Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 613/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 613/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iunie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de partea vătămată G împotriva deciziei penale nr. 127/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru partea vătămată intimată de Credit Banca Populară A, apărător ales avocat, pentru inculpata intimată lipsă, apărător din oficiu avocat, lipsind și partea vătămată recurentă.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al părții vătămate intimate COOP de Credit Banca Populară A solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată conform copiei chitanței depusă la dosar.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 251 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad, în baza art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, a condamnat pe inculpata, fiica lui și, născută la 23.06.1950, în loc. Chișineu C, jud. A, cetățenia romană, domiciliată în A,-, fără forme legale în A,- și-,. 2, fără antecedente penale, CNP -, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, a condamnat pe aceiași inculpată, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va executa fără aplicarea vreunui spor.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal, a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și a obligat inculpata să plătească acesteia suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată de Credit A și a obligat inculpata să plătească acesteia suma de - lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpata să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
A dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Aas umei de 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că la data de 23.09.2003 inculpata (fostă ), în calitate de reprezentantă al SC SRL, a semnat un contract de garanție reală mobiliară în vederea garantării rambursării unui credit contractat de SC SRL (unde inculpata avea calitate de asociată), de la de Credit
Contractul a fost înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții reale mobiliare, iar printre bunurile în garanție s-a aflat și un utilaj: Moară de 24 tone cu trei valțuri în valoare de 1.260.504.202 lei (Rol).
Pentru a dovedi proveniența acestora, inculpata a prezentat o factură fiscală din care rezulta achiziționarea acestui utilaj de la SC SRL.
Ca urmare a neachitării creditului s-a încercat executarea silită a societății reprezentată de inculpată, ocazie cu care s-a constatat că utilajul prezentat spre garanție nu a existat niciodată, că factura doveditoare era falsă și societatea vânzătoare nu există.
La data de 23.04.2004, inculpata, în reprezentarea SC SRL a contactat un împrumut în valoare de 10.000 euro de la creditorul G, garantând rambursarea acestui împrumut cu aceeași moară pentru care a prezentat factura de achiziție de la SC SRL.
Această moară împreună cu un cuptor de panificație au fost gajate în favoarea creditorului, inculpata declarând în cadrul contractului încheiat în fața notarului că respectivele utilaje nu sunt afectate de nici o sarcină sau vreun privilegiu în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice și că acestea se află în proprietatea societății.
Ca urmare a neachitării creditului, s-a încercat executarea silită ocazie cu care s-a constat de asemenea că, moara adusă în garanție nu exista și, în plus, acest bun a mai fost gajat în favoarea altui creditor.
Din analiza aspectelor prezentate instanța constată că inculpata, în scopul contractării celor două credite, a indus în eroare creditorii prezentând ca adevărată existența morii pe care o aducea în garanție, deși cunoștea că nu a avut niciodată respectiva moară și că actele care dovedesc existența acesteia sunt false.
La contractarea celui de al doilea credit, inculpata a declarat că moara adusă în garanție nu este purtătoare de sarcini sau privilegii, deși ea fusese deja gajată în favoarea Cooperativei de Credit.
Ca urmare a neachitării creditelor contractate, prin prisma modului fraudulos în care a determinat creditorii să acorde aceste credite, instanța de fond a apreciat că inculpata a indus în eroare pe cei doi creditori, având de la bun început intenția de a nu mai rambursa aceste datorii și de a prezenta spre garanție bunuri ce nu mai puteau fi executate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata fără a fi motivat în scris și prin concluziile orale puse de apărătorul său a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând achitarea acesteia, reținând incidența dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr.127 din 21 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, s-a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 251 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. -, pe care a desființat-o în latura penală cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând:
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei și în baza art. 82 Cod penal a fixat acesteia un termen de încercare de 5 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul, examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei atât cel administrat în faza de urmărire penală cât și cel desfășurat în fața instanței și anume: contract de garanție mobiliară, anexă la contract, contract de comodat, factura, proces verbal, contract împrumut, înscrisuri, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatei date în faza de urmărire penală.
Având în vedere criticile aduse de inculpata hotărârii primei instanțe, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat, dar în același timp a completat ea însăși probatoriul administrat inițial, procedând la audierea martorului.
Atât în fața instanței de fond cât și a celei de control judiciar inculpata nu s-a prezentat, uzând astfel de dreptul la tăcere conform art. 70 Cod procedură penală. Deși art. 6 paragraf 2 din CEDO nu prevede, în mod expres, dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria acuzare, CEDO s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă reguli general recunoscute și acceptate pe plan internațional care stau la baza noțiunii de proces echitabil. Curtea europeană a admis însă că dreptul la tăcere nu este un drept absolut, dar, în situațiile în care probele de vinovăție sunt evidente, judecătorul poate reține unele consecințe defavorabile din tăcerea acuzatului, fără să fie afectat caracterul echitabil al procesului și prezumția de nevinovăție (cauza Saunders contra Regatului Unit - 17 decembrie 1996).
Reținând vinovăția inculpatei Judecătoria Arada procedat la o justă încadrare juridică a faptelor penale, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, constând în aceea că inculpata, în scopul contractării celor două credite de la de Credit și G, a indus în eroare creditorii prezentând ca adevărată existența morii pe care o aducea ca garanție, deși cunoștea că respectiva moară o folosea în baza unui contract de comodat iar actele prezentate pentru a dovedi proprietatea sunt false. La contractarea celui de al doilea credit, inculpata a declarat că moara adusă ca garanție nu este purtătoare de sarcini sau privilegii, deși ea fusese gajată în favoarea Cooperativei de Credit.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a apreciat că aceasta este bine dozată fiind adaptată gravității infracțiunilor comise, prima instanță ținând seama la stabilirea ei de dispozițiile art. 72 Cod penal privitor la gradul de pericol social, limitele de pedeapsă stabilite de lege, modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor, urmarea produsă precum și cele privind persoana și conduita inculpatei.
În privința modalității de executare a pedepselor instanța a apreciat că executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate, așa cum a stabilit prima instanță, este mult prea aspră raportat la scopul preventiv educativ al acesteia. Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii prezentelor fapte, este căsătorită, are un copil minor în întreținere, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală pentru a fi ascultată, precum și interesul părților civile de a recupera prejudiciul cauzat, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 Cod penal, va putea fi atins în cazul acesteia și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate. Tribunalul a remarcat faptul că, în contextul dispozițiilor art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, nerecunoașterea vinovăției de către inculpată și neprezentarea în fața instanței nu înlătură posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr. 251 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. -, pe care oad esființat-o în latura penală cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și rejudecând în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei și în baza art. 82 Cod penal a fixat acesteia un termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în timpul duratei termenului de încercare, dispunându-se executarea în întregime a pedepsei aplicate pentru noua infracțiune alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind legale și temeinice au fost menținute.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs partea vătămată G pe motiv că inculpatul refuză să-i restituie suma împrumutată.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu conform prev. art. 38510al.21cpp se constată că recursul părții vătămate este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit prev. art.3851al.4 cpp nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prev. în art.362 nu au folosit calea apelului. Aceste persoane pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că partea vătămată nu a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond. Chiar dacă soluția instanței de fond a fost modificată în apel, doar în latură penală, urmare apelului declarat de inculpată, partea vătămată nu declară recurs cu privire la această modificare a sentinței ci cu privire la aspecte ce țin de modul de recuperare a prejudiciului astfel că recursul este inadmisibil și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. a cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515, pct. 1, lit. a) Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de partea vătămată G, împotriva deciziei penale nr. 127/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. -.
Obligă partea vătămată recurentă la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.06.2008.
pt. Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
aflat. în,
semnează
VICEPREȘEDINTE C,
GREFIER,
Red /17.06.08
Dact P 2.ex./01.08.2008
Prima instanță:
Inst.apel:,
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
