Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 219/R/2009
Ședința publică din 7 mai 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Munteanu Traian
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul, născut la 6 august 1981, din Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 53/A din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 9 aprilie 2009 emisă de Baroul Bihor lipsind intimații părții civile și avocatul ales al acestora.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Față de lipsa apărătorului intimaților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale din 9 aprilie 2009 emisă de Baroul Bihor și apărătorul intimaților părții civile Stupina și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 9 aprilie 2009, emisă de Baroul Bihor.
Apărătorul inculpatului recurent depune motivele de recurs și înscrisuri reprezentând acte medicale privind starea de boală a tatălui inculpatului, contractul individual de muncă, contractul de prestări servicii, acte din care rezultă că a muncit în Italia, 3 declarații autentificate privind restituirea a 7.500 Euro de către inculpat părții civile, pe care solicită să le ia instanța în considerare cu privire la latura civilă. Mai so9licită audierea inculpatului.
Instanța procedează la audierea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate în temeiul art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, ca netemeinice întrucât s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată raportat la prevederile art. 72 Cod penal. Instanța a pronunțat o pedeapsă prea mare față de elementele de individualizare și nu s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare conform art. 74 alin. 1 lit. b și 74 alin. 2 Cod penal. Arată că fapta este recunoscută de inculpat și contestă cuantumul sumelor care revin părții vătămate. Apreciază că este important mobilul care l-a determinat pe inculpat să săvârșească fapta. Inculpatul era în situația de a oferi posibilitatea tatălui său de a fi operat în condițiile în care suferă de infarct cerebral. Solicită coroborarea situație de fapt cu împrejurarea că inculpatul nu a urmărit diminuarea patrimoniului părții vătămate ci doar să folosească suma o perioadă de timp în scopul arătat. Inculpatul a intenționat să ramburseze împrumutul, a restituit anterior formulării plângerii penale o parte din sumă și chiar ulterior, nu s-a sustras de la solicitările din partea părții vătămate de a restitui suma. Naivitatea l-a determinat pe inculpat să nu încheie înscrisuri de restituire a sumelor, dar cel puțin un martor atestă că partea vătămată a primit o sumă de bani în fața Serviciului de Evidență a Populației. Întâlnirea dintre partea vătămată și inculpat este o împrejurare de fapt care se poate dovedi cu orice mijloc de probă și în primă instanță a solicitat să se pună la dispoziție înregistrarea video, dar nu s-a încuviințat această probă. Partea vătămată a urmărit obținerea unui profit foarte mare. Pe plan subiectiv, trebuie avută în vedere situația deosebită în care s-a aflat inculpatul și o pedeapsă aplicabilă sub minimul special ar fi suficientă pentru a se asigura scopul prevăzut de art. 52 Cod penal. Contestarea cuantumului sumei nu este un element care să ducă la concluzia că inculpatul nu a fost sincer. Inculpatul a fost prezent în fața tribunalului și i s-a luat declarație. Instanța putea să rețină aplicarea art. 72 Cod penal iar concluziile subsidiare vizează comutarea pedepsei până la limita minimă de 3 ani.
Apărătorul intimaților părți civile apreciază că, având în vedere actele medicale depuse, se impune diminuarea pedepsei și solicită menținerea hotărârii sub aspectul laturii civile. Fără cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat. Inculpatul a săvârșit infracțiunea punând minuțios la cale modul de inducere în eroare a mai multor persoane. De la partea vătămată Stupina acesta a sustras copia cărții de identitate iar dacă era într-o situație disperată trebuia să garanteze cu bunurile familiei și nu cu bunurile altei persoane. De asemenea, arată că deși inculpatul nu este recidivist, acesta a mai săvârșit fapte de înșelăciune și nu se justifică reducerea pedepsie și reținerea circumstanțelor atenuante.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta nu avea imobile pe numele său.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sent.pen.nr.364/2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș în baza art. 215 al.1, 2 și 3 cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții.
În baza art.71 al.1 și 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b cod penal, pe durata pedepsei principale.
În baza art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive, de la 15.10.2008 până la zi.
În baza art.350 al.1 pr.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a constatat ca fiind recuperat în parte prejudiciul suferit de către partea civilă, prin restituirea de către inculpat a sumei de 4.500 de Euro.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 12.500 de Euro sau echivalentul în lei la momentul plății, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 200 lei pentru av. onorariu de avocat din oficiu, din cadrul Baroului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 29 iunie 2007, o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată până în prezent, s-a prezentat la. din mun. O sub numele de Stupina, prezentând o carte de identitate falsă și unde i s-a întocmit o procură specială autentificată, prin care l-a împuternicit pe inculpatul să o reprezinte față de orice persoană fizică, în vederea obținerii unui credit, care va fi garantat cu imobilul proprietate personală a mandantului situat în mun.
În vara anului 2007, inculpatul a cunoscut-o pe partea civilă la un local de pe B-dul. 6 - din O, prin intermediul unui prieten comun al acestora, martorul. Din discuțiile purtate, i-a spus părții vătămate că se ocupă cu afaceri în domeniul transportului rutier și că ar avea nevoie de 17.000 euro, împrumut pe care-l va garanta cu o locuință din mun. În următoarea perioadă de timp, inculpatul l-a contactat pe de mai multe ori pentru a-l convinge să-i împrumute suma de bani respectiv, în cele din urmă acesta fiind de acord.
Înainte de perfectarea contractului de împrumut la notar, inculpatul a dus-o pe partea vătămată pentru a-i prezenta imobilul din B cu care urma să garanteze creditul și i-a spus că întrucât imobilul este al prietenei sale Stupina, viitoarea sa logodnică, care momentan se află la B pentru o perioadă mai lungă de timp, va semna el actele la notar întrucât are procură de la Stupina.
În data de 05 iunie 2007, partea civilă împreună cu inculpatul s-au prezentat la. din B, unde au încheiat un contract de împrumut cu garanție imobiliară autentic, prin care partea civilă a dat cu titlu de împrumut numitei Stupina, reprezentată prin inculpatul suma de 17.000 euro, scadentă la 05 octombrie 2007. Împrumutul a fost garantat prin instituirea unei ipoteci în favoarea părții vătămate asupra imobilului ce reprezintă casă de locuit cu anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 740 mp. situate în B, proprietatea numitei Stupina.
Înainte de încheierea contractului de împrumut martora, în calitate de notar public a efectuat verificările necesare cu privire la procura depusă de către inculpat pentru a stabili în primul rând dacă aceasta nu a fost revocată, mai ales că împuternicirea care rezulta din ea era una temporară, respectiv numai până la data de 31.07.2007.
După încheierea contractului de împrumut el a fost depus la Cartea Funciară, iar în coala funciară nr.1935 B în care este înscris imobilul cu nr.top.2282 B și care reprezintă teren și casă proprietatea părții vătămate Stupina s-a notat ipoteca convențională în favoarea lui pentru suma împrumutată de 17.000 de euro.
Întrucât la data scadenței împrumutului, respectiv 5 octombrie 2007, inculpatul nu a restituit banii împrumutați de la partea civilă, acesta l-a contactat pe, care i-a solicitat să-l mai aștepte o lună de zile. Prin decembrie 2007 a restituit părții vătămate 1.000 euro, iar în februarie 2008 încă 500 euro, spunându-i lui că în scurt timp îi va restitui toți banii.
Văzând că inculpatul nu mai vine să-i restituie banii datorați, a încercat să ia din nou legătura cu acesta, la fel ca și înainte, însă la telefon a intrat căsuța poștală, iar în mun. O, în anturajul său de prieteni și prin zonele unde știa că stă nu l-a mai găsit pe acesta.
În aceste condiții, la dat de 04 martie 2008 partea vătămată a formulat o cerere de executare silită imobiliară împotriva numitei Stupina, solicitând ca recuperarea creanței să se facă prin vânzarea la licitație publică a imobilului situat în B,-, jud. B.
În data de 11 martie 2008, executorul judecătoresc a somat-o pe Stupina să achite în termen de 15 zile suma de 17.000 euro, împrumut neachitat, plus suma de 5.300 lei ce reprezintă onorariu executor, la care se adaugă penalități de 0,05 % pe zi de întârziere până la data plății.
Luând cunoștință despre executarea silită numita Stupina, în data de 11 martie 2008, sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar cu ocazia audierii acesteia, susnumita a declarat că îl cunoaște pe, care a locuit pe aceeași scară cu ea în O, însă nu l-a împuternicit pe acesta să împrumute vreo sumă de bani pe numele ei, pe care să o garanteze cu imobilul său din De asemenea susnumita a declarat că nu îl cunoaște pe, de la care nu a împrumutat niciodată vreo sumă de bani.
În fața instanței partea vătămată a mai precizat că într-o seară, înainte de data întocmirii procurii, chiar s-a întâlnit cu inculpatul la intrarea în blocul în care avea fiecare locuință și a observat că cineva îi intrase în casă, forând ușa de la intrare și chiar i-a spus și inculpatului despre acest lucru.
Pentru că a contestat că nu-i lipsea nici un bun nu a dat mare importanță acestui incident, dar în prezent crede că în acea împrejurare i s-a sustras o copie de pe cartea de identitate, care ulterior a fost falsificată și folosită la obținerea procurii, iar de acest lucru îl bănuiește pe inculpat.
Apărătorul inculpatului a arătat în concluziile finale că faptei reținute în sarcina inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi în prezența unei infracțiuni, respectiv intenția, deoarece inculpatul nu a avut nicio dată dorința de a obține un folos material injust din partea părții civile, chiar dacă a acționat în modul în care a făcut-o, deoarece dorea să restituie întreaga sumă de bani acesteia.
Instanța a înlăturat această apărare făcută inculpatului pentru că din modul în care inculpatul a acționat, din planul pus la punct și urmat îndeaproape rezultă fără echivoc că el a dorit să obțină o sumă de bani indiferent de metodă.
Prima dată și-a procurat o copie a actului de identitate a părții vătămate Stupina, despre care partea vătămată susține că l-a sustras, iar inculpatul a susținut că l-a primit de la partea vătămată, aspect nerecunoscut de către aceasta.
După aceea prin mijloace frauduloase a obținut procura autentificată de către notarul public din O, pentru ca în final, folosindu-se de acea procură să reușească să-l convingă pe partea civilă să-i împrumute suma de 17.000 euro, spunându-i că-i va garanta acest împrumut cu un imobil proprietatea logodnicei sale Stupina.
Mai mult în procură se făcea referire la faptul că inculpatul este împuternicit să obțină un credit numai de la persoane fizice, lucru de înțeles pentru că în cazul în care ar fi apelat la o instituție bancară s-ar fi făcut verificări mai atente și amănunțite și probabil ar fi fost necesară prezența proprietarului imobilului care urma să fie adus în garanție pentru garantarea împrumutului și atunci ar fi ieșit la iveală întreaga afacere nelegală a inculpatului.
S-a mai arătat și faptul că inculpatul nu a împrumutat banii pentru sine ci pentru partea vătămată, pentru ca în realitate el să-i folosească el în întregime și fără ca partea vătămată să cunoască despre acest împrumut. Din această precizare rezultă fără dubii că inculpatul a dorit să obțină un folos material injust pentru el și nicidecum unul just pentru altă persoană.
Partea civilă a precizat că nu ar fi încheiat nici o dată contractul de împrumut cu inculpatul dacă ar fi cunoscut situația reală și a apreciat că a fost indusă în eroare de către acesta la momentul încheierii contractului.
Forma calificată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută la alin. 3 al art.215 cod penal poate fi realizată atât la momentul încheierii contractului cât și pe parcursul executării lui, dacă partea vătămată a fost indusă sau menținută în eroare și fără acea eroare persoana înșelată nu ar fi încheiat contractul.
Este evident din probele administrate și descrierea făcută că inculpatul a indus-o în eroare pa partea civilă cu ocazia încheierii contractului de împrumut, prezentându-i ca fiind adevărată o situație falsă, folosindu-se de calități mincinoase, respectiv de mandatar al părții vătămate Stupina, toate făcute cu scopul de a obține pentru el un folos material injust, lucru care s-a și întâmplat în momentul în care a încasat banii din împrumutul făcut pentru și în numele lui Stupina.
Această faptă descrisă mai sus reprezintă conținutul infracțiunii de înșelăciune în convenție prev. de art. 215 al.1,2 și 3 cod penal și a fost săvârșită de către inculpat, ea urmând să fie reținută de către instanță în sarcina acestuia.
De altfel, inculpatul a mai fost cercetat și chiar condamnat pentru o faptă similară de către Judecătorie O, ceea ce denotă stăruință din partea inculpatului în săvârșirea unei astfel de fapte.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise de către inculpat, faptul că prin această infracțiune a pus în pericol securitatea civilă și patrimonială a părții vătămate Stupina, care s-a văzut pusă în situația de a i se executa silit un bun imobil pe care-l avea în proprietate pentru o datorie pe care ea nu a contractat-o, perseverența inculpatului în săvârșirea unei astfel de fapte, dar și împrejurarea că a recunoscut comiterea acestei infracțiuni.
Astfel pentru infracțiunea de înșelăciune în convenție instanța a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare cu executare.
Având în vedere că instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art.71 al.1 și 2 cod penal a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b cod penal pe durata pedepsei principale.
Inculpatul a fost trimis în judecată în condițiile în care fusese arestat în lipsă de către Tribunalul Bihor la data de 18.08.2008, prin încheierea penală nr.39/Î/R/2008. El a fost prins și încarcerat numai la data de 15 octombrie 2008, când deja cauza se afla pe rolul instanței.
Ulterior măsura arestării preventive a fost menținută de către Judecătoria Beiuș, astfel că și în prezent inculpatul se află în stare de arest preventiv.
În baza art.88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 15.10.2008 până la zi.
Fapta pentru care inculpatul a fost condamnat este deosebită de gravă, situație care impune ca și pe viitor inculpatul să rămână în stare de arest preventiv, motiv pentru care în baza art.350 al.1 pr.pen. a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
În legătură cu suma de bani restituită de către inculpat părții civile aceasta a recunoscut în fața instanței că a primit de la inculpat suma de 4.500 de euro, din care 3.000 de euro printr-un act semnat și de către apărătorul inculpatului, iar restul anterior încă înainte de începerea urmăririi penale.
Inculpatul a susținut că a mai plătit părții civile 7.500 de euro, din care 3.000 euro în luna decembrie 2007 și 4.500 de euro la sfârșitul lunii ianuarie 2008 dar că nu a întocmit nici un înscris cu acesta, precizând că suma de 3.00 de euro a restituit- prin intermediul martorului.
Poziția inculpatului este interesantă, chiar curioasă în condițiile în care în finalul audierii sale de la instanță a declarat că este de acord să restituie părții civile întreaga sumă de bani solicitată de către aceasta. În condițiile în care el ar fi efectuat și alte plăți către partea civilă în afara celor recunoscute de către aceasta era normal să nu fie de acord să plătească către partea civilă întreaga sumă de bani solicitată.
Cu privire la declarațiile martorilor și prin care se arată că s-a dat părții civile suma de 3.000 de euro, instanța va reține că eventuala plată a sumei de 3.000 de euro făcută de către martorul către partea civilă, dar în contul datoriei inculpatului nu a fost urmată de remiterea nici unei chitanțe care să facă dovada plății. Restituirea unei sume de bani și dovada plății este cârmuită de către regulile din dreptul civil și pentru a putea fi dovedită o astfel de plată în condițiile în care ea nu este recunoscută este nevoie ca cel care o invocă să poată să producă un înscris în acest sens.
În lipsa unor înscrisuri care să facă dovada plății unor sume de bani către partea civilă și nerecunoscute de către aceasta instanța a înlăturat poziția și apărarea exprimată de către inculpat și a stabilit că acesta mai datorează părții civile suma de 12.500 euro din suma împrumutată.
A constatat ca fiind recuperat în parte prejudiciul suferit de către partea civilă, prin restituirea de către inculpat a sumei de 4.500 de Euro.
În baza art.998 cod civil și art.14 pr.pen. a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 12.500 de Euro sau echivalentul în lei la momentul plății, cu titlu de despăgubiri civile.
În condițiile în care problema celor două acte care au stat la baza săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către inculpat, respectiv procura specială autentificată și contractul de împrumut a fost lămurită prin sentința civilă nr.1176/2008 a Judecătoriei Beiuș rămasă irevocabilă, în fața instanței penale nu se mai impune rezolvarea acesteia.
În baza art.191 al.1 pr.pen a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1.200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189.pr.pen. a obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 200 lei pentru av. onorariu de avocat din oficiu, din cadrul Baroului B, având în vedere că la primul termen de judecată inculpatul lipsă atunci, a fost asistat de un avocat desemnat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri, in termen legal a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate și în baza art. 11 pct. 2 lit.b rap.la art. 10 lit.a Cod procedură penală achitarea sa de sub săvârșirea infracțiunii de inselaciune prev. și ped. de art. 215 Cod penal pe motiv că lipsește un element constitutiv al acestei infracțiuni, respectiv intenția.
A precizat că nu a avut intenția de a nu restitui suma de bani luată ca împrumut de la partea vătămată, însă a solicitat decalarea termenului de achitare a datoriei, mai ales că partea vătămată a încercat recuperarea sumei înainte de expirarea termenului de împrumut. În subsidiar, solicită reaprecierea cuantumul pedepsei care este mult prea mare in raport cu gradul de pericol social al faptei și ca modalitate de executare. Solicită aplicarea disp. art. 861Cod penal.
Prin decizia penală nr. 53/A/2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 06.08.1981 în B, județul B, domiciliat în nr, 107, județul B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 364/09.12.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut- în totalitate, obligând pe apelant să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel, în favoarea statului.
In baza art.350 cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
A dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform disp.art.371 C.P.P. cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev.de art.378 C.P.P. tribunalul a reținut că acesta este nefondat și l-a respins în consecință.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarațiile inculpatului, rezultând fără dubii că acesta, ajutat fiind de o persoană de sex feminin, rămasă neidentificată, l-a indus in eroare pe, căruia i-a prezentat o procură specială autentificată, prin care partea vătămată Stupina l-ar fi împuternicit in vederea obținerii unui credit, pentru care garanta cu imobilul proprietatea ei personală, considerent pentru care partea civilă l-a împrumutat pe inculpat cu suma de 17.000 euro scadentă la 5 octombrie 2007.
Întrucât la data scadenței împrumutului, inculpatul nu a restituit banii, el a mai solicitat să fie așteptat o lună de zile, iar in decembrie 2007, inculpatul a restituit părții vătămate 1000 euro, iar in februarie 2008 încă 500 euro, restul sumei nefiind restituită, condiții în care partea civilă a formulat o cerere de executare silită imobiliară împotriva mandatarei Stupina. Aflând despre executarea silită, partea vătămată Stupina a sesizat la data de 11 martie 2008 organele de poliție cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în sarcina inculpatului, pe care îl cunoștea întrucât locuiește pe aceeași scară cu ea, însă nu l-a împuternicit să împrumute vreo sumă de bani pe numele ei și nici nu a primit împrumutul de la pe care nu îl cunoaște.
Din cele de mai sus rezultă cu prisosință săvârșirea faptei cu intenție din partea inculpatului.
Totodată, raportat la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările comiterii acesteia, tribunalul a apreciat că atât cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, cât și modalitatea de executare a acesteia, sunt în deplină concordanță cu prevederile art.72 Cod Penal, precum și în concordanță cu scopul prevăzut de art.52 Cod Penal(prima instanță procedând la valorificarea judicioasă în sistemul pugnitiv a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod Penal), hotărârea apelată fiind pe deplin legală și temeinică.
În ce privește persoana inculpatului apelant, cu toate că nu este recidivistă, are antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă, este fără ocupație și fără loc de muncă și a mai fost condamnată pentru comiterea aceluiași tip de infracțiuni ( înșelăciune in convenții și fals în înscrisuri sub semnătură privată)
Drept urmare, în baza art. 379 pct. 1 lit. cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 364/09.12.2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut- în totalitate.
In baza art.350 cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a obligat pe apelant să plătească suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în apel, în favoarea statului.
Împotriva acestei decizii, inculpatul recurent a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și, reținându-se în cazul lui circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit. b Cod penal, să i se reducă pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de lege, arătând în motivare că acesta recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, doar contestă cuantumul sumelor care revin părților vătămate, și de asemenea, faptul că mobilul comiterii faptei a fost acela de a face rost de bani pentru a da posibilitatea tatălui său să se opereze. De asemenea, arată că a intenționat să ramburseze împrumutul și chiar a și restitui o parte din el.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se analizează din oficiu, instanța constată că acesta este fondat doar prin prisma cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel, față de fapta săvârșită de inculpat, infracțiunea de înșelăciune, pe care, de altfel, acesta nu o contestă, față de împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările provocate prin săvârșirea ei, faptul că inculpatul are antecedente penale, care însă nu atrag starea de recidivă, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, chiar dacă acesta a achitat o parte din prejudiciu. Instanța de recurs apreciază însă că, față de aspectele de mai sus, față de atitudinea de recunoaștere a faptei și față de mobilul avut în vedere de inculpat, care avea nevoie urgentă de bani pentru a da posibilitatea tatălui său să se opereze, depunând și acte medicale în acest sens, pedeapsa aplicată este prea mare și se impune reducerea acesteia de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul penal declarat de inc. rec. împotriva deciziei penale nr.53/A/25.02.2009 a Tribunalului Bihor, și a sentinței penale nr.364/9.12.2008 a Judecătoriei Beiuș, pe car ele va casa și va modifica în sensul că va reduce pedeapsa aplicată inc. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Va menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit."d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 53/A din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 364 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care le casează și modifică în sensul că:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal de la 4 ani închisoare la o pedeapsă de3 ani închisoare.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. - 22.05.2009
Jud. apel - -
Jud. fond -
Tehnored. - 2 ex. - 23.05.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Munteanu Traian
