Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 708/R/3009
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.70/A din 15.09.2009 a Tribunalului Bistrița -N, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N din data de 10 nov.2004 emis în dosar nr. 1232/P/2001, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 al.1,3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă "
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul, precum și faptul că menține tot ce a declarat la instanța de apel și nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs. De asemenea, arată că susține motivele de recurs formulate de apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise și precizează că a invocat trei motive de recurs. În primul rând invocă cazul prev. de art. 3859alin.1 pct. 17 Cod pr.pen. întrucât faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică care s-a perpetuat și la instanța de apel, inculpatul fiind astfel victima unei grave erori judiciare deoarece a fost trimis în judecată și condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.4 Cod penal, ori în cauză încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 deoarece benefeciarul cecului a avut cunoștință, în momentul emiterii, că nu există disponibil în bancă. În acest context, în cauză are aplicabilitate decizia nr. 9/2005 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la aplicarea dispozițiilor art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934
Pentru al doilea motiv de recurs invocă art.3859alin. 1 pct. 18 Cod pr.pen. apreciind că s-a comis o eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare deoarece probele au fost administrate în condițiile în care s-a reținut că inculpatul s-a sustras de la cercetare și probele nu au fost corect interpretate. Dacă s-ar fi evaluat corect probele s-ar fi constatat că cecul a constituit o garanție și nu o modalitate de plată.
Al treilea motiv de recurs este cel prevăzut de art.3859alin. 1 pct.21 Cod pr.pen. întrucât instanța a judecat cauza fără citarea legală a inculpatului. Instanța de apel a admis și recunoscut greșelile organelor de urmărire penală și instanța de fond, a admis ca legal apelul declarat de inculpat peste termen, însă a respins apelul inculpatului ca nefondat și a menținut hotărârea instanței de fond, motivând că nelegala citare a inculpatului nu este imputabilă instanței. Astfel, nefiind legal citat inculpatul în faza de urmărire penală și la instanța de fond, acesta nu a avut posibilitatea de a se apăra, fiind administrate probe doar în defavoarea sa, iar prin hotărârea instanței de apel inculpatul a fost lipsit de o cale de atac dar și de dreptul la un proces echitabil.
Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu nelegala citare a inculpatului, apreciază că hotărârea primei instanțe și măsurile luate în baza acestei hotărâri, inclusiv mandatul de arestare emis în cauză, sunt lovite de nulitate, și în consecință solicită anularea tuturor formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
De asemenea, raportat la nelegarea citare a inculpatului consideră că inculpatul a fost privat de un proces echitabil și de exercitarea dreptului de apărare garantate de art. 6 pct.1 și 3 CEDO.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca neîntemeiat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Recursul este neîntemeiat întrucât inculpatul a fost citat de la adresa cunoscută de organele judiciare și nu era obligația organelor de urmărire penală și a instanței să-l caute pe inculpat, ci era obligația inculpatului să anunțe orice modificare de domciliu.
Cu privire la fondul cauzei, arată că inculpatul a ridicat marfă pentru plata căreia a emis o filă cec fără a avea disponibil în cont și a asigurat pe reprezentantul părții civile că are disponibil bănesc în contul bancar. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru fapta comisă în condițiile recidivei postcondamnatorii și încadrarea juridică a fost corect reținută pentru că inculpatul nu a comunicat reprezentantului părții civile că nu are disponibil în cont când a înmânat fila cec.
De asemenea, apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată raportat la modul de operare, precum și la fișa de cazier judiciar a inculpatului(f 178-179) care atestă că inculpatul a condamnat după anul 1990 de 7 ori pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, tâlhărie și de 2-3 ori pentru înșelăciune, ceea ce relevă că fapta comisă în dauna părții vătămate nu a fost o întâmplare. Soluția primei instanțe, menținută de Tribunalul Bistrița - N este corectă și în limitele legale.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că decizia recurată este nelegală întrucât deși s-a reținut că inculpatul nu a fost legal citat la instanța de fond, a respins apelul acestuia ca nefondat, iar în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul nu avea disponibil în bancă. Fișa de cazier judiciar a inculpatului nu este relevantă în situația prezenței unei erori grave de fapt, mandatul de arestare fiind nul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său și arată că fila cec a fost lăsată ca și garanție. Mai arată că este judecat la instanțele din B și, dar este arestat doar în prezenta cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1277 din 8 septembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 25.09.1971 în Bîrlad,.în în comuna, sat, județul V, CNP--, la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3,4 penal cu aplic.art.37 lit.b penal, cu aplic.art.71 rap.la art.64 penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B 283.821.867 lei despăgubiri civile și statului 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei cu titlul de onorariu pentru apărătorul din oficiu, av..
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul este administrator la. din data de 3.10.2000 conform actului adițional din aceeași dată, autentificat la notar, act prin care fostul administrator, - s- retras din societate și a cesionat inculpatului părțile sociale pe care le-a deținut.
Prin rezoluția nr. 3671/12.10.2000 a judecătorului delegat de Tribunalul Bacău la Camera de Comerț B, s-a dispus schimbarea sediului societății din mun.B,-,.4,.A,.10 în mun.B,-.
În cursul lunii noiembrie 2000, inculpatul a luat legătura telefonic cu reprezentantul B și a arătat că este interesat de achiziționarea unor produse, respectiv 400 și 200 iar pentru a putea face acest lucru, reprezentanții i-au solicitat să trimită o comandă, lucru pe care acesta l-a și făcut în data de 20.11.2000.
Întrucât această comandă trimisă prin fax nu era lizibilă, merceologul de la., numita l-a contactat telefonic pe inculpat, spunându-i că atunci când vine la B pentru ridicarea mărfii să aducă și comanda în original.
În data de 6.12.2000, inculpatul s-a prezentat la B și în baza comenzii precum și a unei delegații pentru ridicare marfă a ridicat de la B cantitatea de 1.140 ml 200 și 400 în valoare de 165.926.487 lei, conform facturii fiscale seria - - nr.-. Pe factura fiscală s-a menționat că marfa se achită cu Cec-ul seria - 334 nr.-.
Totodată, inculpatul a înmânat reprezentanților Cec-ul anterior arătat, pe care l-a semnat și stampilat; de asemenea s-a înțeles ca Cec-ul să fie introdus la în data de 8.12.2000 întrucât va avea disponibil în cont.
În data de 8.12.2000 Bag irat cec-ul către I, pentru a achita o datorie față de această societate, însă în momentul introducerii la bancă a fost refuzat de la plată pe motiv de lipsă totală disponibil bănesc.
Din verificările efectuate la banca unde B avea cont s-a constatat că în perioada premergătoare emiterii Cec-ului și ulterior, în contul societății au existat sume nesemnificative, cu care în mod evident nu s-ar fi putu onora plata unor tranzacții comerciale; de altfel, anterior emiterii acestui cec, a mai avut și alte incidente de plăți. După refuzarea la plată a Cec-ului, reprezentanții au încercat să-l contacteze pe inculpat, însă nu au reușit acest lucru.
În cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică din care rezultă că semnăturile de pe cec, delegația pentru ridicarea mărfii, comanda de ridicare a mărfurilor și actul adițional au fost efectuate de către inculpatul.
Raportat la starea de fapt arătată, respectiv având în vedere rulajul nesemnificativ în contul, modul de operare și conduita ulterioară a inculpatului, constând în aceea că nu a mai putut fi depistat, rezultă clar intenția inculpatului de inducere în eroare.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 alin.1,3 și 4.penal cu aplic.art.37 lit.b penal, infracțiunea săvârșită în condiții de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 7 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.2235/1992 a Judecătoriei Constanța, motiv pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art.64 penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere prevederile art.72 penal, gradul de pericol social al infracțiunii raportat la cuantumul prejudiciului cauzat, aspectul că inculpatul s-a sustras de la judecată precum și împrejurarea că este recidivist.
În latura civilă a cauzei, făcând aplic.art.14 pr.penală, art.998 civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B 283.821.867 lei despăgubiri civile, din care 165.926.487 reprezintă valoarea filei Cec emisă de inculpat, iar 117.895.380 lei despăgubiri calculate conform dobânzii de referință pentru perioada decembrie 2000 - decembrie 2004.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, cu motivarea că a declarat apel peste termen în baza art.365 pr.penală, întrucât nu a avut cunoștință de trimiterea sa în judecată și judecarea dosarului nr.7945/2004 al Judecătoriei Bistrița, unde nu a fost legal citat. Din acest motiv nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nelegala sa citare fiind demonstrată prin următoarele argumente:
1.A fost citat la o adresă greșită, sat, com. jud.V, deși corect era sat, com. jud.V, încălcându-se astfel dispozițiile art.176 alin.1 lit.c pr.penală, greșeală preluată încă din faza de urmărire penală, citarea mea făcându-se eronat, inclusiv procurorul care a întocmit rechizitoriul a precizat că domiciliul său este în sat, com. jud.
2. La termenul de judecată din data de 27.02.2005, instanța de judecată a dispus citarea sa în mod incorect, procedura de citare fiind neîndeplinită (fila 112), cu mențiunea "Destinatar plecat din localitate. Nu se cunoaște noua adresă".
La același termen de judecată instanța a primit o adresă din partea Postului de Poliție, din cadrul IPJ V (114), în care se preciza că mandatul de aducere emis pe numele său nu poate fi îndeplinit, deoarece lucrătorul de poliție nu a identificat nici o persoană numită, care să locuiască în satul, com. jud.V, instanța având astfel denumirea corectă a satului și comunei.
Cu aceste acte existente la dosarul cauzei - mențiunea agentului procedural și adresa postului de poliție - instanța ar fi trebuit să dispună următoarele:
a) Efectuarea unei adrese la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei V, care să comunice Judecătoriei Bistrița în dosarul nr.7945/2004 domiciliul și eventual, reședința cu care figuram în baza lor de date pentru a se efectua citarea corectă a inculpatului pentru termenele ulterioare.
Această adresă la SEIP V, devine obligatorie pentru instanță în momentul când procedura de citare se întoarce la dosar cu mențiunea "Destinatar plecat din localitate. Nu se cunoaște noua adresă".
b) Refacerea procedurii de citare la adresa corectă, cu denumirile corecte ale satului și comunei, așa cum erau precizate în adresa trimisă la Postul de Poliție de la fila 114.
3. După termenul de judecată din data de 27.01.2005, instanța de judecată nu numai că nu a efectuat adresă la SEIP V și nu a refăcut procedura de citare, dar a renunțat la citarea sa la domiciliul cunoscut și a dispus citarea sa prin afișare la Consiliul Local
Procedura de citare prin afișare la Consiliul Local B s-a repetat la 5 termene de judecată consecutive, inclusiv la termenul la care s-a judecat cauza: 24.02.2005, 24.03.2005, 28.04.2005, 2.06.2005 și 8.09.2005.
În acest sens, instanța de fond a greșit în mod flagrant când a uzat de procedura de citare prin afișare la consiliul local, renunțând la citarea sa la singurul domiciliu cunoscut de către instanță. Instanța a uzat de dispozițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală în mod arbitrar și abuziv, deoarece acest text de lege reglementează cazul în care "nu se cunoaște adresa unde locuieșteinculpatul".
Instanța putea aplica dispozițiile art.177 alin.4 pr.penală numai după ce ar fi primit adresa de la SEIP V, în care s-ar fi precizat prin absurd, că sunt cunoscut în evidențele instituției cu un singur domiciliu - sat, com. jud.V, coroborat cu mențiunea agentului procedural din care rezulta că nu locuiește la acea adresă și că nu se cunoaște o nouă adresă. Numai după verificarea temeinică a acestor 2 aspecte, instanța putea trece la citarea sa la sediul consiliului local, concomitent cu citarea sa la adresa cunoscută încă din timpul urmăririi penale.
4. Dacă instanța de fond ar fi efectuat această adresă la SEIP V, această instituție ar fi comunicat adresa la care locuia efectiv, deoarece domiciliul era în sat, com. jud.V, iar reședința era în Bîrlad,-,.12,.C,.13, jud.V, așa cum a făcut dovada cu copia buletinului de identitate seria - nr.-, pe care a depus-o la dosarul cauzei în fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 10.09.2009.
Deoarece domiciliul este o situație de fapt, care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv Codul d e procedură penală, în Cap.II din Titlul V al Părții Generale, folosește la art.175-184 sintagma de "adresa unde locuieșteinculpatul". Acest lucru urmărește ca inculpatul să fie citat la locul unde locuiește în mod efectiv, dându-i-se posibilitatea reală, concretă de a afla de judecarea procesului, deoarece nu întotdeauna domiciliul corespunde cu locul în care locuiește (locuința unei persoane).
Acesta este și cazul său, deoarece domiciliul în buletinul de identitate - sat, com.jud.V-era unul fictiv, în timp ce reședința din Barlad,-,.12,.C,.13, jud.V era locul în care locuia efectiv.
5. Faptul că la data judecării procesului nu mai avea domiciliul în sat, com. jud.V, rezultă din adeverința nr. 1053 din 20.07.2009 a Primăriei com. jud. Domiciliul din sat, com. jud.V era la casa mamei sale, însă mama sa, împreună cu soțul ei, G, au vândut imobilul de la această adresă la data de 5.08.1998, Așadar, la data când a fost sesizată Judecătoria Bistrița cu soluționarea cauzei în dosarul nr.7945/2004, nici apelantul, și nici măcar părinții săi nu mai aveau domiciliul în sat, com. jud.
Ba mai mult, acest imobil fiind vândut din data de 5.08.1998, nici în timpul urmăririi penale nu a fost citat corect, deoarece locuia în reședința din Bîrlad,-,.12,.C,.13, jud.
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, apelantul solicită instanței în mod respectuos să constate următoarele:
a) Nelegala citare a sa în calitate de inculpat este motiv de nulitate absolută a sentinței penale nr.1277/8.09.2005, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr.7945/2004, conform art.197 alin.2 Cod procedură penală, astfel că se impune desființarea în totalitate a sentinței primei instanțe și să se dispună, în baza art.379 pct.2 lit.b pr.penală, rejudecarea de către Judecătoria Bistrița, pentru motivul că judecarea cauzei la această instanță a avut loc în lipsa inculpatului nelegal citat.
De asemenea, solicită anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale apelate și punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză, și să nu se mențină nici un act procedural efectuat de instanța de fond.
b) Pentru motivele de apel invocate mai sus, solicită Tribunalului Bistrița -N să constate că instanța de fond - Judecătoria Bistrița - nu a avut rol activ în desfășurarea procesului penal din dosarul nr.7945/2004, așa cum sunt obligate instanțele conform dispozițiilor art.4 Cod procedură penală. Acest lucru rezultă clar din pasivitatea instanței de fond, care nu a efectuat cercetările necesare pentru aflarea adresei unde locuiam în mod efectiv.
Consideră că neglijența instanței de fond, care ar fi trebuit să îndeplinească actele necesare desfășurării procesului penal, conform art.2 alin.2 Cod procedură penală, a condus la o sentință greșită și, în final, la arestarea sa, care este nelegală. Din data de 13.05.2009 și până în prezent a stat arestat în baza unei sentințe penale lovită de nulitate absolută, pronunțată într-un proces penal în care, nefiind legal citat, nu și-a putut exercita dreptul la apărare și să propună probele necesare în apărare.
Atât organele de urmărire penală, cât și instanța de fond, sub formula generală și fără acoperire în probe că "inculpatul se sustrage de la urmărirea penală", au efectuat acte de urmărire penală și de cercetare judecătorească în lipsa sa, care s-a datorat citării nelegale.
În dosarul nr.7945/2004 instanța de fond i-a încălcat drepturile prevăzute de art.5/2 și art.6 Cod procedură penală, prezumția de nevinovăție și, respectiv, garantarea dreptului la apărare, datorită faptului că instanța a nesocotit, din neglijență, dispozițiile art.2 și art.4 Cod procedură penală.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că apelul declarat este exercitat cu respectarea condițiilor prev. de art.365 Cod procedură penală, întrucât apelantul a lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, cererea de apel fiind formulată peste termen, dar înainte de începerea executării pedepsei aplicate prin sentința penală atacată (conform adresei de la 24 din dosarul de apel, acesta fiind arestat la data de 13.05.2009 în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.209/2001 a Judecătoriei Sf.G, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune), însă a fost considerat ca nefondat, fiind respins ca atare.
Astfel, este reală susținerea că apelantul nu a avut cunoștință de trimiterea sa în judecată și de judecarea dosarului nr.7945/2004 al Judecătoriei Bistrița, din acest motiv neprezentându-se la niciun termen de judecată, însă această împrejurare nu este imputabilă organelor judiciare.
Astfel, în faza de urmărire penală, cercetările organelor de poliție (100, 101, 102, 103), au relevat faptul că inculpatul, domiciliat în com. sat. jud.V, nu a fost găsit la această adresă, consemnându-se în documentația întocmită că nu locuiește pe raza comunei și nu are unde să locuiască în zonă, întrucât părinții săi și-au vândut locuința în anul 1997, inculpatul fiind dat în urmărire generală prin Ordinul J V, nr.S/-/29.08.2001, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii aferent Sentinței penale nr.356/2001 a Judecătoriei Sf.
În ceea ce privește susținerile privind nelegala sa citare de către instanța de fond, respectiv la adresa sat, com. jud.V, în loc de, com. jud.V este de observat faptul că pentru primul termen de judecată inculpatul a fost citat la, com. jud.V, la termenul de judecată din data de 16.12.2004 s-a dispus citarea sa cu citație și mandat de aducere la com. sat, jud.V, cercetările privind executarea mandatului emis pentru inculpatul, domiciliat la adresa sat. com. jud.V (114), fiind efectuate la adresa corectă de către organele de poliție, rezultând că acesta nu locuiește în localitate, pe numele său fiind emise mai multe mandate de executare a pedepsei închisorii, fiind dat în urmărire generală.
În consecință, în mod corect instanța de fond a dispus citarea inculpatului prin afișare la Consiliul local B la termenele următoare, respectându-se astfel dispozițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală, potrivit cărora, dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește inculpatul, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea, textul de lege neimpunând citarea în continuare a inculpatului la adresele unde nu a fost găsit.
Susținerea inculpatului că instanța de fond era obligată să efectueze o adresă la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei V, care să comunice Judecătoriei Bistrița în dosarul nr.7945/2004 domiciliul și eventual, reședința cu care figura în baza de date pentru a se efectua citarea sa corectă pentru termenele ulterioare nu are temei legal, nefiind prevăzută de vreun text de lege (rolul activ al instanței fiind prevăzut de lege doar pentru aflarea adevărului în ceea ce privește faptele și împrejurările cauzei, și cu privire la identitatea persoanei făptuitorului), iar dispoziția instanței, de a-l cita pe inculpat la o adresă așa-zis eronată (în speță, com. jud.V, în loc de, com. jud.V) este acoperită de faptul că organele judiciare însărcinate cu executarea mandatului de aducere au efectuat cercetările la adresa corectă, furnizând date suficiente despre inculpat, care nu locuia acolo.
Nu se poate susține că instanța a uzat de dispozițiile art.177 alin.4 Cod procedură penală în mod arbitrar și abuziv, pe motivul că acest text de lege reglementează cazul în care "nu se cunoaște adresa unde locuieșteinculpatul", întrucât, așa cum însuși inculpatul precizează, textul face referire la adresa unde locuiește inculpatul, fie că este vorba de domiciliul său sau de altă adresă, unde locuiește efectiv, ori niciuna dintre aceste date nu erau cunoscute.
Contrar motivelor invocate, din examinarea copiei buletinului de identitate seria - nr.-, depusă la dosarul cauzei în fața instanței de apel, la termenul de judecată din data de 10.09.2009, rezultă că inculpatul figura ca având viză de reședință (flotant) la adresa din Bârlad,-,.12,.C,.13, jud.V, însă aceasta avea valabilitate până la data de 19.09.1998.
Mai mult, conform declarației inculpatului, dată în fața instanței de apel, a locuit la această adresă până în anul 2003 sau 2004, când s-a mutat la B, aspecte neconfirmate însă, date fiind cercetările dispuse de procurorul de caz și efectuate de organele de poliție (mai ales că inculpatul era dat în urmărire generală), și pe care instanța de fond nu le-a putut cunoaște, fiind sesizată cu rechizitoriul la data de 15.11.2004, dar care întăresc convingerea că s-a procedat corect în ceea ce privește citarea, obligația sa fiind de a-l cita pe inculpat în primul rând la adresa cunoscută, în lipsa datelor că acesta locuiește altundeva.
Analizând hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate și examinând potrivit disp.art.371 alin.2 pr.penală întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că în baza materialului probator administrat, instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei deduse judecății, a aplicat o pedeapsă legală și just individualizată, în concordanță cu gradul de pericol social al faptei judecate, dar și cu persoana inculpatului.
Astfel, probele administrate, și aflate la dosarul cauzei (declarațiile martorilor audiați și documentele anexate), au demonstrat că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3,4 Cod penal, în dauna părții vătămate B, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, apărarea acestuia fiind asigurată de avocat, din oficiu, fiind respectate drepturile inculpatului conferite de lege.
În consecință, în baza art.379 al.1 lit.b pr.penală a fost respins ca nefondat apelul peste termen formulat de apelantul împotriva Sentinței penale nr. 1277/8.09.2005 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul penal nr. 7945/2004, iar în baza art.192 alin.2 pr.penală, apelantul a fost obligat să plătească statului suma de 20 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
Motivele de recurs au fost depus la dosar la primul termen de judecată în recurs - 27.10.2009 și nu cu 5 zile înaintea acestui termen, așa cum prevede art.38510alin.2 pr.penală, situație în care instanța urmează a analiza doar cazurile de casare care potrivit prevederilor art.3859alin.3 se iau în considerare din oficiu.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev.de art.3859pct.17 pr.pen. respectiv că faptei i s-ar fi dat o greșită încadrare juridică, deoarece partea vătămată a cunoscut în momentul emiterii filei cec că nu există în bancă disponibilul necesar pentru acoperirea acestuia, încadrarea juridică corectă fiind în infracțiunea prev.de art.84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, cazul de casare prev.de art.3859pct.18 pr.pen. respectiv că hotărârea de condamnare are la bază o evaluare greșită a probelor administrate în cauză, evaluare ce a determinat încadrarea juridică greșită a faptei și drept urmare greșita condamnare a inculpatului și cel prev.de art.3859pct.21 pr.pen. respectiv nelegala citare a inculpatului în fața organelor de cercetare penală și a instanței de fond.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen, raportat la motivele de casare care se pot lua în considerare din oficiu - cele invocate și prev.de art. 3859pct.17 și 18.pr.pen. având în vedere că motivele de recurs nu au fost depuse cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel starea de fapt stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel este una corectă, susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
A reieșit din probele dosarului că la data de 6.12.2000 inculpatul recurent a emis o filă cec pentru suma de 165.- lei vechi, fără a avea în cont disponibilul necesar acoperirii acestei sume.
În cauză au fost audiați de instanța de fond martorii, și și s-a efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică, iar în cursul urmării penale au fost audiați și martorii, și.
Martorii audiați nu au confirmat susținerea inculpatului că fila cec a fost lăsată părții vătămate cu titlu de garanție și nu ca instrument de plată, iar raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că semnăturile în litigiu de pe fila cec - 34-, delegația pentru ridicarea de mărfuri nr.111/5.12.2000 au fost executate de către, iar semnăturile de pe actul adițional la actul constitutiv al SC SRL și specificația de livrare nr.3076/6.12.2000 reprezintă copii ale unor semnături executate de .
Ca urmare se constată că probele au fost corect apreciate de instanțele de fond și apel, că susținerile inculpatului nu sunt confirmate de probe și că motivul prev.de art.3859pct.21 pr.pen. nu poate fi luat în considerare din oficiu și nu a fost invocat în termenul legal pentru a putea fi examinat.
Hotărârea atacată fiind temeinică și legală, curtea urmează a respinge în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.09.1971, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.70/A din 15.09.2009 a Tribunalului Bistrița -
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 25.09.1971, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr.70/A din 15.09.2009 a Tribunalului Bistrița -
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
23.11.2009 - 4 ex.
Jud.apel:;
Jud.fond:
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
