Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 248/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 248/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.291/A din 22 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul penal nr-, decizie care desființează în totalitate sentința penală nr.522 din 29 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul penal nr.1286/2004, privind pe inculpatul intimat,. în lui,-, județul B, trimis în judecată sub aspectul comiterii de complicitate la infracțiunile de falsificare de monede sau alte valori, faptă prevăzută și pedepsită de art.26 raportat la art.282 alin.1 Cod penal și la înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art.26 raportat la art.215 alin.2, 3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat lipsă, apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului
Reprezentanta parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la TRIBUNALUL BIHOR pentru judecarea apelului, apreciind că inculpatul nu a fost legal citat, acesta având domiciliul în Austria.
Apărătorul său ales al inculpatul intimat - avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, apreciind că, câtă vreme nu s-a făcut nici o notificare către învinuit pentru a combate acuzele aduse, sa produs o încălcare a dreptului la apărare a inculpatului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 522 din 25.10.2006, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în baza art. 26 raportat la art. 282 alin. 1 cod penal, cui aplicarea art. 37 lit. a cod penal, a fost condamnat inculpatul G, cu cazier, recidivist - 10 ani prin sentința penală nr. 193/1999 a Tribunalului Bihor, la 4 ani închisoare, pentru falsificarea de valori.
2. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 și 3 cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare, pentru complicitate la înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
II. 1. În baza art. 26 raportat la art. 282 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, pentru falsificarea de alte valori.
2. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 și 3 cod penal, a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la înșelăciune.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pedepsele aplicate inculpaților atrag interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 cod penal pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 cod penal.
Prejudiciul se va analiza în alt dosar penal.
Au fost obligați inculpații să plătească statului câte 1.700.000 lei cheltuieli judiciare, în care a fost inclus și onorarul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În scopul de a obține avantaje materiale, inculpatul G s-a prezentat la sediul - Agenția B cu actele constitutive ale Societății Comerciale SRL, în scopul deschiderii unui cont bancar și cu un depozit inițial de 100 milioane lei. Inculpatul și-a depus toată documentația pentru deschiderea contului la acea bancă, solicitând a i se elibera printre alte acte și bilete la ordin. La câteva zile, inculpatul s-a deplasat din nou la bancă și a solicitat avalizarea unui bilet la ordin, emis de către SC SRL O pentru suma de 90 milioane lei, procedându-se la blocarea sumei în cont, iar biletul la ordin a fost înaintat inculpatului.
La începutul lunii decembrie 1999 inculpatul, din nou s-a prezentat la acea bancă unde avea contul și care i-a emis biletul la ordin avalizat și a solicitat să i se deblocheze contul, deoarece societatea care urma să beneficieze de acel bilet la ordin, i-a solicitat plata în numerar. acelei bănci a verificat biletul prezentat de inculpat și constatând că este cel avalizat de ea, după care în perioada 2-6 decembrie 1999 restituit inculpatului suma existentă în contul societății.
În acest timp inculpatul Gal uat legătura cu inculpatul, care a falsificat biletul la ordin avalizat și care a fost restituit inculpatului G. Acest bilet la ordin avalizat a fost completat cu datele necesare și înmânat unei alte persoane care este cercetat pentru infracțiunea de înșelăciune într-un dosar la Judecătoria Timișoara. Acest inculpat la data de 29.11.1999 folosește acest act și obține de la SC SRL T produse alimentare pe care intenționa și pe care aparent le-a plătit cu acest bilet contrafăcut prin copierea biletului la ordin pe care l-a avut inculpatul G. Conducerea SC SRL T verifică acest bilet la agenția bancară din B și comunicându-i-se că biletul este valabil, vinde numitului mărfuri alimentare în valoare de 90 milioane lei, reținând ca instrument de plată biletul la ordin menționat. Acest bilet la ordin a fost depus la Banca Comercială, dar acesta a fost refuzat la plată, întrucât lipseau lichiditățile din contul respectiv și pe motiv că acel bilet prezenta vicii de completare.
De la data avalizării și până la momentul în care s-a încercat plata cu acest bilet, inculpatul Gar idicat banii din cont, perioadă în care încadrata în muncă la Agenția B și-a dat seama că acel bilet este contrafăcut, astfel că a fost încunoștințată conducerea unității despre cele întâmplate și au fost sesizate organele în drept care au început cercetările penale.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 1 și 2, art. 215 alin. 2 și 3 cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, la Judecătoria Timișoara, unde se află și în prezent în curs de judecată.
Inculpații G și au fost trimiși în judecată la Judecătoria Beiuș pentru infracțiunile prevăzute de art. 282 și 215 cu aplicarea art. 26 cod penal, dar cu toate că aceștia au fost legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței și nu și-au formulat nici o apărare.
Față de cele de mai sus, în sarcina inculpaților s-au reținut infracțiunile de complicitate la falsificarea de valori prev. de art. 282 cod penal, cât și infracțiunile de complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 cod penal.
Față de inculpatul G, care a suferit multiple condamnări în perioada 1999-2000, instanța de fond a reținut și starea de recidivă, întrucât acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 193/1999 a Tribunalului Bihor, la 10 ani închisoare, pedeapsă care a rămas definitivă la 12.11.1999, deci anterior săvârșirii acestor fapte, astfel că, față de această condamnare definitivă s-au reținut față de acest inculpat și dispozițiile art. 37 lit.a cod penal.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, motivând că nu a fost legal citat în fața acesteia, întrucât, așa cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, este cetățean român, însă cu domiciliul stabil în Austria din anul 1989.
Prin decizia penală nr.291/A din 22 octombrie 2007, TRIBUNALUL BIHOR a admis apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 522 din 29.10.2004, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o desființat-o în totalitate, în sensul că, în baza art. 380 Cod de procedură penală raportat la art. 332 alin. 2 Cod penal a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, în vederea refacerii urmăririi penale în cauză.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că din actele dosarului de urmărire penală rezultat că pe tot parcursul acesteia, inculpatul nu a fost niciodată citat de la adresa din lui,-, jud. B, organul de urmărire penală având în vedere împrejurarea menționată în rechizitoriu, în sensul că acesta este dat în urmărire generală și internațională din anul 2001. Cu toate acestea, reținem că, în cadrul probelor administrate la urmărirea penală, se regăsește declarația dată de martora, respectiv soția inculpatului, care arată că în momentul audierii sale, inculpatul se află în Austria și cunoaște împrejurarea că acesta este în viață, de la niște cunoștințe ale sale.
Raportat la aceste date, s-a apreciat că se puteau face diligențe în sensul identificării domiciliului inculpatului, printr-o investigație expresă a martorei asupra acestei chestiuni, eventual contactarea persoanelor ce au cunoștință despre locul unde se află inculpatul și nu în ultimul rând solicitarea acestor relații de la autoritățile austriece. S-a menționat că această declarație a fost luată martorei în anul 2004, că deși aceasta oferă date pentru identificarea domiciliului inculpatului, care într-adevăr presupuneau un anume efort din partea organului de urmărire penală, nu s-a luat nici o măsură în acest sens, urmărirea penală efectuându-se în lipsa inculpatului și fără citarea acestuia la locul unde acesta se afla, ceea ce atrage, în condițiile art.332 al.2 Cod de procedură penală corelat cu art.197 al.2 Cod de procedură penală, nulitatea absolută a acesteia, fiind încălcate normele menite a asigura prezența inculpatului la urmărirea penală.
În fața instanței de apel, s-a depus copie de pe permisul de conducere al inculpatului - fila 55 și s-a făcut adresă la SEIP B - fila 20, iar din acestea rezultă cu claritate că inculpatul își are domiciliul în Austria.
Întrucât, așa cum s-a arătat, deși se cunoștea această împrejurare, în faza de urmărire penală s-a reținut în mod constant că inculpatul își are domiciliul în loc. lui, și deși se reține apoi că acesta este dat în urmărire generală, deci nu se află la domiciliu, s-au ignorat datele din dosar, cum că acesta are domiciliul stabil în Austria, nu s-a făcut o verificare a acestor date, pentru ca apoi, în măsura în care nu se confirmă, să se fi realizat procedura de citare a acestuia în condițiile art.178 al.2/1 teza ultimă Cod de procedură penală.
Nu a putut fi acceptat un demers penal finalizat cu trimiterea în judecată a inculpatului, în care nu se ia nici o măsură privind citarea, respectiv aducerea acestuia în fața organului de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR solicitând admiterea lui, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale nefiind întrunite disp. art. 332 alin. 2 Cod procedură penală. Se arată că citarea învinuitului sau inculpatului, respectiv neprezentarea materialului de urmărire penală nu constituie un caz de nulitate absolută sancționat de art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei la procuror, ci un caz de nulitate relativă, ce trebuia invocat la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită și trebuia dovedită vătămarea care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat astfel că va fi admis ca atare în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare de către TRIBUNALUL BIHOR pentru continuarea judecății având în vedere următoarele considerente:
Instanța de recurs apreciază că în cauză nu s-au încălcat normele legale menite a asigura prezența inculpatului la urmărire penală și că în mod greșit instanța de apel a dispus restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, reținându-se că organele de urmărire penală nu au depus suficiente diligențe pentru a afla domiciliul din Austria al inculpatului. Astfel, potrivit declarației martorei, fosta soție a inculpatului, aceasta arată că știe de la niște cunoștințe comune că inculpatul s-ar afla în Austria, dar nu cunoaște alte detalii. Pe de altă parte trebuie avut în vedere faptul că inculpatul era dat în urmărire generală și internațională din 16 august 2001, sustrăgându-se de la urmărire penală și de la judecată.
De asemenea, dispozițiile art. 332 alin. 2 Cod procedură penală prevăd expres situațiile în care se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, cele reținute de instanța de apel nefiind încadrate în acest text de lege.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "c" Cod procedură penal.
ADMITE recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.291/A din 22 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o casează și dispune rejudecarea cauzei de către TRIBUNALUL BIHOR, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red. dec. D/12.05.2008
Jud. fond -
Jud. fond
Tehnored. /12.05.2008
2 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Crișan Marinela, Sotoc Daniela
