Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 417/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -.215 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.417
Ședința publică de la 04 iunie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza Liana
- - Vicepreședinte
- Judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP D, împotriva deciziei penale nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat apărător ales pentru inculpatul lipsă, lipsind partea civilă, partea civilă SC SRL C și partea responsabilă civilmente SC SRL prin lichidator judiciar T - Servicii Insolvență
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru inculpat solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea fiind temeinică și legală, deoarece inculpatul nu deține bunuri mobile și imobile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu există probe că inculpatul ar avea bunuri mobile sau imobile.
CURT EA
Prin sentința penală nr.1644 din 4 mai 2007 Judecătoria Craiova în dosarul nr-, n baza art.334 Cod pr.penal, schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. art.13 alin. 1 Cod penal și cea prev. de art.280 din Legea 54/2003, cu aplicarea art.13 alin.l Cod penal, în infracțiunile prev. de art.11 alin.l lit.c din Legea 87/1994 republicată, u aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.12 alin.1 Cod penal și respectiv art.2 din Legea 53/2003 cu plicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art.13 alin.1 Cod penal.
În baza art.215 al. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui - și, născut la 15 iulie 1971 în C, studii superioare, administrator la SC. SRL C, la pedeapsa de 3 ani nchisoare.
În baza art.84 alin.3 din Legea 54/1994 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art.43 din Legea 82/1991 rap.la art.289 Cod penal, fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.280 din Legea 54/2003 cu aplic, art.41 alin.2 și a art.13 alin. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.11 alin.l lit.c din Legea 87/1994 republicată cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 alin. 1 Cod penal, a ondamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.64 lit.c Cod penal, s-au interzis inculpatului dreptul de a fi comerciant pe perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a interzis dreptul de a fi omerciant pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art.64 lit. a, b, c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente. SRL la plata sumei de 2887,7 lei despăgubiri către partea ivilă SC SRL C la valoarea actualizată la data plății.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL la plata sumei de 47.151 lei despăgubiri către Statul omân prin ANAF, cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare percepute cu ncepere de la data scadenței până la data stingerii datoriei.
În baza art.163 al.5 Cod pr.penală, s- admis cererea părții civile Statul Român prin ANAF, dispunând instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei datorate de 47.151 lei, cu dobânzi și penalități.
Au fost anulate actele false.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1400 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că rin p. rechizitoriul nr.6569/P/2004 din 31 mai 2005 al Parchetului de pe Judecătoria Craiovaa fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, art.84 pct.3 din Legea 59/1934, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.13 din Legea 87/1994, cu aplic. art.13 alin.1 Cod penal, art.43 din Legea 82/1991 rap. la art.289 Cod penal, art.280 din Legea 53/2003, cu aplic. art.13 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Din actul de sesizare a instanței s- reținut că, n luna octombrie 2002 împreună cu asociatul, inculpatul a înființat SC SRL C, societate ce avea ca principal obiect de activitate executarea de construcții civile și industriale.
Încă de la înființare, inculpatul a ocupat funcția de administrator al societății, iar începând din luna ianuarie 2003, după retragerea numitului, a devenit și asociat unic.
În luna decembrie 2002, inculpatul s-a prezentat la sediul SC SRL C și în urma negocierilor cu reprezentanții acesteia a achiziționat mărfuri în valoare de 12.986.893 lei, ocazie cu care a achitat suma de 10.000.000 lei, restul urmând a fi plătit în câteva zile prin ordin de plată.
Întrucât reprezentanții celor două societăți au hotărât continuarea colaborări, la data de 23 ianuarie 2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare 011 din 23 ianuarie 2003. În aceeași zi, inculpatul a mai achiziționat marfă în valoare de 32.511.39 lei și pentru a acoperi o eventuală neachitare a semnat și ștampilat fila Cec seria - 302 nr.-.
Ulterior SC SRL Cam ai livrat mărfuri către societatea inculpatului la data de 7 mai 2006 în cuantum de 8.458.223 lei, și, întrucât nici pentru cea anterioară nu se plătise contravaloarea, reprezentanții societății furnizoare au completat fila CEC cu suma de 43.958.506 lei a cărei plată a fost însă refuzată din cauza lipsei de disponibil și a faptului că trăgătorul se afla în interdicție bancară.
În anul 2002, inculpatul a semnat și ștampilat filele CEC seria - 302 nr.- și - 302 nr.-.
Primul instrument de plată a fost completat cu suma de 200.000.000 lei, iar la data de 20 februarie 2003, onorarea sa integrală a fost refuzată din cauza lipsei parțiale de disponibil în contul SC SRL
Din suma refuzată în cuantum de 86.167.684 lei reprezentanții SC SRL C au recuperat pe cale silită 75.972.795 rămânând un rest de 10.194.889 lei.
În aceste condiții, prin somația nr.516 din 20 februarie 2003 reprezentații legali ai Bank Sucursala D au încunoștințat reprezentanții SC SRL că în perioada 20 februarie 2003 și 20 martie 2004 se află în interdicție bancară, cu obligația de restituire a filelor CEC ridicate.
Deși aceste date au fost comunicate inculpatului la data de 24 noiembrie 2003, după unele discuții prealabile, a ridicat de la SC SRL C, potrivit facturii fiscale geam termopan în valoare de 28.877.095 lei pentru care a semnat și ștampilat fila CEC seria - nr.-.
Anterior emiterii filei CEC, inculpatul a intenționat să achite contravaloarea mărfurilor cu un bilet la ordin cu care reprezentanții societății furnizoare nu au fost de acord solicitând expres emiterea unei file CEC.
Dacă în primele două situații nu se poate stabili intenția de a induce în eroare, prin emiterea de file CEC, a reprezentanților celor două societăți-cele două instrumente de plată fiind emise efectiv anterior intrării în interdicție, iar
parte din marfa achitată, în cel de al treilea caz este cert că inculpatul a urmărit o prejudiciere a SC SRL
Astfel, emiterea filei CEC, având cunoștința că plata acesteia din cauza interdicției bancare nu va putea fi onorată, lipsa oricărei intenții de achitare ulterioară a bunurilor achiziționate precum și neevidențierea contabilă a operațiunilor desfășurate, sunt elemente care demonstrează săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de înșelăciune.
La data de 04 septembrie 2003, partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, solicitând tragerea la răspundere penală a acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că, deși prin contractul de prestări servicii încheiat la 30.05.2003 SC SRL C și-a asumat obligația executării unei lucrări de montare a geamurilor termopan și a tâmplăriei existente aferente fiind achitată cu titlu de avans suma de 1500 USD, inculpatul, în calitate de administrator al societății amintite, nu a depus toate diligentele pentru finalizarea lucrării.
Totodată, cu ocazia audierii, partea vătămată a precizat că, pentru suma achitată cu titlu de avans, nu a primit din partea societății documente justificative.
In consecință, la data de 09 februarie 2004, întrucât din cercetările efectuate a rezultat că inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL C, în perioada noiembrie 2002 - decembrie 2003, desfășurat activități de construcții și amenajări interioare, fără a evidenția în contabilitate veniturile realizate și a depus la organele fiscale, la 31 decembrie 2002, respectiv 30 iunie 2003, bilanțuri contabile fără activitate, lucrătorii de poliție au solicitat Direcției Controlului Fiscal din cadrul DGFP D, efectuarea unei verificări financiar contabile la societatea administrată de inculpat.
Cu această ocazie, s-a constatat faptul că evidența contabilă a SC SRL C, nu este întocmită, inspecția fiscală putând fi efectuată numai după întocmirea contabilității.
Astfel, atât din procesul-verbal încheiat la 17 mai 2004, cât și din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă că societatea administrată de inculpat, s-a sustras de la plata impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat.
Potrivit raportului de expertiză contabilă, SC SRL C datorează bugetului de stat suma de 101.562.846 lei reprezentând impozite și taxe stabilite pe bază de documente legale, respectiv suma de 24.055.815 lei, stabilită prin estimare.
Prin adresa nr.40504 din 24.10.2003, Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, a comunicat faptul că, în cadrul SC SRL C, în perioada 2002-2003, au fost încadrate în muncă 10 persoane cu diferite funcții.
Raportul de expertiză contabilă a stabilit faptul că, în perioada 2002 - 2003, inculpatul, în calitate de angajator în cadrul societății sale, deși
a reținut de la salariații săi contribuțiile datorate sistemului public de asigurări sociale, bugetului asigurărilor pentru șomaj și bugetului asigurărilor sociale de sănătate, nu a virat sumele respective, cauzând un prejudiciu total în sumă de 6.118.315 lei.
Situația de fapt expusă s-a probat cu declarația reprezentantului SC SRL C, fila CEC seria - nr.0-, copia contractului de vânzare-cumpărare nr.011 /23.01.2003, copiile facturilor fiscale de livrare a mărfurilor, declarația reprezentantului SC COM SRL C,copia filei CEC seria - 302 nr.-, fila CEC seria - nr.-, declarația reprezentantului SC SRL, fila CEC seria - nr.-, rulajul contului SC SRL C în perioada 01.01.2003 - 30.06.2003, copia facturii fiscale nr.-/24.11.2003, somația nr.516/20.02.2003 și confirmarea de primire, declarații de martori, declarațiile inculpatului, declarația părții vătămate, copia contractului de prestări servicii din 30.05.2005, copiile bilanțurilor contabile încheiate la 31.12.2002 și 30.06.2003, nota de constatare nr. 1234/19.03.2004, procesul-verbal nr.2599/03.06.2004, raportul de expertiză contabilă judiciară, adresa nr.40504/24.10.2003 a ITM
Prin sentința penală nr. 3289 din 10 iulie 2006 Judecătoria Craiova din dosar nr. 3459/P/2005, în baza art.334 Cod pr.penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic, art.13 alin.1 Cod penal și prev. art.280 din Legea 53/2003 cu aplic, art.13 alin1 Cod penal, în infracțiunile prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și a art.13 alin.1 Cod penal.
În baza art.215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.84 pct.3 din Legea 59/1994 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, a condamnat inculpatul la 7 luni închisoare.
În baza art.43 din Legea 82/1991 rap.la art.289 Cod penal a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.280 din Legea 53/2003 cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.13 alin. Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994, republicată, cu art.41 alin.2 Cod penal și art. 13 alin.1 Cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, 34 lit. b Cod penal;
S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a fi comerciant pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat prevederile art.64 lit.a, b, c Cod penal, art.71 Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, la 2887,7 lei despăgubiri către partea civilă SC SRL C, la valoarea reactualizată la data efectuării plății.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 47,151 ei despăgubiri către partea civilă Statul Român prin ANAF, precum și la obânzile și penalitățile corespunzătoare până la data efectuării plății.
Au fost anulate actele false.
Prin decizia penală nr. 479 din 25 octombrie 2006 Tribunalului Dolj, în dosar nr. 2188/P/2006, a admis apelul promovat de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, a desființat în parte sentința sub aspectul laturii civile, obligând inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC. SRL, la plata sumei de 47.151 lei despăgubiri civile către Statul Român prin ANAF, cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare percepute cu începere de la data scadenței până la stingerea sumei datorate.
A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurător și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin decizia penală nr. 88 din 30 ianuarie 2007 Curtea de APEL CRAIOVA din dosar nr- a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D și de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a casat sentința penală nr.3289 din 10 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 349/P/2005 și decizia penală nr.479 din 25 octombrie 2006, pro nunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2188/P/2006.
S-a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de fond, pentru omisiunea de a se pronunța asupra cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de DG FP D la 6 octombrie 2005, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.
În rejudecare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că sub aspectul laturii penale soluția pronunțata inițial si motivarea prezentată mai sus sunt corecte, urmând a fi menținute.
Astfel, in baza art.334 Cod pr.penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev. de art.13 din Legea 87/1994 cu aplic. 13 alin. 1 Cod penal și cea prev. de art.280 din Legea 54/2003 cu aplicarea art.13 alin.1 Cod penal, în infracțiunile prev. de art.11 alin.1 lit.c din Legea 87/1994 republicată, cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal și art.12 alin.1 Cod penal și respectiv 2 din Legea 53/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și a art.13 alin.1 Cod penal, procedând la condamnarea inculpatului la pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Sub aspect civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente. SRL la plata sumei de 2887,7 lei despăgubiri către partea civilă SC SRL C, la valoarea actualizată la data plății.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL la plata sumei de 47.151 lei despăgubiri către Statul Român prin ANAF, cu dobânzile și penalitățile corespunzătoare percepute cu începere de la data scadenței până la data stingerii datoriei.
In plus, pe latură civilă, instanța s-a pronunțat favorabil pe cererea de instituire a sechestrului asigurător, pentru a nu da posibilitatea inculpatului să înstrăineze bunurile ce compun patrimoniul sau, devenind astfel insolvabil.
În baza art. 163 alin.5 Cod pr.penală, s-a admis cererea părții civile Statul Român prin ANAF, dispunând instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei datorate de 47.151 lei, cu dobânzi și penalități.
S-au anulat actele false.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul, D și Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova prin apelul său a invocat faptul că potrivit art.10 lit.f Cod pr.penală, în tot cursul procesului penal acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă există autoritate de lucru judecat, astfel că prin decizia penală nr.88 din 30.01.2007 pronunțată în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de DGFP și de Statul Român prin Agenția Națională de Administrație Fiscală B, s-a casat sentința Judecătoriei Craiova și decizia Tribunalului Dolj, s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru omisiunea de a se pronunța asupra cererii de instituire sechestrului asigurator formulat de D, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței inclusiv cele referitoare la latura penală.
D prin apelul său a invocat instituirea sechestrului asigurator asupra averii inculpatului și părții responsabile civilmente.
Inculpatul prin apărător a invocat faptul că nu avea bunuri mobile și imobile, depunând la dosar o declarație pe proprie răspundere în acest sens.
Prin decizia penală nr.67 din 19 martie 2008, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de parchet și Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a desființat sentința pe latură penală.
S-a constatat soluționată acțiunea penală prin sentința penală nr.3289 din 10 iulie 2006, în dosar nr.3459/P/2005 al Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia penală nr.88 din 30 ianuarie 2007, în dosarul nr.1862/P/2006 al Curții de APEL CRAIOVA.
S-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator.
S-a respins apelul declarat de inculpat.
Examinând actele și lucrările din dosarul cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, s-a reținut că instanța de fond prin nr.1644 din 04 mai2007 a soluționat din nou acțiunea penală, încălcând principiul autorității de lucru judecat.
Astfel că prin nr.88 din 30.01.2007 pronunțată în dosarul nr- al curții de Apel Craiovas - admis recursul declarat de D și ANAF, s-a casat sentința Judecătoriei Craiova și decizia Tribunalului Dolj, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond cu indicația de a se pronunța cu privire la instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la latura penală.
Potrivit art.10 lit. C.P.P. în tot cursul procesului penal acțiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă există autoritate de lucru judecat.
Dispozițiile art.385/18 C.P.P.( privind limitele rejudecării) arată că instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.
În speță, hotărârea a fost desființată numai cu privire la instituirea sechestrului asigurator latura penală nemaiputând fi antamată.
În ceea ce privește instituirea sechestrului asigurator instanța a făcut demersuri pentru identificarea bunurilor mobile și imobile atât ale inculpatului cât și ale parții responsabile civilmente.
Astfel că, prin adresa nr.4057/30.01.2008 Oficiul Registrului și Comerțului comunică că Firma SRL se află în dizolvare judiciară conform art.237 din 31/90, dizolvată în baza hotărârii judecătorești nr.2945 din 06.06.2006.
În atare situație instanța i-a cerut inculpatului o declarație pe proprie răspundere să indice bunurile mobile și imobile atât cele personale cât și cele ale societății.
Prin declarația autentificată sub nr.1179/18 martie 2008 declară pe proprie răspundere că nici el și nici societatea nu deține bunuri mobile sau imobile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă F, solicitând instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului și părții responsabile civilmente.
În motivare a arătat că dispozitivul deciziei de apel nu se înțelege, în sensul că apelul a fost admis, dar cererea de instituire a sechestrului a fost respinsă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege Curtea apreciază că este fondat.
Împotriva sentinței penale nr.1644 din 04.05.2007 a Judecătoriei Craiova au formulat apel inculpatul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și partea civilă
Partea civilă Fas olicitat instituirea sechestrului asigurator asupra averii inculpatului și părții responsabile civilmente.
Prin decizia penală nr.67 din 19.03.2008 a Tribunalului Doljs -au admis apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova și parții civile F, fiind respins apelul inculpatului.
Totodată s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de partea civilă
În aceste condiții există cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.9 cod procedură penală, în sensul că dispozitivul nu se înțelege.
Astfel, în cazul admiterii apelului formulat de F, nu se putea respinge cererea de instituire a măsurii asiguratorii, deoarece s-ar agrava situația în propria cale de atac, încălcându-se dispozițiile art.3858alin.1 cod procedură penală, în condițiile în care prin sentința penală nr.1644 din 04.05.2007 a Judecătoriei Craiova, s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 47.151 lei cu dobânzi și penalități.
Dacă se consideră de către instanța de apel că nu se impunea instituirea acestei măsuri, corect era ca apelul inculpatului să fie admis, iar apelul F să fie respins.
În consecință, ținând cont de disp.art.38515alin.1 pct.2 lit.cc.p p., art.3859alin.1 pct.9 p, se va admite recursul, se vor casa în parte decizia civilă recurată și va fi trimisă cauza la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de partea civilă F și inculpat, în ceea ce privește cererea de instituire a măsurii asiguratorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP D, împotriva deciziei penale nr.67 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Casează în parte decizia recurată și trimite cauza la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor declarate de recurentă și inculpat, în ceea ce privește cererea de instituire a măsurii asiguratorii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 4 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.-
PS/19.06.2008
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Constantin Iriza Liana
