Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 277/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 1 din Lg.143/2000 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 277
Ședința publică de la 19 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
- - - - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin încheierea de amânare a pronunțării de la data de 12 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie penală având ca obiect recursul declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 468 de la 12 noiembrie 20008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință nu au răspuns părțile.
Procedura îndeplinită din ziua dezbaterilor.
La dosar au fost depuse concluzii scrise de intimat prin avocat.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările existente la dosarul cauzei, se rețin următoarele:
La data de 19.12.2007, prin rechizitoriul nr.39/D/P/2007 al Ministerului Public DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 alin 1 din Legea 143/2000, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 21.12.2007 sub nr-.
În fapt s-a reținut că, la 10.04.2007, subofițerii din FMs -au sesizat din oficiu despre faptul că, din D Tr. S, procură, deține, consumă și vinde droguri de risc (hașiș).
Deținându-se date și informații despre existenta unei rețele de traficanți de droguri, pentru administrarea de probe s-a procedat conform art.2241și C.P.P. art.91 C.P.P. la folosirea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului sub acoperire, cât și la interceptarea convorbirilor telefonice.
Astfel, la 14.04.2007- (colaborator) sub acoperire) după ce a primit un telefon, de la numita, s-a întâlnit cu aceasta și la cafe-barul și i-a dat în schimbul sumei 110 lei droguri de risc. primită de la învinuită a fost trimisă la Laboratorul Central de Analize, care prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 17.04.2007 a concluzionat că proba este constituită din 0,66 gr rezină de canabis.
A doua zi, pe 15.04.2007, colaboratorul a cumpărat de la aceeași persoană cu suma de 200 lei o nouă bucată de hașiș. Cei doi au efectuat tranzacția în fața restaurantului "", în jurul orelor 0,30. În momentul tranzacției, în apropiere au fost identificate de către organele de poliție două persoane de sex masculin - și. Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 17.04.2007 s-a concluzionat că proba înaintată privind pe este constituită din 0,65 gr.rezină de cannabis.
În ziua de 12.05. 2007, colaboratorul, a stabilit prin telefon să se întâlnească în zona cu. Aici, a dat lui suma de 200 lei, după care a sunat o persoană necunoscută, care a sosit imediat în acel loc cu o mașină, l-a luat pe inculpat și au revenit în același loc. Abia acum i-a dat colaboratorului o bucată de hașiș în schimbul sumei de 200 lei pe care o primise inițial.
primită de la a fost trimisă la laborator, care prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 24.05.2007 a concluzionat că proba respectivă este constituită din 0,78 gr. rezină de cannabis. După această ultimă cumpărare s-a ajuns la concluzia că luase marfa pe care o vânduse anterior de la, fapt pentru care a fost necesară folosirea unui nou investigator sub acoperire - "".
La 16.05.2007, prin intermediul lui "" și a colaboratorului "" s-a cumpărat de la inculpatul, cu suma de 200 lei, două bucăți hașiș (a se vedea raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 24.05.2007).
La 29.05.2007, "" s-a întâlnit în fața restaurantului din Tr. S direct cu, căruia i-a dat 200 lei în schimbul a două bucăți substanță. Laboratorul Central de Analiză prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/12.06.2007 a concluzionat că proba totală de 0,93 gr este rezină de cannabis.
De data aceasta, a intrat în câmpul infracțional o nouă persoană "" care a venit în acel loc cu autoturismul MH-03. a supravegheat timp de 10 minute zona, a plecat și a revenit după 10 minute în același loc.
La 12.06.2007, în jurul orelor 20,00, investigatorul sub acoperire "" s-a întâlnit la cu inc., căruia i-a dat suma de 500 lei. Acesta din urmă a luat banii, a părăsit timp de 5 minute localul și a revenit cu două bucăți de hașiș în folie, precizând că valorează 350 lei, fapt pentru care a părăsit din nou localul și a revenit după 5 minute cu o altă bucată de hașiș, ce reprezenta diferența de 150 lei, până la 500 lei, suma primită inițial.
Existând dovezi certe că este vorba de o rețea de trafic de droguri, în ziua de 14.06.2007 s-a procedat la prinderea în flagrant a presupușilor distribuitori de droguri.
Astfel, în jurul orelor 22,50, după ce a vândut droguri persoanei sub acoperire, inculpatul a fost condus la sediul F M, asupra căruia s-au găsit următoarele bunuri: un pachet țigări în care se afla o țigară ce conținea hașiș și despre care a susținut că a cumpărat-o de la T pentru consum propriu, 2 telefoane mobile, o brichetă, 150 lei în bancnote a 50 lei. Cele trei bancnote găsite asupra inculpatului s-a constatat că au aceeași serie cu cele remise investigatorului înainte de vânzare. Diferența până la 550 lei a fost dată probabil celui de la care a luat marfa. Deși pus în fața acestor probe, inculpatul nu a recunoscut fapta. S-a precizat că faptele așa cum au fost expuse au fost dovedite cu procesele-verbale încheiate de organele de poliție și rapoartele de constatare tehnico-științifică.
S-a reținut de instanța de fond că, potrivit art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, oferirea, punerea în vânzare, livrarea cu orice titlu, transportul, deținerea ori alte operațiuni privind circulația de droguri, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Pentru existența infracțiunii s-a arătat că este necesară realizarea unei singure acțiuni din conținutul alternativ al infracțiunii prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000 și chiar dacă subiectul activ realizează deodată mai multe acțiuni, fapta respectivă își păstrează caracterul de unicitate. S-a menționat că din probele administrate, deși inculpatul nu a recunoscut, a rezultat cu certitudine că acesta a deținut, transportat și vândut droguri de risc în mod repetat unor persoane sub acoperire. Atât investigatorul, cât și colaboratorul au cumpărat nemijlocit droguri de risc.
Astfel, imediat după prinderea în flagrant, asupra inculpatului s-au găsit 150 lei în bancnote de 50 lei, care aveau aceeași serie cu cei dați înainte de flagrant persoanei sub acoperire.
S-a mai menționat că înregistrările convorbirii telefonice purtate de inculpat în perioadele premergătoare vânzărilor de droguri sunt elocvente.
Așadar, s-a reținut că inculpatul a vândut la 12.05.2007 cantitatea de 0,78 gr. hașiș cu 200 lei, la 16.05.2007, a vândut 0,81 gr.hașiș cu 200 lei, la 25.05.2007 a vândut 0,93 gr. hașiș cu 200 lei, la 12.06.2007 a vândut 1,73 gr. hașiș cu 500 lei și la 14.06.2007 a vândut 3,02 gr. hașiș cu 700 lei.
Primindu-se cauza spre soluționare, la prima zi de înfățișare, inculpatul a solicitat dezinvestirea instanței și restituirea cauzei la parchet, susținând că probele în cursul urmăririi penale au fost obținute nelegal și au fost efectuate cu încălcarea normelor de competență materială prevăzute de disp. art. 68 alin.2 C.P.P. art. 2241și 2242.C.P.P. și art. 21 și 22 din Legea 143/2000 întrucât nu a fost emisă o ordonanță privind folosirea investigatorilor și a colaboratorilor sub acoperire. Totodată, s-a mai invocat și necompetența polițiștilor de frontieră de a efectua acte de urmărire penală, aceștia nefăcând parte din poliția judiciară, cât și raptul că rechizitoriul nu a fost confirmat de procurorul ierarhic superior.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința penală nr.261 din 26.06.2008, a admis cererea inculpatului și: în baza art.332 alin 2.C.P.P. a dispus restituirea cauzei - privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la 19.09.1983 în Tr. S, cu același domiciliu,- A, Bl.2,.2,.15, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin 2.Cod Penal - la Ministerul Public - DIICOT- Biroul Teritorial Mehedinți, pentru refacerea urmăririi penale.
În motivarea soluției, tribunalul a reținut motive de nulitate constatate din oficiu, în sensul că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu pentru infracțiunea prev. de art.2 alin 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin 2.Cod Penal, respectiv pentru fapte săvârșite la datele de 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007, 12 iunie 2007, 14 iunie 2007, iar punerea în mișcare a acțiunii penale s-a dispus doar pentru fapta din 14.06.2007. Față de acestea, s- apreciat că instanța nu a fost sesizată legal, întrucât nu s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru faptele din 12.05.2007, 16.05.2007, 29.05.2007 și 12.06.2007, fiind astfel incidente dispozițiile art.332 alin 2.C.P.P.
De asemenea, a mai constatat că inculpatul a fost ascultat în calitate de învinuit doar cu privire la fapta din 14.06.2007 și nu și pentru toate actele materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii în formă continuată și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, reținându-se că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare prev. de art.6 și C.P.P. art.6 paragraful 3 lit. a,b și c din CEDO, cauză de nulitate absolută prev. de art.197 al. 2.
C.P.P.Pentru aceste considerente, s-a apreciat că în cauză nu au fost respectate dispozițiile legale referitoare la sesizarea instanței și nici cele privind asigurarea dreptului la apărare.
Pentru celelalte critici formulate de inculpat, referitor la caracterul ilegal al mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, s-a reținut că unele din probele criticate vizează alte persoane decât inculpatul trimis în judecată și deci exced cauzei, iar altele au fost administrate în condițiile prev.de art.2241-2242Cod pr.penală, urmând să fie analizate cu ocazia soluționării cauzei în fond.
Sentința de mai sus a fost recurată de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, invocându-se critici de nelegalitate, în sensul că impedimentele constatate de prima instanță sunt sancționate cu nulitate relativă, care trebuie invocată în condițiile legii, sesizarea instanței fiind legală, prin rechizitoriul emis de un procuror competent, situație în care s-a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 559 din 03.09.2008, a dispus admiterea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți împotriva sentinței penale nr.261/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, casând sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea deciziei s-a reținut că nu au fost puse în discuția părților și instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor formulate de inculpat, esențiale pentru cauză, respectiv privitor la încălcarea dreptului la apărare, constând în audierea acestuia în calitate de învinuit numai pentru fapta din 14 iunie 2007, alături de omisiunea punerii în mișcare a acțiunii penale pentru actele materiale săvârșite la 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007 și 12 iunie 2007.
Totodată, s-a reținut că, deși instanța de fond trebuia să manifeste rol activ, acest rol este limitat de principiul contradictorialității pentru a fi asigurată posibilitatea părților și procurorului de a-și susține punctele de vedere.
Prin decizia de casare s-a dispus ca, la rejudecarea cauzei, instanța de fond să examineze toate excepțiile incidente cauzei (invocate de inculpat și constatate din oficiu de instanță), pentru a se stabili cazurile de nulitate relativă sau nulitate absolută și consecințele acestora.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare, pe rolul Tribunalului Mehedinți, la data de 12.09.2008, sub nr-.
Instanța de fond, procedând la judecarea după casare și având în vedere cele reținute în decizia de casare a primei sentințe, a reținut că inculpatul a invocat excepțiile: - necompetenței materiale a organului de urmărire penală, referitor la actele de urmărire efectuate de polițiștii de frontieră, care nu fac parte din poliția judiciară; - de neconstituționalitate a Ordinului S/II/3229/9 iunie 2006 emis de MIRA; - necompetența parchetului care a declarat recursul în cauză, în sensul că la judecarea cauzei în primă instanță a participat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, iar calea de atac a fost exercitată de un procuror din cadrul DIICOT; - încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, privitor la toate actele materiale pentru care acesta a fost trimis în judecată, prin omisiunea audierii sale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru toate faptele.
Tribunalul Mehedinți, prin încheierea din 30 septembrie 2008, a analizat prioritar excepția de neconstituționalitate, pronunțând o soluție de respingere ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții constituționale, prorogând discutarea celorlalte excepții, la termenul următor.
Prin decizia nr.712 din 23.10.2008, Curtea de Apel Craiovaa respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți.
Prin sentința penală nr. 468 din 12 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mehedinți - Secția Penală, s- dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul - fiul lui și, născut la 19.09.1983 în Tr. S, cu domiciliul în Tr. S, str. -, nr. 29,.2,.2,.14, județ M, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod Penal- la Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, pentru refacerea urmăririi penale.
În baza art. 192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat prioritar regularitatea actului de sesizare sub aspectul omisiunii de a se pune în mișcare acțiunea penală și a fi audiat inculpatul în cursul urmăririi penale pentru actele materiale din 12.05.2007, 16.05.2007, 29.05.2007 și 12.06.2007, reținând că excepția încălcării dreptului la apărare este întemeiată și atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței.
Tribunalul, asupra excepțiilor invocate de inculpat, a constatat că excepția referitoare la încălcarea competenței materiale nu este întemeiată întrucât, din ordinul nr. s/II/32229 din 9.06.2006 al Aar ezultat că și polițiștii de frontieră ce au efectuat acte de urmărire penală au fost desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare, prin avizul procurorului general nr.2119/C/2006 și Dispoziția inspectorului general nr.-/21.08.2006.
Astfel, s-a arătat că faza de urmărire penală are, ca moment procesual inițial, pornirea procesului penal prin începerea urmăririi ( art.228 C.P.P.) și ca moment procesual final, după caz, fie trimiterea cauzei spre judecare, fie o soluție de netrimitere în judecată.
Începerea urmăririi penale constituie momentul inițial nu numai al activității care face obiectul fazei de urmărire penală, ci și al procesului penal, iar persoana față de care se efectuează urmărirea penală calitatea de învinuit.
Învinuitul este subiect procesual, dar nu este parte în procesul penal, el devenind parte în procesul penal doar după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa și când devine inculpat, așa cum prevăd disp. art.23
C.P.P.În codul d e procedură penală ( art.255-260.p) este reglementată procedura de terminare a urmăririi penale diferit, după cum în cursul cercetării penale a intervenit sau nu punerea în mișcare a acțiunii penale.
În dispozițiile art.261-269.C.P.P. titlu denumit "Urmărirea penală" se reglementează activitățile procesuale privind trimiterea în judecată; care aparțin tot fazei procesuale a urmăririi penale, constituind o etapă procesuală componentă acestei faze.
În sistemul codului d e procedură penală, această etapă intră, de regulă, în structura oricărui proces penal, ea lipsind doar în cazul extinderii procesului penal la alte fapte, în faza de judecată, cu reținerea lor la primă instanță ( art.336 alin 1 lit. a și alin 2.Cod Penal).
Trimiterea în judecată privită ca act procesual, are o dublă semnificație, punând capăt fazei de urmărire penală și servind la sesizarea instanței.
În codul d e procedură penală, etapa trimiterii în judecată este reglementată prin partea specială în cap. V, titlul I, art.261-269.C.P.P. dar reglementarea trimiterii în judecată se completează cu dispozițiile din Partea specială a Codului d e procedură penală privind competența organelor de urmărire penală ( art.209) și cu dispozițiile din titlul I al Părții speciale privind prezentarea materialului de urmărire penală (art.250-254) și terminarea urmăririi penale (art.256-258).
Potrivit art.262 pct.1 lit. a C.P.P. când acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale, procurorul dă rechizitoriu prin care pune în mișcare acțiunea penală pentru faptele și persoanele pentru care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală în cursul urmăririi penale.
Rechizitoriul este un act procedural important, întrucât prin el se determină faptele care urmează să facă obiectul judecății (art.317), precum și persoanele care urmează să răspundă pentru aceste fapte, iar desfășurarea procesului penal în fața instanței de judecată se inițiază pe baza datelor cuprinse în rechizitoriu.
Prevederile art.263 privesc C.P.P. conținutul și procedura întocmirii rechizitoriului și deși art.263 alin 1 se referă numai la"dispoziția de trimitere în judecată", rechizitoriu trebuie să cuprindă, în cazul în care acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare în cursul urmăririi penale și dispoziția de punere în mișcare a acțiuni penale, astfel cum prevede art.262 pct.1 lit. a
C.P.P.Neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond ale rechizitoriului atrag anularea sesizării.
Or, în ceea ce-l privește pe inculpatul, prima instanță a constatat că rechizitoriul întocmit în cauză cuprinde faptele care urmează să facă obiectul judecății, respectiv vânzarea de droguri de către inculpat la datele de 12.05.2007, 16.05.2007, 29.05.2007, 12.06.2007 și 14.06.2007, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare doar pentru fapta din 14.06.2007, pentru celelalte acte materiale neexistând pusă în mișcare acțiunea penală nici în cursul urmăririi și nici prin actul de sesizare, au fost încălcate dispozițiile art.263 alin 1.C.P.P. și art.262 pct.1 lit. a C.P.P. ambele reglementări fiind cuprinse în capitolul V care privesc soluția de trimitere în judecată. Or, faptele din 12.05.2007, 16.05.2007, 29.05.2007, 12.06.2007 și 14.06.2007 fiecare în parte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.2 alin 1 din Legea nr.143/2000, însă s-a apreciat de procuror că ele au fost comise în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, deși procurorul nu motivează încadrarea juridică din dispozitivul rechizitoriului, dar aceasta rezultă din aplicarea art.41 alin 2.
Cod PenalÎn concluzie, pentru toate aceste fapte sau acte materiale, procurorul avea obligativitatea să dispună punerea în mișcare a acțiunii penale, cu excepția celei din 14.06.2007 pentru care era pusă în mișcare acțiunea penală, pentru ca instanța să fie sesizată în mod legal.
Prin similitudine, în situația în care, în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzută de legea penală având legătură cu infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal în ce privește fapta, iar instanța, după caz, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită, iar dacă procurorul declară că nu pune în mișcare acțiunea penală, instanța sesizează organul de urmărire penală pentru cercetări privind fapta descoperită.
a contrario, a rezultat că instanța nu poate proceda la judecarea unor fapte pentru care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală de către procuror.
Astfel, inculpatul are calitate de inculpat pentru fapta din 14.06.2007 și de învinuit pentru celelalte fapte, pentru care, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, nu a dobândit calitatea procesuală de inculpat, așa cum prevede art.23
C.P.P.În concluzie, nerespectarea dispozițiilor art.263 alin 1.C.P.P., art 262 pct.1 lit. a care C.P.P. se referă la trimiterea în judecată, deci la sesizarea instanței, este sancționată cu nulitatea absolută, conform art.197 alin 2.
C.P.P.Drept urmare, instanța de fond a admis cererea inc. de restituire a cauzei la procuror și, în baza art.332 alin 2.C.P.P. a dispus restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale.
În ceea ce privește susținerea inculpatului că i-a fost încălcat dreptul la apărare, nefiind audiat ca învinuit pentru toate actele materiale pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a apreciat că această încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, neregăsindu-se printre cazurile prevăzute de art.197 alin 2.C.P.P. și că inc. nu i s-a adus o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului de trimitere în judecată, având în vedere că s-a făcut prezentarea materialului de urmărire penală în prezența avocatului și cu acel prilej i s-a adus la cunoștință încadrarea juridică, iar în instanță, aceasta are posibilitatea să-și facă apărarea în funcție de cele reținute prin rechizitoriu.
Totodată, s-a reținut că neregularitățile constatate nu pot fi înlăturate prin acordarea unui termen în acest scop, dar că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 300 alin 2.C.P.P. întrucât, această cauză nu se mai află la prima înfățișare după înaintarea dosarului în instanță, ci se află în al doilea ciclu procesual al rejudecării, după casarea primei sentințe.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a acestui ordin al A, instanța de fond a constatat că aceasta a fost respinsă prin încheierea din 30.09.2008, fiind menținută soluția dată de instanța de recurs prin decizia penală nr.712 din 23.10.2008 a Curții de Apel Craiova.
În ceea ce privește susținerea că rejudecarea cauzei are loc într-un ciclu procesual inițiat cu încălcarea legii privind competența materială, privitor la exercitarea căii de atac de către un procuror care nu a participat la judecată, prima instanță a apreciat că această excepție este nefondată întrucât, acest aspect a fost soluționat definitiv prin decizia de casare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și arătând în esență că sesizarea instanței s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, în sensul că: la 8 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, reținându-se în fapt că, inculpatul alături de alți făptuitori a vândut în mod repetat droguri unor persoane din T S, obținând diverse sume de bani; - la 15 iunie 2007 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000; - la 21 noiembrie 2007 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, iar prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracțiune.
S-a concluzionat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune, trafic de droguri în formă continuată, iar nu pentru mai multe fapte penale, actele materiale din conținutul infracțiunii neputând impune punerea în mișcare a câte unei acțiuni penale distincte pentru fiecare, astfel că dreptul la apărare al inculpatului nu a fost încălcat.
Curtea, analizând recursul promovat în cauză, prioritar asupra admisibilității derivate din abilitarea procurorului din cadrul DIICOT de a exercita căile de atac în prezenta cauză, reține:
Prin modificarea art.2 din Legea nr.508/2004, privind organizarea și funcționarea DIICOT, respectiv introducerea alin.3, legiuitorul a instituit, pe cale de excepție, abilitarea procurorului din cadrul DIICOT - structura care a instrumentat cauza în faza de urmărire penală - de a participa la judecarea cauzei în orice etapă procesuală și de a exercita căile de atac, dacă a înștiințat despre aceasta parchetul competent, respectiv instanța investită cu soluționarea cauzei.
În tăcerea legii privitor la modalitatea de înștiințare, nu se poate reține că este necesară îndeplinirea unei condiții de formă sau conținut, ci este suficient ca procurorul din cadrul DIICOT să participe la judecarea cauzei, respectiv exercitarea căilor de atac, în baza unei simple informări a parchetului sau instanței competente, ceea ce în cauză s-a realizat.
Pentru aceste considerente, se reține că recursul de față promovat de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți este admisibil, urmând a fi analizate criticile vizând soluționarea în fond a hotărârii recurate.
Sub acest aspect, se reține că tribunalul a constatat încălcarea dispozițiilor procesual penale conținute în art. 229 alin.1 și 6 Cod pr.penală, privind începerea urmăririi penale, art.235 alin.1 și 3 Cod pr.penală, privind punerea în mișcare acțiunii penale prin ordonanță; art.238 Cod pr.penală, privind extinderea cercetării penale; art.250 Cod pr.penală, privind prezentarea materialului de urmărire penală; art.253 Cod pr.penală, privind prezentarea din nou a materialului de urmărire penală și art.263 alin.1 Cod pr.penală, privind cuprinsul rechizitoriului, constatând încălcarea dreptului la apărare a inculpatului pentru următoarele motive:
Pe de o parte, s-a reținut că urmărirea penală și punerea în mișcare a urmăririi penale prin rezoluția din 8 iunie 2007 respectiv, ordonanța din 15 iunie 2007, s-a realizat numai pentru infracțiunea de trafic de droguri prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, faptă reținută a fi fost săvârșită la data de 14 iunie 2007, pentru ca la prezentarea materialului de urmărire penală (procesul-verbal din 21 noiembrie 2007) și în dispozitivul rechizitoriului să se ateste că inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în formă continuată, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, respectiv pentru faptele din: 14 iunie 2007, 12 mai 2007, 16 mai 2007, 29 mai 2007 și 12 iunie 2007.
În aceste condiții s-a reținut că inculpatul nu a fost audiat nici în calitate de învinuit și nici în calitate de inculpat pentru actele materiale din perioada 12 mai 2007 - 12 iunie 2007, neavând astfel posibilitatea să-și formuleze apărări în raport de învinuirea pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce atrage încălcarea dreptului la apărare prev.-de art.6 Cod pr.penală, respectiv art.6 paragraful 3 lit.a, b c și d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că nu a fost legal sesizată prin rechizitoriul nr.39/D/P/2007 din 19 decembrie 2007 emis de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți, cât timp pentru actele materiale anterioare faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală nu s-a realizat nici începerea urmăririi penale și nici punerea în mișcare a acțiunii penale.
Aceste constatări sunt întemeiate, din perspectiva încălcării dreptului la apărare a inculpatului, ceea ce atrage și nulitatea relativă a rechizitoriului ca act de sesizare și investire a instanței. Astfel, potrivit doctrinei juridice și jurisprudenței în materie, în interpretarea prevederilor art.263 alin.1 Cod pr.penală, rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată a inculpatului trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, în sensul că nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru o faptă pentru care inculpatul nu a fost învinuit și ascultat, tocmai în scopul exercitării dreptului său la apărare.
Totodată, se reține că și pentru faza de urmărire penală, legiuitorul a instituit garanții ale dreptului la apărare în conținutului articolelor 238 și 253 Cod pr.penală, statuându-se că "organul de cercetare penală dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mișcare acțiunea penală este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice", respectiv că, "organul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului de urmărire penală, dacă a efectuat noi acte de cercetare penală sau dacă constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei".
În speță, se constată că după începerea urmăririi penale și a punerii în mișcare a acțiunii penale pentru fapta de a vinde o țigară care conținea hașiș, la data de 14 iunie 2007, respectiv 3,02 grame - infracțiune încadrată în trafic de droguri de risc sancționat de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 - au fost efectuate alte acte de urmărire penală și pentru acțiunile de vânzare a următoarelor cantități de hașiș: 0,78 grame la data de 12 mai 2007 pentru suma de 200 lei; 0,81 grame la data de 16 mai 2007 pentru suma de 200 lei; 0,93 grame la 29 mai 2007 pentru suma de 200 lei; 1,73 grame la data de 12 iunie 2007 pentru suma de 500 lei, acte de cercetare care nu au fost valorificate prin extinderea urmăririi penale, respectiv schimbarea încadrării juridice prin reținerea formei continuate a infracțiunii și prezentarea materialului de urmărire penală.
Se reține că incidența art.41 Cod penal, privind forma continuată a infracțiunii, respectiv constatarea săvârșirii de multiple acte materiale, având fiecare conținutul concret al aceleiași infracțiuni, în realizarea aceleiași hotărâri infracționale, este o împrejurare nouă care conduce la agravarea răspunderii penale a inculpatului, respectiv schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune incriminată sub o pedeapsă cu maximul majorat față de sancțiunea aplicabilă infracțiunii în forma simplă.
Totodată, din conținutul procesului-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală aflat la fila 218 din dosarul de urmărire penală, se constată că inculpatul a declarat numai privitor la fapta din 14 iunie 2007, respectiv la posesia țigării conținând hașiș și proveniența sumei de 130 lei, fără a fi ascultat și privitor la celelalte acte materiale, astfel că menționarea în procesul verbal că prezentarea materialului de urmărire penală s-a realizat pentru infracțiunea prev.de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, este una formală, neîndeplinind condițiile exercitării efective a dreptului la apărare de care inculpatul beneficiază.
Tot astfel, urmează să se rețină că rechizitoriul întocmit în condițiile delimitate anterior, este nelegal întocmit, dar aceasta reprezintă o cauză de nulitate relativă, nefiind prevăzute expres între cazurile de nulitate absolută indicate în art.197 alin.2 Cod pr.penală; cum însă în speță inculpatul a invocat această neregularitate la prima zi de înfățișare, iar vătămarea invocată - încălcarea dreptului la apărare - nu poate fi acoperită în nici un mod în cursul cercetării judecătorești, în mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.332 alin.2 Cod pr.penală, relativ la sesizarea instanței.
În acest context, se reține că încălcarea dispozițiilor privind sesizarea instanței vizează regularitatea desfășurării urmăririi penale prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii: punerea în mișcare a acțiunii penale, prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului în condițiile legale de către procurorul competent, sens în care trebuie înțeleasă completarea adusă art.332 Cod pr.penală, prin Legea nr.356/2006.
Față de aceste considerente, hotărârea pronunțată de Tribunalul Mehedinți apare ca legală și temeinică, astfel că recursul promovat în cauză este nefondat și în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit. Cod pr.penală, va fi respins.
În cursul soluționării recursului, intimatul inculpat a beneficiat de asistență juridică prin apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - Biroul Teritorial Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 468 de la 12 noiembrie 20008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. Jud.:
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ - 28.04.2009
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Robert Emanoil Condurat, Mirela
