Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ nr. 666

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Căliman

JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan

- -

GREFIER: - -

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 103/A din data de 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, care a lipsit la termenul de azi.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită

S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:

Instanța pune în discuție admisibilitatea recursului formulat de inculpata întrucât nu a uzat de calea de atac a apelului.

Av. lasă soluția la aprecierea instanței.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.639 din 28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost condamnați inculpați:

1., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 al.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Potrivit art.61 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată a restului de 735 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.642/1998 a Tribunalului Timiș.

S-a făcut aplicarea art.71 Cod penal cu privire la drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a și b Cod penal.

2., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 al.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Conform art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, potrivit art.82 Cod penal.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, au fost obligați inculpații să plătească părții civile suma de 14.000 euro, sau c/val. în lei la data executării hotărârii cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 04.04.2006 între inculpați pe de o parte, în calitate de vânzători și partea vătămată pe de altă parte, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru un apartament situat în municipiul P

Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 28.000 euro, din care cumpărătorul a achitat suma de 14.000 euro.

Ulterior, partea vătămată a constatat că apartamentul respectiv fusese vândut de către inculpați încă din data de 05.12.1996, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4459/1996 numitului și care, la rândul său, l-a vândut la data de 02.08.1999 numitului.

În drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art.215 al.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal pentru inculpatul

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel partea vătămată, care a criticat sentința apelată sub aspectul laturii penale în sensul că pedeapsa aplicată inculpaților este prea mică în raport de fapta celor doi inculpați și. Trebuia avută în vedere gravitatea faptei și profilul inculpatului care a mai fost anterior condamnat pentru furt și tâlhărie.

Împotriva acestei decizii a declarat apel partea civilă.

Prin decizia penală nr.362/A din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de partea vătămată, s-a desființat în parte sentința apelată sub aspectul laturii penale, s-a înlăturat aplicarea, față de inculpatul a dispozițiilor art.61 Cod penal, cu privire la menținerea beneficiului liberării condiționate și s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 61 Cod penal, în sensul revocării beneficiului liberării condiționate a restului de pedeapsa de 735 de zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 2 luni, aplicată prin sentința penala 642/1998 a Tribunalului Timiș, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată, de un an închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 735 de zile închisoare.

S-a înlăturat aplicarea, față de inculpatul a dispozițiilor art. 71 alin 2, cu referire la art.64 alin 1 lit. a teza

S-a înlăturat aplicarea, față de inculpata a dispozițiilor art.81, 82, 83 Cod penal.

În baza art.71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza - II-a și lit.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:

Toate probele administrate în cauză au confirmat faptul că cei doi inculpați au indus-o în eroare pe partea vătămată, vânzându-i acestuia un apartament care nu le mai aparținea conform contractului de vânzare-cumpărare nr.4459/1996.

La stabilirea pedepselor și a modalității de executare a acestora, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

Apelul este fondat doar în ceea ce-l privește pe inculpatul, care deși este recidivist postcondamnatoriu, în sensul că mai are de executat un rest de 735 zile rămas din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.642/1998 a Tribunalului Timiș. Având în vedere că această pedeapsă nu și-a atins scopul în sensul că inculpatul după ce a fost liberat condiționat a comis infracțiunea dedusă judecății, s-ar impune aplicarea art.61 Cod penal, în sensul revocării beneficiului liberării condiționate.

De asemenea, trebuie precizat faptul că prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal, a interzis inculpatului dreptul de a alege, prevăzut de art.64 lit.a teza I Cod penal, în condițiile în care practica CEDO și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că luarea unei asemenea măsuri se face doar motivat.

În prezenta cauză nu se impune și interzicerea exercitării acestui drept, urmând a se înlătura aplicarea dispozițiilor art.64 lit.a teza I Cod penal.

Cu privire la inculpata, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art.81 Cod penal, în sensul că aceasta nu are antecedente penale, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpata.

În motivarea scrisă a recursului, recurenta-inculpată a solicitat a se avea în vedere poziția procesuală sinceră avută în cursul procesului penal, faptul că a fost implicată în săvârșirea faptelor de soțul său, precum și faptul că este în vârstă, este bolnavă, iar soțul său este arestat, să se facă aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Deși legal citată, recurenta-inculpată nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.

Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este inadmisibil și va fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate.

În conformitate cu prevederile art.384/1 alin.4 Cod procedură penală: "Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzuteîn art. 362nu au folosit calea apelului, ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Persoanele prevăzute înart. 362pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare."

Din examinarea acestui text, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului, iar persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, numai dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.

Ori, așa cum se arăta mai sus sentința de condamnare pronunțată de instanța de fond a fost apelată doar de partea civilă, iar hotărârea primei instanțe nu a fost modificată în ceea ce o privește de recurenta-inculpată, ci doar în ceea ce îl privește pe inculpatul, cu privire s-a dispus executarea pedepsei principale în regim de detenție.

Recurenta-inculpată a solicitat a se dispune, în ceea ce o privește, aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Însă, așa cum se arăta mai sus, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.81/83 Cod penal și a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-inculpată.

În temeiul art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;

Pentru aceste motive;

În numele legii;

DECIDE:

În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-inculpată împotriva deciziei penale nr.103/AP din data de 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-inculpată să plătească statului suma de 450 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan

GREFIER,

Red.sent.

Pronunțat dec.apel -

Red.dec.recurs

El.

16.11.2009

Președinte:Carmen Căliman
Judecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Bacau