Infractiuni silvice Spete. Decizia 656/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.656/R/2009
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Iuliana Moldovan Maria Boer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.103/A din 28.05.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, în cauza penală privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii silvice, prev. de art.32 al.2 și 4 lit.a din nr.OG96/1998, cu aplicarea art.13 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat R din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, partea civilă solicită desemnarea unui apărător din oficiu, deoarece are un venit sub 500 lei și nu are posibilitatea să-și angajeze un apărător. Totodată, arată că nu a fost despăgubit de inculpat.
Reprezentantul Parchetului nu se opune desemnării unui apărător din oficiu, având în vedere situația materială a părții civile.
Apărătorul inculpatului arată că nu se impune desemnarea unui apărător din oficiu pentru partea civilă, având în vedere că asistența juridică nu este obligatorie, iar recursul a fost declarat în scris de avocat, motivele de recurs fiind înaintate instanței.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de partea civilă, apreciind că nu se impune desemnarea unui apărător din oficiu potrivit dispozițiilor legale, iar la dosar s-au depus motivele de recurs formulate de avocat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Partea civilă solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească valoarea exactă a celor 17 arbori tăiați de pe proprietatea sa. Prin fapta inculpatului, a fost prejudiciat și cu contravaloarea a 17 arbori, pe lângă puieții distruși. Și dacă s-ar avea în vedere că inculpatul a tăiat numai 8 arbori de pe terenul proprietatea sa și 9 arbori de pe proprietatea tatălui său, diferența de valoare este foarte mare, respectiv 339 lei pentru arborii proprietatea sa și 1325 lei pentru ceilalți. Și acesta este un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare pentru a se efectua expertiza.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Partea civilă nu a contestat valoarea arborilor, respectiv suma de 339 lei deși a fost de față când s-a stabilit această sumă. Inculpatul avea aprobare să taie lemnele. Arborii erau nemarcați, delimitarea între proprietăți se făcea prin pietre. Este adevărat că în aceste condiții, inculpatul a tăiat și 8 arbori din proprietatea părții civile, însă s-a obligat să plătească prejudiciul cauzat. Sub aspectul laturii penale și civile, cauza este lămurită, motiv pentru care solicită respingerea recursului. Cu onorar avocațial din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică. Așa cum rezultă din cercetarea efectuată la fața locului, numai o parte din arbori s-au tăiat din proprietatea părții civile. Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele invocate. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Partea civilă arată că și în situația în care ar fi vorba de 8 arbori, valoarea acestora, așa cum a fost stabilită, este foarte mică. Se impune efectuarea unei expertize pentru opinia avizată a unui specialist. Totodată, pedeapsa aplicată inculpatului este foarte mică raportat la fapta comisă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său.
CURTEA
Prin sentința penală nr.70 din 26.02.2009 Judecătoria Sighetu Marmațieia dispus condamnarea inculpatului, născut la 30.01.1972, în, județul M, fiul lui și, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, nu posedă antecedente penale, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii silvice prev. de art.32 al 2 și 4 lit."a" din nr.OG 96/1998, cu aplic. art. 13.pen. rap. la art.74 lit. a și c și art. 76 lit. d pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În temeiul art. 81 și 82.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
In temeiul art. 14 al. (3) lit. b și 346 alin. 1.pr.pen. raportat la art. 998 civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 339 lei, despăgubiri civile, iar în temeiul art. 193 al. (1) pr.pen. l-a obligat pe același inculpat să plătească părții civile, 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens prima instanță a reținut că, prin plângerea adresată organelor de urmărire penală, partea vătămată a sesizat faptul că, în perioada februarie - aprilie 2008, inculpatul i-a tăiat și i-a sustras de pe terenul său cu vegetație forestieră, situat în locul numit," aflat pe raza localității, 20 arbori de esență rășinoasă și i-a distrus cu ocazia activităților specifice de exploatare un număr de 115 puieți.
Din probele administrate în cauză rezultă că părțile dețin în locul numit," parcele de teren cu vegetație forestieră, care se învecinează, iar linia de demarcație dintre ele este contestată atât de învinuit, cât și de partea vătămată, fiecare indicând o altă linie de demarcație, între cele două linii indicate de părți rămânând o parcelă de 3. pe care fiecare o revendică, fără ca vreunul să o probeze cert.
În plus, niciuna dintre cele două suprafețe deținute de părți nu este cuprinsă în amenajament silvic, acesta fiind un motiv în plus pentru lipsa semnelor de hotar.
În acest context, avându-se în vedere exclusiv probele care nu admit nici un dubiu cu privire la limitele răspunderii penale ale învinuitului, s-a dovedit că în perioada de la sfârșitul lunii februarie 2008 și începutul lunii aprilie 2008, acesta a tăiat fără drept din locul numit,", în zona liniei de demarcație indicată de el, un număr total de 17 arbori de esență rășinoasă, din care 9 s-au aflat pe terenul său, iar 8 s-au aflat dincolo de linia respectivă, în terenul părții vătămate.
Cu referire la puieții distruși cu ocazia activităților de exploatare a celor 17 arbori, s-a dovedit că numărul acestora a fost de 11 (unsprezece).
Cei 17 arbori au fost tăiați și transportați de învinuit fără drept cu ajutorul făptuitorilor, și G, aceștia știind în mod eronat de la învinuit că ar fi deținut aprobare în condițiile legii și că terenul ar fi proprietatea lui.
În consecință, valoarea celor 17 arbori tăiați cu încălcarea normelor silvice de exploatare a fost stabilită la suma de 1664,80 lei, din care 1325,80 lei, reprezintă valoarea celor 9 arbori tăiați și transportați de învinuit de pe terenul proprietatea sa, iar 339 lei reprezintă valoarea celor 8 arbori tăiați de pe terenul proprietății părții vătămate. De asemenea, s-a stabilit că valoarea celor 11 puieți distruși cu ocazia tăierii și transportului celor 17 arbori este de 14,30 lei (24).
În drept, a apreciat instanța de fond, fapta inculpatului, care în perioada februarie - aprilie 2008, împreună cu cei patru făptuitori învederați anterior, a tăiat fără drept din terenul cu vegetație forestieră, situat în locul numit," 17 arbori de esență rășinoasă în valoare de 1664,80 lei, din care 8 arbori în valoare de 339 lei în dauna părții vătămate, constituie infracțiunea silvică prev. de art. 32 al. 2 și 4 lit. a din nr.OG 96/1998 cu aplic. art. 13 pen.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3621 lei, reprezentând în opinia sa valoarea celor 17 arbori și a unui număr de 115 puieți distruși, însă probele administrate nu-i susțin cererea, dovedindu-se că acesta a suferit un prejudiciu nemijlocit de 339 lei la care se adaugă valoarea celor 11 puieți, identificați distruși cu ocazia cercetării locului faptei, în sumă de 14,30 lei.
Referitor la persoana inculpatului instanța de fond a reținut că este în vârstă de 36 ani, nu posedă antecedente penale și a recunoscut fapta comisă.
În cauză, s-a început urmărirea penală și pentru infracțiunea de furt prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. a pen. vizând fapta de luare și transport a celor 17 arbori, însă având în vedere că locul faptei este supus reglementărilor silvice cu privire la exploatarea masei lemnoase, este evident faptul că norma legală ce are prioritate la calificarea juridică a faptei este norma specială respectiv art. 110 al.1 lit. a din Legea nr. 46/2008.
Având în vedere că cei 9 arbori au fost însușiți de inculpat de pe terenul său, dispozițiile legale învederate mai sus nu-și găsesc aplicabilitatea, existând certitudinea că învinuitul nu a acționat în scopul însușirii pe nedrept, motiv pentru care faptei de sustragere de arbori îi lipsește latura subiectivă fiind incidente prevederile art. 10 lit. d pr.pen.
Cu referire la cei 8 arbori luați de pe terenul părții vătămate, este de observat că valoarea acestora (339 lei) este sub limita minimă valorică prevăzută de lege (Ordinul nr. 933/2007), respectiv sub 370 lei, și drept urmare, fapta de sustragere a celor 8 arbori constituie contravenție silvică, fiind incidente prevederile art. 10 lit. b pr.pen.
Starea de fapt expusă în rechizitoriu, a fost dovedită și în faza cercetării judecătorești, cu declarațiile martorilor, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prev. de art.32 al 2 și 4 lit. a din nr.OG 96/1998, cu aplic. art. 13.pen.
Ținând seama de dispozițiile art.72 și 52.pen. raportat la pericolul social al faptelor, la persoana inculpatului, instanța l-a condamnat la pedeapsa stabilită prin dispozitivul hotărârii.
La individualizarea pedepsei, instanța a făcut aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. d pen. ținând cont de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, la persoana inculpatului și la atitudinea avută de acesta în faza de urmărire penală și în faza de judecată, precum și de faptul că prejudiciul nu a fost recuperat, iar în temeiul art. 81 și 82.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea condiționată
In temeiul art. 14 al. (3) lit. "b" și 346 al. (1) pr.pen. raportat la art. 998 civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile, suma de 339 lei, despăgubiri civile și a respins celelalte pretenții ale părții civile până la suma de 3621 lei, deoarece nu au fost dovedite nici în faza de urmărire penală și nici în faza cercetării judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, apel prin care solicită desființarea sentinței și pronunțarea unei nou hotărâri cu respectarea cerințelor legale privind conținutul dispozitivului, pe motiv că în hotărârea atacată s-a omis obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cât și partea vătămată, care solicită majorarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul după constatarea faptului că toți arborii au fost tăiați de pe terenul său.
Prin decizia civilă nr. 103/A/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, în temeiul art. 378.proc.pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației împotriva sentinței apelate.
În temeiul art. 191.proc.pen. inculpatul, domiciliat în com. nr. 617 jud. Maf ost obligat să plătească cheltuieli judiciare în favoarea statului la instanța de fond în cuantum de 250 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 364 raportat la art. 379 pct. 1 lit. b proc.pen. a fost respins apelul peste termen declarat de partea civilă, domiciliat în nr. 344 împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 al.2 proc.pen. a obligat partea civilă să plătească în favoarea statului 250 lei cheltuieli judiciare (200 lei reprezintă onorariul av. din oficiu ), constatând că restul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei următoarele:
În baza probelor administrate, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat, în sensul că, pe parcursul lunilor februarie - aprilie 2008, acesta, fără să aibă aprobările legale, a tăiat fără drept din locul numit "" un număr de 17 arbori de esență rășinoasă, din care 9 arbori s-au aflat pe terenul aparținând familiei sale, iar 8 pe linia de demarcație dintre acel teren și terenul părții vătămate.
Cu ocazia exploatării acelui material lemnos de pe terenul părții vătămate au fost distruși și 11 puieți.
Ulterior tăierii, arborii au fost transportați de inculpat cu ajutorul martorilor, și G la domiciliul acestuia.
Terenul de pe care s-au tăiat arborii, așa cum rezultă din adresa Ocolului Silvic face parte din vegetația forestieră situată în afara fondului forestier iar valoarea lor este de 1.664,80 lei (1.325,80 lei reprezintă c/v celor 9 arbori tăiați de pe terenul inculpatului, iar 339 lei a celor 8 arbori tăiați de pe terenul părții vătămate - fila 22,23 dosar urmărire penală).
Raportat la această stare de fapt, prima instanță a procedat la o corectă încadrare juridică a faptei și a reținut în mod legal că, în cauză, se aplică legea penală mai favorabilă, conform art. 13 Cod penal, constatând că în drept aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii silvice prev. de art. 32 al.2 și 4 lit. a din nr.OG 96/1998.
Dispozițiile acestei prevederi legale ce au fost avute în vedere la încadrarea juridică a faptei comise de inculpat sunt mai favorabile, aspect corect reținut de instanța de fond pentru că sancțiunea este de la 6 luni la 4 ani închisoare sau amendă (lege în vigoare la data comiterii faptei), iar dispozițiile Legii nr. 46/2008 în vigoare în prezent prevăd la art. 108 lit. c, aplicabil în speță, o sancțiune mai aspră cuprinsă între 2 - 6 ani închisoare.
În mod judicios instanța a soluționat și latura civilă a cauzei, obligându-l pe inculpat la plata contravalorii a unui număr de 8 arbori, la valoarea stabilită de organele silvice, constatând în mod corect că acesta este numărul de arbori tăiați de pe terenul părții vătămate și nu 17 arbori, așa cum se susține.
Cum instanța a omis ca o consecință a condamnării inculpatului să-l oblige și la plata cheltuielilor judiciare, așa cum impun dispozițiile art. 191 al.1 pr.pen. tribunalul a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației este admisibil, desființează sentința doar sub acest aspect și ca o consecință, îl obligă la plata acestor cheltuieli judiciare conform dispozitivului sentinței.
Partea vătămată a declarat apel cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, (însă instanța, raportat la actele medicale depuse și maladiile de care suferă, prin încheierea din 14 mai 2009 aplicat în cauză dispozițiile art. 365.pr.pen.) nemulțumită fiind, de modul de soluționare a laturii civile a cauzei în sensul că solicită obligarea inculpatului la plata contravalorii tuturor celor 17 arbori care au fost tăiați de inculpat, pentru că aceștia, spune el, se aflau pe terenul care-i aparține, dar și contravaloarea puieților distruși, în cuantum de 3.621 lei.
Raportat însă la întreaga probațiune administrată în cauză, critica adusă hotărârii instanței de fond este nefondată sub acest aspect, fiind respinsă pentru următoarele considerente:.
În cauză, la scurt timp după comiterea faptei, organele de cercetare penală însoțite de organele silvice dar și de inculpat și partea vătămată s-au deplasat la terenurile de pe care acei arbori au fost tăiați, au întocmit un proces-verbal în care s-au evidențiat în mod detaliat atât locul de pe care au fost tăiați cât și dimensiunea după măsurarea fiecăreia din cele 17 cioate, constatate a fi tăiate de inculpat.
În plus, în același proces verbal se menționează că au fost distruși un număr de 11 (nu 115) puieți de esență molid prin ruperea acestora cu arborii care au fost doborâți sau târâți peste ei, a căror valoare a fost stabilită de organele silvice la 14,30 lei.
Cum acest proces verbal a fost întocmit în prezența părții civile, parte care a și participat la efectuarea de măsurători și nu a făcut obiecțiuni nici cu privire la locul cioatelor și nici dimensiunea acestora, este greu de crezut că starea de fapt din teren este cea pe care o prezintă azi partea vătămată.
De altfel, partea vătămată niciodată nu a contestat valoarea arborilor stabilită de organele silvice, ci ea în permanență a susținut faptul că toți cei 17 tăiați în total de inculpat au fost tăiați de pe terenul său, care-i aparține, împrejurare care însă n-a fost dovedită în cauză.
Drept urmare, conform fișei de calcul de la fila 23 dosar urmărire penală și a măsurătorilor efectuate în prezența părților de către organele silvice, valoarea prejudiciului cauzat părții civile se ridică la suma de 339 lei, sumă la plata căreia inculpatul a și fost obligat în mod corect de instanța de fond.
Așa fiind, apelul părții civile a fost respins ca nefondat cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În susținerea motivelor de recurs partea civilă a precizat că în mod greșit atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au reținut că, prin fapta inculpatului, a fost prejudiciat și cu contravaloarea a 17 arbori. Partea civilă a solicitat în consecință efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea exactă a valorii celor 17 arbori tăiați de pe proprietatea sa.
Recursul declarat în cauză de partea civilă este nefondat pentru următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect că în perioada februarie-aprilie 2008, împreună cu alți 4 făptuitori, inculpatul a tăiat fără drept de pe terenul cu vegetație forestieră situat în locul numit "" 17 arbori de esență rășinoase în valoare de 1.664,80 lei. Dintre arborii tăiați un număr de 8 arbori în valoare de 339 lei aparțineau părții vătămate. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul și partea vătămată dețin în locul numit "" parcele de teren cu vegetație forestieră care se învecinează, iar linia de demarcație dintre ele este contestată atât de inculpat cât și de partea vătămată, fiecare indicând o altă linie de demarcație, între cele două linii indicate de părți rămânând o parcelă de 3. pe care fiecare o revendică fără ca vreunul să o probeze cu certitudine. În cauză, la scurt timp după comiterea faptei, organele de cercetare penală însoțite de organele silvice, dar și de inculpat și de partea vătămată, s-au deplasat la terenul cu vegetație forestieră și au întocmit un proces verbal în care a fost evidențiat în mod detaliat atât locul de pe care au fost tăiați arborii cât și dimensiunea celor 17 cioate. Acest proces verbal întocmit în prezența părții civile nu a fost contestat de aceasta nici cu privire la locul cioatelor și nici cu privire la dimensiunea acestora.
Susținerea părții civile, în sensul de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua o expertiză care să stabilească valoarea exactă a arborilor tăiați de pe proprietatea sa, nu poate fi primită, întrucât ea excede cadrului procesual. Astfel inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii silvice prevăzută de art. 32 alin. 2 și 4 lit. a din nr.OG 96/1998 cu aplicarea art. 13.pen. reținându-se că din cei 17 arbori tăiați, doar un număr de 8 arbori în valoare de 339 lei aparțin părții vătămate. Mai mult, din probele administrate în cauză nu rezultă că de pe terenul părții vătămate au fost tăiați mai mulți arbori decât s-a reținut în cuprinsul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În consecință, Curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b proc.pen. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va fi obligată partea civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 103 din 28 mai 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.MB/dact.MM
4ex./06.11.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Iuliana Moldovan Maria Boer
