Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 664/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 664
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr. 246/AP din data de 05 august 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av.C și inculpatul - în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av., lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av.C - arată că inculpații susțin că și-au angajat apărător ales, dar este la N și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru prezența acestuia.
Reprezentantul Ministerului public se opune cererii formulate.
Instanța apreciază că cererea nu este întemeiată întrucât la dosarul cauzei nu există delegație, nu pot indica numele apărătorului și constată că nu se mai impune amânarea judecării cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul părțuilor pentru dezbateri.
Av.C - având cuvântul pentru inculpatul - arată că a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 246 prin care a fost menținută sentința penală pronunțată de Judecătoria Tîrgu N și prin care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie întrucât consideră că pedeapsa aplicată este prea mare.
Față de motivele invocate de inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, respectiv că între inculpat și partea vătămată exista o relație de prietenie, au consumat băuturi alcoolice împreună și intenția inculpatului nu a fost de tâlhări. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Av. - având cuvântul pentru inculpatul - precizează că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate și, având în vedere circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea, care nu clare, precum și faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, solicită admiterea recursului, redozarea pedepsei și plata onorariului de avocat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică întrucât pedeapsa a fost corect individualizată, ținându-se cont de starea de recidivă a inculpaților. De asemeni, solicită obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul - având cuvântul - arată că între el și partea vătămată exista o relație de prietenie, i-a spus să aducă taxiul și când s-a întors nu l-a mai găsit.
Inculpatul - având cuvântul - lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.186 din data de 23.04.2009, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, s-a dispus condamnarea din inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.b și c alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și b Cod penal și art.74 al.2 Cod penal, raportat la art.76 lit.b Cod penal, la pedepsele de câte de 4(patru) ani închisoare.
În baza art.61 al.1 Cod penal s-a revocat eliberarea condiționată privind pedeapsa de 5 ani de închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.104/17.05.2006, dată de Tribunalul Neamț și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară de 740 de zile, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, inculpatul executând pedeapsa de 4(patru) ani închisoare.
În baza art.61 al.1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.593/1.09.2005, pronunțată de Judecătoria Tg. N și s-a contopit restul de pedeapsă care a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară, de 371 de zile de închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
S-a menținut starea de arest a inculpaților și și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 29.12.2008 la zi.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală și art.998 Cod civil, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați Nas umei totale de 600 lei, reprezentând onorarii asistență juridică din oficiu pentru inculpați.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare din inculpați la plata către stat a câte 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
În cursul nopții de 18 spre 19 decembrie 2008, inculpații și, zis, l-au deposedat prin violență pe partea vătămată, zis, de bunurile aflate asupra sa.
Inculpații și partea vătămată s-au întâlnit în barul din Tg.N, în seara de 18 decembrie 2008; la solicitarea lui, partea vătămată a acceptat să le facă cinste celor doi în interiorul barului. Aceștia au consumat împreună băuturi alcoolice; la un moment dat, a smuls din mâna părții vătămate suma de 200 lei, cu care acesta intenționa să plătească consumația făcută. Cu banii părții vătămate, inculpatul a continuat să comande băuturi alcoolice. Inițial, partea vătămată a solicitat înapoierea banilor; întrucât cei doi inculpați au început să se manifeste agresiv la adresa sa, cu scopul de a-l intimida, acesta a renunțat la recuperarea banilor.
La plecarea din bar, a fost urmat de cei doi inculpați; aceștia l-au lovit cu pumnii, deposedându-l de telefonul mobil marca Nokia aflat asupra sa, într-o borsetă la cureaua de la pantaloni și de suma de 150 euro, aflați într-un portofel în buzunarul de la piept. Cei doi inculpați au fugit de la fața locului în direcții diferite, întâlnindu-se ulterior pentru împărțirea bunurilor.
Partea vătămată a anunțat în aceeași seară organele de poliție care, deplasându-se la fața locului, au depistat în apropiere portmoneul părții vătămate în care se mai afla cartea de identitate a acestuia, lipsind suma de 150 euro - proces verbal, fila 8
De asemenea, cu ocazia cercetării efectuate s-a constatat că hainele părții vătămate prezintă urme de violență fiind rupte - așa cum rezultă din procesul verbal efectuat și planșa fotografică.
Martora, concubina părții vătămate, declară că în seara respectivă, s-a deplasat la locuința sa, aceasta observând că are asupra sa suma de 200 lei și 150 lei, precum și un telefon mobil. Ulterior, în cursul nopții, acesta a venit din nou la ea acasă, relatându-i că a fost bătut și tâlhărit de 2 țigani - și nemaiavând asupra sa decât o brichetă.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2311 din 22.12.2008 rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
De asemenea, documentele depuse la dosar - respectiv certificatul de garanție și factura fiscală a telefonului mobil achiziționat de către partea vătămată, precum și adresa de la Primăria, din care rezultă că în data de 17.12.2008, și părinții acestuia au beneficiat de ajutor social, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorei, dovedesc faptul că partea vătămată a avut bunurile respective asupra sa.
În zilele următoare comiterii faptei, inculpatul a adresat amenințări părții vătămate prin intermediul concubinei sale, și a martorei, cu scopul de a-l intimida și a renunța la plângerea depusă la organele de poliție.
Inculpații au fost depistați de organele de poliție în localitatea Tg.Ocna, telefonul mobil al părții vătămate aflându-se asupra lui, precum și suma de 220 lei. Aceste bunuri au fost predate părții vătămate.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din plângerea și declarațiile părții vătămate și procesul verbal de consemnare a plângerii din 19.12.2008, procesul verbal de cercetare la fața locului din 19.12.2008, planșa foto nr. 33/2009 și nr. 28/2008, dovada de predare a telefonului mobil și a sumei de 220 lei către partea vătămată, raportul de constatare medico-legală nr. 2311/22.12.2008 și declarațiile martorilor, -, și.
În drept, s-a reținut că faptele inculpaților și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.1 și 2 lit."b","c", alin.2 ind.1 lit."a" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit."a","b" Cod penal și art. 74 alin.2 Cod penal, raportat la art. 76 lit."b" Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere persoana inculpaților, împrejurările comiterii faptelor și atitudinea acestora după săvârșirea faptelor, a reținut în favoarea acestora circumstanțe atenuante conform dispozițiilor art. 74 alin.2 Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpați prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații și au solicitat reducerea pedepselor, avându-se în vedere că partea vătămată și-a recuperat prejudiciul.
Prevalându-se de dreptul conferit de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, inculpații apelanți nu au consimțit să facă declarații în instanța de apel.
Prin decizia penală nr.246/AP din data de 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpați.
În baza art.350 alin.1, raportat la art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut stare de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele principale aplicate perioada executată de la data de 23.04.2009 la zi.
S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesele verbale cercetare la fața locului și de depistare a inculpaților încheiate de organele poliției, raportul de constatare medico-legală care confirmă leziunile cauzate părții vătămate, dovada de predare către victimă a telefonului mobil și a sumei de 220 lei, declarațiile martorilor, coroborate și cu declarațiile inculpaților date la urmărirea penală și la instanța de fond(file 73 - 77 și 28, 29), prin care se confirmă că în seara zilei de 18.12.2008 prin folosire violenței au deposedat pe partea vătămată de bani și telefonul mobil.
Această situație de fapt a fost reținută și de prima instanță, care a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comisă de inculpați și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c și alin. 2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Constatând vinovăția inculpaților, instanța de fond a dispus condamnarea la pedeapsa de câte 4 ani închisoare - stabilită sub minimul special prevăzut de lege - și urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 - 76 lit. b Cod penal.
Pedepsele aplicate inculpaților apelanți, respectă toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind stabilite sub minimul special prevăzut de lege, proporționale cu gradul de pericol social al infracțiunii comise și de natură a-și atinge scopul preventiv sancționator, în sensul prevederilor art. 52 Cod penal.
Acțiunile de violență exercitate de către inculpați asupra părții vătămate, care se afla și în imposibilitate de a se apăra, în scopul de a-și însuși pe nedrept bani și bunuri, conferă infracțiunii comise un grad ridicat de pericol social, care afectează în mod direct relațiile sociale privind patrimoniul și starea de sănătate a persoanelor. În procesul de individualizare a pedepselor, prima instanță, a reținut în favoarea inculpaților și circumstanțe atenuante, care au avut drept efect coborârea pedepselor sub minimul special, considerente în raport de care tribunalul constată că nu se impune redozarea acestora ori schimbarea modalității de executare.
Din fișele de cazier judiciar ale inculpaților apelanți și, rezultă că aceștia posedă antecedente penale pentru comiterea de fapte similare, iar perseverența infracțională în comiterea infracțiunilor contra patrimoniului persoanei, se reflectată și în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. Cod penal. Este de menționat că, deși inculpații au săvârșit infracțiunile în condițiile art.37 lit. Cod penal, care constituie forme de agravare a răspunderii penale, prima instanță a reținut în favoarea acestora și circumstanțe atenuante și le-a aplicat pedepse stabilite sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, astfel că, nu se impune reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, în raport cu solicitările inculpaților formulate în apel.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, au declarat recurs inculpații.
Recursurile nu au fost motivate în scris.
În susținerile orale făcute și prin apărătorii desemnați din oficiu, a fost criticată pentru motivele reținute în preambulul prezentei decizii, astfel că nu vor mai fi reluate.
Analizând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de motivele de recurs invocate și examinându-le și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de recurs prevăzute de acest text, Curtea constată că recursurile urmează a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că în cauză a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat faptelor săvârșite de cei doi recurenți-inculpați o corectă încadrare juridică și s-a dat dovadă de înțelegere prin aplicarea, în condițiile reținerii comiterii infracțiunii atât în stare de recidivă postcondamnatorie, cât și executorie, prevăzută de art.37 lit.a și b Cod penal, a unor pedepse principale de doar 4 (patru) ani închisoare.
Instanțele au motivat corespunzător hotărârile pronunțate, motivări pe care Curtea și le însușește, cu următoarele mențiuni, care să justifice și respingerea recursurilor declarate de inculpați.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal:"La stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.".
În cauză, recurenții-inculpați au fost condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1 și 2 lit.b și c alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, constând în sustragerea, pe timp de noapte și dintr-un loc public, prin violență, de bunuri de la intimata-parte vătămată.
Infracțiunea săvârșită de recurenții-inculpați este pedepsită de Codul penal român cu pedeapsa de la 7 (șapte) la 20 (douăzeci) ani închisoare.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante facultative prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, fără a motiva care sunt împrejurările care constituie circumstanțe atenuante.
Apoi, instanța de fond a reținut săvârșirea de cei doi inculpați atât în stare de recidivă postcondamantorie, cât și executorie, prevăzute de art.37 lit.a și b Cod penal.
Din examinarea certificatelor de cazier judiciar-fl.57-58 și 68 dosar, rezultă că recurenții-inculpați au cunoscut foarte multe condamnări, unele dintre ele tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie, sau pentru alte infracțiuni contra patrimoniului, că au beneficiat de mai multe ori de liberare condiționată, dar de fiecare dată, la curs timp au comis noi infracțiuni, ceea ce dovedește perseverență infracțională și un mod de viață pentru recurenții-inculpați.
Apoi, întrucât infracțiunile au fost săvârșite și în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art.61 alin.1 teza finală Cod penal și nu a aplicat nici un spor de pedeapsă.
În fine, deși s-au reținut circumstanțele atenuate prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art.80 alin.1 și 2 Cod penal, deoarece acestea intrau în concurs cu starea de recidivă, coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise.
Potrivit, art.52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială
Ori, având în vedere aspectele mai sus arătate, prin aplicarea unei pedepse de doar 4 (patru) ani închisoare, nu se poate susține că scopul pedepsei poate fi atins.
Desigur că, aflându-ne doar în recursurile inculpaților, nu se poate majora cuantumul pedepselor principale aplicate acestora, deoarece s-ar agrava situația inculpaților în propria cale de atac și s-ar ignora principiul non reformatio in pejus, prevăzut și de art.385/8 Cod procedură, cu referire la art.372 alin.1 Cod procedură penală.
Aspectele invocate de recurenții-inculpați nu sunt de natură să se dispună reducerea pedepselor principale aplicate de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați.
În baza art.385/17 alin.4, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce din pedepsele principale aplicate recurenților-inculpați perioadele executate din momentul pronunțării deciziei recurate, respectiv de la data de 05.08.2009, la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECID E:
În baza art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați și împotriva deciziei penale nr.246/AP din data de 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În baza art.385/17 alin.4, cu art.383 alin.2 Cod procedură penală, deduce din pedepsele principale aplicate recurenților-inculpați perioadele executate din momentul pronunțării deciziei recurate, respectiv de la data de 05.08.2009, la zi.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariilor avocat oficiu în sumă de 600 lei (300 lei x 2).
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 650 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2009, în prezența recurenților-inculpați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
GREFIER,
Rd.sent.Fl.
Pronunțat dec.apel /
Red.dec.recurs
El.
24.11.2009
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Adrian Bogdan
