Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 653/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.653/R/2009
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.82/A din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.37 din Legea 81/1991 republicată, rap.la art.289 pen.; uz de fals, prev.de art.291 teza I pen.; înșelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 pen. totul cu aplic.art.33 lit.a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile B, Agenția Națională de Administrare Fiscală B și DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului arată că decizia dată de instanța de apel nu i s-a comunicat inculpatului în mod corespunzător, astfel că acesta nu are cunoștință de conținutul hotărârii. Totodată, recursul a fost declarat prin apărător, motiv pentru care solicită efectuarea unei adrese către inculpat pentru a ne comunica dacă inculpatul își însușește recursul declarat de apărător.
Reprezentanta Parchetului lasă la aprecierea instanței amânarea cauzei pentru motivul invocat.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, având în vedere că inculpatul a fost legal citat pentru termenul de astăzi și nu a depus la dosar nicio cerere de amânare a judecării cauzei sau de altă natură, astfel că dosarul este în stare de judecată.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incident cazul de casare prev.de art.3859pct.6 pr.pen. Cauza a fost judecată în lipsa apărătorului ales al inculpatului, deși asistența juridică era obligatorie. Potrivit art.6 par.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, inculpatul are dreptul să fie asistat de un apărător ales de el. La dosarul instanței de fond există două împuterniciri avocațiale ale apărătorilor aleși, fila 157 și 265 și cereri de amânare formulate avocați, și cu toate acestea la termenul la care s-a judecat cauza, inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu. Inculpatul a fost citat în luna ianuarie cu mențiunea că dacă nu se prezintă apărătorii aleși, cauza va fi judecată cu apărător din oficiu. Nu este vina inculpatului că nu s-au prezentat apărătorii aleși. Există și alte încălcări ale dreptului la apărare. Din încheierea din 3.02.2007, fila 217, rezultă că deși exista cerere de amânare a judecării cauzei formulată de apărător ales, a fost audiat un martor, asistența juridică nefiind asigurată în nici un fel. La termenul din 28.01.2008, din nou a fost audiat un martor în lipsa apărătorului. Dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat în mod flagrant. Pentru toate aceste motive se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond, solicită casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d.pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină. Din probele de la dosar nu rezultă că inculpatul a acționat cu intenție în privința săvârșirii infracțiunii de înșelăciune. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate. Inculpatului i s-a asigurat dreptul la apărare. Acesta a avut apărători aleși, care nu s-au prezentat la multe termene de judecată, astfel că instanța a fost obligată să desemneze un apărător din oficiu. Cu privire la fondul cauzei, vinovăția inculpatului a fost corect stabilită prin probele administrate în cauză. Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare și nici achitarea inculpatului. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 82 din 12 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului în temeiul art. 379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, domiciliat în ia, OT nr.9 împotriva sentinței penale nr. 131/24.03.2008 a Judecătoriei Sighetu Marmației pe care a desființat- în parte.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.b pr.pen. rap.la art. 10 lit.g pr.pen. rap.la art. 124.pen. art. 122 lit.d pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului,fiul lui și, născut la 24.01.1937 în T, posesor pașaport sub numele de, studii superioare, pensionar, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în ia, 83356, OT nr.9, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată, rap.la art. 289.pen. respectiv infracțiunea de uz de fals prev.de art. 291.pen.
S-a menținut condamnarea pentru săvârșirea celor două infracțiuni de înșelăciune, prev.de art. 215 alin.1,2,3 pen. cu aplicarea art. 74 lit.a pen. art. 76 lit.c pen. la pedeapsa de câte 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit.a pen. 34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82.pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 131 din 24 martie 2008 Judecătoriei Sighetu Marmațieis -a dispus condamnarea inculpatului (fiul lui și, născut la 24.01.1937 în T, CNP -, posesorul pașaportului sub numele de, studii superioare, pensionar, stagiul militar satisfăcut, cu domiciliul în ia, 89356 -, 9) pentru săvârșirea infracțiunilor:
- prev.de art. 37 din Legea nr. 81/1991 republicată în 2002, rap.la art. 289.pen. cu aplic.art. 74 lit.a, 76 lit.e pen. la 4 luni închisoare;
- de uz de fals prev.de art. 291 teza I pen. cu aplic.art. 74 lit.a, 76 lit.e pen. la 2 luni închisoare;
- de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3 cu aplic.art. 74 lit.a, 76 lit.c pen. la 1 an și 2 luni închisoare (parte vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală B);
- de înșelăciune prev.de art. 215 al.1,2,3 pen. cu aplic.art. 74 lit.a, 76 lit.c pen. la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată B ).
În temeiul art. 33 lit.a și 34 lit.b pen. s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În temeiul art. 83.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art. 14 al.3 lit.e și 346 al.1 pr.penală,rap.la art. 998.civil a fost obligat inculpatul să plătească Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu sediul în B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M cu sediul în B M, str. -.-, nr. 46 jud.M suma de 265.725.478 ROL din care 234.644.690 ROL cu dobânda legală prev.de OG nr.9/2000 și 31.080.788 ROL cheltuieli de judecată.
S-a respins constituirea de parte civilă depusă de B domiciliat în B M,- jud.M, prin mandatar domiciliat în B M,-.32, jud.
În temeiul art. 191 al.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 1.000 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei onorar avocat din oficiu, suportat din fondurile Ministerului Justiției pe seama avocat.
Prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.351/P/2002 din 16 septembrie 2004, înregistrat la instanță sub dosar nr.11/307 din 22 septembrie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată inculpatului,pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată și art. 291 pen. art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" pen..
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul în calitate de asociat și administrator la " " SRL a prezentat organelor fiscale o falsă situație, pretinzând în mod neadevărat că activul sechestrat aparține acestei societăți comerciale, înregistrând în contabilitate activul și determinându-l pe B să-l cumpere, (fila 3 dosar de urmărire penală).
Din probele de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul are calitate de asociat la " " SRL, împreună cu martorul .
Între " " SRL și " " SRL a fost încheiat, la 23 ianuarie 1995, un contract de asociere în participațiune prin care " " SRL pune la dispoziție o hală de producție în suprafață de 504. ( la acea vreme), în scopul producerii de binale din materiale plastice, confecții și tâmplărie PVC (vezi 15).
" " SRL se obliga să amenajeze hala și să asigure dotările tehnice și tehnologia necesară, forța de muncă și utilajele.
Pe parcursul anilor 1995-1999, " " SRL a investit în hala respectivă, amenajând-o pentru producție.
În această perioadă însă, " " SRL a acumulat datorii către Direcția Generală a Finanțelor Publice,datorii constatate prin procesul-verbal de control al Gărzii Financiare din 25 septembrie 1997 (vezi 112).
Ca urmare a acestui fapt, a fost emisă la 2 decembrie 1997 somația către " " SRL (vezi 113), iar la 13 octombrie 1998, în baza acestei somații la sediul societății comerciale s-a deplasat martora, angajată la care, a întocmit procesul-verbal de identificare a bunurilor imobile nr. 3814 din 13 octombrie 1998 (vezi 114).
În același sens a fost întocmit procesul-verbal de instituire a sechestrului nr.3816 din 13 octombrie 1998, pe o hală în suprafață de 360. construită pe stâlpi metalici demontabili, (fila 116). Această hală însă aparținea " " SRL, iar după un an de zile a fost demontată și transportată la B din dispoziția lui, întrucât acesta nu avusese cunoștință de sechestrul pus asupra halei.
În cursul anului 1999, întrucât " " SRL nu-și achitase obligațiile fiscale a apărut necesitatea evaluării halei în vederea executării acesteia. La fața locului s-au prezentat reprezentanții Direcției Finanțelor Publice care au constatat dispariția halei.
După unele discuții purtate cu, acesta a spus că pot să pună sechestru pe imobilul hală - producție, binale PVC, practic fiind vorba de activul care fusese pus la dispoziție de către " " SRL în baza contractului de asociere în participațiune.
Inculpatul nu a spus organelor fiscale că hala aparține " " SRL, ci dimpotrivă a întocmit procesul-verbal de recepție finală nr.301 din 24 noiembrie 1999 (vezi 118), după care înregistrat activul în contabilitatea " " SRL. În baza acestei înregistrări, organele fiscale au întocmit procesul-verbal de sechestru din 24 noiembrie 1999 (vezi 119).
Deși cu ocazia audierilor, inculpatul negat că ar fi dispus înregistrarea în contabilitate a halei, acest lucru este contrazis tocmai de nota explicativă dată de către inculpat la data de 13 aprilie 2004 (vezi 144), în care recunoaște că hala a fost înregistrată în patrimoniul firmei " " SRL. De asemenea, și raportul de evaluare întocmit de către " CONSULT" SRL B arată că hala aparține " " SRL, ceea ce denotă că această hală a fost înregistrată în contabilitate, lucru negat de către inculpat.
Totodată, a fost întocmită și nota de constatare din 24 noiembrie 1999 (vezi 17), în care se menționează că procesul-verbal de sechestru nrt.5051 din 24 noiembrie 1999, îl înlocuiește pe cel precedent.
Urmare acestui fapt, la 8 mai 2000 s-a procedat la vânzarea prin licitație a halei, cumpărător fiind B reprezentat de martorul. Procesul-verbal de cumpărare a fost semnat de către, în calitate de debitor (20-30).
Ulterior, această vânzare a fost contestată de către " " SRL, lichidator al " " SRL B M, care la rândul ei avea de executat mai multe active ale societății comerciale printre care și hala în cauză.
Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr. 92 din 7 februarie 2001 admis cererea reconvențională formulată de lichidatorul " " SRL B și a anunțat vânzarea construcției în litigiu. Pe parcursul procesului s- constatat că hala nu a aparținut niciodată " " SRL, lucru confirmat și de expertiza efectuată (vezi 149-153).
Anterior vânzării, inculpatul l-a contactat pe B, sugerându-i să cumpere hala. Nici acestuia nu i-a spus că hala nu aparține " " SRL.
Având în vedere acest lucru, partea vătămată B prin împuternicitul său a achiziționat hala, însă nu a beneficiat de ea întrucât, așa cum am arătat, vânzarea a fost anulată.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt expusă în rechizitor, este dovedită și în faza cercetării judecătorești cu declarațiile martorilor (fila 55), (fila 56), (fila 57), B - (fila 147), (fila 216), G (fila 248), (fila 249), (fila 250-251), (fila 263), întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, republicată și art. 291 pen., art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" pen.
Ținând seama de disp. art.72 și 52 pen. raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatului, care are vârsta de 71 ani, are studii superioare, pensionar, nu s-a prezentat în fața instanței, instanța l-a condamnat la pedeapsa închisorii, potrivit dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 33 lit. "a" și 34 lit. "b" pen. instanța i-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și în acest mod.
În temeiul art. 83.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționată.
În temeiul art. 14 al. (3) lit. "e" și 346 al. (1) pr.penală, raportat la art. 998.civil, inculpatul a fost obligat să plătească Agenției Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, suma de 265.725.478 ROL, din care 234.644.690 ROL, cu dobânda legală prev. de nr.OG 9/2000 și 31.080.788 ROL, cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a respins constituirea de parte civilă, depusă de B -, prin mandatar -, deoarece Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mar estituit fostului cumpărător B - suma de 265.725.478 ROL la 15.02.2002,( fila 24). cu ordin de plată nr. 1546/07.10.2003, sumă rezultată din punerea în executare a sentinței civile nr. 7731/13.11.2002, rămasă definitivă (filele 25-30).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a pr.pen. rap.la art. 10 lit.a pr.pen.
În motivarea apelului, inculpatul prin apărător a învederat faptul că nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond rezidă în: neadministrarea tuturor probelor solicitate în apărare pentru stabilirea corectă a stării de fapt, stabilirea unei stări de fapt în contradicție cu probele administrate, luarea în considerare a unei hotărâri civile ca autoritate de lucru judecat, în contradicție cu prevederile art. 22 alin.2 din Codul d e procedură penală și încadrarea juridică greșită a faptelor.
Procedând la judecarea apelului prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond, în baza probelor administrate a reținut o stare de fapt corectă.
Apărările formulate de inculpat sunt infirmate de probațiunea administrată în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății, atât în cursul judecății în primă instanță, cât și în apel, suplimentându-se probațiunea cu audierea martorilor (66) și (67).
De altfel, chiar declarația martorei, soția inculpatului vine să confirme acuzația adusă inculpatului prin actul de trimitere în judecată, deși a fost o probă administrată la cererea apărării.
Astfel, în mod corect a procedat instanța de fond reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 pen. întrucât așa cum reiese din întreg ansamblul probator inculpatul în calitate de asociat și administrator la SC " " SRL a prezentat atât reprezentanților Direcției Finanțelor Publice M, cât și părții vătămate Bos ituație, inducându-i în eroare, întrucât a pretins în mod neadevărat că activul asupra căruia a fost instituit sechestru aparține societății menționate anterior, determinând totodată pe numitul B să-l cumpere, deși inculpatul cunoștea faptul că acel bun nu aparține societății " " SRL.
Reținând vinovăția inculpatului instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate.
Apelul declarat este însă fondat sub aspectul intervenirii prescripției speciale prevăzute de art. 124.pen. cu raportare la art. 122 lit.a pen. în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicată rap.la art. 289.pen. respectiv infracțiunea de uz de fals prev.de art. 291.pen.
Termenele de prescripție de 7 ani și 6 luni, respectiv 6 ani și 6 luni au fost calculate și considerate ca fiind împlinite în raport de data săvârșirii infracțiunilor, respectiv noiembrie 1999 (data înregistrării activului în contabilitate).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.6 pr.pen. întrucât a fost judecat în lipsa apărătorului ales al inculpatului, deși asistența juridică era obligatorie. Deși la dosarul cauzei există împuterniciri avocațiale ale apărătorilor aleși și cereri de amânare ale acestora, la termenul la care s-a judecat cauza, inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu. De asemenea, la un termen de judecată la care a fost audiat un martor, asistența juridică nu a fost asigurată în nici un fel, existând cerere de amânare din partea apărătorului ales, situația fiind repetată la termenul din 28 ianuarie 2008, când a fost audiat un martor în lipsa apărătorului inculpatului. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. întrucât din probele de la dosar nu rezultă cu certitudine vinovăția sa pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
În cursul soluționării dosarului la instanța de fond, inculpatul nu a fost prezent, însă a avut angajați doi apărători aleși, care au formulat mai multe cereri de amânare, mai mult sau mai puțin justificate, astfel încât cauza a fost pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației pe o durată de aproximativ 4 ani și, întrucât la termenul la care trebuia să se dezbată cauza în fond, instanța față de lipsa apărătorilor aleși, a luat măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, dispozițiile privind asistența obligatorie nu au fost încălcate și nici cele privind dreptul la un proces echitabil.
Probele au fost administrate în contradictoriu cu părțile prezente, iar împrejurarea că au fost audiați doi martori, fără ca asistența juridică să fie asigurată, nu atrage nulitatea absolută a întregii cercetări judecătorești.
În aceste condiții, nu se justifică casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu atât mai mult, cu cât în apel s-au administrat și alte probe la solicitarea apărătorilor inculpatului care au completat cercetarea judecătorească ce a avut loc la instanța de fond.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului, se constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, rezultă cu certitudine că acesta, în calitate de asociat și administrator la SC SRL a prezentat organelor fiscale o situație falsă, pretinzând în mod neadevărat că activul sechestrat aparține acestei societăți comerciale, înregistrând în contabilitate acest activ și determinându-l pe B A să-l cumpere.
Inculpatul a întocmit un proces verbal de recepție finală nr.301 din 24 noiembrie 1999, după care a înregistrat activul în contabilitatea societății, iar în baza acestei înregistrări, organele fiscale au îndeplinit procesul verbal de sechestru nr.3816 din 13 octombrie 1998, ca urmare a existenței unei datorii constatate de Garda Financiară M la 25 septembrie 2007.
În nota explicativă dată de inculpat la 13 aprilie 2004, acesta recunoaște că hala de producție în suprafață de 504 mp pusă la dispoziția societății pe care o reprezenta, de SC SRL, în baza unui contract de asociere în participațiune, a fost înregistrată în patrimoniul firmei sale.
Cu ocazia audierilor, inculpatul a negat că a dispus înregistrarea în contabilitate a halei, însă aceasta rezultă din actele societății, precum și din declarațiile martorilor audiați.
Inculpatul a pus în vânzare activul respectiv, fără a aduce la cunoștința cumpărătorului că nu aparține societății SC SRL.
În consecință, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2, și 3.pen. (2 fapte), precum și infracțiunilor prev.de art.37 din Legea 82/1991 rap.la art.289 pen. și prev.de art.291 pen.
Întrucât s-a împlinit termenul de prescripție pentru infracțiunile de fals și uz de fals, în apel s-a făcut aplicarea în mod judicios a disp.art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g pr.pen. dispunându-se încetarea procesului penal față de inculpat, iar la individualizarea pedepselor pentru cele două infracțiuni de înșelăciune, s-au reținut î favoarea acestuia circumstanțe atenuante conform art.74 lit.a pen. aplicându-se pedepse proporționale cu gravitatea faptei și făptuitorului, cu aplic.disp.art.83 pen.
Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 82/A din 12 mai 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul.să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
7 ex. 17.11.2009
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
