Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.335/R/2009
Ședința publică din 25 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva decizie penale nr. 215A din data de 4.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar, s-a depus prin serviciul registratură, două cereri prin care inculpatul și soția acestuia solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și datorită faptului că inculpatul este internat în spital
Apărătorul inculpatului lasă cererile la aprecierea instanței.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere că cererile de amânare a cauzei nu sunt justificate și că în cauză s-au acordat șase termene, la cererea inculpatului, în vederea pregătirii apărării, solicită respingerea cererilor.
Instanța respinge cererile formulate de către inculpat și soția acestuia întrucât nu sunt susținute de acte justificative, apreciind că este un motiv de tergiversare a procesului.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel întrucât inculpatului i-a fost respinsă cererea de efctuare a expertizei ID, iar în fața instanței de recurs nu poate fi administrată o asemenea probă.
În subsidiar, solicită casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și a sentinței pronunțate de instanța de fond și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 10 lit.c raportat la art. 11 pct.2 lit. a Cod pr.pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Din probele administrate în cauză rezultă că persoana de legătură este și nu și nu s-a putut stabili de la ce calculator s-au purtat discuțiile.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, arătând că instanța de fond și apel au apreciat corect probele administrate în cauză. Apreciază că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de apel a motivat cererea de respingerea cererii în probațiune raportat la obiectul cauzei, care este înșelăciune.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 1533 din 7.07.2008, Judecătoria Baia Mare, în baza art. 215 al.1 și 2.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 28.12.1965, în Pitești, jud. A, cetățean român, căsătorit, cu antecedente penale, cu domiciliat în Pitești, str. -, -. A,. 4,. 18, jud. A, CNP: -, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod Penal.
În baza art. 14 Cod de procedură penală coroborat cu art. 346 alin 1 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 euro către partea civilă domiciliat în B M, str. -, nr. 16/21, jud. M; 395 euro către partea civilă domiciliat în,-, jud. M; 200 euro către partea civilă domiciliat în B M,-/32. jud. M /,- A, jud. M și 400 euro către partea civilă domiciliat în B M,-/16, jud.
În baza art. 191 al. 1. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că în cursul anului 2005, inculpatul a cunoscut-o prin intermediul internetului pe martora relatându-i acesteia că este cetățean român plecat în Suedia unde lucrează la o instituție bancară. Tot în cadrul discuțiilor purtate pe internet, inculpatul i-a comunicat martorei că are posibilitatea de a angaja persoane în cadrul instituției unde lucrează.
Ulterior inculpatul a venit la BMu nde a fost prezentat martorelor și căreia i-a înmânat și o carte de vizită din conținutul căreia reieșea calitatea pe care o deținea la Banca din Suedia. Încă de la întâlnirea pe care a avut-o cu martora, inculpatul a susținut că are posibilitatea de a face angajări discutându-se aspecte referitoare la condițiile și formalitățile ce trebuiau îndeplinite.
Martora a contactat-o pe partea vătămată căreia i-a adus la cunoștință împrejurarea că viitorul soț, inculpatul, are posibilitatea de a angaja persoane la o instituție bancară din Suedia, partea vătămată arătându-se interesată.
Prin intermediul numitului, coleg de serviciu cu martora, iar prin intermediul martorei, au aflat de această posibilitate și părțile vătămate și, respectiv partea vătămată, care s-au arătat de asemenea interesate să lucreze în afara granițelor țării.
În discuțiile purtate la telefon sau prin intermediul internetului (potrivit declarațiilor martorului care în perioada respectivă avea calitatea de socru al inculpatului, acesta a folosit în mod frecvent calculatorul său personal), părților vătămate le-au fost aduse la cunoștință de către inculpat condițiile de angajare, salarizare, cazare și transport (salariul de 2000 Euro, primul transport gratuit). Totodată, inculpatul le-a făcut cunoscut părților vătămate că este necesară întocmirea unui dosar cu diverse acte personale și analize medicale, precum și predarea unei sume de 392 euro reprezentând taxe pentru viză și pentru prelucrarea datelor de către Oficiul de din Suedia. Părțile civile și au înmânat martorei suma de 200 euro, inculpatul promițându-le că va completa el până la concurența sumei de 400 euro.
Martora a remis un plic cu suma de 800 euro solicitată de la părțile vătămate prin martorul - conducător auto la SC SRL B, inculpatul confirmând telefonic că a intrat în posesia sumei respective.
Cea de-a doua tranșă de bani, 700 de euro, a fost predată de către martora care, însoțită de prietena sa s-a deplasat la începutul lunii octombrie 2005 în C-N, numitei. Și de această dată inculpatul a confirmat primirea sumei de bani.
Din adresa emisă de Biroul Național Interpol (fila 55 din dosarul de urmărire penală), rezultă că adresa și numele de pe cartea de vizită înmânată de către inculpat martorei sunt false, numele inculpatului nefiind cunoscut de instituția bancară la care acesta susținea că își desfășoară activitatea.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă se probează cu declarațiile părților civile (fila 14 din dosarul de urmărire penală, fila 136 din dosarul de fond), (fila 23 din dosarul de urmărire penală, fila 36 din dosarul de fond), (fila 26 din dosarul de urmărire penală, fila 68 din dosarul de fond) și (fila 18 din dosarul de urmărire penală, fila 15 din dosarul de fond) declarațiile martorilor (fila 7 din dosarul de urmărire penală, fila 37din dosarul de fond), G (fila 36 din dosarul de urmărire penală, fila 105 din dosarul de fond), (fila 99 din dosarul de urmărire penală, fila 106 din dosarul de fond), (fila 32 din dosarul de urmărire penală, fila 137 din dosarul de fond), (fila 101 din dosarul de urmărire penală, fila 138 din dosarul de fond), (fila 28 din dosarul de fond), adresa Biroului Național Interpol (fila 55 din dosarul de urmărire penală), adresa nr. 4119/21.12.2005 potrivit căreia IP-ul 82.78.172.204 aparține martorului și nu a fost înainte alocat de altcineva (fila 83 din dosarul de urmărire penală), transcrierea convorbirilor de pe dischetele ci CD-ul pus la dispoziția organelor de urmărire penală de către martora (filele 113-224 din dosarul de urmărire penală).
În drept, fapta inculpatului care, în cursul anului 2005, indus în eroare mai multe persoane, atribuindu-și în mod mincinos calitatea de funcționar la o bancă de investiții din Suedia, afirmând că are posibilitatea de a facilita angajarea unor persoane la instituția bancară la care lucrează, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit fapta după ce pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală 616/1999 a Judecătoriei Câmpulung pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost considerată ca executată, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 37 lit. b Cod Penal privind recidiva postexecutorie.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere atitudinea acestuia (inculpatul nu s-a prezentat pentru a colabora cu organele judiciare în vederea aflării adevărului, a indicat spre a fi citat o adresă de la care figurează ca fiind mutat), precum și perseverența acestuia în săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, motiv pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71. penal privind interzicerea drepturilor indicate de art. 64 lit. a teza a-II-a, penal având în vedere împrejurarea că exercițiul unei funcții publice precum și al unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sunt incompatibile cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 215 alin.1 și 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal și art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 71 Cod Penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a și b Cod Penal.
În baza art. 14 Cod de Procedură Penală coroborat cu art. 346 alin 1 Cod Procedură Penală și art. 998 și următoarele Cod Civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 euro către partea civilă; 395 euro către partea civilă; 200 euro către partea civilă și 400 euro către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâria declarat apel inculpatulcare, prin apărător, a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit.a, art. 10 lit. a pr.penală sau art. 10 lit. c pr.penală. În motivare a arătat că nu s-a dovedit că inculpatul a comis fapta penală, întrucât părțile civile nu s-au întâlnit și nu l-au cunoscut pe inculpat, toate discuțiile fiind purtate prin sistemul de comunicare la distanță. Pe de altă parte, doar martora a purtat discuții cu părțile civile și tot ei i-au fost predate sumele de bani, astfel că nu se poate reține vreo implicare a inculpatului în activitatea infracțională.
Prin decizia penală nr.215/A din 4 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b pr.penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu domiciliul în Pitești, str. - -.A.4.18, județul A, împotriva sentinței penale nr. 1533 din 7 iulie 2008 Judecătoriei Baia Mare.
În temeiul art. 192 al.2 pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel instanța reținut următoarele:
Pe baza unui probatoriu complet administrat și analizat amănunțit, prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a dat o încadrare juridică legală acesteia.
Cu toate că inculpatul a negat că ar fi purtat discuții cu părțile civile și martorii și că ar fi desfășurat acțiuni de inducere în eroare, încercând să acrediteze ideea că martora, folosindu-se de numele său, a conceput și realizat întreaga activitate infracțională, susținerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, martorele și l-au cunoscut personal pe inculpat, prin intermediul martorei. În prezența martorelor, inculpatul a afirmat că lucrează la o instituție bancară din Suedia și are posibilitatea de a facilita angajări la acea bancă, precizând și suma de bani ce trebuie achitată în acest scop, respectiv 300 euro. Pentru a întări convingerea că cele afirmate sunt reale, inculpatul a înmânat martorei o carte de vizită din care rezultă că este angajat al (fila 56 dosar urmărire penală). Rezultă însă din adresa Biroului Național Interpol că mențiunile de pe cartea de vizită nu corespund adevărului, inculpatul nefiind cunoscut la instituția bancară menționată.
Declarațiile celor două martore confirmă așadar susținerile martorei, în sensul că la solicitarea inculpatului a căutat persoane interesate să lucreze în străinătate, transmițând apoi prin intermediari banii avansați inculpatului, la indicațiile acestuia. Aceste probe se coroborează și cu declarațiile celorlalți martori și ale părților civile, dintre care unele au discutat telefonic, iar altele prin intermediul internetului cu inculpatul.
A mai rezultat în cauză că discuțiile s-au purtat de la calculatorul conectat la internet prin rețeaua & aflat la S și aparținând socrului inculpatului, martorul G, care a declarat că în perioada respectivă inculpatul obișnuia să-i folosească calculatorul. Martorul a mai declarat că inculpatul i-a relatat că lucrează la o bancă din Suedia și că poate facilita angajări.
Toate aceste probe confirmă vinovăția inculpatului în sensul că, atribuindu-și în mod mincinos calitatea de angajat la o bancă suedeză, a indus în eroare părțile civile, susținând că poate facilita angajarea unor persoane la acea bancă, acțiuni ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și 2.penal cu aplic. art. 41 al.2 penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a avut în vedere pericolul social al faptei, dar și al făptuitorului, care a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, anterior fiind condamnat tot pentru comiterea unor infracțiuni de înșelăciune, ceea ce denotă persistență infracțională.
De asemenea, obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile este corectă, câtă vreme prejudiciul cauza părților civile este urmarea directă a faptei inculpatului și nu a fost reparat.
Pentru aceste considerente, apelul inculpatului fost nefondat și a fost respins, potrivit disp. art. 379 pct. 1 lit. b pr.penală, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs, inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
Deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, iar prin cererile repetate de amânare formulate în cauză a urmărit tergiversarea soluționării prezentului dosar.
În înscrisul depus la dosar 32, inculpatul arată că în cauză i s-a făcut o înscenare și ca are patru probe de propus dar referire la acestea va face doar personal în instanță.
În motivarea recursului, apărătorul inculpatului a arătat că se impune achitarea inculpatului, acesta nefiind vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat, neexistând probe în sensul că acesta ar fi întâlnit părțile vătămate sau ar fi luat bani de la acestea doar a vorbit cu acestea și a primit bani de la acestea.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma celor învederate ai sus, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui probatoriu complex și analizării atente a acestuia, atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale, că nu a luat niciodată personal legătura cu părțile vătămate și că martora s-a folosit de numele său pentru a le determina pe părțile vătămate să-i achite anumite sume de bani s-au dovedit a fi nesincere și au fost în mod corect înlăturate de către instanța de fond și de cea de apel, fiind contrazise de probele administrate în cauză.
Astfel, în dovedirea vinovăției inculpatului s-au avut în vedere declarațiile martorelor și, care l-au cunoscut personal pe inculpat, acesta câștigându-le încrederea prin prezentarea pe care și-a făcut-o și înmânarea unei cărți de vizită, din care rezulta că este angajatul unei bănci suedeze.
Este importantă în cauză și depoziția martorului G, din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul a purtat discuțiile cu părțile vătămate de pe calculatorul martorului aflat la S, inculpatul relatându-i martorului că lucrează la o bancă din Suedia și că poate face angajări.
Față de cele de mai sus, curtea va constată că în cauză s-au pronunțat hotărâri temeinice și legale, fapta inculpatului fiind corect încadrată juridic iar individualizarea pedepsei s-a făcut în mod judicios ținându-se seama de criteriile prev. de art.72 Cod Penal, inculpatul sustrăgându-se cercetării judecătorești.
Așa fiind în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 215 din 4 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./Dact.
2 ex./27.05.2009
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Luminița Hanzer Livia Mango
