Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 20
Ședința publică din data de 10.01.2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, domiciliată în com.Ghimpați, județul G, în,-, județul P și cu domiciliul ales la., din B V, sat Polanca, județul G, împotriva deciziei penale nr. 279 din data de 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 1256 din data de 4.06.2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev.și ped. de art. 215 al.1,2 cu aplic.art.41 al.2
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată, personal și asistată de avocat, apărător ales din Baroul Prahova, lipsă fiind intimați - părți vătămate, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-a depus la dosar o precizare din partea intimatei.
Avocat, având cuvântul pentru inculpată, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpată arată că recursul declarat de aceasta vizează ambele hotărâri, pe care le consideră nelegale și netemeinice, în mod greșit fiind analizat întreg materialul probator administrat în cauză.
Mai arată că, inculpata a recunoscut că a dat anunțul în ziarul Libertatea, regretă ceea ce a făcut și precizează că prin cele reținute în rechizitoriu, trebuie să se stabilească dacă acea calitate pe care și-a dat-o inculpata se circumscrie într-o calitate de natură patrimonială care să ducă la consecințe cu caracter sancționator, aceasta și-a dat calitatea de măicuță care nu se compară cu calitatea de, organul de urmărire penală a reținut încrederea pe care oamenii au avut-o în inculpată cu această calitate, dar declarațiile date de părțile vătămate nu spun că aceasta și-a dat calitatea de măicuță la Mănăstirea.
Totodată, arată că din declarația dată de martorul, rezultă că acesta a apelat la serviciile inculpatei pentru a-și rezolva niște probleme, dar modalitatea de inducere în eroare nu există întrucât inculpata nu putea să-l determine pe acesta să vină și să-i dea anumite sume de bani.
De asemenea arată că, inculpata pe structura acțiunii sale, chiar nevoile materiale au făcut-o să acționeze în această modalitate, este tânără, are un copil minor în întreținerea sa, nu prezintă pericol social iar cu privire la activitatea pe care aceasta a prestat-o arată că, într-adevăr a fost retribuită dar sumele de bani nu au fost solicitate de ea ci au fost oferite de oameni drept mulțumire, iar ritualurile religioase le-a făcut dar nu în calitate de măicuță.
Mai arată că, la dosarul cauzei există scrisori trimise de anumite persoane prin care îi mulțumesc inculpatei, pentru că și-au rezolvat problemele pentru care au apelat la ea.
Referitor la activitatea infracțională arată că aceasta a fost declanșată de un avocat din Baroul București care a apelat la serviciile inculpatei.
În ceea ce privește cea de a doua infracțiunea, aceea de folosire de calități, arată că nu este aceeași cu a unei persoane care folosește calitatea de medic, polițist etc.
Precizează că, intenția sa nu a fost aceea de a înșela, nu a avut această reprezentare și consideră că probele administrate în cauză trebuie analizate corect.
Solicită instanței în principal, admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri iar pe fond achitarea inculpatei.
În subsidiar, solicită a se avea în vedere toate circumstanțele personale ale inculpatei, faptul că este tânără, are un copil minor în întreținere, nu are antecedente penale și redozarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul admiterii recursului declarat de inculpată, casarea ambelor hotărâri, în parte, redozarea pedepsei aplicate, în sensul coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu aplicarea art. 74,76, având în vedere atitudinea acesteia, împrejurarea că a recunoscut fapta iar prejudiciul a fost acoperit prin restituire, urmând a se menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, are un copil minor în întreținere și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1256 din 4.06.2007, Judecătoria Ploiești, a condamnat-o pe inculpata, fiica lui și, ns.la 5.02.1982, în com.Ghimpați, județul G, cetățean român, fără antecedente penale, cu același domiciliu și fără forme legale în,-, județul P, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată prev.de art. 215 alin.1,2, cu aplic.art.41 al.2, faptă din cursul lunii martie 2006, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71, au fost interzise inculpatei - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev.de art. 64 lit.a,b
În baza art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu art. 82 și potrivit art. 359 pr.penală, s-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.83 și 84,privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5, s-a dispus suspendarea executări pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Pe latură civilă, s-a luat act că, părțile vătămate, G, și, nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 pr.penală, inculpata a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza probelor administrate, a reținut că în luna martie 2006, inculpata a publicat un anunț în Ziarul Libertatea, prin care își asuma calitatea mincinoasă de măicuță, oferind servicii ecumenice, fiind contactată de mai multe părți vătămate care în schimbul pretinselor servicii i-au trimis diferite sume de bani, prin mandat poștal, în total 1071 lei, prejudiciu recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând în esență admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 pr.penală.
Prin decizia penală nr. 279/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, apelul declarat de inculpată a fost respins ca nefondat și obligată la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Examinând apelul declarat, tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca instanța de fond, precizând că au fost respectate criteriile generale de individualizare prev.de art. 72, iar pedeapsa aplicată este de natură a asigura scopul preventiv educativ al acesteia.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpata, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 pr.penală, iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante și redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, urmând a fi menținută suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea, examinând, hotărârile recurate în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin.3 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanțele anterioare, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, fiind recunoscută de inculpată, pe tot parcursul procesului penal.
Probele administrate în cauză, respectiv plângerile penale și declarațiile părților vătămate, procesul verbal de constatare a flagrantului, adresa Oficiului Poștal nr.351 din 29.03.2006, chitanțe și cupoane, declarațiile inculpatei și fișa de cazier judiciar ale acesteia, au fost bine analizate și interpretate de instanțele anterioare astfel că, încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost bine individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanțele anterioare ținând seama de toate criteriile prev.de art. 72, de gradul de pericol social al faptei, de modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, care este la prima încălcare a legii penale, dar și de împrejurarea că a recunoscut și regretat faptele comise.
Este de observat că, pentru fapte similare au fost cercetate în alte dosare, aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și s-a dispus trimiterea în judecată și a numitelor ( dosar nr.4048/P/2006 ) și G ( dosar nr.4049/P/2006), acestea aflându-se în legătură de rudenie cu concubinul inculpatei și locuind împreună cu aceasta la adresa din,-.
Toate aceste împrejurări ne conduc la concluzia că săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea descrisă mai sus, devenise pentru inculpată un mod de viață.
În raport de cele arătate, Curtea, constată că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, din toate punctele de vedere, motiv pentru care se apreciază că nu se impune achitarea inculpatei, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b/1 și C.P.P. nici redozarea pedepsei atâta vreme cât scopul preventiv educativ al pedepsei aplicate, poate fi realizat în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de instanțele anterioare.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui și, ns. la data de 5 februarie 1982, domiciliată în com.B V, sat Polanca, jud. împotriva deciziei penale nr.279/2007 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.1256/2007 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 4o lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.01.2008
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
