Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 223/
Ședința publică din 02 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul, împotriva deciziei penale nr.145/A/15 opctombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Ședința a fost înregistrată potrivit disp. art.304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-inculpat asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.3/2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual; intimatul-parte vătămată asistat de avocat ales - lipsind intimata-parte civilă Râmnicu V, aceasta fiind reprezentată de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar cu nr.-/2009 emisă de Baroul Vâlcea - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat în cauză,curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și achitarea inculpatului în baza disp. art.10 lit.b și c Cod procedură penală, iar în subsidiar casarea și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea audierii martorilor. Critică decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în mod greșit s- dispus de instanța de judecată condamnarea și nu achitat cum era corect, deoarece inculpatul nu a săvârșit nici o faptă penală. oluția adoptata de instanța de fond este rezultatul unei evaluări necorespunzătoare a probelor administrate, fapt ce rezulta si din împrejurarea că in motivare, se ajunge la nevoia de a se recurge la aprecieri de ordin subiectiv,de genul "probabil" folosit în paginile sentinței, ori ca atunci când prin constatare tehnico - științifica se stabilește că înscrisul incriminat nu a fost întocmit si semnat de inculpat,se deduce că "acesta a cerut unui colaborator al său să scrie acel proces verbal".
Pe lângă faptul ca s-a ocupat de activitățile strict tehnice respectiv verificarea materialului, cântărirea, preluarea si încărcarea, a completat si rubricile din fila CEC, prezentată de "o femeie", fila purtând deja stampila si semnătura persoanelor autorizate. Acest lucru la făcut la cererea "femeii", in cadrul raporturilor lor contractual, iar eea ce el a înscris corespunde adevărului. Fila CEC nu a fost onorata la plată de către banca din cauza lipsei de disponibil în cont, fapt necunoscut de inculpat. În seara zilei respective, materialul a fost descărcat si depozitat într-un spațiu ce aparținea martorului, iar după două zile, acel material a fost ridicat de "femeia" însoțita de alte doua persoane,fapt confirmat de martorii și, care au făcut asemenea declarații și în fața instanței. Rezultă deci din scurta prezentare situației de fapt si a probelor cauzei, nu se poate retine ca fapta inculpatului, care in baza unui contract de prestări servicii, a asistat-o pe "femeia",reprezentanta firmei, care de altfel si-a luat si a plecat cu marfa sa, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 Cod penal.
Considerând ca reala o asemenea situație, anume că acea femeie a rămas neidentificată, apreciază că inculpatul nu poate fi socotit instigator la fapta unei persoane care nu este cunoscută si nici nu se poate stabili care ar fi legătura între fapta comisa de aceasta si inculpat. Deci întinderea prejudiciului nu este corect stabilita, partea civila nefăcând nici o dovada in acest sens.
Precizează că inculpatul a săvârșit actele materiale în baza unui contract civil care nu a fost înlăturat și că nu el este cel care produs pagube societății comerciale SRL, impunându-se achitarea chiar și în temeiul art.10 lit. c din Codul d procedură penală, condamnarea inculpatului fiind o gravă eroare.
Avocat -, pentru intimatul-parte vătămată și pentru intimata-parte civilă Râmnicu V,solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefundat și menținere a ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată. Din întreg probatoriul rezultând fără putință de tăgadă că inculpatul fost implicat în ambele fapte, săvârșit nemijlocit infracțiunile reținute de instanța de judecată și în mod corect acesta a fost condamnat. A se reține de către instanță că fără să consulte nici un document ajutător, inculpatul a înscris toate numere contului, în mod corect ceea ce demonstrează că era familiarizat cu actele acestei societăți. De asemenea atunci când barele din bronz au fost încărcate, au mai fost de față și alți martori, care, fiind audiați, au relatat că inculpatul s-a manifestat ca un adevărat administrator al firmei.De asemenea martorul l-a așteptat pe inculpatul în punctul și i-a cerut acestuia să-i plătească transportul, iar acesta a fost cel care a plătit suma de 1.700.000 lei ROL și l-a dirijat pe conducătorul auto la Pitești, la un apartament pe strada -, unde a funcționat firma martorului, cu care a colaborat și.
Din cercetările efectuate în prezenta cauză nu s-a reușit identificarea tuturor participanților la desfășurarea acestei activități infracționale, acest lucru neavând vreo semnificație, întrucât acele persoane, probabil că nu au cunoscut planul celor doi, au fost în eroare iar contribuțiile lor fiind minore și mai mult decorative.
Neidentificarea acestor participanți nu duce la diminuarea sau înlăturarea răspunderii penale a inculpatului, deoarece toate probele administrate converg spre indubitabila concluzie că el a fost inițiatorul, organizatorul și s-a implicat direct în momentele esențiale ale derulării acelor activități comerciale ilicite.
În primele faze ale urmăririi penale, și - s-au sustras de la cercetări și au fost dați în urmărire generală, iar inculpatul a fost identificat în momentul în care intenționa să părăsească țara.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului și pune concluzii de admitere în parte cu privire la art.290 Cod penal. Din întreg materialul probator rezultă că se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Toate persoanele audiate în cauză l-au indicat pe inculpat ca fiind cel care organizat și dirijat întregul sistem pentru aoî nșela pe partea vătămată în vederea livrării de mărfuri pe care să nu le plătească și să le valorifice ulterior pe căi ilicite și să-și însușească sumele achiziționate.
Recurentul -inculpat, având ultimul cuvântul, susține că nu încălcat cu nimic regulile comerciale, iar expertiza stabilit că nu este scrisul lui și este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.852 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr-, în baza art.215 al.1,2,3 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, în baza art.215 al.1,2,3 Cod penal, a mai fost condamnat la 5 ani închisoare, iar în baza art.290 Cod penal, a fost condamnat la 6 luni închisoare, urmând ca în baza art.33 al.1 lit.a Cod pr.penală, rap. la art.34 al.1 lit.b, Cod pr.penală, să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art.64 al.1 lit. a-c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale și s-a constatat că în cauză calitate de parte vătămată - parte civilă are SC "" SRL Râmnicu V, reprezentată prin, în calitate de administrator și nu, în nume propriu.
Prin aceeași sentință, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de SC SRL Râmnicu V și obligat inculpatul să achite acesteia suma de 117.440,605 lei RON, reprezentând prejudiciu neacoperit, fiind anulată fila CEC, seria -.317 nr.- ce apare ca emisă de SC Activ SRL B și cele două bilete la ordin ce apar ca emise de SC Sistem SRL S la data de 16.03.2005 (înscrisuri aflate la 17, vol.1, dosar urmărire penală), în baza art.163 Cod pr.penală, fiind menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr.318/P/19.12.2005 asupra locuinței proprietatea inculpatului, situată în Pitești, str. - -, -.38,.B,.5, județul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlceaa fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, precum și pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constatând, în esență, că inculpatul a conceput și organizat un sistem eficient pe care l-a utilizat în scopul de a înșela pe partea vătămată, în vederea livrării de mărfuri, pe care să nu le plătească și să le valorifice ulterior pe căi ilicite, însușindu-și pentru sine sau pentru alții contravaloarea produselor achiziționate.
In acest sens, prima instanță a reținut, cu referire la inculpatul, săvârșirea a două activități infracționale.
-Astfel, cu referire la prima activitate infracțională, instanța de fond a reținut următoarele:
artea vătămată deținea cantități importante de bronz, sub formă de bare și a dorit să le valorifice. L-a rugat pe prietenul său să afle ce societăți ar dori să achiziționeze acest produs și respectivul l-a contactat pe martorul, din municipiul Acesta, în dorința de a obține un comision a transmis prin diferite cunoștințe că are posibilitatea să intermedieze cumpărarea de bronz.
Despre această afacere a aflat și inculpatul, care, împreună cu învinuitul - au conceput sistemul de a păgubi societatea furnizoare.
Inculpatul a purtat discuții telefonice cu martorul și a afirmat că el este administrator la Activ B, stabilind să se întâlnească la Râmnicu
Inculpatul procurase pe căi ilicite copii ale actelor Activ, file de cec, ștampilă etc.
Administratorul Activ este din B, care este condamnat penal și dat în urmărire generală din perioada anterioară momentului în care inculpatul a procurat documentele acelei societăți.
În ziua de 4 martie 2005, inculpatul și -, însoțiți de o femeie și încă un care au rămas neidentificați, s-au întâlnit cu martorul la restaurantul "" din Râmnicu A fost invitat și numitul, care a discutat cu inculpatul asupra condițiilor de livrare, prețuri etc.
.-se asupra tranzacției, inculpatul s-a deplasat la depozitul Râmnicu V, aflat în incinta fostei baze comerciale a Celelalte persoane care l-au însoțit pe inculpatul au consultat un ziar local, pentru a găsi o firmă ce punea la dispoziție mijloacele de transport.
Ca atare, a fost contactat martorul, care s-a deplasat la depozit cu autoutilitara -.
Inculpatul s-a ocupat efectiv de verificarea calității barelor din bronz, de cântărirea și încărcarea lor, înmânat lui o comandă și copii de pe actele Activ
Martora - a întocmit facturile fiscale nr.- și - din 4.03.2005, pentru cantitatea de 2504 Kg bare din bronz, pe care a semnat de primire inculpatul, aplicând și ștampila Activ (210 - 212-vol.I dosar urmărire penală).
Inculpatul a completat personal fila cec seria - nr. 317-- pentru suma totală de 625.749.600 lei ROL, pe care a predat-o lui.
Martorul a plecat spre Pitești, la indicația inculpatului, stabilind să-l aștepte pe traseu. Acesta s-a reîntors la restaurantul "" din Râmnicu V împreună cu ceilalți și cu martorul.
După câteva minute, a constatat că pe fila de cec nu a fost înscris contul Activ și i-a telefonat martorului. Martorul l-a chemat la restaurantul "" și a înmânat inculpatului fila de cec.
Fără să consulte nici un document ajutător, inculpatul a înscris cele 23 de cifre ale contului, ceea ce demonstrează că era familiarizat cu actele acestei societăți.
Atunci când barele din bronz au fost încărcate în acel autovehicul în ziua de 4 martie 2005, au mai fost de față și alți martori, care, fiind audiați, au relatat că inculpatul s-a manifestat ca un adevărat administrator.
Martorul l-a așteptat pe inculpatul în punctul și i-a cerut acestuia să-i plătească transportul.
Inculpatul a fost cel care a plătit suma de 1.700.000 lei ROL și l-a dirijat pe conducătorul auto la Pitești, la un apartament pe strada -, unde a funcționat firma martorului, cu care a colaborat și.
Înainte cu câteva zile de a ridica bronzul de la Râmnicu V, inculpatul l-a rugat telefonic pe martorul să-i permită să descarce marfa în acel apartament, el anticipând că planul pe care-l concepuse, de a-l înșela pe, va fi pus în aplicare. (121-vol. dosar urmărire penală).
De asemenea, tot cu câteva zile mai înainte, inculpatul a discutat cu martorii și asupra disponibilității sale de a vinde barele din bronz, relatând că le-a procurat de la uzina "" din Pitești.
Chiar în seara în care marfa a fost descărcată, inculpatul s-a deplasat la sediul societății administrată de, oferindu-i întreaga cantitate de bronz, lăsându-i și două bare pentru a fi supuse unei analize de laborator.
Întrucât martora nu a fost de acord cu prețul și că marfa nu era însoțită de certificat de calitate, a refuzat să o cumpere.
Ulterior, martora s-a întâlnit cu inculpatul și acesta i-a spus că a vândut barele din bronz (114-120; 125-127-vol.I dosar urmărire penală).
Într-adevăr, inculpatul a vândut întreaga cantitate de marfa, în valoare de 625.749.600 lei ROL cu suma de 60.000.000 lei ROL ca deșeuri din bronz martorului, din couna, județul T (128-132-vol.I, dosar urmărire penală).
Inițial nu s-a cunoscut locul unde a fost descărcat bronzul în municipiul Pitești, motiv pentru care s-a cerut martorului să indice strada și apartamentul.
Martorul a indicat locul unde s-a descărcat marfa și ulterior au fost identificat martorii menționați mai sus, care au avut cunoștință despre acest lucru ( 102-113, vol.I dosar urmărire penală).
Martorul a declarat că l-a cunoscut prima dată pe inculpatul în ziua de 4 martie 2005, în Râmnicu. Cu câteva zile mai înainte, a discutat telefonic cu un care s-a recomandat ca administrator la Activ
În Râmnicu V, cu ocazia livrării bronzului, inculpatul a fost cel care a purtat discuțiile și s-a recomandat ca administrator al societății cumpărătoare, asigurându-l pe că va primi banii în 30 de zile de la livrare. Celelalte persoane care l-au însoțit au avut mai mult un rol decorativ (88-101-vol.I dosar urmărire penală).
După câteva zile, învinuitul -, la indicația inculpatului, a telefonat martorului că are un prieten care deține o firmă la S cu filiale în C și Pitești, care dorește să cumpere bare din bronz, cerându-i să vorbească cu.
Inculpatul avea nevoie de bani, întrucât, așa după cum a declarat, avea de restituit sume importante de bani luate cu împrumut de la diferite persoane, nu desfășura nici un fel de activitate ca să-și asigure întreținerea sa și a familiei.
- a doua activitate infracțională este, de asemenea reținută de instanța de fond, în modul prezentat în continuare:
Inculpatul a cunoscut pe învinuitul - - adminisțrator la Sistem S și pe colaboratorul acestuia, ocazie cu care le-a promis că se va ocupa să caute anumiți furnizori de mărfuri, cerându-le să-i dea copii de pe actele societății, o ștampilă și bilete la ordin, aceștia acceptând colaborarea cu inculpatul, desfășurând separat prin Sistem S, cât și prin alte firme ale lor, activități comerciale infracționale, pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați ori se află în cercetare în județele B, O,
Așadar, după ce a fost anunțat martorul ca să-l contacteze pe, în schimbul plății unui comision, au stabilit să se întâlnească în ziua de 16.03.2005, la restaurantul "" din municipiul Râmnicu
În local, martorul i-a găsit pe inculpatul și pe învinuitul -. Aceștia au mai fost însoțiți de un cetățean care s-a recomandat director la Sistem
După ce au purtat anumite discuții în legătură cu livrarea mărfurilor și a eventualului comision de intermediere ce urma să-l primească, inculpatul și - au plecat din restaurant să caute un mijloc de transport.
Martorul s-a deplasat la depozitul Râmnicu V, împreună cu ul rămas neidentificat care s-a recomandat că vine din partea Sistem
Inculpatul și învinuitul - au închiriat autocamionul - de la Râmnicu V, fiind desemnați conducătorii auto - și.
Acel rămas neidentificat a asistat la cântărirea cantității de 3029 Kg bare din bronz și - a întocmit factura nr. - din 16.03.2005.
ul respectiv a insistat ca pe factură să fie menționat ca delegat conducătorul auto - (213, 214-vol.I dosar urmărire penală).
Cetățeanul rămas neidentificat a completat un bilet la ordin pentru suma de 756.947.100 lei ROL, aplicând ștampila Sistem
După ce autocamionul a plecat din depozit, martorul a fost anunțat de acel cetățean că inculpatul și învinuitul - se află la restaurantul "Casa Albă" din Râmnicu Au intrat toți în acel local, iar inculpatul a spus conducătorilor auto să plece spre B, stabilind un anumit loc unde să-l aștepte.
Inculpatul și - au evitat să se vadă direct cu, mai ales că veneau ca reprezentanți ai altei firme și de aceea, venind în Râmnicu V au preferat să stea în plan secund, trimițându-l să încarce marfa pe un cetățean pregătit de ei cum să procedeze și pe care nu-l cunoștea.
Inculpatul s-a întâlnit cu martorii - și, la intrarea în B și i-a dirijat pe aceștia să se deplaseze pe-. Aici există un spațiu pentru colectarea fierului vechi deținut de martorul.
Martorul respectiv a fost apelat telefonic de inculpatul ca să-i accepte depozitarea temporară a barelor din bronz. Acesta se afla plecat din B și i-a comunicat inculpatul să ia legătura cu soția sa, pe care el o va anunța între timp.
Martora a declarat că inculpatul a venit la acel depozit unde a descărcat barele din bronz și că i-a înmânat acesteia un proces-verbal de custodie (133-141 - vol.I dosar urmărire penală).
Printr-o constatare tehnico-științifică s-a stabilit că acel document nu a fost întocmit și semnat de către, ceea ce demonstrează că acesta a cerut unui colaborator al său să scrie acel proces-verbal (233-238 vol.I dosar urmărire penală).
După câteva zile, inculpatul a venit la depozitul familiei și a ridicat barele din bronz, nestabilindu-se unde au fost vândute.
Numitul a observat că biletul la ordin a prezentat unele modificări și l-a încunoștințat telefonic pe martorul despre acest aspect. La rândul său, martorul a vorbit cu inculpatul și după câteva zile, i-a transmis un alt bilet la ordin cu suma de plată înscrisă corect (17-vol.I dosar urmărire penală).
In urma acestor două livrări convenite între "" Râmnicu V și firmele " Activ" B precum și " Sistem " S, în luna aprilie 2005, a introdus fila de cec și biletul la ordin în circuitul bancar pentru decontare. Ambele instrumente de plată au fost respinse pentru că în contul societăților cumpărătoare nu existau sume de bani.
În această situație, a intrat în alertă și l-a căutat de mai multe ori pe martorul. Martorul a vorbit cu inculpatul și acesta i-a promis că se va rezolva plata bronzului livrat. Mai mult, inculpatul i-a chemat pe și în B, unde aceștia au așteptat o zi întreagă, însă inculpatul nu s-a mai prezentat, deși telefonic i-a asigurat că va veni și va rezolva problema plății.
Pentru a se identifica depozitul unde a fost descărcat acel transport cu bare din bronz, organele de poliție au solicitat martorilor - și să se deplaseze la În acest fel, s-a ajuns la identificarea martorilor și.
În consecință, în ziua de 24 august 2005, când s-a procedat la audierea celor doi soți, inculpatul a telefonat martorului că are de vânzare un transport cu plasă metalică.
Organele de cercetare penală au încuviințat ca să accepte oferta respectivă, astfel că, la scurt timp, au sosit și -.
Cei doi au fost recunoscuți de către conducătorii auto, precum și de soții.
În contul datoriei pe care inculpatul și - o aveau către, aceștia au fost de acord să factureze întreaga cantitate de plasă metalică, în valoare de 208.291.650 lei ROL, conform facturii nr. -/2005 din partea Metal Lotus Sistem Pitești către Rm.V ( 183-187; 215-vol.I dosar ).
Prin această modalitate, inculpatul și și-au recunoscut implicit activitățile ilicite de fraudare a Rm.
Mai mult, în timpul cercetărilor, martorul a mai fost contactat de încă o persoană, ca să intermedieze iarăși oat reia livrare de bare din bronz de la Râmnicu V, în spatele acestei acțiuni aflându-se inculpatul dar și învinuitul care, s-au recomandat ca reprezentanți ai altei societăți comerciale.
Martorul a vorbit iarăși cu, dar după ce l-a avertizat că încă nu a primit banii pentru primele două livrări, martorul a comunicat celui care-l solicitase că o nouă livrare de bronz se va face numai cu plata în numerar. Cum respectiva persoană nu avea sumele necesare și dorea să procedeze ca și în cazurile anterioare, tranzacția nu s-a mai efectuat.
În continuare, prima instanță arată că în cauză au fost cercetați și învinuiții -, în sensul colaborării pentru determinarea livrării celui de-al doilea transport cu bare din bronz.
S-a stabilit că aceștia nu au fost în Râmnicu V, nefiind recunoscuți de nici o persoană și nu au avut cunoștință de această tranzacție.
Mai mult, atât, cât și i-au telefonat lui -, la numărul pe care l-a lăsat persoana care s-a ocupat de achiziționarea mărfii și acesta a afirmat că nu are nici o cunoștință despre faptul respectiv, presupunând că a fost cel care s-a ocupat efectiv de acea livrare.
In consecință, față de învinuiții - și s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, conform art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit.d Cod pr.penală.
De asemenea, instanța de fond susține că, deși nu s-a reușit identificarea tuturor participanților la desfășurarea unor secvențe ale acestei vaste activități infracționale, acest lucru nu are vreo semnificație, întrucât acele persoane, probabil că nu au cunoscut planul celor doi, au fost în eroare iar contribuțiile lor fiind minore și mai mult decorative.
Neidentificarea acestor participanți nu duce la diminuarea sau înlăturarea răspunderii penale a inculpatului - motivează prima instanță - deoarece toate probele administrate converg spre indubitabila concluzie că el a fost inițiatorul, organizatorul și s-a implicat direct în momentele esențiale ale derulării acelor activități comerciale ilicite.
În primele faze ale urmăririi penale, și - s-au sustras de la cercetări și au fost dați în urmărire generală. Inculpatul a fost identificat în momentul în care intenționa să părăsească țara.
În ceea ce-l privește pe învinuitul -, probabil la îndemnul lui, dar și de teama încarcerării sale, în vederea executării unei pedepse privative de libertate de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea anterioară a altor infracțiuni de același gen, a reușit ca la data de 02.06.2005 să iasă din țară.
Având în vedere că acesta nu a fost audiat și nu a luat cunoștință de infracțiunile pentru care a fost cercetat, s-a dispus față de el disjungerea cauzei, conform art. 38 Cod pr.penală.
În vederea asigurării recuperării pagubei produsă V, la cererea lui, prin ordonanța nr. 318/P/2005 din 19.12.2005, s-a aplicat sechestru asigurător asupra locuinței proprietatea inculpatului, situată în municipiul Pitești, str. - -, -.38,.B,.5, județul A - măsură care nu a fost contestată de către acesta.
Instanța de fond a apreciat că situația de fapt expusă a fost dovedită cu toate probele administrate în cauză, respectiv: declarații de martori, confruntări dintre aceștia și inculpat, constatări tehnico-științifice, acte scrise de către inculpatului etc.
Prima instanță a reținut că inculpatul a declarat, că la prima livrare de bare din bronz din 4 martie 2005, el a fost contactat de niște persoane necunoscute să participe ca specialist în domeniul calității metalelor, nedorind și neavând nici un interes să indice numele persoanelor pentru care susține că a lucrat, iar referitor la cea de-a doua livrare inculpatul a afirmat că nu a avut nici o implicație și, întâmplător, în ziua de 16.03.2005, s-a aflat cu învinuitul - la un restaurant în municipiul Râmnicu V, unde tot întâmplător a intrat acel cetățean rămas neidentificat, însoțit de martorul, precum și de cei doi conducători auto.
Întrucât nu a mai putut să nege că a condus transportul la depozitul familiei din B, deoarece acest fapt era cunoscut de foarte multe persoane, a motivat că a îndeplinit o dispoziție a lui -.
Instanța de fond a apreciat, că o asemenea apărare este contrazisă de depozițiile martorilor, care au precizat că - era destul de tânăr și el respecta indicațiile date de inculpatul, iar toate persoanele audiate l-au indicat pe inculpatul ca fiind cel care a organizat și dirijat întregul sistem.
Reținînd această stare de fapt, instanța de fond a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 33 lit.a și art.290 Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pentru următoarele considerente:
Inculpatul a completat personal fila cec seria -.317 nr. - ca fiind emisă Activ B, deși el nu avea nici o calitate de asociat sau gajat în acea societate și dat fiind că art.215 alin.4 din Codul penal se referă la emiterea unui cec numai de cel îndrituit să-l dețină sau este împuternicit, întrucât inculpatul a completat acea filă cec, știind că nu putea fi decontată, deoarece nu exista provizia necesară, acesta a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal.
Înscrisul respectiv a fost înmânat lui, după întocmirea facturii de vânzare a bronzului.
S-a apreciat că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1, 2 Cod penal, deoarece a utilizat la prima livrare acea filă de cec, iar la a doua livrare a folosit biletul la ordin transmis prin alte persoane care, la fel, constituie mijloc fraudulos întrucât nu a fost completat de către titular, ci de o altă persoană, la cererea inculpatului și nu exista în contul beneficiarului suma necesară.
Instanța de fond a reținut că implicarea inculpatului nu este o simplă determinare a altor persoane și rămânerea sa în plan îndepărtat, ce caracterizează participația improprie, prevăzută de art.31 din Codul d e pr. penală, o asemenea implicare fiind concretizată în acte materiale directe și esențiale, cum ar fi: a procurat actele Sistem S, le-a înmânat persoanei pe care a adus-o la Râmnicu V, a efectuat personal deplasarea cu cei în cauză, a dirijat telefonic desfășurarea activității, i-a chemat după încărcarea bronzului pe toți la restaurant și a stabilit modalitățile de efectuare a transportului până la B, iar de aici a preluat personal autocamionul, descărcând marfa la familia, de unde peste câteva zile, a venit și a ridicat acele bare din bronz, aceste activități frauduloase de înșelăciune fiind utilizate în momentul încheierii celor două tranzacții de vânzare și cumpărare a respectivelor cantități din bronz, iar infracțiunea prev. de art.215 alin.3 din Codul penal, nu este condiționată de existența în forma scrisă a unui contract de vânzare-cumpărare, de faptul că un asemenea contract, convenție sau înțelegere are loc între persoanele fizice sau juridice.
Întrucât inculpatul s-a folosit, pentru săvârșirea infracțiunilor, de titulatura " administrator la Activ - B" și, pe de altă parte, este și administrator al unei societăți comerciale, instanța de fond i-a interzis în baza art.71 Cod penal, pe lângă drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a și penal și pe cele prevăzute de litera "c" ale aceluiași articol.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a arătat că s-a avut în vedere pericolul social concret ridicat al faptelor care rezultă din faptul că inculpatul a conceput și a organizat un sistem eficient pe care l-a utilizat în scopul de a înșela pe partea vătămată, în vederea livrării de mărfuri pe care să nu le plătească și să le valorifice ulterior, pe căi ilicite și să-și însușească pentru sine sau pentru alții, contravaloarea produselor achiziționate, în acest sistem infracțional antrenînd și alte persoane, stabilindu-le diferite roluri, pentru ca buna-credință și vigilență a furnizorului să fie înșelată, avându-se în vedere totodată și valoarea prejudiciului creat (pentru infracțiunile de înșelăciune ), atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul desfășurării procesului penal, faptul că în primele faze ale urmăririi penale inculpatul s-a sustras de la cercetări, motiv pentru care a fost dat în urmărire generală și identificat în momentul în care intenționa să părăsească țara dar și lipsa de antecedente penale a acestuia și prezența în fața instanței la toate termenele de judecată, precum și celelalte dispoziții prevăzute de art. 72 Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă, instanța de fond constatat că în cauză are calitate de parte vătămată - parte civilă C - Râmnicu V, reprezentată prin, în calitate de administrator și nu, în nume propriu, întrucât părți în cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost Sc - Srl Rm ( și nu în calitate de persoană fizică ) și inculpatul și în consecință această societate a fost prejudiciată.
Din cuprinsul filei CEC, seria -.317 nr.-, ce apare ca emisă de Sc Activ B și cele două bilete la ordin ce apar ca emise de Sistem S la data de 16.03.2005, a rezultat că prejudiciul produs - Râmnicu V este de 138.269,67 RON.
Având în vedere că din acest prejudiciu s-a recuperat suma de 20.829,165 RON, reprezentând contravaloarea plasei de sârmă livrată de inculpat la data de 24.05.2006, instanța de fond l-a obligat pe inculpatul să achite părții civile suma de -, 605 lei RON, reprezentând prejudiciu neacoperit.
Deși partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat să-i achite suma de 56.000 lei, reprezentând folosul de care a fost lipsită până la recuperarea prejudiciului, nu a făcut dovada acestui prejudiciu, motiv pentru care inculpatul nu a fost obligat să-i achite această sumă cu acest titlu.
În ceea ce privește cererea părții civile cu privire la acordarea de daune morale, instanța a reținut că daunele morale nu pot fi acordate unei persoane juridice ci numai unei persoane fizice a cărei demnitate este încălcată atunci când se aduce atingere onoarei acesteia sau atunci când i se știrbește reputația.
În baza art.170 Cod pr.penală, rap. la art. 445 Cod pr.penală, instanța de fond a anulat fila CEC, seria -.317 nr.-, ce apare ca emisă de Activ SRL B, și cele două bilete la ordin ce apar ca emise de Sistem SR. S, la data de 16.03.2005, și în baza art.163 Cod pr.penală, a menținut sechestrul asigurător aplicat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr.318/P/19.12.2005, asupra locuinței proprietatea inculpatului, situată în Pitești, str. - -, -.38,.B,.5, județul
Impotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea vătămată "" și, care au fost motivate cu ocazia dezbaterilor.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.145/A din 15 octombrie 2008, admis apelul declarat de apelantul-inculpat, a desființat în parte sentința, în sensul că, în temeiul art. 334 Cod pr. penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor, în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin.1,2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.290 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
În temeiul art.215 alin.1,2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 290 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit. și 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicându-i-se, totodată, inculpatului dispozițiile prevăzute de art. 57 și 71 raportat la art. 64 lit. teza I, b și din Codul penal. menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-parte vătămată și de apelanta-parte civilă SC SRL Râmnicu care au fost obligați să plătească statului câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, săvârșirea de către inculpat a faptelor pentru comiterea cărora a fost trimis în judecată a fost dovedită pe deplin.
Apărarea sa, formulată în sensul că nu ar fi avut nici un fel de contribuție în activitatea de înșelare a părții vătămate, fiind angajat numai în calitate de specialist pentru a se pronunța cu privire la cantitatea și calitatea barelor de bronz ce au făcut obiectul contractului comercial din data de 04.03.2005, dintre Activ și, nu a fost susținută de probele administrate, din ansamblul acestora rezultînd fără dubiu participarea sa în activitatea infracțională de înșelare a părții vătămate și puterea de dispoziție asupra efectuării actelor materiale ce formează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, activitatea sa, materializată în semnarea și ștampilarea facturilor, completarea filei cec, indicațiile privind transportul și depozitarea mărfii achiziționate, achitarea contravalorii transportului, negocierile privind vânzarea mărfii, depășind cu mult obiectul așa zisului contract de prestări servicii încheiat de către inculpat cu Activ,contract a cărei existență nu a fost adusă la cunoștiința părții vătămate, inculpatul, prin semnarea și ștampilarea actelor încheiate purtîndu-se ca reprezentantul legal al societății cumpărătoare, faptele inculpatului conturând în mod clar elementul material al infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de dispozițiile art.215 al.1,2 și 3 din codul penal.
În ceea ce privește cea de-a doua operațiune comercială, încheiată între și Sistem S, în mod greșit - apreciat tribunalul - s-a reținut săvârșirea de către inculpat, în calitate de autor al infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2 și 3 Cod penal, starea de fapt reținută, atât de către parchet, cât și de către prima instanță, nejustificând o asemenea participație a inculpatului, pentru existența acestei forme de participație fiind necesară participarea nemijlocită a inculpatului la activitatea de inducere în eroare a părții vătămate, acțiune ce constituie elementul material al infracțiunii, în speță neexistând o astfel de contribuție din partea inculpatului.
În schimb - susține tribunalul - probele administrate dovedesc implicarea acestuia în săvârșirea infracțiunii prin acte de complicitate, fiind evident că acesta a contribuit la înlesnirea săvârșirii infracțiunii, prin datele și informațiile furnizate ca urmare a participării sale anterior cu numai câteva zile la activitatea de înșelare a părții vătămate sau prin primirea și înlesnirea valorificării mărfii achiziționate, inculpatul fiind cel care a organizat transportul și depozitarea acesteia, prezența sa întâmplătoare în orașul și locul în care autorul infracțiunii se afla nefiind plauzibilă, cu atât mai mult cu cât probele administrate ulterior - declarații de martor - au demonstrat participarea efectivă în derularea transportului și depozitării mărfii, fapt care dovedește dealtfel contribuția sa și în calitate de instigator, fiind imposibilă existența unei astfel de coincidențe, respectiv prezența inculpatului, la interval de numai câteva zile, împreună cu persoanele ce au contribuit efectiv la comiterea infracțiunii de înșelăciune în dauna aceleiași părți vătămate și participarea sa ca și complice la săvârșirea acestei infracțiuni, fără ca acesta să fie cel care a contribuit la luarea hotărîrii autorului în comiterea infracțiunii.
Fiind dovedită o astfel de participație, tribunalul a reținut că, este evident că inculpatul a acționat în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, actele sale materiale prezentînd fiecare conținutul aceleiași infracțiuni de înșelăciune, motiv pentru care s-a impus schimbarea încadrării juridice, nefiind vorba de două infracțiuni distincte de înșelăciune, săvârșite în concurs, ci de una singură, în formă continuată, contribuția inculpatului prin efectuarea de acte de complicitate și instigare, fiind absorbită evident de cea efectuată în calitate de autor, prin săvârșirea actelor de executare.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect săvârșirea acesteia de către inculpat, din declarațiile martorilor și concluziilor raporturilor de constatare tehnico științifice grafice efectuate în cauză rezultând că acesta a completat fila CEC, seria -.317 nr.- ce apare ca emisă de SC Activ SRL B, deși nu avea acest drept și cunoștea că aceasta nu poate fi decontată, această acțiune fiind efectuată cu scopul de a forma convingerea părții vătămate de a contracta.
Având în vedere cele expuse, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, la individualizarea pedepselor avîndu-se în vedere criteriile generale și speciale de individualizare a acestora și aplicînd dispozițiile legale referitoare la instituția concursului de infracțiuni, după contopirea pedepselor, inculpatul urmând să o execute pe cea mai grea, fiindu-i aplicate și pedepsele accesorii aferente, prevăzute de disp.71 raportat la art.64 lit. teza I, b și din Codul penal, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune inculpatul folosindu-se de calitatea de administrator al unei societăți comerciale.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a acțiunii, tribunalul a apreciat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în mod justificat instanța de fond constatând că în cauză are calitate de parte vătămată - parte civilă SC - SRL Râmnicu V, reprezentată prin, în calitate de administrator și nu, în nume propriu, întrucât părți în cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost SC - SRL Râmnicu (și nu în calitate de persoană fizică) și inculpatul și, în consecință, această societate a fost prejudiciată.
Din cuprinsul filei CEC, seria -.317 nr.- ce apare ca emisă de SC Activ SRL B și cele două bilete la ordin ce apar ca emise de SC Sistem SRL S, la data de 16.03.2005, a rezultat că prejudiciul produs SC - SRL Râmnicu V prin comiterea infracțiunilor de către inculpat, este de 138.269,67 RON.
Având în vedere că din acest prejudiciu s-a recuperat suma de 20.829,165 RON, reprezentând contravaloarea plasei de sârmă livrată de inculpat la data de 24.05.2006, tribunalul a reținut că, instanța de fond, corect, l-a obligat pe inculpatul să achite părții civile suma de -, 605 lei RON, reprezentând prejudiciu neacoperit.
Deși partea civilă a solicitat ca inculpatul să fie obligat să-i achite suma de 56.000 lei, reprezentând folosul de care a fost lipsită până la recuperarea prejudiciului, nu a făcut dovada acestui prejudiciu, motiv pentru care inculpatul, în mod corect, nu a fost obligat de instanța de fond să-i achite această sumă cu acest titlu.
De asemenea, cererea părții civile cu privire la acordarea de daune morale a fost apreciată de către tribunal ca neîntemeiată, întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că daunele morale nu pot fi acordate unei persoane juridice ci numai unei persoane fizice a cărei demnitate este încălcată atunci când se aduce atingere onoarei acesteia sau atunci când i se știrbește reputația.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis apelul inculpatului și le-a respins pe cele ale părții vătămate și.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția pentru nelegalitate, în esență, susținându-se, motivat în scris și oral, următoarele critici, invocându-se comiterea unei erori grave de fapt, potrivit cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare de către prima instanță, condamnare menținută de instanța de apel:
-Atât în conținutul sentinței cât și al deciziei există aprecieri de ordin subiectiv, marcate prin formula "probabil" folosită în sentință, cât și neclarități cu privire la contribuția sa la activitatea infracțională, la încadrarea ei juridică, încadrare ce vizează deopotrivă forma instigării și forma complicității, fiind, totuși, condamnat ca autor.
-În legătură cu fapta reținută în sarcina sa, ca fiind săvârșită la data de 4 martie 2005, arată că nu el este autorul acesteia, întrucât, așa cum rezultă din probele administrate, el s-a prezentat la încheierea contractului dintre firma părții civile "" Râmnicu V și " Activ" B, contract încheiat cu delegata acestei firme, o femeie care avea asupra sa documentele bancare semnate și ștampilate de societate și la solicitarea acesteia înscris după recepția, cântărirea și încărcarea mărfii, mențiunile în acel document care a fost predat părții civile pentru a fi introdus la plată, marfa fiind ridicată din locul unde a fost depozitată de această femeie, care însă nu a fost identificată și cercetată de organele de urmărire penală.
Lipsa disponibilului bancar nu- poate fi imputată, întrucât nu a cunoscut acest lucru.
-Cu referire la fapta reținută la data de 16 martie 2005, vizând livrarea făcută pentru " Sistem" S, arată că nu a fost prezent la această tranzacție și nici nu a contribuit în nici un mod la derularea ei, livrarea făcându-se nu către inculpat, ci către alte persoane care au rămas, de asemenea, neidentificate, instanța condamnându-l ca autor, deși arată că are calitatea de instigator și apoi de complice.
-Recuperarea unei părți din prejudiciul părții civile prin interceptarea unui transport de materiale efectuat de învinuitul, față de care cauza a fost disjunsă, s-a făcut în afara cadrului legal, nefiind audiate persoane care să lămurească activitatea sa infracțională ce i se reține în sarcină, ce se impuneau a fi identificate, prejudiciul reținut în sarcina sa nefiind probat în mod legal, partea vătămată neprezentând nici un act de proveniență cu privire la barele de bronz, ce au făcut obiectul activității infracționale.
Se solicită, așadar, pe aceste motive, rejudecarea cauzei, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.b sau c Cod pr.penală, sau trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe pentru a se aprecia asupra vinovăției sale nedemonstrată în această cauză.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, raportat la cazul de casare la care face referire recurentul, respectiv art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
In primul rând, din analiza detaliată și nuanțată prezentată mai înainte, a modului în care a fost concepută activitatea infracțională, rezultă, în esență, că inculpatul a desfășurat această activitate infracțională în datele de 4 martie 2005, respectiv 16 martie 2005,
In esență, în fapt, s-a reținut că în data de 4 martie 2005, inculpatul s-a deplasat, împreună cu alte persoane, la "" Râmnicu V, administrată de, pentru a cumpăra 2.504 kg. bare de bronz, ocupându-se, efectiv, de verificarea calității, cântărirea și ridicarea acestor bare, el perfectând livrarea acestei cantități către firma " Activ" B, înmânându- părții vătămate comanda și copii de pe actele acestei firme, semnând de primirea barelor de bronz, aplicând ștampila societății, completând personal fila CEC seria nr.317--, pentru suma totală de 625.749.600 lei ROL pe care a predat-o lui.
De asemenea, în data de 16 martie 2005, cu ajutorul inculpatului, tot între firma părții civile "" Râmnicu V, dar de această dată în beneficiul unei alte firme " Sistem " S, a avut loc livrarea unei alte cantități de 3.029 kg. bare bronz, printr-o persoană necunoscută, ce s-a recomandat că vine din partea acelei firme, emițându-se factură, iar persoana neidentificată completând un bilet la ordin pentru suma de 756.947.100 lei ROL, aplicând ștampila " Sistem "
In luna aprilie 2005, partea civilă a introdus fila CEC și biletul la ordin, emise în condițiile arătate mai sus, însă ambele instrumente de plată au fost respinse, pentru că în contul societăților cumpărătoare " Activ" și " Sistem " S nu exista disponibil.
Valoarea prejudiciului cauza pentru cele 5.533 kg. bare bronz livrate, s-a ridicat la 1.382.696.700 lei ROL.
Aceste fapte, așa cum au fost prezentate în sinteza lor, au fost încadrate de prima instanță în două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, comise în dauna părții civile "" Râmnicu V, reprezentată de, în calitate de administrator.
Cu referire la prima faptă din data de 4 martie 2005, încadrată în prevederile art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, prima instanță a reținut că, deși emiterea unei file CEC este susceptibilă de încadrare în prevederile art.215 alin.4 Cod penal, totuși, întrucât textul acestui articol se referă la emiterea unui CEC numai de cel îndrituit să-l dețină sau cel împuternicit, ceea ce nu era cazul inculpatului, atunci o atare faptă atrage încadrarea nu în prevederile art.215 alin.4 ci în prevederile sus-menționate ale art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal.
Intrucât, însă, inculpatul este persoana care a completat fila CEC, știind că nu putea fi decontată, deoarece nu exista provizia necesară, prima a reținut în sarcina inculpatului, cu referire la fapta din 4 martie 2005, și infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
In ceea ce privește cea de-a doua faptă, din 16 martie 2005, prima instanță a reținut că aceasta realizează elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, întrucât este vorba de emiterea unui ordin de plată fără a avea provizia necesară, și nu de file CEC. ceea ce atrage încadrarea în prevederile menționate ale art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, și nu în prevederile art.215 alin.4 Cod penal.
Pentru toate aceste infracțiuni, prima instanță a făcut aplicarea art.33 lit.a Cod penal, vizând concursul de infracțiuni.
In apel, însă, așa cum rezultă din considerentele deciziei tribunalului mai înainte expuse, s-a considerat că în cauză sunt aplicabile, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, dispozițiile art.41 alin.2 Cod penal, și nu cele prevăzute de art.33 lit.a Cod penal, apreciind că este vorba de aceeași rezoluție infracțională și motivând că actele de complicitate și instigare cu referire la cel de-al doilea act material săvârșit în data de 16 martie 2005, sunt absorbite de celelalte acte materiale de autorat din data de 4 martie 2005.
Totodată, a menținut prevederile art.33 lit.a Cod penal, reținute de prima instanță cu privire la cealaltă infracțiune, prevăzută de art.290 Cod penal, având în vedere concursul, potrivit prevederilor legale, cu infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
In raport de situațiile de fapt, în esență, expuse și încadrările în drept menționate, Curtea urmează a analiza motivele invocate de recurent.
Astfel, Curtea împărtășește susținerile nuanțate ale primei instanțe și ale instanței de apel, cu privire la vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa.
In acest sens, Curtea apreciază că nu se poate susține că există incertitudini cu privire la vinovăția inculpatului, prin formula uzitată în sentință "probabil", pentru că această formulare folosită de prima instanță, vizează cu totul alte aspecte, adiacente modului amplu de prezentare a activității infracționale, dar care nu au relevanță asupra existenței sau nu a vinovăției inculpatului.
Mai mult, susținerea că încadrarea faptelor reținută în sarcina inculpatului în infracțiunea de complicitate și instigare ar fi confuză, neclară, mai ales cu privire la cea de-a doua faptă din 16 martie 2005, nu poate nici ea să fie acceptată, pentru că se poate observa din motivarea hotărârii tribunalului ce a schimbat calificarea juridică a faptelor din concurs în infracțiune continuată, că evidentele fapte de instigare și complicitate la cea de-a doua activitate infracțională din data de 16 martie 2009, sunt absorbite de prima activitate infracțională din data de 4 martie 2005, desfășurată ca autor, având în vedere caracterul continuat al infracțiuni, așa cum a reținut tribunalul, și nu concursul de infracțiuni, greșit reținut de prima instanță.
De altfel, doctrina și jurisprudența în materie a statuat constant că atunci când în realizarea aceleiași infracțiuni continuate sunt acte de instigare, complicitate și autorat, prevalează aceste ultime acte de autorat, absorbindu-le pe celelalte.
De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile recurentului că nu el se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa, ci alte persoane neidentificate, având în vedere că o eventuală participare și a altor persoane la astfel de activități infracționale, nu-l exonerează de răspundere penală pe inculpat, instanțele prezentând foarte nuanțat - așa cum rezultă din considerentele mai sus arătate - contribuția efectivă a inculpatului la realizarea acestor activități infracționale, demonstrate cu prisosință de ansamblul probator al cauzei.
Din contră, inculpatul, de profesie inginer, cu o retorică convingătoare, cu un bagaj tehnic deosebit, oferind încredere și siguranță - fără să consulte vreun document a înscris din memorie cele 23 de cifre ale contului firmei plătitoare, pe care, inițial, îl "uitase" să-l înscrie pe fila CEC când o emisese - prin afișarea unor asemenea calități, crea aparența unei persoane serioase, credibile care desfășoară activități comerciale, înlăturând orice urmă de o eventuală neîncredere, oricând posibilă, când se negocia pentru prima dată.
Pe lângă această susținere ce ține de persoana inculpatului, sunt evidente faptele sale ce se circumscriu activității infracționale arătate în motivele enunțate și demonstrate cu întreg probatoriul de care au uzat instanțele, astfel că în nicicum nu poate fi reținută critica vizând achitarea sa în baza art10 lit.b Cod pr.penală, în sensul că aceste fapte nu sunt prevăzute de legea penală - nu se poate susține că poate fi reținut în cauză numai o răspundere civilă, infracțiunea de înșelăciune subzistând, având în vedere mijloacele frauduloase folosite - și nici critica vizând achitarea în baza art.10 lit.c Cod pr.penală, întrucât aceste fapte nu au fost săvârșite de către inculpat, ci de alte persoane neindentificate, contribuția hotărâtoare a inculpatului sancționabilă penal, fiind evidentă.
La acestea se adaugă și faptul că inculpatul, dar și învinuitul, cu care a cooperat la multiple activități infracționale, s-au sustras de la cercetări și au fost dați în urmărire generală, inculpatul fiind identificat în momentul în care intenționa să părăsească țara.
Cu referire la învinuitul, așa cum s-a menționat, cauza a fost disjunsă, întrucât acesta deși condamnat anterior pentru infracțiuni de același gen cu o pedeapsă privativă de libertate de 12 ani închisoare, a reușit, la data de 2 iunie 2005, să iasă din țară.
De precizat, totodată, că administratorul firmei " Sistem" S și alte persoane care au colaborat cu inculpatul, pentru perfectarea livrării cantității de bare de bronz, în data de 16 martie 2005, către firma părții civile, au desfășurat, separat, prin " Sistem" S, cât și prin alte firme ale lor, activități comerciale pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați ori se află în cercetare în județele B, O,
De asemenea, administratorul celeilalte firme implicate " Activ" Baf ost condamnat și dat în urmărire generală anterior momentului în care inculpatul a procurat documentele acelei societăți.
Toate acestea sunt încă o dovadă a faptului că inculpatul se situa în "cercul" unor astfel de persoane predispuse la astfel de activități infracționale.
Nici critica privind latura civilă nu poate fi primită, în sensul că prejudiciul nu este corect stabilit, deoarece instanțele au făcut o justă apreciere a acestui prejudiciu rămas de recuperat, în funcție de probele administrate în cauză, luând în considerare și contravaloarea plasei de sârmă, transport cu care efectiv au fost surprinși inculpatul și învinuitul de partea civilă, după ce acesta a constatat că plata cu fila CEC și biletul de ordin, pentru barele de bronz livrate, nu au fost acceptate din lipsă de disponibil.
Ca atare, față de cele arătate, criticile inculpatului nu pot fi acceptate, instanțele necomițând nici o gravă eroare de fapt, în sensul cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 Cod pr.penală, neimpunându-se în consecință reformarea hotărârilor atacate, fie în sensul reținerii cauzei spre judecare fie în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, așa cum solicită apărarea.
Totuși, recursul inculpatului urmează a fi admis, potrivit cazului de casare prevăzut de art.385/9 pct.14 Cod pr.penală, caz ce se invocă din oficiu, potrivit prevederilor art.385/9 alin.3 Cod pr.penală, cu referire la cuantumul pedepsei aplicate în această cauză, vizând infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
Astfel, pentru această infracțiune, prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În apelul său, însă, admis de către tribunal, odată cu schimbarea încadrării juridice dată faptelor, așa cum a fost analizată mai sus, tribunalul l-a condamnat pe inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, reținută în concurs cu infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la un an închisoare.
Este adevărat că pedeapsa rezultantă aplicată de tribunal, și anume de 3 ani și 6 luni închisoare, este mai mică decât cea aplicată de prima instanță de 5 ani închisoare, dar Curtea apreciază că prin mărirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, i s-a agravat situația inculpatului în propria sa cale de atac.
In opinia Curții, nu are relevanță dacă pedeapsa rezultantă este mai mică, regula neagravării situației în propria cale de atac "funcționând" în cadrul concursului de infracțiuni, pentru fiecare infracțiune în parte.
Aceasta, deoarece în cursul procesului sau după rămânerea definitivă, pot fi incidente diferite instituții procesuale, cum ar fi de pildă grațierea sau altele, ce vizează cuantumul fiecărei pedepse aplicate pentru fiecare infracțiune în concurs și nu cuantumul pedepsei rezultante.
Or, tocmai de aceea, pedepsele pentru fiecare infracțiune în concurs trebuie să fie riguros stabilite, în condițiile legii, cu respectarea tuturor regulilor procesuale, printre care și cea a neagravării situației în propria cale de atac.
Așa fiind, întrucât în propria cale de atac inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, urmează ca instanța de recurs să îndrepte această nelegalitate prin admiterea recursului declarat de inculpat, în baza art.385/15 pct.2 lit.d teza I Cod pr.penală, și casarea în parte a deciziei atacate.
In acest sens, va fi descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 3 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, respectiv un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal.
Va fi redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, la 6 luni închisoare, așa cum de altfel a fost stabilită de prima instanță, pe care o va contopi cu pedeapsa menționată de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art.57 Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
In baza art.189 și urm. Cod pr.penală, onorariul parțial al apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 9 octombrie 1956 în comuna, județul O, domiciliat în Pitești, str.- -, -.3,.B,.5, județul A, -, formulat împotriva deciziei penale nr. 145/A/15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Casează în parte decizia în sensul că descontopește, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în pedepse componente și le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal, la 6 luni închisoare.
Contopește pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.290 Cod penal cu pedeapsa stabilită de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 al.1,2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile art.57 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel
escu
21.04.2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
