Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 325/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.325/
Ședința publică de la 26 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat V-, județul V, cu reședința în V str. -, -.278,.A,.2, județul V, împotriva deciziei penale nr.118 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 3180/2006) și a sentinței penale nr.484 din 14.02.2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul penal nr.1240/2005, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.215 cod penal
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului inculpat, pentru care se prezintă din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.220/2008, emisă de Baroul C, a intimatului inculpat, pentru care se prezintă din oficiu avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.515/2008, emisă de Baroul C și a intimatei parte civilă ANAF - Direcția Generală Finanțe Publice
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Grefierul de ședință în referatul oral asupra cauzei învederează că prin încheierea de ședință nr.1182 din 20 iunie 2008 pronunțată de B în dosarul nr- s-a respins cererea de strămutare formulată de petiționarul.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea soluțiilor pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice și, rejudecând să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d cod pr.penală. Apreciază că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și condamnat, îi lipsește unul din elementele constitutive și anume latura subiectivă. Intenția nu a fost aceea de inducere în eroare a părții vătămate.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, arată că inculpatul pe care îl reprezintă nu a înțeles să exercite calea de atac a apelului și a recursului, considerând hotărârile pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
În ceea ce privește recursul promovat în cauză de inculpatul, din actele existente la dosar, intimatul înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea soluțiilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.484 din 14 februarie 2006, Judecătoria Vaslui, în temeiul art. 334 Cod pr. penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public cu privire la inculpatul și a dispus schimbare încadrării juridice, reținute în rechizitoriu, astfel:
- din infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penl.
- din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 37 din Legea nr. 82/1991 și art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 37 din Legea 82 /1991 ( în actuala reglementare - art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal).
- din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 11, lit. c, teza a II- din Legea nr. 87/1994, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2, Cod penal și din infracțiunea prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 20, 21 Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal într-o singură infracțiune prevăzută de art. 9 alin. 1, lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, raportat la art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal și a reținut pentru toate infracțiunile dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 290 Cod penal Judecătoria Vasluil -a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În temeiul art. 26 Cod penal, raportat la at.37 din Legea nr. 82/1991 (în actuala reglementare - art. 43 din Legea nr. 82/1991) raportat la art. 289 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 33, 34 și 36 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 17/29.01.2003 a tribunalului Vaslui, definitivă la 18.06.2004 în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpatul, să o execute în stare de detenție.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal.
În temeiul art.36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata executată, de la 8.07.2004 la zi.
Au fost anulate vechile forme de executare și s-a dispus emiterea unui nou mandat, în baza prezentei sentințe.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale 17/20003 a tribunalului Vaslui.
În temeiul art. 11, pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod pr. penală, a fost achitat inculpatul, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal raportat la art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal.
În temeiul art. 334 Cod pr. penal, a fost admisă în parte cerea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror cu privire la inculpatul și s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în rechizitoriu, astfel:
- din infracțiunile prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 11 alin. a1. 1 lit. c teza a II-a, alin. 2 din Legea 87/1994 republicată și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin 1, 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal;
- din infracțiunile prevăzute de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal; art. 290 Cod penal; art. 291 Cod penal; art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal în următoarele infracțiuni: art. 290 Cod penal; art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată (în actuala reglementare art. 43 din Legea nr. 82/1991), raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În temeiul art. 290 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În temeiul art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată (în actual reglementare - art. 43) raportat la art. 289 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În temeiul art. 33-34 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat un termen de încercare - 4 ani, în condițiile art. 82 Cod penal.
I s-a tras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 11, pct. 2 lit. raportat la atr.10 lit. b Cod pr. penală a fost achitat inculpatul cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Judecătoria Vasluia luat act că partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală (prin V) nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 445 Cod pr. penală, s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: factura seria - CA nr. -/27.06.2003; factura seria - CA nr. -/10.07.2003; factura seria - CA nr.-/28.07.2003 (filele 168, 169 din dosarul nr. 2363/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui ), chitanța nr. -/16.07.2003; chitanța nr. 28d11756/22.07.2003, chitanța nr. -/26.07.2003; chitanța nr. -/10.07.2003; chitanța nr. -/21.07.2003; chitanța nr. -/28.06.2003; chitanța nr. -/27.06.3003; chitanța nr. -/28.06.2003 și chitanța nr. -/26.06.2003 (filele 164, 165 din dosarul nr. 2363/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui; contractul de vânzare cumpărare pentru vehiculul folosit nr. 1933/30.06.2003 (fila 77 din dosarul 22363/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui ); contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat între - (vânzător) și "" (cumpărător ) din 27.06.2003, fila 120 din dosarul nr. 2363/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
În temeiul art. 189 și art.191 Cod pr. penală, au fost obligații inculpații să plătească cheltuieli judiciare statului, astfel: 100 lei, onorariu apărător din oficia urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și 450 lei de către inculpatul.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În anul 1998 inculpatul a înființat cu numitul, o rudă a sa, domiciliată în comuna, județul V, o societate comercială intitulată "" Ambele peroane au dobândit calitatea de asociați și administratori ai acestei societăți, având fiecare o cotă de participare din capitatul social de 50%.
Această societate avea ca obiect de activitate principal, producția de bunuri (fabricarea) din, material plastic, etc. iar ca obiect secundar, comerțul cu amănuntul cât și cu ridicata de bunuri, fabricarea de mobilier, activități de contabilitate, lucrări de tâmplărie, dulgherie, ipserie, etc.
Sediul comercial al acestei societăți a fost stabilit la domiciliul numitei din V, sora inculpatului, unde de fapt locuia și acest inculpat, fiind divorțat de soția sa.
A mai reținut prima instanță că dintr-o neatenție privind înmatricularea acestei societăți, sediul social a fost consemnat în documente la adresa din municipiul V, str. - -,. 416,. b,. 13, în loc de apartamentul 19, unde locuia numita.
După înființarea societății "" V, inculpatul și cu numitul și-au împărțit sarcinile în mod tacit.
Astfel, inculpatul având studii superioare, fiind economist, s-a ocupat de administrarea propriu-zisă, organizarea și conducerea evidenței contabile și angajări, având în vedere că, o perioadă de timp, a îndeplinit și funcția de inspector la.
Numitul s-a ocupat de aprovizionarea și livrarea de mărfuri, iar găsirea partenerilor de afaceri cădea în sarcina ambilor asociați.
În îndeplinirea atribuțiilor sale, inculpatul a administrat efectiv societatea, a primit și gestionat formularele tipizate fiscale (facturi, chitanțe, avize) tot el deținea ștampilele societății și instrumentele de plată ridicate de la bancă, bunuri pe care le purta în permanență asupra sa într-o geantă diplomat. Tot inculpatul s-a ocupat și de întocmirea și prezentarea la. Vad ocumentației de raportare financiar - contabilă, acest lucru desfășurându-l doar în cursul anului 1998.
A reținut judecătorul fondului că din declarațiile celor doi asociați ai "" Var ezultat că această societate, în anul 1998 avut doar un punct de lucru, pe raza comunei, care a fost închis ulterior, societatea neavând apoi activitate până în anul 2003, cu excepția unei aprovizionări cu marfă, constând în produse de tricotaje de la "Multi " în anul 2002. Această operațiune comercială, inculpatul nu a evidențiat-o în contabilitate, arătând că, de fapt, marfa aceasta i-a fost sustrasă imediat după achiziționarea dintr-un spațiu deținut în V, pe care îl închiriase de la "Motor Grup" și că la scurt timp, documentele de aprovizionare a mărfii i-au fost sustrase din geranta diplomat de către numitul, administrator al "Motor Grup" V pe motiv că inculpatul nu achitase chiria pentru spațiul închiriat de la această societate.
Inculpatul a păstrat însă alte formulare fiscale și ștampile vechi ale societății înființate pe care le ținea într-o altă geantă diplomat de altă culoare.
A mai constatat prima instanță că, în urma aprovizionării cu marfă de la "Multi B, inculpatul lansând zvonul că urmează să facă angajări la societatea sa, "" V, l-a cunoscut pe cetățeanul de etnie romă B, din V, persoană care se afla în anturajul unui alt cetățean de etnie rromă pe nume M, domiciliat tot în municipiul
Acest din urmă cetățean îl cunoștea pe inculpatul care era reprezentantul legal al " " V, având procură de administrare de la asociatul unic al acestei societăți pe nume Caltea -.
În data de 27.06.2003, așa cum rezultă din declarația inculpatului, în timp ce se afla la barul " " din zona Casei de Cultură V, prin intermediul, numitului M, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul. diverse discuții, inculpatul auzind de la inculpatul că are o firmă proprie, l-a rugat pe acesta din urmă să-i întocmească fictiv o factură din care să rezulte că îi vindea inculpatului un autoturism, marca Audi A-6 capacitate 2500 CC.
De fapt, în realitate, inculpatul deținea acest autoturism cu care se deplasase deja la acea terasă și care avea un număr provizoriu de circulație --02343.
Fiind de acord cu propunerea inculpatului și având asupra sa geanta diplomat cu ștampila și tipizatele societății sale, inculpatul însoțit de numitul M, s-a urcat în autoturismul "Audi" condus de inculpatul, plecând cu toții în direcția municipiului Bîrlad. Într-o parcare de la ieșirea din municipiul V, inculpatul a oprit autoturismul, i-a solicitat inculpatului să-i întocmească acea factură fictivă, mai precis, inculpatul i-a dictat inculpatului seria - - nr. -/27.06.2003, pe care inculpatul a scris-o pe acea factură fiscală și în care a consemnat în mod fals că "" V vindea către " - " V un autoturism marca "Audi A 6-2,5 " cu suma de 1.410.000.000 ROL (inclusiv TVA în sumă de 225.126.050 ROL).
Totodată, la solicitarea inculpatului, în același autoturism, inculpatul a întocmit și chitanțe fiscale pentru suma consemnată în factură, sumă pe care a defalcat-o, iar chitanțele le-a datat cu date anterioare.
Din declarația inculpatului a mai rezultat că acesta a mai întocmit fictiv alte două facturi cu seriile - - -/10.07.2003 și - - -/28.07.2003, tot la solicitarea inculpatului, căruia i-a dat ulterior exemplarul original al acestei chitanțe.
În prima factură cu seria - - -/10.07.2003, s-a consemnat că inculpatul a achitat suma de 930.580.000 ROL (inclusiv în sumă de 148.580.000 ROL) către "" V pentru lucrările de amenajare - cale de acces la sediul "-" V,-.
În cealaltă factură cu seria - - -/28.07.2003, inculpatul a menționat de asemenea, în mod fals, că "-" achită către "" V suma de 202.310.000 ROL, inclusiv TVA de 32.300.000 ROL) cu titlu de avans pentru lucrări de amenajare a birourilor societății, situate în str. -,. 278 unde, în realitate, locuiește în prezent inculpatul.
Primind aceste facturi fictive, inculpatul le-a înregistrat în contabilitatea "-", după care, prin cerere scrisă a solicitat de la Administrația Finanțelor Publice V rambursarea TVA -ului aferent acestor facturi, motivat de împrejurarea că respectivele sume reprezentau cheltuieli legate de funcționarea societății, o facilitate prevăzută de nr.OG 40/2000.
A mai reținut instanța de fond că prin cererea nr. 21314/21.07.2003, depusă la Administrația Finanțelor Publice V, inculpatul a solicitat rambursarea TVA -ului aferent facturii nr. -/27.06.2003 de achiziționare a autoturismului "Audi A 6 2,5 " de la ""
Ca urmare a cererii depuse, organele fiscale au procedat la declanșarea operațiunilor de verificare a relațiilor comerciale ilustrate în factura sus-amintită, dar nu s-a ajuns la nici un rezultat pozitiv, având în vedere că nu s-a identificat sediul și documentele contabile ale "" pentru verificarea încrucișată.
În concret, organele fiscale au invocat ca argumente în respingerea rambursării TVA-ului solicitat de inculpatul, nerespectarea prevederilor art. 59 - HG598/2002 și art. 22 alin. 1 din Legea nr. 345/2002.
Ulterior inculpatul a solicitat și rambursarea TVA- ului aferent celorlalte două facturi fiscale, întocmite de inculpatul.
În legătură cu situația facturii fiscale --- nr. -/27.06.2003 întocmită de inculpatul, la solicitarea inculpatului, Judecătoria Vaslui, a reținut următoarele:
La data de 11.06.2003, numitul - din comuna de M, județul M, a achiziționat din Germania - contra sumei de 85.000 Euro - acel autoturism Audi A 6 2,5 cu seria de, respectiv număr de identificare consemnat în fișa de înmatriculare.
Conform documentului emis în limba română din data de 11.06.2003 și intitulat "" (factură), acest autoturism era fabricat la data de 24.09.1999, model 2000, ultim număr de înmatriculare în Germania OB-J-1261, iar ca rulaj avea 219.000 km parcurși la bord.
Din declarațiile numitului -, a rezultat că, la câteva zile de la achiziționarea autoturismului, în timp ce se afla cu el în județul M, a fost contactat personal de inculpatul, neștiindu-i atunci decât prenumele, care s-a oferit să cumpere acest autoturism, iar în acest sens, cei doi au făcut un schimb de numere de telefon, urmând să discute ulterior după întocmirea tuturor formalităților de înscriere în circulație a autoturismului în România.
După îndeplinirea acestor formalități, inculpatul l-a contactat telefonic pe numitul -, stabilind să se întâlnească din nou în județul M, în vederea cumpărării autoturismului de către numitul -.
Inculpatul s-a deplasat în acest scop cu un autoturism de proveniență străină, condus de un tânăr, autoturismul fiind marca "Cielo" sau "Espero" (numitul - a declarat că nu-și amintește exact marca) de culoare închisă, iar șoferul a plecat imediat după coborârea inculpatului din acest autoturism.
A mai reținut judecătorul fondului în legătură cu aceste aspecte, că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră în sensul că a precizat că s-a deplasat la Târgu-M cu un autoturism "Mercedes" - de culoare neagră, închiriat de el din V, cu un șofer necunoscut. Această afirmație a inculpatului este greu de crezut motivat de faptul că avea de parcurs un drum de la V la Târgu M, cu un necunoscut, mai ales că avea sa și suma de bani necesară achiziționării autoturismului "Audi A 6", cca. 1.410.000.000 ROL.
Din declarația lui -, a mai rezultat că după ce s- înțeles cu inculpatul, privind cumpărarea autoturismului Audi A 6", la prețul de 1.360.000.000 ROL, oferit de inculpatul, au încheiat un contract de vânzare - cumpărare la o firmă de pe strada "-" din Târgu M, dar înainte, au mers la solicitarea inculpatului la Biroul Notarilor Publici Asociați, unde - a dat declarația pe propria răspundere, autentificată la data de 17.06.2003 din care rezultă că inculpatul a achitat toate taxele aferente și că autoturismul "Audi A 6" nu era furat dintr-o țară străină.
Tot din cercetările efectuate în această cauză, a rezultat că acel contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat în data de 27.06.2003 de firma "Euro-Auto-- de pe strada "-" din -Târgu-
Cu toate că tranzacționarea mașinii s-a făcut între - și inculpatul, în contractul de vânzare-cumpărare figurează ca vânzător -, iar cumpărător "" V, reprezentată de inculpatul.
Din declarația lui - a rezultat că nu a existat nici o persoană cu acest ultim nume interpusă între el și inculpatul în această relație.
Tot, a mai declarat că atunci când s-a deplasat împreună cu inculpatul la cel birou unde a fost perfectat respectivul contract de vânzare-cumpărare, este posibil să nu fi semnat contractul cu datele false și că cineva i-a imitat semnătura sa de la rubricația vânzătorului.
A constatat prima instanță că expertiza grafică efectuată a concluzionat că semnătura de la rubrica "Vânzătorului" din acest contract aparține lui -, iar semnăturile de la rubrica "cumpărător" nu aparțin nici inculpatului, nici inculpatului, neputându-se stabili dacă a fost falsificată sau deghizată.
Din cercetări, a rezultat că respectiva societate ( "Euro-Auto---") nu păstrează nici un exemplar de pe contractele de vânzare-cumpărare încheiate și nici nu le înregistrează.
Din declarația administratorului acestei societăți, pe nume, a rezultat că pentru serviciile prestate se percepea o taxă de 60.000 ROL, însă nu se elibera nici o chitanță la încasarea sumei, ci doar se imprima în casa de marcaj, eliberându-se un bon fiscal fără elemente de identificare (serie, număr, numele persoanei care achită, etc.).
Din declarațiile inculpatului a rezultat că el a întocmit fictiv aceste facturi, susținând, în continuare că, în realitate, nu a deținut și nu a cumpărat niciodată la Târgu-M, un autoturism și că nu l-a cunoscut pe -. Totodată, inculpatul a mai precizat că nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul.
Analizând declarația inculpatului instanța de fond a reținut că acesta nu a recunoscut nici un moment comiterea faptei, susținând mai întâi că i-a da inculpatului o sumă de bani reprezentând prețul autoturismului achiziționat, iar acesta din urmă i-a dat banii numitului -.
Declarațiile nesincere ale inculpatului mai sunt combătute și de declarația martorului M, care a asistat la întocmirea facturilor în litigiu.
În legătură cu activitatea infracțională a inculpatului prima instanță a mai reținut următoarele aspecte:
În data de 30.06.2003, inculpatul a încheiat cu inculpatul la sediul "" V, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1933/30.06.2003, din care rezultă că "" V vinde către " - " autoturismul marca "Audi A 6, 2,5 " conform adresei nr. -/2004 emisă de EI.P V, în baza demersurilor sale, inculpatul depunând cele două contracte de vânzare-cumpărare în original, a solicitat înscrierea în circulație a autoturismului menționat, deținând astfel un număr provizoriu de circulație --02343, pe care l-a păstrat până în data de 18.19.2003, când a obținut numărul de înmatriculare definitiv,-.
Din analiza contractului de vânzare cumpărare încheiat și fictiv datat 27.06.2003 ( la Târgu-M) a rezultat că acesta nu conține semnătura inculpatului la rubrica "cumpărător", iar acest contract a fost depus de inculpatul la.
În consecință, inculpatul a săvârșit și infracțiunea de uz de fals continuată apoi și prin depunerea contractului nr. 1933/30.06.2003 pe care l-a și semnat în condițiile în care ambele nu reflectă situații reale, deoarece inculpatul nu a deținut și tranzacționat efectiv acest autoturism.
Având în vedere adresa din data de 16.09.2004 a firmei "Porche România B - Nord", prețul unui autoturism "Audi A 6, 2,5, ", cu un rulaj de 92.910 km la achiziționarea din Germania, este depreciat cu cca. 60% iar pentru un rulaj de 219.000 km, cum este în cauza de față, diferența de kilometraj însemnă o depreciere de încă 63% din valoarea rămasă, prețul inițial de fabricație fiind de 83.255 DM.
Toate aceste acte dolosive au fost probate atât prin declarațiile inculpatului care le-a combătut, susținând că în realitate nu avea mijloace necesare pentru a efectua lucrările necesare, cât și de documentele oficiale aflate la dosarul cauzei.
Mai precis, din factura nr. - din 28.07.2003 a rezultat că "", în baza avansului de 202.000.300 ROL (inclusiv ) trebuia să efectueze lucrări de amenajare birouri situate în strada -,. 278, fără alte date exacte privind scara sau etajul, termenul de predare fiind 31.08.2003.
Din declarația inculpatului a rezultat că nu a efectuat niciodată asemenea lucrări, nu a încasat nici o sumă de bani, neștiind unde erau situate efectiv aceste birouri, dar inculpatul a negat și acceptarea efectuării acestora, recunoscând că factura era falsă sub toate aspectele, inclusiv data întocmirii ei.
Din declarația martorului, a rezultat că, în cursul verii anului 2003 fost contactat într-o zi de inculpatul, care l-a condus la apartamentul său din strada -,. 278 și care i-a solicitat să-i continue o lucrare de placare a pereților, dar martorul nu a fost de acord.
Totodată, același martor a precizat că nu l-a cunoscut niciodată pe inculpatul, și nu a auzit de ""
Cu privire la factura nr. - din 10.07.2003, Judecătoria Vasluia reținut că și aceasta nu este autentică.
Astfel, din declarațiile martorilor - și, a rezultat că au fost contactați separat, de inculpatul la data de 2.09.2003, care i-a condus la un teren situat în V,-, învecinat cu sediul Casei Județene de Pensii V și cu stația de salvare V solicitându-le contra cost să efectueze lucrări de amenajare a unui zid de sprijin, respectiv amenajarea unei căi de acces, iar cei doi martori au efectuat aceste lucrări în mare parte, dar nu l-au cunoscut pe inculpatul și nici nu au auzit de societatea sa "
A reținut prima instanță că, martorul -, ajutat de fratele său, împreună cu numitul, au efectuat singuri lucrările solicitate, timp de două zile ( pe 2 și 3.09. 2003) dar inculpatul nu i-a mai plătit.
Martorul, a precizat că a transportat cu autocamioneta sa marca "", materialele necesare achiziționate tot de inculpatul (ciment, nisip, scânduri pentru cofraje, etc. fiind plătit de inculpatul pentru fiecare transport efectuat.
Mai mult decât atât, toți cei trei martori au arătat că în data de 3.09.2003, când efectuau aceste lucrări, au fost surprinși de o echipă de inspectori de la. V, care au încheiat un proces-verbal de control cu nr. 1596/17.09.2003.
Martorul - a mai declarat că inculpatul l-a convins să accepte să presteze lucrarea respectiv, promițându-i că îi va angaja la "-"
Faptul că inculpatul nu s-a mai prezentat ulterior la. spre a clarifica situația celor trei muncitori, o dovedește și procesul verbal de sancționare contravențională a inculpatului de către V care poartă numărul -/17.09.2003.
Tribunalul Tulcea prin decizia penală nr.118 din 28 septembrie 2007 pronunțată în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 3180/2006) a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat, menținând sentința penală nr.484/14 februarie 2006 Judecătoriei Vaslui ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 2 Cod pr. penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariu apărător oficiu în sumă de 100 lei se va deconta din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați T pentru avocat (asistență juridică inculpat ).
A constatat că inculpatul a avut apărător ales în cauză.
În termen legal, împotriva sentințelor pronunțate în cauză s-a declarat recurs de către inculpatul.
Motivele de recurs invocate și depuse la primul termen se referă la nelegalitatea și netemeinicia deciziei Tribunalului Tulcea.
S-a solicitat achitarea si exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 31.01.2008 recursul a lipsit, situație în care a fost acordat un nou termen de judecată la data de 28 februarie 2008.
La acest termen, recurentul inculpat a solicitat o copie de pe decizia Tribunalului Tulcea și amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.
Instanța i-a acordat un nou termen de judecată pentru termenul din 27 martie 2008.
La acest termen recurentul inculpat a depus la dosar certificatul nr- din 20 martie 2008 ICCJ prin care a solicitat strămutarea cauzei. Totodată s-a fixat termen pe 28 martie 2008 termen pentru soluționarea cererii de suspendare cauzei.
În aceste condiții, instanța a acordat termen la data de 15 mai 2008. Pe data de 15 mai 2008, recurentul inculpat a formulat cerere de amânare a cauzei, întrucât cererea de strămutare a dosarului a fost amânată la data de 20 iunie 2008.
Față de această situație, instanța a acordat termen la data de 26 iunie 2008, dată la care recurentul nu a mai fost prezent în instanță. Din referatul existent la dosarul cauzei, rezultă că prin încheierea de ședință nr.1182 din 20 iunie 2008 ICCJ s-a respins cererea de strămutare formulată de inculpatul.
În aceste condiții, curtea va analiza sentințele pronunțate în temeiul art.38510alin.2 cod pr.penală.
Recursul este motivat în sensul art.38510cod pr.penală și, atunci, când în memoriu se formulează critici privind decizia atacată fără a se arăta care dintre cazurile de casare în art.3859sunt incidente. În această situație, instanța de recurs trebuie să stabilească dacă este incident vreunul dintre aceste cazuri și dacă există un caz de casare în raport de motivele scrise.
Recursul poate fi susținut oral în fața instanței, însă aceasta va lua în considerare cazurile de casare care, potrivit art.3859alin.3 cod pr.penală, se iau în considerare din oficiu.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătorești cât și instanța de apel, s-a constatat că recurentul se face vinovat de faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Martorii audiați în cauză, nemijlocit de către instanța de fond, cât și declarațiile intimatului inculpat, conturează situația de fapt, constând în aceea că: în 27 iunie 2003, inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul la barul " " din zona Casei de Cultură Între cei doi au avut loc mai multe discuții, situație în care recurentul inculpat l-a rugat pe inculpatul să întocmească fictiv o factură din care să rezulte că-i vinde un autoturism marca Audi. În realitate, inculpatul deținea acest autoturism și avea număr provizoriu de circulație. Inculpatul a fost de acord cu propunerea inculpatului, situație în care acesta a întocmit o factură fictivă. Factura a fost scrisă de și a consemnat în mod fals că, SC SRL V ( societatea lui ) vinde către SC SRL V un autoturism marca Audi cu suma de 1.410.000.000 ROL, inclusiv TVA.
De reținut este că, inculpatul la solicitarea lui a întocmit și chitanțe fiscale cu sumă consemnată în factură, sumă de pare a defalcat-o, iar chitanțele au fost datate cu date anterioare.
În aceste condiții, a susține că inculpatul recurent se face nevinovat de comiterea infracțiunilor, lipsind latura subiectivă nu se justifică și, critica nu se bazează pe probe pertinente, concludente și utile cauzei.
În aceste condiții, din analiza contractului de vânzare cumpărare încheiat fictiv la 27 iunie 2003, rezultă că acesta nu conține semnătura inculpatului la rubrica - cumpărător, contract ce a fost depus de inculpatul la SEIP Așadar, infracțiunea de uz de fals are forma continuată prin depunerea contractului pe care la și semnat, în condițiile când cunoștea că acesta nu reflectă o situație reală.
Mai mult, recurentul a înregistrat în mod repetat în contabilitatea SC SRL facturile fiscale, deși știa ca sunt nereale, astfel că acesta se face vinovat, de altfel așa cum a reținut și instanța de fond și de apel, de infracțiunea prev. de art.37 ( în actuala reglementare art.43 ) din Legea 82/1991 și art.289 cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Apărarea inculpatului nu a fost primită de cele două instanțe, atât timp cât numitul a declarat în mod constant că declarațiile erau false, că nu exista un mijloc scriptic financiar care să ateste efectuarea plăților.
Aceeași situație este reținută din declarațiile martorilor care au comunicat instanței că nu l-au văzut niciodată pe inculpatul ca fiind reprezentantul societății care a înstrăinat autoturismul și a efectuat lucrările.
Verificând din oficiu celelalte motive de recurs, instanța nu a constatat motive de nulitate absolută care să ducă la casarea deciziei.
In aceste condiții, recursul declarat în cauză este nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b cod pr.penală.
În baza art.192 alin.2 cod pr.penală, va obliga recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu -, ce se decontează din fondurile către
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei pentru intimat inculpat se decontează din fondurile către
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de formulat de inculpatul - domiciliat V-, județul V, cu reședința în V str. -, -.278,.A,.2, județul V, împotriva deciziei penale nr.118 din 28.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- ( nr. în format vechi 3180/2006) și a sentinței penale nr.484 din 14.02.2006 pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul penal nr.1240/2005, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 cod pr.penală,
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu -, ce se decontează din fondurile către
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 100 lei pentru intimat inculpat se decontează din fondurile către
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.
Ptr.Președinte, Judecători,
- -, conf.art.312 cod pr.penală, - -
semnează Președinte Instanță
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel - /
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref.
2 ex./2.07.2008
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Zoița Frangu, Lucia Dragomir
