Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 273
Ședința publică de la 19 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpatul G și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 168 de la 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe recurentul - inculpat G, lipsă; totodată, a lipsit recurentul - parte civilă, precum și intimata - parte responsabilă civilmente COMPANI
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, apărătorul recurentului - inculpat depuse la dosar concluzii, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, în primă teză trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond invocând încălcarea dreptului la apărare al inculpatului și în soluționarea cauzei în prima instanță, cu neîndeplinirea procedurii de citare față de inculpat. În susținerea acestor critici s-a arătat că la termenul din 31 octombrie 2006, inculpatul arestat preventiv în altă cauză nu a fost prezent, iar apărătorul din oficiu a cărui prezență sa consemnat în încheiere nu avea delegație avocațială depusă la dosar, în aceste condiții fiind audiate unele din părțile vătămate din cauză. De asemenea, pentru termenul din 28 noiembrie 2006, apărătorul inculpatului și inculpatul au lipsit, iar instanța a trecut la audierea altor părți vătămate, concluzionându-se că în acest mod s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
În teză secundară, s-a solicitat rejudecarea cauzei după admiterea recursului și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, susținându-se că inculpatul nu a indus în eroare pe părțile vătămate și nu a încasat nici o sumă de bani de la acestea, în schimbul unor promisiuni mincinoase, ci, în fapt, avea legături de afaceri cu societăți din Spania,care urmau să angajeze pe părțile vătămate; în acest fel s-a susținut că inculpatul avea reprezentarea că va asigura părților vătămate locurile de muncă promise, neexecutarea înțelegerii datorându-se arestării inculpatului.
În subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul reindividualizării judiciare a pedepsei aplicate, respectiv reducerea acesteia, invocându-se împrejurarea că într-o cauză similară, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Pentru recursul formulat de partea civilă, s-au formulat concluzii de respingere ca nefondat.
Având cuvântul reprezentantul parchetului a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate pentru următoarele motive:
Pentru recursul părții civile s-a arătat că instanțele de fond și de apel au rezolvat corect latura civilă a cauzei, privitor la existența și cuantumul prejudiciului reținut, susținerile recurentului parte civilă referitoare la beneficiul nerealizat, raportându-se la un prejudiciu viitor, incert, care nu poate fundamenta răspunderea civilă a inculpatului. Pentru recursul formulat de inculpat, s-a motivat arătându-se că inculpatului i s-a asigurat posibilitatea de a solicita reaudierea părților vătămate, ceea ce nu s-a solicitat în speță, a fost audiat de instanță sub toate aspectele care interesau cauza, asistat fiind de apărător, astfel că a avut posibilitatea efectivă de a solicitat probe în apărare și de a formula concluzii privind fondul cauzei. În ceea ce privește soluția de achitare solicitată, s-a arătat că probele administrate confirmă vinovăția inculpatului, însăși condamnarea pentru alte fapte similare, putând fi reținută în sprijinul relei credințe a inculpatului, iar pedeapsa aplicată în cauză a fost just individualizată.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.279/ 20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul G la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art.215 alin 1 și 3.p cu aplic art. 41 alin 2 și cu înlăturarea art. 37 lit b
Cod PenalS-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin p 1768/2003 - definitivă la 21.10.2004 a Judecătoriei Oradea - și cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin p 1059/24.05.2006, definitivă la 19.12.2006 a Judecătoriei Baia Mare (pedepse contopite prin p 7/04.01.2007 a Jud. B M).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.7/04.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare în pedepsele componente respectiv 2 ani închisoare prin sentința penală nr.1059/24.05.2006 a Judecătoriei Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin 1 și 3 cu aplic art. 41 alin 2 și 37 lit b p, și 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 215 alin 1 și 2 cu aplic art. 41 alin 2.p prin sentința penală nr.1768/2003 a Judecătoriei Oradea.
În baza art. 36 alin 1 rap la 34 alin 1 lit b Cod Penal, au fost contopite pedepsele mai sus menționate cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea - 4 ani și 6 luni închisoare - pe care o sporește cu 6 luni, inculpatul urmând să execute în final5 ani închisoare.
În baza art. 36 alin 3.Cod Penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15.01.2005 la 02.02.2007; a fost anulat mandatul emis în executarea sentinței penale nr.7/04.01.2007 a Judecătoriei Baia Mare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, corespunzător dispozițiilor prezentei sentințe.
În baza art. 71.p cu referire la cauza Sabou și Pârcălab vs. România. au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prev de art. 64 lit a taza a II a și lit b
Cod PenalÎn baza art. 14 și 346.C.P.P. rap la art. 998 și 1000 alin 3.civ. s-au admis în parte acțiunile civile și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SL, la plata următoarelor sume: - 245,9 euro către; - 345,9 euro ;- 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către G; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 345,9 euro către G; - 245,9 euro către ;- 245,9 euro către G; -245,9 euro către; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; -245,9 euro către ; - 245,9 euro către; -245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către HG; -345,9 euro către ; - 345,9 euro către G; - 245,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către G; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către G; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ;- 245,9 euro către ; - 245,9 euro către L; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; -245,9 euro către BORȚA; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 245,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 345,9 euro către ; - 245,9 euro către ;
S-a luat act că celelalte părți vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză; în baza art. 118 alin 1 lit e Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8360 euro; în baza art.191 alin 1 și 3 fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 9000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut în fapt că martorii - și au înființat în primăvara anului 2004 SRL, societate având ca obiect de activitate principală plasarea forței de muncă în străinătate. În scopul desfășurării activității cei doi au analizat ofertele de locuri de muncă afișate pe site-urile de specialitate din acest domeniu, fiind găsite mai multe oferte ale IMPORT EXPORT SRL.
Pentru intermedierea angajării muncitorilor români martorii l-au contactat telefonic pe reprezentantul acestei firme, respectiv inculpatul G, stabilind de comun acord să colaboreze. În acest scop între SRL și SL - firma administrată de același inculpat - a fost încheiat la S la 14.05.2004 un contract de colaborare în care s-a prevăzut obiectul, durata convenției precum și obligațiile care reveneau părților contractante.
Conform contractului depus la fila 469 din, firma administrată de cei doi martori urma să selecționeze persoane din România care trebuia să fie angajate se SRL pe baza unui contract individual de muncă pe o durată de 1 an în domeniul construcțiilor. În schimbul serviciilor prestate firma intermediară din România urma să primească un comision pentru fiecare persoana care trebuia sa se angajeze.
În baza stipulațiilor din contractul inițial, inculpatul Gas olicitat ca fiecare persoană care dorea să încheie contractul individual de muncă în străinătate să plătească o sumă de 245,9 euro inițial, sumă majorată ulterior la 345,9 euro, arătând că acești bani sunt necesari pentru acoperirea cheltuielilor de legalizare a documentelor, traducerea actelor și finalizarea procedurilor din țara în care urma să se desfășoare activitatea.
Conform actului adițional depus la fila 472 din dosar (actul adiționat nr.1/31.05.2004), suma de 245,9 euro pentru fiecare persoană urma să fie colectată de SRL și ulterior transferată prin virament bancar în contul lui SL.
În baza contractului încheiat cu firma inculpatului cei doi martori au postat afișe în locuri publice prin care anunțau selecția muncitorilor, persoanele interesate de ofertă prezentându-se la sediul SRL, unde de comun acord au încheiat contracte de mediere.
În total, un număr de 121 persoane și-au manifestat intenția de a munci în străinătate, fiind încheiate contractele de mediere pentru acestea și totodată fiind plătite sumele stabilite cu titlu de comision pentru SRL și sumele în valută solicitate de către inculpat - în total 31.316,2 euro.
Întrucât, prin actul adițional s-a stipulat obligația deschiderii unui cont colector la Bank - Sucursala O, în care trebuiau depuse sumele în valută, martorii au făcut demersuri în acest sens, însă din relațiile obținute de la bancă a rezultat că unitatea bancară nu poate proceda la transferul banilor astfel depuși în contul SL, motiv pentru care, de comun acord cu persoanele interesate în obținerea unui contract de muncă, banii au fost predați fie inculpatului personal, fie martorului care ulterior i-a predat inculpatului.
În scopul păstrării în siguranță a banilor, cei doi martori au închiriat o casetă de valori la Bank - Sucursala O depunând o parte din bani în bancă, însă constatând că sumele necesare pentru aceste operații sunt prea mari după o lună nu s-a mai solicitat prelungirea contractului de închiriere.
În continuare, la 5.06.2004, inculpatul s-a deplasat în localitatea S purtând discuții cu un grup de persoane care doreau să lucreze în străinătate, aducându-le la cunoștință detalii despre eventualele lucrări ce trebuiau executate și totodată învederând că au existat unele probleme în ceea ce privește finalizarea documentației necesare, fapt ce determină o amânare a plecării. În aceeași ocazie inculpatul a încasat personal sumele în valută de la persoanele prezente care aveau dosarele complete, și totodată, a primit de la cei doi martori un număr de 42 dosare complete și sumele percepute în valută aferente acestora.
Predarea dosarelor completate de persoanele interesate în obținerea unui loc de muncă, precum și a sumelor necesare pretinse de unitatea angajatoare pentru perfectarea actelor, s-a realizat și la datele de 8.07.2006, 26.08.2004 precum și la 30.08.2004, personal către inculpat, întocmindu-se procese verbale cu privire la documentația transmisă.
Întrucât termenele indicate de către inculpat pentru plecarea primelor grupuri de muncitori la muncă în Spania nu au fost respectate, o parte dintre cei care formulaseră cereri în acest sens au solicitat restituirea sumelor încasate de inculpat. În acest sens firma intermediară SRL prin administratorul i-a solicitat inculpatului respectarea angajamentelor asumate fata de persoanele care urmau sa se angajeze, inculpatul comunicând la 28.09.2004 că termenul în care autoritățile spaniole răspund privind acordarea vizelor este de 90 zile, iar răspunsul va fi primit după 19.12.2004.
Nici acest termen nu a fost respectat de către inculpat, motiv pentru care martorul Gas olicitat acestuia din urmă relații suplimentare cu privire la data exactă la care a fost depusă documentația la autoritatea spaniolă competentă, locația șantierelor precum și un număr de telefon apelabil în Spania pentru a se putea obține mai multe relații, inculpatul dând în continuare asigurări că obligațiile din convenție vor fi respectate, și arătând totodată că o parte din persoanele care și-au manifestat intenția de a renunța își vor primi sumele plătite în valută prin poștă.
Apreciind că atitudinea inculpatului demonstrează rea credință din partea acestuia, martorul l-a încunoștințat pe inculpat că au fost sesizate organele de poliție, solicitându-i totodată să dovedească efectuarea demersurilor necesare către autoritățile spaniole, în vederea finalizării documentației și, totodată, justificarea sumelor în valută solicitate și primite de la oameni.
Inculpatul nu a răspuns solicitărilor martorului, însă a transmis acestuia pentru muncitori mai multe contracte în limba spaniolă, din care rezulta că firma pe care o administra a încheiat contracte de subantrepriză, lucrările urmând să înceapă la 15.12.2004.
La 08.12.2004, inculpatul a comunicat din nou către SRL că lucrările s-au amânat până la 10.01.2005, iar la 09.12.2004, datorită tensiunilor provocate de întârzierea nejustificată a plecării către locurile de muncă promise, administratorul SRL a solicitat prin adresa nr.470/09.12.2004 restituirea sumelor de bani achitate de către muncitori, demers în urma căruia la 11.01.2005 între firma administrată de inculpat și firma administrată de martor s-a încheiat un act adițional (fila 475) prin care s-a stipulat că persoanele care solicită retragerea sau renunțarea la contract înainte de ajungerea la locul de muncă trebuie să recomande un nou înlocuitor care să accepte condițiile inițiale, urmând a se indica ulterior fracțiunea din suma plătită care se poate restitui.
Ulterior acestor negocieri, în luna ianuarie 2005, inculpatul nu a mai putut fi contactat, din actele de la dosar rezultând că la 15.01.2005 a fost arestat, în scopul executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.3466/2003 a Judecătoriei Oradea.
Nici una din cele 121 de persoane care au achitat sumele în euro solicitate de inculpat nu au reușit să obțină angajarea în Spania, conform promisiunilor acestuia și nici nu au recuperat sumele de bani achitate.
În cauză, pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere conținutul înscrisurilor depuse la dosar, probă care se coroborează cu declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și în parte cu declarațiile inculpatului.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile civile și, persoane ce au criticat sentința pentru aspecte de netemeinicie în ceea ce privește modul de soluționare al laturii civile, primul arătând că trebuia să i se acorde despăgubiri integrale în sensul obligării și la plata sumelor pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi prestat activitate în Spania, iar cel de-al doilea a precizat că în prezent valoarea unui euro este mai mică decât cea existentă la momentul predării sumei de 349 euro și astfel prejudiciul nu a fost acoperit în totalitate și sentința trebuie desființată parțial în sensul reparării integrale a pagubei.
Și inculpatul a criticat sentința, atât sub aspect civil, cât și sub aspect penal, arătând că s-a făcut o greșită interpretare a probatoriului, prin reținerea vinovăției acestuia, în condițiile în care nu a avut intenția să înșele pe părțile vătămate în ceea ce privește obținerea unui loc de muncă în străinătate, avea în Spania înregistrată o societate comercială al cărui obiect de activitate era în domeniului construcțiilor și cauza pentru care nu au mai putut fi la îndeplinire obligațiile stabilite prin contracte a fost aceea că, la data de 15 ianuarie 2005, fost arestat.
În aceste condiții, a arătat că infracțiunii îi lipsește unul dintre elementele constitutive, respectiv latura subiectivă, iar pe cale de consecință, sentința primei instanțe trebuie desființată și a se dispune achitarea sa, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d
C.P.P.În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei, în sensul orientării acesteia la minimul special prevăzut de legiuitor, cu înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanța de fond.
Prin decizia penală nr. 168 de la 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpatul G și de părțile civile și, ca fiind nefondate și au fost obligați apelanții la plata a câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că în mod corect judecătorul fondului a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1 și 3.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, înlăturând apărările formulate de inculpat în sensul că nu a primit nici o sumă de bani în valută și că acestea au fost însușite de martorii arătați mai sus, cât timp martorii au prezentat o situație contrară, din care a reieși că aceștia au încasat numai un comision, iar restul valutei a fost predat inculpatului.
În susținerea acestor declarații au fost și o parte din declarațiile făcute de părțile vătămate, care au precizat că banii i-au predat direct inculpatului - a se vedea în acest sens declarația martorului - fila 293 vol.4, declarațiile părților vătămate, G (filele 139-178 ).
Reaua credință a inculpatului a rezultat și din faptul că acesta nu a restituit sumele de bani încasate, deși contractele de muncă nu au mai fost încheiate.
Din administrarea probelor a reieșit cu certitudine vinovăția inculpatului, acesta fiind o persoană care și anterior comiterii faptei deduse judecății a desfășurat acțiuni ilicite asemănătoare, aspect ce a rezultat din conținutul sentinței penale nr.1768/2003 a Judecătoriei Oradea (filele 463-479 ), prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii tot pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1, 2 și 3.Cod Penal cu aplic.art.41
Cod PenalS-a apreciat de instanța de prim control judiciar că soluția de scoatere de sub urmărire penală, adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul nr. 9507/P/2004, invocată în apel, nu constituie un motiv pentru exonerarea de răspundere penală a inculpatului, avându-se în vedere că aceasta reprezintă rezultatul interpretării unui probatoriu diferit față de cel din cauza de față și privește alte părți vătămate, raportat la altă situație de fapt.
De asemenea, Tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o individualizare corectă a pedepsei, care a fost orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de codul penal pentru infracțiunea de înșelăciune, inculpatul beneficiind de clemență, statutul de recidivist necesitând, în principiu, un tratament sancționator mai.
La individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv de gradul de pericol social sporit al infracțiunii, valoarea totală a prejudiciului - de peste 30.000 euro, nerecuperat, în dauna unui număr de 121 persoane, alături de atitudinea inculpatului, care nu a recunoscut fapta, precum și antecedentele sale penale.
În speță, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele prin sentințele penale nr.1768/2003 a Judecătoriei Oradea și nr.1059/2006 a Judecătoriei Baia Mare, astfel că în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 36 alin.1 cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, privitor la stabilirea pedepsei rezultante.
Totodată, s-a apreciat că este justificată aplicarea unui spor de pedeapsă, întrucât pedeapsa cea mai M aplicată pentru infracțiunile concurente nu este în măsură să asigure realizarea funcțiilor pedepsei, respectiv cea educativă, sancționatoare și preventivă, neimpunându-se deci în speță reducerea pedepsei aplicate de judecătorul fondului, astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel formulate de inculpat.
S-a constatat că instanța de fond aplicat corect dispozițiile art. 36 alin. 3.Cod Penal, deducând perioada executată de către inculpat, conform sentințelor penale pronunțate anterior pentru infracțiuni concurente.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că prima instanță a aplicat soluții legale și temeinice, reținând că prejudiciul încercat de părțile civile rezultă din plata taxelor aferente contractelor de mediere, respectiv sume de bani în cuantum de 245,9 euro sau de 345,9 euro, la a căror restituire a fost obligat inculpatul.
În privința apelurilor declarate de părțile civile, s-a reținut că sumele invocate de acestea, reprezentând beneficiul nerealizat și cuantificate de părțile civile în raport de veniturile pe care le-ar fi obținut în baza contractelor promise de inculpat, reprezintă prejudicii viitoare incerte, la data consumării infracțiunilor neputându-se aprecia cuantumul veniturilor posibil de realizat de către părțile civile.
Pentru apelul formulat de partea civilă, s-a reținut că prima instanță a dispus obligarea inculpatului la restituirea sumei efectiv încasate, respectiv 345,9 euro, urmând ca executarea să se realizeze în monedă națională, la cursul valutar de la data plății.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen legal, atât inculpatul G, cât și partea civilă, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În motivele de recurs formulate de inculpat, au fost criticate ambele hotărâri atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, solicitându-se, în primă teză, casarea hotărârilor cu trimitere pentru rejudecare la instanța de fond, invocându-se încălcarea dreptului la apărare a inculpatului care, la termenele din 31 octombrie 2006 și 28 noiembrie 2006 a fost lipsit de apărare, iar pe fondul procedurii de citare viciate cu inculpatul au fost audiate părți vătămate; în teză secundară s-a solicitat rejudecarea cauzei în fond conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală și, în principal achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu exonerarea de plata despăgubirilor și, în subsidiar, reducerea pedepsei corelativ sancțiunilor aplicate pentru infracțiunile concurente. În motivarea soluției de achitare s-a invocat vinovăției, arătându-se că inculpatul a depus diligențe pentru asigurarea locurilor de muncă părților vătămate, în sensul că avea legături de afaceri cu societăți din Spania, iar neexecutarea obligației, s-a datorat arestării, iar nu relei credințe a inculpatului.
Recursul părții civile a vizat netemeinicia hotărârilor sub aspectul respingerii petitului privitor la beneficiul nerealizat, constând în veniturile pe care le-ar fi obținut partea civilă prin executarea contractului de muncă.
Analizând recursurile din speță, Curtea reține:
Criticile de nelegalitate invocate de recurentul inculpat, se regăsesc în conținutul motivelor de casare prev. de art. 3859pct. 6 și 21 Cod procedură penală, susținându-se că, la termenele din 31 octombrie 2006 și 28 noiembrie 2006, când s-au administrat probe, constând în audierea unora dintre părțile vătămate, nu s-a realizat procedura de citare cu inculpatul arestat în altă cauză și nu a fost reprezentat de apărător.
Ori, analizând încheierile de ședință și înscrisurile depuse la termenele respective, se constată că la termenul din 31 octombrie 2006, pentru inculpat a răspuns apărătorul desemnat din oficiu, avocat, a cărei împuternicire avocațială există la fila 132 din dosarul fond (vol.1), fiind eliberată de Baroul d e Avocați O la data de 17 octombrie 2006.
La termenul din 28 noiembrie 2006, a răspuns pentru inculpat avocatul desemnat din oficiu -, a cărei delegație există la dosarul de fond la fila nr. 293 (vol.1), fiind eliberată de Baroul Olt în aceeași zi.
Astfel, cauza de nelegalitate invocată de recurentul inculpat privitor la absența apărătorului, ca urmare a cererii formulate de primul apărător desemnat în cauză, depusă la dosar la 1 noiembrie 2006, priind renunțarea la contractul de asistență juridică, nu este fondată, la termenul din 28 noiembrie 2006, pentru inculpat fiind desemnat și prezentându-se un alt apărător din oficiu.
În ceea ce privește administrarea probelor de către prima instanță la termenele din 31 octombrie 2006 și 28 noiembrie 2006, se reține că în prezenta cauză activitatea infracțională dedusă judecății, vizează un număr de 121 părți vătămate, ceea ce a impus audierea unora dintre aceste părți vătămate în absența inculpatului, (reprezentat însă de apărătorul desemnat din oficiu), citat legal la locul de detenție la cele două termene dar în imposibilitate de a fi prezentat de către locul de detenție - în adresele comunicate de penitenciar arătându-se că inculpatul a fost prezentat la alte instanțe unde, de asemenea, avea cauze penale în curs de judecată -, sub rezerva reaudierii, fiind astfel creată posibilitatea pentru inculpat să solicite oricând, la termenele de judecată ulterioare (cauza fiind soluționată la data de 20 martie 2008, după amânarea pronunțării, dezbaterile fiind consemnate în încheierile de ședință de la 21 februarie 2008, respectiv 6 martie 2008), audierea acestor părți vătămate.
Totodată, se reține că judecata în primă instanță nu s-a finalizat la termenele pentru care recurentul inculpat invocă nelegalitățile analizate anterior, ci, în cauză s-au acordat și alte termene, inculpatul fiind audiat la datele de 21 iunie 2007 și 29 noiembrie 2007 (filele 822 - vol. I, respectiv 198- vol.III), când a formulat apărări pe fond vizând lipsa intenției și privitor la încasarea sumelor de bani dar fără să solicite reaudierea părților vătămate, probe a căror administrate este criticată în prezentul recurs.
Față de aceste împrejurări, se reține că recurentul inculpat a invocat critici ce pot atrage nulitatea relativă a actelor procesuale îndeplinite, cauzele de nulitate absolută indicate de legiuitor prin reglementarea motivelor casare prev. de art. 3859pct. 6, 21 Cod procedură penală, nefiind incidente în cauză deoarece inculpatul recurent a fost citat legal la toate termenele fiind reprezentat la termenele invocate ( 31 octombrie 2006 și 28 noiembrie 2006), respectiv asistat de apărătorii desemnați din oficiu cu ocazia audierii în primă instanță și cu ocazia dezbaterilor din 21 februarie 2008, când i s-a acordat ultimul cuvânt, inculpatul invocând apărări de fond privitoare la lipsa intenției de a înșela pe părțile vătămate.
Ori, nulitatea relativă poate fi invocată numai în condițiile prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, respectiv la primul termen de judecată cu procedura completă pentru partea care a lipsit la efectuarea actului, ceea ce în speță nu s-a realizat, astfel că aceste critici nu pot fi reținute ca fondate față de invocarea lor direct în faza de recurs.
În ceea ce privește critica asupra soluției de condamnare, analizată prin prisma motivului de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele considerente:
Activitatea infracțională pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, rezidă în aceea că a indus în eroare pe părțile vătămate privitor la încheierea unor contracte de muncă cu executare în Spania, în condiții de remunerare avantajoase, pentru care scop a inițiat o amplă acțiune de ofertă publică și încheierea unor contracte intitulate "contracte de mediere", între societatea administrată de inculpat și o societate de plasare forță de muncă, determinând astfel pe părțile vătămate să plătească un comision de 245,9 euro în perioada 14 mai 2004 - 31 mai 2004 și de 345,9 euro în perioada 31 mai 2004 - 30 august 2004.
Astfel, s-a reținut în mod corect că inculpatul avea calitatea de administrator și asociat unic la SC SL (SRL), înregistrată pe teritoriul Spaniei la 18 septembrie 2002, societate care avea în obiectul de activitate, între altele, și activități de construire, restaurare, vânzare, construcții.
Folosindu-se de această calitate, inculpatul a încheiat un contract de intermediere cu o societate de plasare forță de muncă din România SC SRL S la data de 14 mai 2004, prin care contract SC SL, se angaja să plătească lui SC SRL un comision pentru fiecare solicitant al unui contract de muncă în construcții - persoană fizică cetățean român - selectat de către SC SRL, ultima societate urmând să încaseze și un comision de la fiecare persoană fizică, în numele și la dispoziția SC SL, sub pretextul asigurării taxelor necesare întocmirii documentației (întocmirea contract de muncă, obținerea permisului de muncă în Spania, autentificare acte).
Trebuie reținut că, între cele două societăți s-a convenit ca medierea, respectiv selectarea forței de muncă să privească un număr de 70 persoane, cu specializări profesionale specifice activității de construcții imobile, în realitate fiind ofertate un număr de 121 persoane care, fiecare a plătit un comision.
De altfel, și în privința comisionului se reține că inițial societățile stabiliseră un comision de 245,9 euro pentru ca după numai 16 zile, să se încheie un act adițional la contract (nr. 1 din 31 mai 2004, adițional la contractul de colaborare FN/ 14.05.2004 - fila 107 - vol.III), prin care comisionul să fie majorat la suma de 345,9 euro, fără a se putea justifica de către inculpat - în calitate de administrator la SC SL - necesitatea majorării sumei cu un procent de aproximativ 40 %.
Totodată, se reține că inculpatul a formulat apărări în sensul că la data încheierii contractului de intermediere și, implicit, a formulării unei oferte publice de angajare de forță de muncă, avea reprezentarea că va angaja pe persoanele respective la efectuarea unor lucrări de construcții pe teritoriul Spaniei, în baza unor angajamente oferite de societăți comerciale care funcționau în acest stat și față de care inculpatul avea calitatea de parteneri de afaceri; în acest mod s-a invocat arestării sale la data de 15 ianuarie 2005, drept cauza care a împiedicat onorarea promisiunilor făcute părților vătămate.
Ori, înscrisurile depuse la dosar atât în faza de urmărire penală cât și în apărare de către inculpat cu ocazia cercetării judecătorești în prima instanță, atestă că inculpatul s-a retras din societate conform Actului Adițional la Actul Constitutiv al SC SL la data de 20 octombrie 2004 (filele 10 - 14, vol.III), iar societatea respectivă încheie un contract de subantrepriză pentru construcția a 54 vile în localitatea, cu societatea SC SL, la data de 1 decembrie 2004 (filele 60 -64 vol III), respectiv la cca 2 luni după ce inculpatul nu mai avea atribuții de administrare a societății angajatoare a părților vătămate.
Mai mult, se constată că încasarea comisionului de la părțile vătămate - solicitanți ai contractului de muncă în construcții, s-a realizat în perioada 14 mai 2004 - 30 august 2004, atât personal de către inculpat (după cum relatează părțile vătămate- reținându-se cu titlu de exemplu declarațiile lui, Minoe, G -), cât și de către administratorii SC SRL - martorul, dar în numele și pentru SC SL; în acest sens, se reține și împrejurarea că societatea de intermediere a întocmit tabele conținând datele de identificare a solicitanților și sumele plătite de aceștia, precum și că a deschis un cont colector la Bank - Sucursala O, iar față de sumele mari de bani obținute, în final remiterea banilor s-a realizat personal către inculpat.
Pe de altă parte, se constată că din relațiile comunicate de autoritățile spaniole (filele 518 - 519 dosar ), rezultă că SC SL, nu a formulat cerere pentru eliberarea de permise de muncă pentru părțile vătămate din cauză, iar în declarația dată la 29 noiembrie 2007, (fila 198 - vol III) inculpatul a recunoscut că nu a dispus restituirea sumelor de bani încasate datorită unor dificultăți în viața personală, fiind însă notificat în acest sens de către SC SRL prin administrator.
Față de aceste împrejurări, se constată că instanțele de fond și de apel au reținut corect vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal, inculpatul inducând în eroare pe părțile vătămate cu ocazia formulării ofertei de muncă, prin intermediar și, în consecință, determinându-le la plata unui comision important, având reprezentarea că respectivele contracte de muncă nu se vor încheia, după cum demonstrează faptul de a nu se preocupa de obținerea permiselor de muncă, faptul retragerii din societate și faptul de a nu restitui sumele de bani încasate la notificarea părții contractante din contractul de intermediere.
Recursul inculpatului este însă fondat sub aspectul criticilor vizând individualizarea judiciară a pedepsei, conform motivului de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, astfel:
Pe de o parte aplicarea sporului de 6 luni închisoare nu este justificat în cauză în raport de prev. art. 36 alin.2 Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, conform cărora, în cazul pedepsei stabilită pentru o infracțiune concurentă, judecată ulterior, respectiv după intrarea în putere de lucru judecat a hotărârilor de condamnare pronunțată pentru alte infracțiuni aflate în stare de concurs real, sunt aplicabile dispozițiile imperative prev. de art. 34 lit. b Cod penal, conform cărora "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani".
Ori, în speță, inculpatului i-au fost aplicate anterior pedepse: de 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 7 de la 4 ianuarie 2007, de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 1059 de la 24 mai 2006 ale Judecătoriei Baia Mare,și, respectiv, de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1768/2003 a Judecătoriei Oradea, iar în prezenta cauză s-a aplicat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.
În aceste condiții, se constată că instanța nu putea aplica pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare sporul de 6 luni închisoare ci, ar fi putut aplica o pedeapsă mai M, respectiv până la maximul special de 12 ani închisoare prevăzut pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1și 3 Cod penal, dacă aprecia că pedeapsa rezultantă este neîndestulătoare.
Pe de altă parte, în privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate infracțiunii din prezenta cauză, înșelăciunea în convenții prev. de art. 215 alin.1 șui 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, se constată că instanțele, deși au reținut că inculpatul nu are calitate de recidivist, constatând starea de concurs cu infracțiunile judecare prin sentințele penale nr. 1768/2003 a Judecătoriei Oradea, nr. 1059/2006 și nr. 7/2007 ale Judecătoriei Baia Mare, au aplicat o pedeapsă orientată spre mediu, în condițiile în care minimul special prevăzut de lege este de 6 luni închisoare.
Coroborând aceste împrejurări cu faptul condamnării inculpatului pentru infracțiuni similare, concurente cu infracțiunea din prezenta cauză, raportat și la data consumării activității infracționale (mai - august 2004), se reține că o pedeapsă în cuantum de 3 ani și 6 luni închisoare ar fi de natură să conducă la îndeplinirea scopului preventivo-educativ al pedepsei, asigurând în același timp și executarea obligațiilor de dezdăunare a părților civile din cauză.
Pentru aceste considerente, recursul inculpatului va fi admis, iar în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, vor fi casate în parte hotărârile recurate sub aspectul laturii penale și, după repunerea în individualizarea lor a pedepselor aplicate infracțiunilor concurente, se va proceda la reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea din prezenta cauză, în sensul înlăturării sporului și reducerii pedepsei la cuantumul de 3 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu pre. de art. 36 alin.1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal, vor fi recontopite pedepsele în pedeapsa rezultantă ca fi executată de inculpat în regim de detenție, aceea de 3 ani și 6 luni închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor recurate, privitor la pedeapsa accesorie și reducerea perioadei executare din pedeapsa principală, conform art. 36 alin.3 Cod penal.
Pentru recursul promovat de partea civilă, se constată că acesta a solicitat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor datorate conform contractului de mediere, invocând obligațiile stipulate la pct. 7 lit. e din contractul de mediere nr. 149 din 29 iunie 2004.
Ori, din analiza clauzelor contractului invocat de recurent, se constată că părțile nu au stabilit clauze de penalitate în cazul neexecutării obligațiilor contractuale asumate, la punctul 7 alin.2 arătându-se expres că, în situația neexecutării obligațiilor de către una din părțile contractante, partea lezată va notifica părții în culpă continuarea executării, iar în caz contrar, poate solicita despăgubiri, potrivit legii, respectiv printr-o acțiune adresată instanței civile potrivit dreptului comun, după cum s-a stipulat la punctul 8 (litigii) din contract.
Pe de altă parte, în motivarea apelului formulat de aceeași parte civilă și respins ca nefondat de tribunal, s-a susținut că inculpatul trebuia obligat și la plata sumelor pe care partea civilă le-ar fi obținut dacă presta activitate salariată în Spania, critici de asemenea neîntemeiate pentru următoarele motive: contractul de mediere încheiat de partea civilă a avut ca obiect "medierea în vederea angajării beneficiarului la șantier construcții civile, îndeplinirea formalităților pentru încheierea contractului individual de muncă și deplasarea la locul de muncă", astfel că beneficiul nerealizat invocat de recurent, apare ca un prejudiciu viitor și incert în privința întinderii sale.
În aceste condiții, instanțele de fond și de apel au reținut corect împrejurarea că răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie incumbă inculpatului numai pentru prejudicii certe și determinate, atât în privința existenței și a legăturii de cauzalitate cu fapta sa, culpabilă, cât și în privința întinderii (respectiv cuantumul) prejudiciului produs unei terțe persoane.
În speță, părții civile i-au fost acordate despăgubiri în limita sumei de 245,9 euro, reprezentând comisionul plătit societății de intermediere pentru încheierea contractului de muncă de către societatea administrată de inculpat, situație în care, în mod corect s-a reținut că prejudiciul dedus din activitatea infracțională a fost acoperit.
Pentru aceste considerente, recursul părți civile apare ca nefondat și va fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 168 de la 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 168 de la 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Penală, în dosarul cu nr- și sentinței penale nr. 279 de la 20 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul cu numărul menționat anterior.
Casează în parte decizia și sentința recurate.
Descontopește pedepsele aplicate și înlătură sporul de 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată în speță, inculpatului, în baza art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, ce urmează a fi executată de inculpat.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Obligă pe recurentul parte civilă la 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.:
Jud. apel:
C-tin.
-19 martie 2009 -
- Emis extras penal;
- Primăria comunei, județ, va urmări și încasa de la partea civilă suma de 120 lei, cheltuieli judiciare statului;
- O, va urmări și încasa de la inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 9.100 lei cheltuieli judiciare statului, precum și confiscarea de la inculpat a sumei de 8360 euro.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Robert Emanoil Condurat
