.a pr. pen. invocat de către condamnat, există deja o hotărâre judecătorească definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că nu mai poate fi repus în discuție.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare prin neascultarea inculpatului de către instanța de recurs conform art. 385/14 alin.1/1 ori art.385/16 alin.1 pr. pen. ceea ce s-ar încadra în cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit. pr. pen, Curtea constată că nu poate fi incident în cauză întrucât acest nou caz de contestație în anulare a fost introdus prin art. I pct.194 din Legea nr. 356/2006.
Legea procesual penală în vigoare la data pronunțării hotărârii contestate, nu prevedea obligația de ascultare a inculpatului de către instanța de recurs atunci când nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare iar normele de procedură sunt de strictă interpretare și de imediată aplicare, neproducându-și efecte pentru trecut.
De altfel, din actele dosarului rezultă că inculpatul nu s-a prezentat nici în fața instanței de fond, nici în căile de atac, deși a fost legal citat, acesta fiind motivul pentru care nu a fost ascultat pe parcursul judecății. Întrucât inculpatul s-a sustras de la judecată și de la executarea pedepsei, pe numele său a fost emis un mandat european de arestare (fila 90 dosar fond).
Curtea mai reține că petentul contestator a invocat și nerespectarea dreptului la apărare prin aceea că instanța de recurs nu a desemnat un apărător din oficiu care să-i asigure apărarea, în absența sa, apărarea fiind obligatorie conform art. 171. pr. pen. Motivul invocat nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute în mod expres și limitativ de art. 386. pr. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 391. pr. pen, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorul.
Conform art. 192 alin.2 pr. pen. contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către condamnatul împotriva deciziei penale nr. 742/9.05.2001 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul nr. 884/2001.
Obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
11.XI.2009
24 2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
