Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 21/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 21
Ședința publică din data de 10.01.2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
- -
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și, domiciliați în comuna G, sat Săcuieni, județul D, împotriva deciziei penale nr. 208 din data de 16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care au fost admise apelurile declarate de inculpați, s-a desființat în parte sentința penală în ceea ce privește latura penală, în sensul limitării drepturilor prev.de art. 64 la cele prev.de art. 71 rap.la at. 64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b
Prin sentința penală nr. 712 din data de 9.07.2007, pronunțată de Judecătoria Moreni, inculpații au fost condamnați la pedepse de câte 2 ani și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.și ped.de art. 321 al.1 cu aplic.art.37 lit.a și art. 74,76 și art. 80
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați și, personal și asistați de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpați depune la dosar motivele de recurs și o adeverință medicală pentru inculpatul, pentru a face dovada imposibilității prezentării acestuia în instanță la termenul anterior.
Precizează că, nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpați, arată că decizia atacată este nelegală și netemeinică fiind rezultatul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză comițându-se o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, motiv de recurs prev.de art. 385/9 pct.18
C.P.P.-2-
Precizează că inexistența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, rezultă din însăși faptul că cele două persoane cu privire la care prin rechizitoriu se reține că ar fi fost lovite de aceștia, nu au formulat plângere pentru săvârșirea infracțiunii de lovire motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva recurenților.
Or,dacă acestea ar fi fost lovite de inculpați, fără îndoială că ar fi formulat plângere penală împotriva lor.
Mai arată că inexistența faptelor mai rezultă și din declarația martorului, care în declarația dată în fața instanței a revenit asupra declarației date la urmărirea penală, afirmând că nu cunoaște nimic dinceea ce s-a întâmplat la data de 10.08.2005.
Revenirea acestui martor la declarația inițială, este foarte importantă și semnificativă în ceea ce privește realitatea, având în vedere că acesta avea calitatea de paznic și că deci, nu s-a aflat la locul pretinsei fapte, inițial, a afirmat contrariul.
Revenirea acestui martor aruncă un dubiu și asupra declarației celuilalt martor, care era tot paznic împreună cu acesta.
De asemenea, arată că martorul a avut mustrarea de conștiință și puterea să revină asupra declarației inițiale, cu riscul de a avea probleme penale sub acest aspect, calități pe care celălalt martor nu le-a dovedit.
Revenirea acestui martor este verosimă și convingătoare și trebuie luată în considerare de instanță.
Totodată, arată că inexistența faptelor este confirmată și de declarația martorilor, și .
Și, modul concret de săvârșire al faptei, reținut de instanță evidențiază inexistența faptei.
Neindicarea în concret a faptelor ce ar fi constituit amenințări și a persoanelor cu privire la care ar fi fost săvârșite și neindicarea identității celor două persosane lovite, cu prezentarea celor săvârșite în concret de fiecare inculpat, sunt tot atâtea elemente care evidențiază că nu au fost săvârșite faptele reținute în sarcina lor.
Printr-o formulare generică, fără a se demonstra ce fapte concrete a săvârșit fiecare inculpat, s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni, făcându-se referire numai la conținutul juridic abstract al infracțiunii prev.de art. 321
Față de toate acestea solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei și pe fond, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a să C.P.P. se dispună achitarea acestora pentru inexistența faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii în sensul respingerii recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea deciziei atacate întrucât este legală și temeinică, vinovăția acestora fiind dovedită pe deplin cu probele administrate în cauză.
Precizează că aceștia au fost condamnați anterior tot pentru același gen de infracțiuni, cu suspendarea condițioantă a executării pedepselor dar scopul sancțiunilor nu a fost atins.
Mai arată că, inculpații sunt în stare de recidivă postcondamnatorie, declarațiile martorilor audiați în cauză au făcut dovada vinovăției acestora, iar împrejurarea că părțile vătămate nu au formulat plângere pentru infracțiunea de
-3-
lovire, arată că acest lucru nu înseamnă că nu se poate vorbi de comiterea infracțiunii prev.de art. 321 sau art. 180
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 712/09.07.2007 pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr-, în baza art. 321 alin.1 cu aplic.art.37 lit.a, art. 74-76 și art. 80 a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, ns. la 14.01.1985, domiciliat în com. G, sat Săcuieni, județul D, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 83 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1133/24.09.2004 a Judecătoriei Moreni, rămasă definitivă prin neapelare la 6.10.2004 care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând a fi executată alături de aceasta, astfel inculpatul va executa în total pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 s-a interzis inculpatului pe parcursul executării pedepsei, drepturile prev.de art. 64 lit.a - c cod penal.
În baza art. 321 alin.1 cu art. 37 lit.a și art. 74,76 și art. 80 a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, ns.la 22.01.1981, recidivist, necăsătorit, fără ocupație, domiciliat în com.G,sat Săcuieni, județul D, la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art. 83 s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1133/24.09.2004 a Judecătoriei Moreni, rămasă definitivă prin neapelare la 6.10.2004, care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând a fi executată alături de aceasta, astfel inculpatul va executa în total pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.
În baza art. 71 s-a interzis inculpatului pe parcursul executării pedepsei, drepturile prev.de art. 64 lit.a-c cod penal.
În baza art. 191 inculpații C.P.P. au fost obligați la câte 150 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În cursul nopții de 10/11.08.2005 aflându-se pe strada principală din satul Săcuieni, județul D, inculpații și au proferat amenințări la adresa persoanelor prezente și au lovit alte două persoane tulburând liniștea publică.
-4-
Existența faptei și vinovăția inculpaților au fost reținute de instanța de fond în urma probelor administrate și anume: procesul verbal de sesizare din oficiu, certificat medico-legal nr. 1012/2005, declarații martori, procese verbale de confruntare din 19.02.2006, fișe de cazier judiciar, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală coroborat cu declarațiile inculpaților date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.
La individualizarea judiciară a pedepselor inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele săvârșite, gradul concret de pericol social al infracțiunii evidențiat prin prisma împrejurărilor prin care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpaților, vârsta fragedă a acestora dar și poziția de nerecunoaștere a faptei în ambele faze ale procesului penal cât și starea de recidivă în care se află cei doi, recidiva postcondamnatorie prev.de art. 37 lit.a motiv pentru care instanța de fond a făcut aplicarea disp.art.74-76 și art. 80 aplicând pentru fiecare inculpat o pedeapsă privativă de libertate, aplicându-se pe durata prev.de art. 71 drepturile prev.de disp.art.64 lit.a,c
În baza art. 83 în cazul ambilor inculpați s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare întrucât din fișa de cazier a inculpaților a rezultat că aceștia au fost condamnați prin sentința penală nr. 1133/24.09.2004 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin neapelare la 6.10.2004 la câte o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată, pedeapsă ce s-a dispus să fie executată alături de pedeapsa pentru fapta dedusă judecății.
Împotriva acestei soluții au declarat apeluri inculpații are critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel dezvoltate, inculpații solicită admiterea apelurilor declarate, desființarea sentinței și pe fond achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.b C.P.P. deoarece la data de 10.08.2005 nu au săvârșit în public acte sau gesturi, nu au proferat cuvinte sau expresii și nu s-au dedat la orice alte manifestări prin care să fi adus atingere bunelor moravuri sau să fi produs scandal public ori să fi tulburat în alt mod liniștea și ordinea publică, faptele putând constitui eventual contravențiile prev.de art. 2 pct.1 și art. 28 din Legea nr. 61/1991.
Instanța a dat o interpretare greșită probelor administrate și nu ținut cont de susținerile lor în sensul că s-au aflat separat la barul SC IMPES SRL Săcuieni împreună cu mai multe persoane, iar pe de altă parte martorii și au declarat că au fost injuriați, că au adus injurii unei persoane din G și i-a amenințat cu bătaia iar la intervenția acestora au început să țipe după care i-au i-au lovit, însă cei doi nu au formulat plângere împotriva lor, astfel că în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev.de art. 180 al.1 și 2 potrivit disp.art.228 alin.6 și art. 10 lit.e
C.P.P.Instanța de fond nu a înlăturat depozițiile martorilor și ca fiind nesincere întrucât aceștia nu s-au aflat la fața locului la data pretinsei fapte și își desfășurau activitatea de pază cu avizul organelor de poliție interesate în tragerea la răspunderea penală în mod nelegal, iar cu ocazia audierii la
-5-
Judecătoria Moreni martorul a revenit asupra depoziției inițiale afirmând că nu cunoaște ce s-a întâmplat la 10.08.2005.
De aemenea, instanța de fond nu a ținut cont că declarațiile lor se coroborează cu depozițiile martorilor, și, precum și cu mențiunile proceselor verbale de confruntare.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia penală nr. 208 din 16.10.2007, a admis apelurile declarate de inculpați și, împotriva sentinței penale nr. 712 din 9.07.2007 pronunțată de Judecătoria Moreni.
A desființat în parte sentința penală în ceea ce privește latura penală, în sensul limitării drepturilor prev.de art. 64 cod penal, la cele prev.de art. 71 rap.la art. 64 al.1 lit.a teza a II-a - a și b cod penal, menținând restul dispozițiilor sentinței penale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că, situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute de instanța de fond în urma probelor administrate în cauză și anume: procesul verbal de sesizare din oficiu, certificatul medico-legal nr.1012/2005, procese verbale de confruntare, declarații martori, fișe cazier judiciar, coroborat cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești din care rezultă că inculpații și, în cursul nopții din 10/11.08.2005 împreună aflându-se pe strada principală din Săcuieni, au proferat amenințări la adresa persoanelor prezente și au lovit alte două persoane tulburând liniștea publică motiv pentru care instanța a dispus condamnarea acestora.
În drept, fapta inculpaților de a profera amenințări și expresii jignitoare precum și faptul de a lovi alte două persoane și atingerea bunelor moravuri, producând scandal și tulburând liniștea publică întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, încadrarea fiind reținută corect de instanța de fond și fiind legală.
De asemenea,în mod corect la încadrarea juridică a faptelor au fost reținute disp.art.37 lit.a ( recidiva postcondamnatorie ) întrucât din fișele de cazier judiciar rezultă că cei doi au mai fost condamnați prin sentința penală nr. 1133/24.09.2004 a Judecătoriei Moreni rămasă definitivă la 6.10.2004 prin neapelare la câte o pedeapsă rezultantă de câte 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 al.1 și art. 321 al.2 cu aplic.art. 33 lit.a
Cât privește pedepsele aplicate, tribunalul le consideră judicios stabilite ele încadrându-se în limite prevăzute de textul incriminat și fiind proporționale cu pericolul concret al faptei săvârșite, de altfel instanța de fond a reținut în favoarea acestora disp. art. 74-76 și a disp.art.80 ( concursul între cauzele de agravare și atenuare ) și a coborât pentru fiecare pedeapsa sub minimul prevăzut de textul incriminator.
În mod corect instanța a făcut aplicarea disp. art. 83 potrivit căreia, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
-6-
Întrucât aceștia au săvârșit o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare, întrucât au fost condamnați la câte 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1033/24.09.2004 a Judecătoriei Moreni rămasă definitivă prin neapelare la 6.10.2004 în mod legal cum s-a arătat s-a făcut aplicarea disp.art.83, fapta dedusă judecății fiind săvârșită în cursul termenului de încercare.
Susținerea inculpaților în motivele de apel că nu au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată și că instanța de fond nu a ținut cont de depozițiile martorilor și, care au relatat alte aspecte decât cele arătate în cursul urmăririi penale sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Este de observat că potrivit art. 63 alin.2 pr.penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar în conformitate cu art. 62 din același cod în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală și instanța de judecată au îndatorirea să lămurească pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
Rezultând astfel că, mijloacele de probă la care se referă art. 64 pot C.P.P. fi administrate în orice fază a procesului penal inclusiv în valoarea probantă în raport cu faza în care mijloacele de probă sunt administrate se impune ca din coroborarea materialului probator administrat în cauză să se ajungă la concluzia că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea prev.de art. 321 al.1
Revenirea celor doi martori și asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu au suport porobator, revenirile nefiind susținute de celelalte probe administrate, astfel că declarațiile acestora apar ca nesincere, relevante fiind depozițiile martorilor oculari, și.
Prin urmare în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru fapta pentru care au fost trimiși în judecată și anume ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1
Instanțele de control judiciar apreciază că se impune admiterea apelurilor declarate de inculpați în ceea ce privește latura penală în sensul limitării drepturilor prev. de art. 64 la cele prev. de art. 71, raportat la art. 64 alin.1 teza II-a și lit.b, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.71 al.1, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev.în art. 64, iar în art. 2 din art. 71 se prevede că în cazul în care un inculpat este condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață sau închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev.în art. 64 lit.a,c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit.c, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii nu se aplică în cazul celor doi inculpați, pedepsele accesorii aplicându-se în funcție de natura infracțiunii comise, motiv pentru care, în baza art. 379 pct.2 lit.a se C.P.P. va admite apelurile inculpaților, se va desființa în parte sentința penală, în ceea ce privește latura penală în sensul limitării drepturilor prev.de art. 64, la cele prev.de art. 71 rap.la art. 64 alin.1 lit.a teza II și lit.b, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței penale ca fiind legale și temeinice.
-7-
Împotriva acestor hotărâri, au declarat recurs inculpații și, susținând că nu s-a făcut o corectă interpretare și apreciere a probelor existente la dosar, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Inexistența faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, rezultă că cele două părți vătămate nu au fost lovite de inculpați și de aceea nici nu au formulat plângeri penale, iar martorul declară că nu cunoaște nimic cu privire la fapta din 10.08.2005, revenind la declarația dată la urmărirea penală. De asemenea, din declarațiile martorilor, și, rezultă inexistența faptei reținută în sarcina inculpaților.
Se mai susține că instanța nu a indicat în concret faptele ce ar fi constituit amenințări și a persoanelor cu privire la care ar fi fost săvârșite, neindicarea identității celor două persoane lovite, cu prezentarea celor săvârșite în concret de fiecare inculpat.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea deciziei și pe fond, în baza art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.a pr.penală, să se dispună achitarea inculpaților pentru inexistența faptei pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, în raport de criticile formulate, constată că recursurile declarate sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Din declarațiile martorilor, coroborate cu certificatul medico legal nr. 1012/2005, rezultă că în cursul nopții de 10/11.08.2005, inculpații și, aflându-se pe str. - din satul Săcuieni, județul D, au proferat amenințări la adresa persoanelor prezente și au lovit două persoane ( și ), tulburând liniștea publică.
Astfel că, susținerile, criticile formulate nu sunt întemeiate.
După cum se știe, așa cum reiese din conținutul art. 62 pr.penală, mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio deosebire în ceea ce privește forța lor probantă, în raport cu împrejurarea că au fost administrate în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătorești, instanța reținând ca expresie a adevărului acele declarații care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate.
Este de precizat că simpla retractare de către părți a unor declarații nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată, mai ales atunci când situația de fapt arătată în cuprinsul ei rezultă și din alte probe ale dosarului.
De asemenea, din cuprinsul prevederilor art. 63 alin. 2 pr.penală, lasă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 pr.penală, impune instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Prin urmare, așa cum s-a arătat mai sus, instanța în mod corect pe baza probelor la care au făcut trimitere, a reținut vinovăția inculpaților în producerea faptelor din 10.08.2005.
-8-
Concluzionând, hotărârea atacată este temeinică și legală, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursurile declarate, ca nefondate.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, ns. la data de 14 ianuarie 1985, domiciliat în com.G, sat Săcuieni, jud.D și, fiul lui G și, ns. la data de 22 ianuarie 1981, cu același domciliu, împotriva deciziei penale nr.2o8/2007 a Tribunalului Dâmbovița și sentinței penale nr.712/2007 a Judecătoriei Moreni pronunțată în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 4o lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./16.01.2008
nr- Judecătoria Moreni
.
nr- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ion Stelian Ștefan Fieraru
